Servitute. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2058/336/2009*
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.202/A
Ședința publică din 03.10. 2013
Instanța constituită din:
Președinte: S.-T. A.-A.
Judecător: G. B.
Grefier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului formulat de apelanta T. A., cu domiciliul în V. de Sus, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 208/24.01.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect servitute.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 26.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 03.10.2013, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 208 din 24.01.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantele P. I. și A. A. împotriva pârâților P. O. nr.1 V. de Sus, T. M., A. M., P. F., A. S., T. M., A. G. și T. A. și în consecință s-a stabilit în favoarea proprietății reclamantelor din c.f.7381 nr.top.794/2 în suprafață de 1196 m.p. o servitute de trecere peste terenurile pârâților pe traseul punctelor notate cu 11-14-15-16-17-18-19-20-21-22-13-12, hașurat cu culoare roșie pe schița anexă a raportului de expertiză întocmit de dr.ing.Ș. O., traseu în lungime de 89 m și lățime de 4 m care va permite accesul din . terenul deținut de reclamante, cu posibilitatea de a fi practicat tot timpul anului. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta T. A., solicitând a se trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că prima instanță nu a pus în vedere reclamantelor să precizeze valoarea terenului afectat de servitute și să timbreze cu 20% din valoare, conform Legii nr. 146/1997. Apărările formulate de către apelantă nu au fost analizate de către instanță. Judecătoria nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la lucrarea de expertiză, formulate de apelantă la data de 8.12.2010. Mai mult, apelanta a formulat o cerere de despăgubiri pentru terenul afectat de servitute, care nu a fost soluționată de judecătorie, cu toate că reprezenta o cerere reconvențională.
Intimatele P. I. și A. A. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului declarat ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatele au arătat că insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată nu constituie un motiv de desființare a hotărârii pronunțate. În mod corect prima instanță a respins obiecțiunile formulate de apelantă la lucrarea de expertiză și care îl vizau pe numitul A. I., care nu a fost chemat în judecată. Apelanta nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize în fața judecătoriei și nu a formulat în termenul legal o cerere reconvențională.
Prin decizia civilă nr. 4/A din 12.01.2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis apelul, cu consecința anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4-6 Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lororice împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Prin urmare, principiul rolului activ al judecătorului obligă instanța ca, mai înainte de toate, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și, în funcție de aceasta, să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere.
Tribunalul a apreciat că se impunea ca prima instanță să se pronunțe prin dispozitivul sentinței asupra tuturor cererilor cu care a fost investită.O atare omisiune constituie o încălcare esențială a legii, de natură a conduce la anularea hotărârii pronunțate.
S-a reținut că în cuprinsul obiecțiunilor formulate la lucrarea de expertiză, aflate la fila 133 din dosarul judecătoriei, pârâta T. A. a solicitat ca reclamantele să o despăgubească pentru terenul afectat de drum cu valoarea recoltei anuale.
Judecătoria nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei cereri, care îmbracă forma unei cereri reconvenționale, nerezultând din actele dosarului că ar fi fost apreciată ca tardivă, în temeiul art. 119 alin. 2 Cod procedură civilă.
De altfel, prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra obiecțiunilor formulate la lucrarea de expertiză, în sensul admiterii sau respingerii acestora, iar, în acest din urmă caz, asupra motivelor care au format convingerea instanței.
Este adevărat că prima instanță nu putea împrocesua din oficiu alte persoane decât cele chemate în judecată, iar reclamantul a învederat că nu dorește să se judece cu numitul A. I. (fila 56 din dosarul judecătoriei), dar aceasta era datoare însă, în lumina principiului rolului activ, să analizeze toate posibilitățile de acces la drumul public și să stabilească care este calea cea mai scurtă de acces și mai puțin împovărătoare pentru terenul fond aservit, iar, în ipoteza în care aceasta vizează terenurile proprietatea unor persoane care nu au fost chemate în judecată, soluția care se impune este cea de respingere a acțiunii formulate.
În rejudecare, prima instanță urma să analizeze și să se pronunțe asupra cererii reconvenționale și asupra obiecțiunilor la lucrarea de expertiză formulate de pârâta T. A., aflate la fila 133 din dosarul judecătoriei, să analizeze toate posibilitățile de acces la drumul public și să stabilească care este calea cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare pentru terenul fond aservit.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs cele două reclamante.
Prin decizia civilă nr. 2482/R/2012 din 17.05.2012 Curtea de Apel Cluj a admis recursul, a casat decizia nr. 4/12.01.2012 și a trimis apelul spre rejudecare aceluiași tribunal.
Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. 1 Cod proc.civ., „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același ternei în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 5 zile de la pronunțare”.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că încuviințarea cererii de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis să se pronunțe, asupra unui capăt de cerere, lăsându-l complet nesoluționat.
În speță, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de pârâtă prin obiecțiunile înaintate la lucrarea de expertiză, cerere care îmbracă forma unei cereri reconvenționale, lăsând-o așadar, nesoluționată. Curtea a apreciat că această deficiență putea fi soluționată pe calea cererii de completare a hotărârii și nu pe calea căii de atac a apelului, motiv pentru care, în baza art. 137 Cod proc.civ., art. 306 alin. 2 Cod proc.civ. și 297 Cod proc.civ., a admis recursul declarat de reclamante, a casat decizia atacată și a trimis apelul spre rejudecare aceluiași tribunal.
Ulterior trimiterii cauzei spre rejudecare s-au înregistrat la dosar întâmpinări formulate de către pârâtele–intimate A. S., T. M., care au arătat că se impune admiterea apelului, pe terenul lor nu a fost niciodată drum de trecere permanent, ci doar în sezonul de primăvară, toamnă și iarnă, nu se poate face drum de 4 m. lățime, de altfel reclamantele au cerut doar o suprafață de 3,5 m.
Intimata P. F. a depus întâmpinare prin care a arătat că hotărârea apelată este nelegală deoarece ea are trei surori: T. M., A. S. și B. I., toate fiind proprietare în indiviziune pe o porțiune de 13 ari teren. B. I. nu a fost chemată în judecată ci doar o fiică a ei A. M.. Consideră că ar fi trebuit chemată în judecată B. I.. Judecătoria a admis acțiunea și a stabilit un drum de trecere de 4 m., mai mult decât s-a cerut. Toate terenurile din litigiu sunt terenuri agricole, iar trecerea ar fi trebuit să fie sezonieră: primăvara, toamna și iarna, nu permanent. Instanța nu a acordat despăgubiri pentru servitutea de trecere.
Instanța în rejudecare a apreciat necesar a se clarifica dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care se solicită constituirea servituții de trecere, apoi a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor T. M., A. M., P. F., A. S., T. M..
În ceea ce privește această excepție, instanța reține următoarele:
Reclamantele intimate au solicitat prin acțiunea introductivă constituirea unei servituți de trecere în favoarea terenului pe care îl au în proprietate, asupra terenurilor pârâților, invocând dispozițiile art. 616 Cod civil.
Art. 616 din Codul civil, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, prevede că „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”. De asemenea, prevederile art. 617 din același act normativ trimit expres la calitatea de proprietar.
Dreptul de servitute este un drept real principial, perpetuu și indivizibil constituit asupra unui imobil, numit fond aservit, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparțin unor proprietari diferiți.
Ca atare, în cadrul acțiunii în stabilirea unei servituți de trecere specificul calității procesuale constă în calitatea de proprietar al fondului dominant, pentru calitatea procesuală activă, și proprietar al fondului aservit, pentru calitatea procesuală pasivă.
Chiar dacă prin apelul declarat, apelanta a criticat sentința din perspectiva neluării în considerare a obiecțiunilor pe care le-a formulat la raportul de expertiză, instanța de apel este legitimată să invoce excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale pasive care, în considerarea caracterului său absolut, poate fi ridicată în orice stare a pricinii, chiar din oficiu, potrivit prevederilor art. 136, art. 162 Cod procedură civilă, invocarea sa în speță nefiind de natură a agrava situația părții în propria cale de atac.
Prin raportul de expertiză efectuat la prima instanță, expertul Ș. O. a propus o cale de acces, în aprecierea sa fiind cea mai scurtă și mai puțin împovărătoare, în suprafață de 358 mp, care ocupă 90 mp din terenul folosit de apelantă, 66 mp din terenul folosit de A. G., 50 mp din ternul folosit de T. M., 68 mp din terenul folosit de A. M. și T. I. și 78 mp din terenul folosit de către P. O. V. de Sus, fără a putea face afirmații raportate la eventuala modificare a traseului inițial al căii de acces.
Reclamantele P. I. și A. A. sunt, conform mențiunilor din C.F. nr._ V. de Sus, provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 7094 V. de Sus, proprietare în cote egale, cu titlu de moștenire respectiv uzucapiune, asupra terenului arabil intravilan în suprafață de 1196 mp, identificat cu nr. topo 794/2.
De asemenea, apelanta T. A., împreună cu A. N.-A. căs. C. și A. I. sunt, potrivit CF nr. 7115 V. de Sus, proprietare tabulare prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 2205 mp, identificat cu nr. topo 800/1. S-a relevat că ambele coproprietare sunt decedate, succesorul lor fiind pârâtul A. G..
Intimata Biserica O. nr. 1 V. de Sus este proprietar tabular asupra imobilului identificat cu nr. topo 794/1; 795/a, înscrise în CF nr._ V. de Sus (nr. vechi 9632/N),
În schimb, terenurile cu nr. topo 800/2/2 din CF 691 și nr. topo 795/b din CF nr._, care conform susținerilor reclamantelor (fila 77) sunt identificate în schița anexă la raportul de expertiză, sunt proprietatea tabulară a numiților Hanczik Marikucza, respectiv frații Groedel, și nu a pârâților T. M., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș, A. M., P. F., A. S., T. M., domiciliată în V. de Sus, ..18, județul Maramureș.
Constituirea servituții de trecere, chiar fără reflectarea sa tabulară, nu poate fi solicitată decât în contradictoriu cu proprietarii fondurilor aservite, iar nu cu posesorii sau detentorii deoarece dreptul de servitute este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui imobil, nu al unei detenții sau posesii. Pe cale de consecință, acest drept nu poate fi invocat și valorificat în plenitudinea și forma sa juridică decât față de proprietarul imobilului a cărui aservire este vizată.
În condițiile existenței cărților funciare pentru imobilele terenuri, nu poate fi acceptată teza intimatelor-apelante vizând calitatea de „proprietari extratabulari” a persoanelor chemate în judecată.
Pe cale de consecință hotărârea primei instanțe va fi schimbată în tot, urmare a admiterii apelului, potrivit prevederilor art. 296 Cod procedură civilă și va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. M., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș, A. M., P. F., A. S., T. M., domiciliată în V. de Sus, ..18, județul Maramureș.
Se va respinge ca nefondată acțiunea față de restul pârâților deoarece stabilirea servituții peste terenurile proprietatea acestora este lipsită de eficacitate, în contextul în care este insuficientă pentru a asigura finalitatea cererii, anume ieșirea la calea publică, traseul propus fiind „întrerupt” prin porțiuni de teren ai căror proprietari nu au fost chemați în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta T. A., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.208 din 24.01.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o schimbă în tot, astfel:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T. M., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș, A. M., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș, P. F., domiciliată în V. de Jos nr.1106, județul Maramureș, A. S., domiciliată în V. de Sus, ./A, județul Maramureș, T. M., domiciliată în V. de Sus, ..18, județul Maramureș și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamante împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge în rest acțiunea reclamantelor, față de pârâții P. O. nr. 1 V. de Sus, A. G., domiciliat în V. de Sus, ..1, județul Maramureș și T. A., domiciliată în V. de Sus, ., județul Maramureș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S.-T. A. A. G. B. R. M.
Red./S.T.A./01.11.2013
Tehnred./R.M./15.11.2013/12.ex.
Re./Judecător la fond:H. T.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 631/2013. Tribunalul... → |
|---|
