Obligaţie de a face. Decizia nr. 168/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 3143/100/2011
ROMANIA
TRIBUNALUL M.
SECTIA I CIVILA
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/R
Ședința publică din data de 27 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. V. – Președinte Secția I civilă
Judecător: P. G.
Judecător: P. M. B.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuentul M. A., cu domiciliul în Baia M., .. 37, județul Maramureș, împotriva deciziei civile nr. 195/R/26.03.2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1212/2003, având ca obiect contestație în anulare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 13.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 20.03.2013, iar apoi pentru 27.03.2013, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.03.2011, revizuentul M. A., cu domiciliul în Baia M., .. 37, județul Maramureș, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 195/R/26.03.2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 1212/2003, admiterea cererii de revizuire și rejudecând pe fond cererea intimatei, să se respingă contestația în anulare formulată de S.C. M. S.A împotriva deciziei civile nr. 556/R din 17.06.2002 a Tribunalului Maramureș care să fie menținută în întregime.
În motivarea cererii de revizuire se susține că, prin sentința civilă nr. 561/ 03.02.2000 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. 5760/1999 rămasă definitivă la data de 18.05.2000 prin Decizia civilă nr. 80/R a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr. 2012/2000 în sensul respingerii recursului, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului revizuient și în consecință intimata S.C. M. S.A a fost obligată să elibereze reclamantului carnetul de muncă necesar soluționării cererii sale de pensionare.
Ulterior, revizuentul M. A. a învestit cu formula executorie hotărârea susmenționată și a procedat la punerea acesteia în executare dar cu toate acestea, nu a reușit să obțină executarea în natură a obligației de predare a carnetului de muncă, fiind astfel împiedicat să obțină recunoașterea drepturilor sale la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă.
Față de această împrejurare, reclamantul M. A. a promovat o nouă cerere pe rolul Judecătoriei Baia M. (dosar nr.9568/2001) prin care a solicitat obligarea S.C. M. S.A. la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere calculate de la data scadenței obligației de a face și până la predarea efectivă a carnetului de muncă sau a unui duplicat de pe acesta.
Prin sentința civilă nr. 1034 din data de 15 februarie 2002, cererea reclamantului M. A. a fost respinsă pentru considerentul că, „din punct de vedere obiectiv, societatea pârâtă se afla în imposibilitate de a-i elibera acestuia carnetul de muncă întrucât documentul nu se mai afla în posesia sa. "
Împotriva acestei soluții reclamantul M. A. a formulat recurs iar prin decizia civilă nr. 556/R din 17 iunie 2002 pronunțată în dosar nr. 2955/2002. Tribunalul Maramureș s-a admis recursul și s-a modificat sentința civilă nr.1034 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei Baia M. în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamantului recurent și a fost obligată pârâta S.C. M. S.A. să plătească reclamantului suma de 350.000 lei ROL pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la predarea carnetului de muncă al recurentului, cu înscrierile ta zi.
Ulterior, urmare unei cereri de îndreptare a erorii materiale formulate de recurent, prin încheierea civilă din 12 septembrie 2002 instanța „admite cererea... îndreaptă eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 556/R din 17 iunie 2002 a Tribunalului Maramureș în sensul că obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurent la fond și în recurs în sumă de 5.712.000 lei și obligă intimata la 350.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la pronunțarea sentinței civile nr. 561 din 3 februarie 2000 a Judecătoriei Baia M.".
Revizuentul procedează apoi la investirea cu formula executorie a acestor două hotărâri însă ulterior, la data de 10 februarie 2003, împotriva acestora societatea M. S.A. formulează o contestație în anulare solicitând anularea hotărârilor și rejudecarea recursului cu consecința respingerii acestuia ca nefondat, în motivarea contestației intimata invocând „omisiunea instanței de a se pronunța asupra motivelor de respingere a recursului declarat de către recurentul M. A.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul având drept obiect contestație în anulare, revizuentul M. A. a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând în esență că S.C. M. S.A. nu a avut calitatea de recurent ci doar aceea de intimat si ca atare, nu poate critica soluția instanței de recurs cât timp prin decizia contestată, instanța a admis recursul în întregime.
Urmare cercetării motivelor invocate de contestatoare, în soluționarea contestației în anulare, instanța apreciază incidente în speță prevederile art. 318 Cod procedură civilă și arată că „instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială în soluționarea acestuia ... prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care sunt determinante pentru soluția pronunțată".
Reținând aceste argumente, tribunalul admite contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. M. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 556/R din 17 iunie 2002 pe care o anulează și, rejudecând cauza, respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul M. A..
În urma admiterii contestației în anulare și anulării de către Tribunal a deciziei pronunțate în recurs, reclamantul M. A. formulează în termen legal o cerere împotriva României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, cerere înregistrată sub dosarul nr. 26.105/2003, invocând că soluționarea contestației în anulare de către Tribunalul Maramureș, în modalitatea anterior prezentată, a lezat în mod flagrant dreptul fundamental al revizuentului M. A. la un proces echitabil consfințit de dispozițiile articolul 6 alineatul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit cu care, „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor și drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil...".
Curtea Europeană, în unanimitate, a declarat „admisibilă cererea reclamantului M. A. în ceea ce privește casarea deciziei definitive din data de 17 iunie 2002, a constatat încălcarea prevederilor art.6 paragraf 1 din Convenție si a dispus obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri în favoarea reclamantului M. A.."
În motivarea hotărârii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată, printre altele că:
„Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune - inter alia - ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție.
Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei.
Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare.
O îndepărtare de la acest principiu este justificată D. când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu."
Raportat la împrejurările cauzei, Curtea mai observă că „decizia definitivă și irevocabilă din 17 iunie 2002 a fost favorabilă reclamantului și a considerat că argumentele invocate de debitor (S.C. M. S.A. - n.n.) si acceptate de prima instanță pentru a justifica neîndeplinirea obligației erau irelevante. Totuși, aceeași instanță a admis contestația în anulare cu motivarea că ultima instanță nu analizase acele mijloace de probă.
Considerațiile prezentate în motivarea hotărârii au fost suficiente pentru a-i permite Curții să concluzioneze că „ prin posibilitatea desființării deciziei definitive din data de 17 iunie 2002 (astfel cum a fost apoi modificată la data de 12 septembrie 2002), autoritățile nu au respectat un echilibru între interesele aflate în joc și, astfel dreptul reclamantului la un proces echitabil a fost încălcat.
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza „M. împotriva României", din data de 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 855 din data de 21 decembrie 2010, împrejurare ce deschide posibilitatea promovării de către reclamantul M. A. a căii de atac a revizuirii reglementată de prevederile art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă .
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În motivarea poziției sale procesuale intimata susține că în cauză nu sunt îndeplinite și nici dovedite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 9 cod procedură civilă.
În probațiune s-au depus toate hotărârile judecătorești la care s-a făcut trimitere, s-au atașat toate dosarele.
Trecând la soluționarea cererii de revizuire în baza probelor administrate și a motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele.
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă:
„Revizuirea unei hotărâri… se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că revizuirea poate fi admisă dacă sunt îndeplinite trei condiții și anume: Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de convenție datorită unei hotărâri judecătorești; consecințele grave ale încălcării să continue să se producă și să se constate imposibilitatea remedierii consecințelor produse în alt mod decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Sub acest aspect se reține că prin Decizia civilă nr. 195/26.03.2003 a Tribunalului Maramureș, a cărei revizuire s-a solicitat în temeiul art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă, Tribunalul Maramureș a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. M. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 556/R din 17 iunie 2002 pe care o anulează și, rejudecând cauza, respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul M. A. împotriva sentinței civile 1034/15.02.2002 a Judecătoriei Baia M. prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei . plata de_ lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii până la data eliberării carnetului de muncă și la suma de_ lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu reconstituirea vechimii în muncă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor si a libertăților fundamentale ale revizuentului M. A. datorată unei hotărâri judecătorești - și anume hotărârea pronunțată în calea de atac a contestației în anulare, Decizia nr. 195/R din data de 26 martie 2003 - aspecte asupra cărora Curtea Europeană s-a pronunțat prin Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008 și care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 855 din 21 decembrie 2010.
În ce privește însă consecințele grave care continuă să se producă și care nu pot fi remediate decât prin revizuirea Deciziei nr. 195/R din data de 26 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Maramureș se impune a se reține că acestea nu mai există.
În dosarul nr._ al tribunalului Maramureș a fost soluționată contestația formulată de contestatorul M. A., care a solicitat anularea Deciziei Casei Județene de Pensii Maramureș nr._/20.08.2010 privind acordarea în favoarea contestatorului a pensie pentru munca depusă și limită de vârstă; obligarea intimatei la emiterea în favoarea contestatorului a unei noi decizii de acordare a pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă prin care să se stabilească în favoarea acestuia o pensie raportat la un stagiu de cotizare efectiv realizat de 42 ani și un punctaj mediu anual superior celui stabilit prin decizia contestată, stabilindu-se drepturile la pensie începând cu data încetării calității de asigurat de către contestator 22 februarie 2001, obligarea intimatei la plata către contestator a tuturor drepturilor legal cuvenite acestuia cu titlu de pensie calculate de la data de 22.02.2001-la zi.
Prin sentința civilă nr. 1122/19.06.2012 pronunțată în acest dosar, Tribunalul Maramureș a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune și a admis în parte contestația formulată de contestatorul M. A. împotriva intimatei Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva deciziei de pensionare nr._/23.09.2010 în sensul că a obligat pârâta să calculeze și să plătească retroactiv începând cu 22.02.2001-la zi, drepturile de pensie ale contestatorului pentru munca desfășurată, recunoscută în carnetul de muncă, carnet ce a fost reținut de fostul angajator . a făcut obiect al judecății civile în intervalul 1999-2003.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pentru perioada cât contestatorul a fost lipsit de carnetul de muncă și s-a judecat cu fostul angajator . 1999 (dosar 5760/1999 al Judecătoriei Baia M.) și până în anul 2003 (dosar 1212/2003) contestatorul a fost vătămat în drepturile sale, aspect reținut și de CEDO (Cauza M. c. României) soluționată favorabil în sensul că se constată că contestatorul a fost vătămat în drepturile sale de un proces echitabil. De aceea, excepția prescripției invocată de Casa Județeană de Pensii Maramureș cu privire la data acordării pensiei - 22.02.2001, este neîntemeiată, contestatorul având proces în perioada 1999-2003 care s-a finalizat la CEDO cu recunoașterea drepturilor sale, instanța reține că prescripția a fost întreruptă și contestatorului i se cuvine acordarea retroactivă a drepturilor de pensie cu 22.02.2001, în ceea ce privește perioada consemnată în carnetul de muncă reținut de fostul angajator . vor fi calculate retroactiv, conform Legii 3/1977 în vigoare, la data cererii de pensionare a contestatorului.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de casa județeană de Pensii Maramureș, prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj la data de 21.12.2012.
Dreptul la pensie al revizuientului a fost stabilit prin reconstituirea vechimii în muncă pe cale judecătorească, iar cuantumul pensiei și data acordării acesteia a rămas definitivă ca urmare a sentinței civile 1122/19.06.2012 a Tribunalului Maramureș, menținută de Curtea de Apel Cluj.
Astfel revizuientul nu mai are nici un interes în a i se elibera carnetul de muncă, acesta fiind solicitat tocmai cu scopul de a se stabili dreptul la pensie, iar neeliberarea carnetului de muncă nu mai produce nici un fel de consecințe negative în privința revizuientului, care să nu poată fi rezolvate decât pe calea revizuirii deciziei civile nr. 195/R din 26.03.2003.
Susținerea revizuientului că pentru intervalul martie 2001 - aprilie 2010 reclamantul a fost privat de un drept fundamental - dreptul la pensie - câtă vreme, urmare neexecutării obligației de a face de către intimata M. S.A. - ulterior transformată în obligația de plată a unor daune cominatorii - acesta nu a putut prezenta o documentație completă înaintea Casei Județene de Pensii Maramureș și în mod direct, nu a beneficiat de drepturile sale la plata pensiei tocmai datorită acestei omisiuni, considerăm de asemenea că aceste aspecte au fost remediate prin sentința civilă nr. 1122/19.06.2012, în sensul că dreptul la pensie a fost stabilit începând cu data de 22.02.2001 iar instanța a dispus acordarea pensiei retroactiv începând cu această dată, iar pentru eventualul prejudiciu material pe care revizuientul consideră că l-a suportat ca urmare a neacordării pensiei de la data la care era îndreptățit, are deschisă altă posibilitate, având în vedere și îndrumarea dată de Curtea Europeană care a apreciat că suma solicitată cu titlu de despăgubire, se impune a fi cuantificată de către instanțele interne, pe baza prejudiciului efectiv suferit .
Față de considerentele reținute, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă, se va respinge cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 195 din 26.03.2003 a Tribunalului Maramureș.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, revizuientul va fi obligat la cheltuieli de judecată față de intimat, în cuantum de 500 lei, reprezentând parte din onorariu de avocat . În acest sens se reține că potrivit facturii nr. 17 din 12.02.2013 depusă de intimată la dosar, onorariul de avocat achitat este de 2000 lei.
Potrivit prevederilor art. 274 C.pr.civ. rezulta ca partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuieli de judecata. La baza obligației de restituire stă culpa procesuala a părții care a căzut în pretenții.
De reținut ca prevederile art. 274 alin. 3 recunosc instanței dreptul de a cenzura cheltuielile de judecata reprezentând onorariu avocat, în situația în care va constata ca acestea sunt disproporționat de mari fata de activitatea prestata de avocat .
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanța nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se menține în integralitate, ci doar apreciază în ce măsură onorariul stabilit de partea care a avut câștig de cauza trebuie suportat de partea adversa, ținând seama de natura si complexitatea prestației avocatului acestuia.
În acest sens în jurisprudența CEDO s-a statuat ca partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale menționate instanța apreciază că, în speță, se retine culpa procesuala a revizuientului având în vedere ca cererea sa a fost respinsă și ca a determinat intimata să efectueze cheltuieli de judecată nedatorate constând în onorariul de avocat angajat să o reprezinte.
Ținând seama de elementele prevăzute de alin. 3 al art. 274 Cod procedură civilă și anume: activitatea concretă prestată de avocatul pârâtei (acesta a depus doar concluzii scrise) și limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar și valoarea pricinii, instanța reține că acesta nu a desfășurat un volum mare de muncă pentru executarea mandatului primit de natură să justifice onorariul perceput în cuantum de 2000 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfășurată.
În acest sens instanța consideră că desfășurarea activității menționată în contractul de asistență juridică implică studierea înscrisurilor existente la dosar și o documentare juridică adecvată pentru apărarea intereselor intimatei și apreciază că suma de 500 lei este suficientă pentru a compensa valoarea prestației acestuia, astfel că numai în aceste limite cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina revizuientului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE cererea de revizuire formulată de M. A., domiciliat în Baia M., .. 37, județul Maramureș, în contra deciziei civile nr. 195 din 26.03.2003 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe revizuentul M. A. să plătească intimatei S.C. M. S.A. Baia M. suma de – 500 lei – cheltuieli de judecată în revizuire.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 27.03.2013.
Președinte Judecători Grefier
C. V., P. G., P. M. B., B. M.
Red./T.red C.V./13.05.2013
Ex. 2
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 599/2013.... | Servitute. Decizia nr. 202/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
