Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 457/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 9605/182/2012/a1
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.457/R
Ședința publică din 09 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S. T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul M. I., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat L. M. din Baia M., ./72A, împotriva încheierii din data de 20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ 12, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile la ambele strigări ale cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă, prin serviciul registraturii, din partea recurentului cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare și note de ședință, la care s-a anexat chitanța nr._ din 8.10.2013 în sumă de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, extras de pe portalul instanțelor de judecată, împuternicire avocațială, sentința civilă nr. 6243/5 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă - fila 3 și față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin încheierea civilă pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ 12 la data de 20.06.2013 a fost suspendată judecarea acțiunii formulate de către reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții C. C. și T. T..
În motivarea încheierii s-a reținut că la termenul de judecată din 9 mai 2013 a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, probă care a fost apreciată de instanță ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. S-a apreciat că instanța ar putea reveni asupra administrării probei încuviințate, doar dacă s-ar considera că proba nu mai este utilă soluționării cauzei. În cauză s-a apreciat că proba cu expertiza în specialitatea topografie, este în continuare utilă și necesară soluționării cauzei.
Având în vedere că reclamantului i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei dovada achitării onorariului provizoriu expert în cuantum de 800 lei stabilit în sarcina sa, sub sancțiunea prevederilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, iar aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, s-a considerat că soluționarea pricinii nu mai poate continua, din culpa reclamantului, motiv pentru care instanța a dispus suspendarea în temeiul dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, recurentul-reclamant M. I., solicitând casarea încheierii și reluarea judecării cauzei.
În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele: încheierea pronunțată în data de 20.06.2013 este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, raportat la următoarele motive: suspendarea s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă, după ce anterior, instanța din oficiu a pus în discuția părților efectuarea unei expertize topografice judiciare care să indice terenul în litigiu. Poziția recurentului în ceea ce privește această expertiză judiciară a fost de opunere, având în vedere costurile ridicate, precum și faptul că această probă a fost considerată inutilă și neconcludentă soluționării cauzei, din moment ce terenul în litigiu este întabulat pe promitenta cumpărătoare, sens în care există la dosarul cauzei extras de carte funciară. Instanța a apreciat că se impune această expertiză și a pus în vedere recurentului să achite avans onorariu expert. La termenul din 20.06.2013 recurentul a comunicat instanței de judecată că nu poate suporta financiar costurile unei expertize pe care oricum o consideră inutilă. Instanța a dispus suspendarea cauzei.
Recurentul apreciază că reclamantului i se impun din oficiu de către instanță sarcini procesuale inutile și mult prea costisitoare, în condițiile în care prin antecontract, promitenta vânzătoare, Grebles T. își asumă obligația de a depune toate diligențele pentru încheierea contractului în formă autentică și întabularea pe cumpărător, de aceste obligații fiind ținuți și moștenitorii acesteia. În măsura în care intimatele ar fi de acord să se prezinte la notar, extrasul CF referitor la terenul în litigiu ar fi fost suficient pentru perfectarea actului în formă autentică, nefiind echitabil ca în fața instanței de judecată să fie impuse sarcini mult mai oneroase, care implică și tergiversarea procesului.
Încheierea este nu numai netemeinică ci și nelegală prin raportare la dispozițiile art. 170 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, sancțiunea pentru neplata în avans a onorariului expertului fiind decăderea din probă și nu suspendarea cauzei. Sancțiunea prevăzută de art. 155 indice 1 Cod procedură civilă dispusă de instanță presupune culpa părții reclamante, în neîndeplinirea obligațiilor puse în sarcina ei, or, nu poate fi vorba de culpă, câte vreme pricina este în stare de judecată.
În drept, invocă art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă și art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 in Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, cu completările și modificările ulterioare.
Intimații nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.
Analizând încheierea civilă atacată, pe baza motivelor de recurs formulate, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În cauză se verifică incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivul de nelegalitate vizând faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă are în speță în vedere aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță.
În raport de criticile formulate și analizând încheierea recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză tribunalul constată că instanța a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865.
Astfel, potrivit textului legal menționat, instanța poate suspenda judecata atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății.
În speță, aspectele reținute de prima instanță în considerentele încheierii atacate nu intră sub incidența art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.
Codul de procedură civilă de la 1865 prevede în art. 170 alin. 1 și 3 că, atunci când s-a încuviințat o expertiză, partea este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună suma solicitată de instanță pentru plata expertului. Neîndeplinirea acestei obligații atrage decăderea, pentru acea instanță, din dovada încuviințată.
Prin urmare, instanța de fond, avea posibilitatea exercitării rolului activ, prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, avea posibilitatea să dispună chiar și din oficiu în baza art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, efectuarea unei expertize tehnice judiciare, iar raportat la susținerile reclamantului, potrivit cărora impedimentele de ordin financiar l-ar împiedica să suporte costurile expertizei, prima instanță se impunea să pună în discuție dispozițiile OG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, explicând reclamantului prevederile legale în baza cărora acesta avea posibilitatea să formuleze o cerere de ajutor public judiciar vizând plata onorariului pentru expertiza apreciată necesară și utilă de către instanță.
În situația în care reclamantul nu s-ar fi conformat dispozițiilor instanței, instanța avea posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 170 alin 1 și 3 Cod procedură civilă 1865 și nicidecum a dispozițiilor art. 155 indice 1 Cod procedură civilă 1865.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul M. I., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat L. M., din Baia M., ./72A, Maramureș, împotriva încheierii civile pronunțate de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ 12, la data de 20 iunie 2013, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 09 Octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S. T. A. Ț. D. W. D. S. A.
Red.DȚ/10.10.2013
Tred. A.S. / 11 Octombrie 2013 - 2 ex
Judecător la fond: D. E. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 391/2013. Tribunalul... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 482/2013.... → |
|---|
