Anulare act. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 5921/182/2012
cod operator
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/A
Ședința publică din 12 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător A. S.-T.
Grefier F. P.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții V. N. A. și V. C. M. împotriva sentinței civile nr.4753/29.05.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._ având ca obiect anulare act,rectificare CF.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 19 februarie 2015 când părțile prezente la acel termen au pus concluziile consemnate în încheierea acelei ședințe, iar în vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat inițial pentru data de 26 februarie 2015, ulterior pentru data de 5 martie 2015 și apoi pentru data de azi când s-a pronunțat hotărârea de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4753/2014 din 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții P. F., P. T., P. L. A., C. M., G. I. și P. L., G. I., și P. L., în contradictoriu cu pârâții V. N. A. și V. C. M..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr 1515 din data de 27 mai 2010 de notar public V. D..
S-a dispus rectificarea înscrierilor din cartea funciară astfel:
S-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților din CF_-C1-U5 Baia M. de sub B2, radierea înscrierii dreptului de uzufruct viager și a sarcinii întreținerii viagere înscrise sub C3 și C4 din CF_-C1-U5 Baia M., radierea dreptului de folosință notat sub C6 din CF_ Baia M., radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților din CF_-C1-U7 Baia M. de sub B2, radierea înscrierii dreptului de uzufruct viager și a sarcinii întreținerii viagere înscrise sub C3 și C4 din CF_-C1-U7 Baia M., radierea înscrierii dreptului de proprietate al pârâților din CF_-C1-U6 Baia M. de sub B2, radierea înscrierii dreptului de uzufruct viager și a sarcinii întreținerii viagere înscrise sub C3 și C4 din CF_-C1-U6 Baia M..
S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții V. N. A. și V. C.. S-au respins ca inadmisibile cererile de constatare a calității de moștenitori, de constatare a deschiderii succesiunii și de constatare a masei succesorale după defunctul B. R. V. Maxin P.. S-au respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâții V. N. A. și V. C.. Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului P. F. suma de 4467 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr. 1515 din data de 27.05.2010 de B.N.P. „D.", cu privire la imobilele:
"a) apartamentul compus din trei camere și dependințe in suprafața utila de 79,01 mp împreună cu părțile comune indivize si obligatorii in cota de 1/35 parte, situat in Baia M., ., ., ., înscris în Cartea Funciară in format electronic nr._-C1-U5 Baia M., provenită din conversia de pe hârtie a CF_/4 Baia M., nr. top. 1648/80, 1648/83, 1648/87 - 4 Baia M..
b) garajul aferent apartamentului de mai sus înscris în Cartea Funciara in format electronic nr._-C1-U6 Baia M., provenită din conversia de pe hârtie a CF_/garaj aferent ., nr. top. 1648/80, 1648/83, 1648/87 - garaj aferent .,
c) boxă (pivniță) aferentă . sus, înscrisă în Cartea Funciara in format electronic nr._-C1-U7 Baia M., provenită din conversia de pe hârtie a CF_/boxă aferentă ., nr. top.1648/80, 1648/83, 1648/87 - garaj aferent .,
d) cu transmiterea dreptului de folosință asupra terenului proprietatea Statului Român aferent ., în suprafață de 27/1047 parte în indiviziune, înscris în Cartea Funciara in format electronic nr._ Baia M., provenită din conversia de pe hârtie a CF_ Baia M., nr. top. 1648/80, 1648/83, 1648/87 Baia M..
Reclamanții au arătat că vânzarea realizată prin contractul de intreținere imobiliar amintit mai sus a acestui imobil s-a făcut cu încălcarea: dispozițiilor legale privind validitatea unei convenții, privind lipsa consimțământului expres al soțului, cerut de lege la încheierea unui act de dispoziție asupra bunului imobil, dispozițiilor în materie de tutelă asupra incapabilului - bolnavul psihic
întrucât vânzătoarea B. L., in calitate de colateral privilegiat - soră - cu reclamanții, a fost și este o persoană lipsită de discernământ, astfel că nu avea la momentul vânzării capacitatea de a contracta. Această situație privind starea sănătății sale datează dinaintea încheierii contactului, așa cum reiese și din actele medicale anexate și era cunoscută de către pârâții în cauză. Reclamanții sunt cei care o îngrijesc pe numita B. L., aspect pe care il vor dovedi cu martori. Cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept pe prevederile art.948 și următoarele cod civil, coroborat cu art. 975 Cod civil.
S-a arătat că în urmă cu 10 ani, numita B. L. actualmente în vârstă de 73 de ani, a fost diagnosticată cu .. Pe tot parcursul acestor ani de când pârâta s-a îmbolnăvit, s-a aflat în grija permanentă a soțului ei, B. R. V. M. P., care însă a decedat la 6 februarie 2012.
Reclamanții apreciază că există o cauză de nulitate absolută a contractului de întreținere imobiliar întemeiată pe lipsa consimțământului determinată prin lipsa de discernământ a dispunătoarei, B. L., având în vedere circumstanțele și imprejurările în care aceasta a fost parte semnatară a actului juridic de dispoziție, și pentru neplata prețului, respectiv neîndeplinirea obligației de întreținere din partea beneficiarilor contractului, pârâți în cauză.
Printre cauzele de nulitate absolută menționează încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor - în speță capacitatea civilă a numitei B. L., lipsa totală a consimțământului numitei B. L., lipsa sau nevalabilitatea încuviințării prealabile a autorității tutelare.
S-a menționat că în speță, Serviciul Public de Asistență Socială al cărui reprezentant a fost prezent la încheierea actului a cărui nulitate solicită a se constata, a participat la întocmirea acestuia, doar pentru a asigura asistența socială de protecție a persoanelor vârstnice la încheierea actelor juridice de dispoziție, aceasta neavând valoarea unei încuviințări prealabile a autorității tutelare. Atât tutorele, cât și ceilalți reprezentanți legali pot să încheie acte de administrare a bunurilor incapabilului, fără încuviințarea prealabilă a autorității tutelare. Or, în cazul în speță, nu se poate vorbi despre încheierea valabilă a contractului de întreținere imobiliar în condițiile în care dispunătorul B. R. V. Maxin P., soțul incapabilei B. L. nu a fost desemnat ca fiind tutore al acesteia.
Actele pe care reprezentantul legal le poate încheia doar cu încuviințarea prealabilă a autorității tutelare sunt potrivit art. 129, al.2, art. 131 și art. 126 C. fam. următoarele acte: actele prin care se înstrăinează bunurile incapabilului, cu excepția bunurilor supuse pieirii sau stricăciunii, actele prin care se gajează sau ipotechează bunuri ale incapabilului pentru garantarea unor datorii personale ale acestuia, ridicarea sumelor de bani depuse pe numele incapabilului „la o casă de păstrare de stat” și care depășesc nevoile întreținerii incapabilului și ale administrării bunurilor acestuia.
S-a arătat că una din componentele actului juridic este consimțământul, condiție de fond, esențiala si generală a actului juridic iar, pentru a fi valabil, consimțământul trebuie sa îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să provină de la o persoana cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat si să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Cerința existentei discernământului decurge din caracterul conștient al actului juridic civil, în sensul ca subiectul de drept civil trebuie sa aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voința. Lipsa discernământului vânzătoarei B. L. la momentul încheierii contractului a fost dovedită deplin.
La data de 21.06.2012 reclamanții au depus completare și modificare a acțiunii introductive prin care au solicitat: să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr. 1515 din data de 27.05.2010 de B.N.P. „D.", pentru încălcarea legii privind capacitatea civilă a persoanelor, a legii privind curatela, a legii privind punerea sub interdicție și instituire tutore, încheierea actului fără încuviințarea autorității tutelare, pentru lipsa consimțământului vânzătoarei B. L., pentru lipsa cauzei/cauza ilicită imorală, cu privire la imobilele apartament, garajul aferent apartamentului înscris în Cartea Funciara in format electronic nr._-C1-U6 Baia M., provenită din conversia de pe hârtie a CF_/garaj aferent ., nr. top. 1648/80, 1648/83, 1648/87 - garaj aferent ., boxă (pivniță) aferentă . sus, înscrisă în Cartea Funciara in format electronic nr._-CUU7 Baia M., provenită din conversia de pe hârtie a CF_/boxă aferentă ., nr. top. 1648/80, 1648/83, 1648/87 - garaj aferent ., cu transmiterea dreptului de folosință asupra terenului proprietatea Statului Român aferent apartamentului, să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actului atacat, respectiv revenirea la situația anterioară de carte funciara sub toate aspectele detaliate de reclamanți.
În motivare s-a arătat că prin acțiunea de față se urmărește lipsirea actului juridic - contract de întreținere imobiliar - autentificat sub nr. 1515 din data de 27.05.2010 de B.N.P. „D.", de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Pentru a fi valabil exprimat, consimțământul trebuie să emane de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie viciat. în speță vânzătoarea B. L. nu a avut discernământ la momentul încheierii actului juridic, pentru aceasta semnând soțul acesteia, B. R., în baza unei dispoziții de instituire curatelă generală - pentru administrare bunuri - iar nu una specială necesară pentru încheierea actului de dispoziție respectiv.
La încheierea actului juridic a cărui nulitate solicită a se constata, a lipsit consimțământul vânzătoarei B. L., acesta nepurtând semnătura ei. Persoana B. R. care a semnat in locul soției sale B. L. nu avea calitatea de reprezentant legal necesară și suficientă pentru încheierea actului de înstrăinare - de dispoziție contract de întreținere imobiliar. Deși se menționează despre o Dispoziție tutelară nr. 3689 din 13.10.2009 emisă de Primăria Baia M., aceasta nu avea ca obiect instituirea tutelei (instituție absolut necesară pentru ocrotirea persoanei incapabile), ci doar o curatelă generală valabilă doar pentru încheierea unor acte de administrare, iar nu de dispoziție, instituită pentru ocrotirea unor persoane capabile, iar nu incapabile.
Cauza actului juridic nu se confundă cu consimțământul, ci dimpotrivă, împreună cu acesta formează voința juridică, aceasta din urmă cuprinzând și scopul urmărit de parte atunci când și-a dat consimțământul la încheierea actului juridic.
În ceea ce privește nulitatea absolută pentru lipsa consimțământului defunctului rezultă și din împrejurarea că notarul public D. nu a solicitat unui medic specialist să confirme că vânzătoarea B. L. poate să-și exprime în mod valabil consimțământul, astfel cum cer prevederile art. 51 alin.2 și art. 59 din Legea nr.36/1995 și nu au fost respectate nici prevederile art.3 și art.31 din Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice, care impun necesitatea unui certificat emis de un medic specialist pentru actele făcute de persoane cu vârsta peste 60 de ani.
Notarul public nu a sesizat și nu a solicitat încuviințarea încheierii actului juridic din partea Autorității Tutelare - Serviciul Public Asistentă Socială Baia M., care s-ar fi realizat prin emiterea unei Dispoziții emise în acest sens.
Prin cererea de repunere pe rol a cauzei din data de 04 februarie 2013, reclamanții P. F., P. T., P. L. A., C. M. au indicat moștenitorii defunctei B. L., potrivit certificatului de moștenitor nr. 162/20.12.2012:
1. G. I., domiciliată în Mun. Cluj N. .. 1,., în calitate de nepoată de frate
2. P. L., domiciliat în satu M., jud. Satu M., . . de nepot de frate
3. P. L.-A., domiciliat în București, .. 54 ., ., în calitate de frate
4. P. F., domiciliat în . nr. 423, jud. B., în calitate de frate
5. P. T., domiciliat în Mun. Baia M., ., ., în calitate de frate
6. C. M., domiciliată în Baia M., . ., în calitate de soră.
Au arătat că formulează acțiunea în nume propriu în calitate de MOȘTENITORI - colaterali privilegiați - ai defunctei B. L., cu ultim domiciliu în Baia M., ., ., jud. Maramureș, solicitând: să constate deschisă succesiunea defunctului B. R. V. Maxin P., decedat la data de 06.02.2012, cu ultim domiciliu în Baia M., jud. Maramureș, să constate calitatea de moștenitoare a defunctei B. L., in calitate de soție supraviețuitoare după defunctul său soț B. R. V. Maxin P., prin stabilirea cotei sale succesorale (1/2 din moștenire), să constate că din masa succesorală a defunctului B. R. V. Maxin P. fac parte imobilele: cota de ½ parte din apartamentul situat în Baia M., ., ., ., cota de ½ din garajul aferent apartamentului, cota de ½ din boxa (pivnița) aferentă apartamentului, cu transmiterea dreptului de folosință asupra terenului aferent apartamentului.
Au arătat că la data de 06.02.2012 numitul B. R. V. Maxin P. a decedat, lăsând ca moștenitori pe soția sa, B. Lucìa, și pe sora sa, Balos Bibica. Menționează că în cursul anului 2012, și sora sa, Balos Bibica, a decedat, lăsând ca moștenitoare pe fiica sa, pârâta /ultur N. A..
Menționează că, și B. L., soție supraviețuitoare a defunctului B. R. V. Maxin P. a decedat la data de 09.09.2012, lăsând ca moștenitori pe reclamanți, așa cum au arătat mai sus. Potrivit art. 972 NCC, cota succesorală ce-i revine defunctei B. L. în calitate de soție supraviețuitoare, care vine la succesiune in concurs cu colateralii privilegiați ai soțului său, B. R. V. Maxin P., este de jumătate din moștenire.
Potrivit art 1108 NCC acceptarea moștenirii este considerată tacită, când succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea să-l facă decât in calitate de moștenitor (acte de dispoziție, administrare definitiva ori folosința a unor bunuri din moștenire). Certitudinea faptului că B. Lucìa a acceptat tacit moștenirea soțului său decedat la 06.02.2012 este conferită de actele sale de folosință Îndelungată a imobilului locuință conjugală descris mai sus.
La data de 16.05.2013, reclamanții au depus note de ședință prin care au indicat faptul că acest petit a fost formulat în temeiul art. 111 Cod procedură civilă și nu drept dezbatere succesorală.
La data de 16.05.2013 pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că se opun acțiunii. Au arătat faptul că, contractul era perfect valabil deoarece soțul defunctei era numit curatorul acesteia și la data încheierii actului exista dispoziția nr. 3689 din 13.10.2009 care în art. 2 arăta că d-l B. R. V. M. P. era numit curator pentru îngrijirea bolnavei, administrarea veniturilor și bunurilor acesteia și reprezentarea în toate actele civile. Nu mai era necesară o altă dispoziție de numire de curator, așa încât cererea reclamanților este nefondată și urmează a fi respinsă. Ulterior se perfectează cu pârâții contract imobiliar de întreținere, pârâții îndeplinindu-și obligațiile asumate. D. cu o lună înainte de deces a fost dusă defuncta B. L. împotriva voinței lor de către reclamanți, care nu le-au mai permis să o îngrijească, nici să o înmormânteze deși au vrut, așadar nu sunt în culpă pârâții, ei dorind să-și îndeplinească obligația legală asumată și arătată în contactul de întreținere.
La data de 04.07.2013, pârâții au depus completare a întâmpinării prin care au arătat că, raportat la temeiul de drept invocat în data de 16 mai 2013 prin care doresc să arate faptul că reclamanții au solicitat constatarea masei succesorale după defunctul B. R. doar prin prisma prevederilor art. 111 Cod procedură civilă, respectiv acela al acțiunii în constatare, astfel că pârâții înțeleg să invoce inadmisibilitatea unei acțiuni în constatare atunci când este posibilă realizarea dreptului, iar acțiunea în stabilirea masei succesorale și constatarea calității de moștenitor este o acțiune în realizarea dreptului.
În al doilea rând, în condițiile în care nu se contestă nevalabilitatea contractului de întreținere cu defunctul B. R., reclamanții nu au interes și nici calitate procesuală activă în a solicita și față de defunctul B. R. anularea contractului. Față de acesta, contractul este legal încheiat, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale fiind întreținut și sprijinit în permanență de pârâți și acest defunct ca și defuncta sa soție, defuncta B. L..
La data de 09.01.2014 reclamanții au depus note de ședință prin care arată că unul din petitele acțiunii introductive îl constituie și constatarea nulității absolute a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr. 1515 din data de 27.05.2010 de BNP „D.”, pentru lipsa cauzei.
Pentru soluționarea cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că la data de 27 mai 2010 se încheie contractul de întreținere imobiliar autentificat sub nr 1515 din data de 27 mai 2010 între B. R. V. Maxin P., în nume propriu și ca reprezentant legal desemnat – curator – în numele soției sale B. L., bolnavă psihic conform dispoziției tutelare nr 3689 din data de 13.10.2009 emisă de Primăria Baia M., în calitate de întreținuți și pârâții V. N. A. și V. C. M. în calitate de întreținători. Prin contract întreținătorii au înstrăinat nuda proprietate asupra imobilelor: apartament situat în Baia M., ., ., . înscris în CF_ – C1-U5 Baia M., garajul aferent apartamentului înscris în CF_-C1-U6 Baia M., boxă aferentă apartamentului înscrisă în CF_-C1-U7 Baia M., cu transmiterea în condițiile legii a dreptului de folosință asupra terenului proprietatea Statului Român aferent apartamentului identificat anterior. Pârâții s-au obligat să asigure întreținuților întreținerea viageră. Dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor a fost păstrat de întreținuți (f. 84 – 87).
Prin dispoziția nr 3689/2009 B. R. V. M. P. a fost numit curator al numitei B. L. diagnosticată cu demență Alzheimer conform adeverinței medicale nr 2241/08.10.2009 eliberată de Spitalul de Boli Infecțioase Dermatovenerologie și Psihiatrie – Laboratorul de sănătate mintală Baia M., până la punerea sub interdicție. Curatorul a fost numit pentru îngrijirea bolnavei, administrarea veniturilor și bunurilor acesteia, precum și reprezentarea în toate actele civile (f. 75).
Din înscrisurile depuse la dosar – copia raportului de expertiză medico – legală psihiatrică elaborat la data de 09 aprilie 2012 B. L. prezenta diagnosticul „demență Alzheimer – fază evolutivă severă”, comisia medicală recomandând punerae sub interdicție a acesteia. La elaborarea raportului s-a avut în vedere și certificatul de încadrare în grad de handicap nr 2454/04.09.2007 privind pe B. L. eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Maramureș în conformitate cu care B. L. a fost încadrată în grad de handicap grav, certificatul având valabilitatea: permanent (f. 115 – 117).
Din declarațiile martorilor audiați, Geapănă G. și G. A., rezultă că B. L., anterior încheierii contractului de întreținere cu câțiva ani a fost diagnosticată cu demență Alzheimer, în perioada 2000 – 2003 a declarat martora Geapănă G.. Această martoră a declarat că B. L. în anul 2010 nu era ludidă, tot ce își amintea erau date, amintiri din tinerețe. Martora G. A. a declarat că B. L. nu putea avea grijă de ea însăși, răspundea la salut, zâmbea, dar nu comunica în alt mod, „alte cuvinte nu puteam schimba cu aceasta” a declarat martora.
Potrivit art 146 cod familiei „in caz de nevoie si pana la rezolvarea cererii de punere sub interdictie, autoritatea tutelara va putea numi un curator pentru ingrijirea persoanei si reprezentarea celui a cărui interdicție a fost ceruta, precum si pentru administrarea bunurilor”.
În afara de alte cazuri prevazute de lege, autoritatea tutelara va putea institui curatela: a) dacă, din cauza batrinetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal, sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare si, din motive temeinice, nu-si poate numi un reprezentant; b) daca, din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare;
c) daca, din cauza bolii sau alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei ce reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza; d) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar general;
e) daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre ea si nu a lasat un mandatar general (art 152 cod familiei). În cazurile prevazute in art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta (art 153 cod familiei). În cazurile in care se instituie curatela, se aplica regulile de la mandat (art 155 alin 1 cod familiei).
În timpul căsătoriei, mandatul tacit reciproc al soților nu există pentru actele de dispoziție cu privire la imobile. Nici unul dintre soți nu poate înstrăina sau greva un teren sau o construcție dacă nu are consimțământul expres al celuilalt soț (art 35 alin 2 cod fam), consimțământ ce poate fi exprimat personal de soți ori prin existența unui mandat special prin care se autorizează efectuarea actului de dispoziție de către soț.
B. L. la încheierea contractului de întreținere a avut capacitate deplină de exercițiu. Aceasta însă, așa cum rezultă din probele administrate, înscrisuri și proba testimonială, datorită bolii nu ar fi putut exprima la încheierea actului juridic un consimțământ valabil. Având în vedere că actul încheiat, contractul de întreținere imobiliar este un act de dispoziție era necesar consimțământul expres al soțului capabil sau era necesar un mandat special încheiat în formă autentică prin care să fie exprimat consimțământul numitei B. L.. Dispoziția nr 3689/2009 are conținutul unui mandat general, în baza acestuia neputându-se încheia în mod valabil acte de dispoziție cu privire la bunurile din patrimoniul soților. Prin urmare, se va reține lipsa consimțământului numitei B. L. la încheierea contractului de întreținere imobiliar, sancțiunea în acest caz fiind nulitatea absolută a actului juridic. Actul juridic este lovit în întregime de nulitate absolută întrucât soții sunt proprietari devălmași, cota de proprietate nefiind precizată.
Pentru motivele arătate, constatând nulitatea absolută a actului juridic datorată lipsei consimțământului expres al unuia dintre soți, cererea de chemare în judecată cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr 1515 din data de 27 mai 2010 va fi admisă.
Constatând nulitatea absolută a actului juridic motivat de lipsa consimțământului numitei B. L. și lipsa mandatului expres al soțului la încheierea actului juridic, celelalte motive de nulitate invocate de reclamanți nu s-a mai impus a fi analizate.
Constatând nulitatea absolută a contractului de întreținere imobiliar se va dispune și radierea înscrierilor din cartea funciară, înscrieri efectuate în baza contractului de întreținere, conform dispozitivului.
Reclamanții au solicitat să se constate deschisă succesiunea defunctului B. R. V. Maxin P., să se constate calitatea de moștenitor după B. R. a soției sale B. L., să se constate bunurile ce fac parte din masa succesorală. Reclamanții au precizat expres că această cerere nu este o cerere de dezbatere a succesiunii după B. R., temeiul de drept constituindu-l dispozițiile art 111 cod procedură civilă (f 45 – 47, 70 – 71). Față de această precizare și motivare în drept a cererii, excepția inadmisibilității invocată de pârâți va fi admisă. O astfel de cerere este admisibilă dacă partea nu poate cere realizarea dreptului, cu alte cuvinte dacă nu poate promova o acțiune în realizare. Întrucât reclamanții au la dispoziție o acțiune în realizare cu privire la dezbaterea succesiunii după B. R., cererea în constatare întemeiată pe dispozițiile art 111 c.p.c. va fi respinsă ca inadmisibilă.
Excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active: reclamanții au promovat inițial acțiunea pe cale oblică, în calitate de colaterali privilegiați ai numitei B. L.. După decesul numitei B. L., reclamanții au formulat acțiunea în calitate de moștenitori ai numitei B. L.. Au depus certificatul de calitate de moștenitor nr 162 din 20.12.2012 (f. 48). Reclamanții au calitate procesuală activă și interes în promovarea acțiunii atâta timp cât nulitatea absolută afectează în întregime contractul încheiat și duce la desființarea întregului act, iar din perspectiva vocației la moștenirea numitei B. L. au calitate procesuală și justifică un interes prin promovarea acțiunii în scopul readucerii bunului obiect al contractului în patrimoniul soților B.. Din aceste motive excepțiile invocate de pârâți vor fi respinse.
În temeiul art 274 alin 1 și art 276 cod procedură civilă pârâții au fost obligați să plătească reclamantului P. F. suma de 4467 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Acest reclamant a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pentru pretențiile admise (f. 58, 59, 127).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții V. N. A. și V. C. M., învederând că sunt total nemulțumiți de sentința civilă care a fost pronunțată. Arată că întreținătorii au fost de bună credință și nimeni din familia reclamanților nu a fost de acord să o întrețină pe B. L.. Nici un frate și nicio soră nu au dorit să aibă grijă de aceasta, singurul care a îngrijit-o fiind soțul ei defunctul B. R..
Recurenții consideră că în mod greșit instanța fondului a admis acțiunea cu motivarea faptului că defuncta B. L. neavând discernământ contractul nu era valabil, neexistând semnătura acesteia. Se cunoștea faptul la încheierea contractului că soțul său era numit tutorele legal și avea posibilitatea legală de a o reprezenta în toate actele juridice. Tocmai în baza acestui înscris, al dispoziției nr. 3689 din 13.10.2009 se întocmește contractul. Recurenții nu au nicio vină pentru faptul că notarul care a încheiat actul autentic nu a respectat anumite cerințe care fac ca actul să nu fie valabil.
S-a arătat că este adevărat că nu se confundă consimțământul cu cauza, dar defuncta B. L. nu a avut reprezentarea faptelor sale și din acest motiv cel care a semnat în mod valabil actul a fost soțul său, tocmai în baza dispoziției legale, soțul său fiind îndreptățit să încheie acte juridice valabile. Consideră că toate actele juridice puteau fi încheiate, nu numai de administrare sau conservare ci chiar un act de dispoziție, în baza faptului că soțul defunctei era și tutorele legal al său. A fost de față un reprezentant al autorității tutelare iar faptul că nu a solicitat notarul de la un medic un act medical nu este culpa întreținătorilor. Pârâții au fost de bună credință iar actul juridic trebuie păstrat, trebuie ocrotită bună lor credință.
Prin întâmpinare intimații P. F., P. T., P. L.-A., C. M., G. I. și P. L. au solicitat respingerea recursului, precizând că recurenții invocă necunoașterea legii atât de către ei cât și de către notarul public care a instrumentat contractul de întreținere imobiliar, care potrivit adagiului „nemo censetur ignorarem legem” nu poate fi disculpată.
Recurenții în speță confundă însă noțiuni elementare de drept precum cea de curator și cea de tutore. Incidența acestor instituții este diferită, în timp ce curatela este instituită pentru protejarea persoanelor capabile, tutela este instituită pentru persoane care și-au pierdut capacitatea de exercițiu. Limitele mandatului curatorului diferă de cele ale tutorelui în activitatea sa de protejare a celui ocrotit.
B. R. V.M.P., soțul bolnavei B. L., a obținut dispoziția de curatelă generală până la punerea sub interdicție a soției sale. Acesta a început procedura legală de punere a soției sale sub interdicție, în vederea obținerii tutelei, prin dosarul civil înregistrat la Judecătoria Baia M. sub nr._, la care însă a renunțat.
În mod corect instanța de fond în prezentul dosar a reținut că B. L. la încheierea contractului de întreținere imobiliar a avut capacitate deplină de exercițiu, nefiind pusă sub interdicție. Însă, așa cum rezultă din probele administrate-înscrisuri (printre care și expertiza medico-legală psihiatrică) și proba testimonială – B. L. datorită boii nu ar fi putut exprima la încheierea actului un consimțământ valabil. Totodată, având în vedere actul juridic încheiat de dispoziție, translativ de proprietate, era necesar consimțământul expres al soțului capabil, al lui B. L. în speță, sau era necesar un mandat special în formă autentică prin care să fie exprimat consimțământul ei. Dispoziția nr. 3689/2009 are conținutul unui mandat general, în baza acestuia neputându-se încheia în mod valabil acte de dispoziție cu privire la bunurile din patrimoniul soților, sancțiunea în acest caz fiind nulitatea absolută a actului juridic, în întregime întrucât soții sunt proprietari devălmași, cota de proprietate nefiind precizată.
În ședința publică din 14.11.2014 instanța a recalificat calea de atac din recurs, în apel, raportat la valoarea obiectului pricinii.
În contextul acestei căi de atac, apelanții au arătat că instanța de fond a respins în mod greșit excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamanților. Reclamanții nu aveau nici la data formulării cererii introductive și nici la data pronunțării hotărârii un interes născut, actual, personal și direct în promovarea acțiunii.
La data formulării cererii de chemare în judecată numita B. L. era încă în viață, iar contractul de întreținere ce face obiectul prezentei cauze avea efecte ce se limitau la patrimoniul acesteia. La acel moment, reclamanții nu aveau interes în a promova o cerere de chemare în judecată în considerarea unui eventual deces al acesteia și a unei eventuale calități de moștenitor. Prin urmare, în cel mai fericit caz pentru reclamanți, la acel moment se putea discuta doar despre un interes eventual al lor în promovarea cererii, deci care nu îndeplinește condițiile de a fi născut și actual.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a arătat de către apelanți că niciunul din motivele invocate prin cererea de chemare în judecată nu este de natură a atrage nulitatea absolută a contractului de întreținere, ci în cel mai rău caz, nulitatea relativă a acestuia. Astfel, calitatea procesuală pentru a formula o cerere de chemare în judecată nu avea decât persoana care a semnat contractul și al cărui consimțământ se susține că nu ar fi fost valabil exprimat, numita B. L.. Cel puțin până la data la care moștenitorii defunctei au fost în mod cert identificați, doar B. L. ar fi avut calitatea procesuală activă necesară promovării unei cereri de chemare în judecată precum cea care a declanșat prezentul dosar. Și calitatea procesuală activă este o condiție esențială a acțiunii civile, ce trebuie să fie deținută de reclamant începând cu data introducerii acțiunii și până la promovarea hotărârii irevocabile. Dacă, fie și pentru o zi din acest interval, reclamantul nu deține calitate procesuală activă, cererea sa se impune a fi respinsă pe acest considerent. Instanța de fond nu a realizat o analiză reală, limitându-se exclusiv la a arăta că atât interesul cât și capacitatea procesuală activă există, fără însă a aduce precizări suplimentare.
Apelanții au mai precizat că instanța de fond a reținut în mod eronat lipsa consimțământului defunctei B. L. la încheierea contractului de întreținere, a ignorat complet că există acordul autorității tutelare pentru încheierea contractului, ceea ce echivalează cu un mandat special de reprezentare acordat lui B. R.. Autoritatea tutelară și-a dat acordul neechivoc pentru încheierea contractului de întreținere. Acest fapt rezultă din două elemente: delegația nr. 3922/17.05.2010 emisă de Serviciul Public „Asistență Socială” (autoritatea tutelară) - după cum se poate observa din simpla lecturare a documentului, autoritatea tutelară a delegat un funcționar pentru a asista la încheierea contractului de întreținere, ceea ce presupune în mod automat existența acordului instituției pentru încheierea acestuia; cuprinsul contractului de întreținere - urmare a delegației primite din partea autorității tutelare, doamna M. M. a semnat în calitate de reprezentant al autorității tutelare contractul de întreținere, exprimând deci acordul autorității tutelare pentru încheierea acestuia.
Dispoziția nr. 3689/2009, prin care B. R. fusese împuternicit să semneze orice acte juridice în numele lui B. L., a fost dublată și de un acord expres al autorității tutelare pentru încheierea contractului în forma sa finală, pe care B. R. l-a semnat atât în nume propriu cât și în numele soției aflate sub curatela sa. Oricum, din moment ce se menționează în mod clar în dispoziția nr. 3689/2009 că B. R. poate încheia orice acte juridice în numele soției sale și acest document ar fi fost suficient pentru a se reține acordul autorității tutelare.
Chiar dacă însă s-ar accepta ca fiind corect raționamentul instanței potrivit căruia ar fi fost necesar un mandat special în favoarea lui B. R., dat de autoritatea tutelară, pentru a o putea reprezenta pe soția sa la semnarea contractului, acest mandat a fost acordat prin delegația de mai sus și în mod neechivoc prin semnarea contractului de reprezentantul autorității tutelare.
În opinia apelanților, nelegalitatea sentinței atacate reiese și din prevederile art. 155 al. 1 din Codul familiei. Potrivit art. 155 al. 1 din Codul familiei, în cazul instituirii curatelei se aplică regulile de la mandat. Este evident că vorbim de un tip de mandat atipic, anomalia constând în faptul că mandatul reprezintă mandatul nu în baza unui mandat provenit chiar de la mandant, ci în baza unei împuterniciri provenite de la un terț (autoritatea tutelară. Aplicând prevederile din materia mandatului în prezenta speță, se observă că prin semnarea contractului de întreținere de către autoritatea tutelară, s-a conferit de către această instituție cel puțin un mandat tacit, în condițiile art. 1533 Cod civil, în favoarea lui B. R.. O interpretare contrară celor de mai sus ar însemna că, practic, deși avea capacitate de exercițiu, B. L. nu ar fi putut încheia în niciun mod un act juridic de dispoziție.
Apelanții consideră că această ipoteză este vădit inadmisibilă, având în vedere că unul dintre principiile fundamentale ale capacității persoanei fizice este ca orice persoană fizică ce deține capacitate de exercițiu, ar trebui să aibă pârghiile necesare încheierii de orice acte juridice. Or în speță, existând atât numirea unui curator pentru persoana fizică în discuție, cât și acordul autorității tutelare pentru încheierea actului, dacă s-ar considera că aceste două elemente nu sunt suficiente, ar însemna că nu există nicio modalitate în care B. L. să fi putut încheia contractul în discuție. Chiar dacă, prin absurd, s-ar presupune că cele susținute de apelanți ar fi eronate, este cert că în speță a existat cel puțin un mandat aparent în favoarea lui B. R..
Pentru apelanți există cel puțin o aparentă insurmontabilă a legalității reprezentării lui B. L. de către B. R.. Elementele pe care s-au avut în vedere și care au format convingerea fermă a apelanților că B. R. o reprezintă în mod legal pe B. L. au fost următoarele: a. Dispoziția autorității tutelare nr. 3689/13.10.2009; Delegația nr. 3922/17.05.2010 emisă de Serviciul Public „Asistență Socială” (autoritatea tutelară); c. semnarea contractului, fără obiecții, de către reprezentanta autorității tutelare; d. poziția notarului public, faptul că notarul public a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru încheierea contractului, autentificând acest document. Or, în situația în care ar fi considerat că una dintre părți nu ar fi fost legal reprezentată, în temeiul Legii nr. 36/1995, notarul public ar fi avut obligația de a refuza autentificarea contractului, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Apelanții au precizat că nu au fost asistați de un jurist și nu au cunoștințe juridice de specialitate.
S-a mai susținut că, chiar dacă ar fi lipsit consimțământul numitei B. L., sancțiunea nu este nulitatea absolută a contractului. Una dintre cele mai flagrante erori de aplicare a legii din cuprinsul hotărârii atacate este raționamentul instanței potrivit căruia, dacă a lipsit consimțământul numitei B. L. la încheierea contractului, fiind un act de dispoziție el este lovit de nulitate absolută. Chiar dacă s-ar presupune prin absurd că, în ciuda celor arătate mai sus, la încheierea actului ar fi lipsit consimțământul soției lui B. R., sancțiunea nu era în niciun caz nulitatea absolută a contractului, ci eventual nulitatea relativă a acestuia. Relevant în această privință este art. 36 al. 2 din Codul familiei, care se referă la prezumția de mandat între soți în ce privește bunurile comune. Suntem în prezența unei norme ce protejează un interes privat (al soțului care nu și-a manifestat consimțământul) și nicidecum a unui interes public. Practic rațiunea textului de lege a fost de a proteja patrimoniul soțului al cărui consimțământ nu a fost exprimat, deci un interes privat, neputând fi identificat vreun interes public protejat de această normă.
Instanța de fond nu a explicat în niciun mod decizia de a constata nulitatea absolută a actului, rezumându-se la a afirma ca o concluzie firească, nulitatea absolută a acestuia.Încălcarea art. 36 al. 2 din Codul familiei se sancționează cu nulitatea relativă și nu cu nulitatea absolută a actului. Această chestiune este extrem de importantă în primul rând datorită faptului că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamanții au investit instanța exclusiv cu o cerere de constatare a nulității absolute a contractului. Or, având în vedere că în niciun caz nu se poate reține nulitatea absolută a contractului și având în vedere și principiul disponibilității instanței, cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă în tot, ca nefondată, instanța neputând să pronunțe ceva ce nu s-a cerut de către reclamant.
Natura nulității eventual incidente în speță de răsfrânge și asupra excepțiilor procesuale invocate.Fiind vorba de un caz de nulitate relativă, doar persoana al cărei interes privat a fost lezat putea formula cererea de chemare în judecată, astfel că reclamanții sunt lipsiți de calitate procesuală activă.
Prin întâmpinare intimații au solicitat anularea apelului ca netimbrat (chestiunea timbrajului fiind remediată) și respingerea apelului ca nefondat.
Intimații au susținut că instanța de fond a judecat pe fond acțiunea, nu există niciun motiv de nulitate a hotărârii atacate, și deci nu ne aflăm în niciuna din situațiile prevăzute de art. 297 al. 1 teza a II-a și a III-a Cod procedură civilă și nici în situația prevăzută de art. 297 al. 2 Cod procedură civilă, când părțile pot cere anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes și a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că reclamanții au promovat acțiunea inițial în calitate de colaterali privilegiați ai numitei B. L.. După decesul acesteia, reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol și o completare a acțiunii introductive prin care au arătat că formulează acțiunea în calitate de moștenitori ai numitei B. L., depunând certificatul de calitate de moștenitor nr. 162/20.12.2012. Totodată, au solicitat această completare a acțiunii inițiale și pe cale separată, dosarul civil nr._ fiind conexat la dosarul_ .
Motivarea instanței de fond este una absolut temeinică și legală, în sensul că intimații au calitate procesuală activă și justifică un interes în promovarea acțiunii atâta timp cât nulitatea absolută afectează în întregime contractul încheiat și duce la desființarea întregului act, iar din perspectiva vocației la moștenirea numitei B. L. au calitate procesuală și justifică un interes prin promovarea acțiunii în scopul readucerii bunului obiect al contractului în patrimoniul soților B.. Prin prisma vocației la moștenire, care este un drept conferit prin lege rudelor defunctului, intimații apreciază că justifică pe deplin un interes legitim, născut și actual, personal și în egală măsura calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Încheierea unui astfel de contract de întreținere are un scop fraudulos, membrii familiei apelantei, inclusiv această persoană, cunoșteau despre starea de boală a numitei B. L., și totuși au încheiat un astfel de contract în dauna intereselor ei, profitând de faptul că era lipsită de ocrotire din punct de vedere juridic, iar efectul era acela al micșorării patrimoniului acesteia. Contractul de întreținere imobiliar a avut ca efect sărăcirea patrimoniului numitei B. L., o persoană care nu avea discernământul faptelor sale. Cu atât mai mult, această chestiune ar fi trebuit să ridice semne de întrebare asupra legalității întocmirii lui, în condițiile în care nu a existat o încuviințare prealabilă din partea autorității tutelare, sau numirea unui tutore care să o reprezinte legal la încheierea actului de dispoziție. Dispoziția autorității tutelare nr. 3689/2009 este valabilă până la punerea sub interdicție a numitei B. L., fiind o dispoziție de numire a unui curator general cu mandat de administrare bunuri și venituri, conform legii. Pe de altă parte, B. L. nefiind o persoană pusă sub interdicție judecătorească, se prezumă că ar fi avut discernământ și consimțământ ce se putea exprima valabil.
Exercitarea unei acțiuni întemeiate pe art. 975 cod civil nu constituie decât o simplă măsură conservatorie, deoarece urmărește să împiedice pierderea unei valori patrimoniale, respectiv în speță redobândirea unei valori patrimoniale, fără a conduce la urmărirea și executarea acelei valori. Doctrina statuează că s-ar putea admite exercitarea de către creditor a acțiunii chiar în cazul în care creanța sa „ar fi suspendată printr-un termen sau condiție”, tocmai pentru că este conservatorie”.
În ceea ce privește lipsa consimțământului valabil exprimat la încheierea contractului de întreținere imobiliar, intimații au precizat că instanța de fond a reținut în mod corect că dispoziția nr. 3689/2009 reprezintă actul juridic de instituire a curatelei generale, prin care B. R. V.M.P. este numit curator al numitei B. L., diagnosticată cu demență Alzheimer, până la punerea sub interdicție. B. R. V.M.P., soțul bolnavei B. L., a obținut dispoziția de curatelă generală până la punerea sub interdicție a soției sale. Aceasta a început procedura legală de punere a soției sale sub interdicție, în vederea obținerii tutelei, prin dosarul civil înregistrat la Judecătoria Baia M. sub nr._, la care însă a renunțat.
Delegația nr. 3922/17.05.2010 are rolul de a dovedi faptul că persoana vârstnică B. R. V.M.P. a fost asistat la încheierea actului juridic de înstrăinare, în temeiul Legii 17/2000 republicată, și nimic mai mult. Această simplă delegație nu poate substitui o Dispoziție specială a Autorității Tutelare pentru încuviințarea prealabilă a actului de înstrăinare, și nici nu poate reprezenta un mandat special de reprezentare acordat lui B. R..
S-a mai arătat că în conținutul contractului de întreținere imobiliar, întreținătorii declară că își asumă riscul încheierii unui astfel de contract. Toate părțile contractante, inclusiv delegata autorității tutelare care a semnat pentru asistență la semnarea unui astfel de contract, au cunoscut consecințele juridice ale încălcării fragrante a legii în privința ocrotirii drepturilor numitei B. L.. Cu o astfel de mențiune în contract, notarul public care a autentificat și întocmit contractul s-a absolvit de orice culpă, iar părțile semnatare, îndeosebi apelanții nu se pot prevala acum că nu au cunoscut la acel moment prevederile legale așa cum susțin prin cererea inițială de recurs, aceștia dovedind în situația de față o vădită rea-credință.
Intimații au apreciat că articolul 155 al. 1 din Codul familiei referitor la curatelă și art. 1533 Cod civil referitor la mandatul tacit, nu pot fi reținute ca incidente în speță, față de motivele expuse deja mai sus. Dispozițiile legii privitoare la ocrotirea incapabilului au un caracter special, nu pot fi decât de strictă interpretare și derogatorii de la dreptul comun. Teoria mandatului tacit, sau cea a mandatului aparent nu sunt de natură a crea acea aparență insurmontabilă a legalității reprezentării lui B. L. de către B. R. menită să formeze convingerea fermă a apelanților că B. R. o reprezintă în mod legal pe B. L., de vreme ce aceștia și-au asumat riscul semnării în atare condiții a unui astfel de act, așa cum au menționat expres în cuprinsul lui.
Afirmația precum că apelanții nu au fost asistați de un jurist și că nu au cunoștințe de specialitate este tendențioasă în condițiile în care apelanții sunt afini cu bolnava B. L., cunoscând starea de incapacitate a acesteia.
În ce privește natura nulității absolute sau relative incidente în speță, intimații au susținut că potrivit doctrinei, printre cauzele de nulitate absolută se enumeră și lipsa totală a consimțământului la încheierea actului juridic. Vicierea consimțământului într-adevăr atrage nulitatea relativă a actului juridic încheiat, însă lipsa lui atrage nulitatea absolută, care poate fi invocată oricând, de orice persoană interesată.
În condițiile în care s-ar aprecia că dispozițiile codului familiei invocate, respectiv art. 36 al. 2 Codul familiei, ar trebui interpretate în sensul nulității relative a contractului, prin derogare de la regulile dreptului comun în materie respectiv „nulitatea absolută pentru lipsa totală a consimțământului de la încheierea actului juridic”, în condițiile art. 84 Codul de procedură civilă, instanța de judecată este datoare să califice în mod corect acțiunea, ca fiind o acțiune în anulare iar nu în constatarea nulității absolute a contractului, reținând scopul urmărit de parte, respectiv desființarea convenției, și implicit calitatea procesuală activă a intimaților în calitate de avânzi cauză – moștenitori legali ai numitei B. L..
Poziția procesuală a apelanților față de aceste susțineri a fost relevată prin scriptul depus la filele 138-144 dosar, aceștia arătând că referitor la semnificația juridică a mențiunilor din contract prin care B. R. declară că își asumă încheierea contractului anterior eventualei puneri sub interdicție a numitei B. L., argumentația intimaților cu privire la această chestiune nu are absolut niciun fundament legal. In cazul în care ar fi existat vreun element de nelegalitate, notarul public avea obligația legală de a refuza autentificarea documentului și totodată, autoritatea tutelară, prin reprezentant, nu și-ar fi exprimat acordul pentru încheierea contractului în această formă. Este absurd a se afirma că notarul public ar fi explicat părților că încheierea în acea modalitate a contractului ar fi nelegală, întrucât aceasta ar fi însemnat ca notarul să-și încalce cu buna știință obligația legală de a autentifica exclusiv contracte conforme cu legea. Singurul element care probabil corespunde realității este că respectiva fraza a fost inserată de notar pentru a se proteja pe sine, având în vedere că situația juridică era una complexă. Oricum, indiferent de conținutul său semnificația prevederii contractuale analizate de intimați, relevant este că ea nu contraargumentează cu nimic faptul că autoritatea tutelară a aprobat încheierea contractului, delegând și un reprezentant la semnarea sa.
Legiuitorul nu a instituit absolut nicio condiție cu privire la forma pe care trebuie să îl îmbrace acordul autorității tutelare pentru încheierea unui asemenea contract. Noțiunea de „Dispoziție specială” este o creație a intimaților și nu a legiuitorului, astfel că nu poate fi identificat niciun element special impus de lege pe care acordul autorității tutelare trebuie să îl conțină și care să nu se regăsească în Delegația nr. 3922/17.05.2010 emisă de Serviciul Public „Asistență Socială” (autoritatea tutelară), completată cu semnarea efectivă a contractului de întreținere de către reprezentantul autorității tutelare.
Referitor la existența în speță a cel un mandat aparent de în favoarea lui B. R., singurul contraargument al intimaților a fost includerea în contract a clauzei prin care apelanții au afirmat ca își asumă riscul încheierii contractului anterior eventualei puneri sub interdicție a numitei B. L.. Această frază a fost inserată de către notarul public, spunându-le că este una standard și în niciun caz nu dovedește reaua lor credință și cu atât mai puțin faptul că în speță nu ar opera cel puțin un mandat aparent de reprezentare.
Cu privire la afirmațiile intimaților în legătură cu obligația instanței, în temeiul art. 84 Cod procedură civilă, de a recalifica cerea din una de constatare a nulității absolute în una de anulare (nulitate relativă), s-a arătat că instanța nu poate recalifica acțiunea părții în modul sugerat de intimați. Sensul prevederilor art. 84 din codul de procedură civilă este cu totul altul, în baza acestui text, instanța are obligația de a considera valabil făcută o cerere, chiar dacă poartă o denumire greșită și nu de a modifica un capăt de cerere cu care a fost investită, doar pentru că este netemeinic. Astfel, art. 84 Cod procedură civilă se deferă doar la obligația instanței de a primi cererea chiar daca poartă o denumire greșită, nu cea de ai schimba obiectul.
In ceea ce privește obiectul cererii, care în speță este acela de „constatare a nulității absolute a contractului”, stabilirea sa este apanajul exclusiv al reclamantului, așa cum statuează expres prevederile art. 129 al. 6 din Codul de procedură civilă. Instanța este ținută de acest text legal expres să se pronunțe exclusiv asupra obiectului cererii, astfel cum a fost definit de reclamant și nu pe un alt obiect. Instanța de fond nu putea să dispună anularea contractului, cât timp nu a fost investită cu o cerere având acest obiect, ci putea să se pronunțe doar daca actul juridic în speță este sau nu lovit de nulitate absolută, ceea ce este exclus. Redefinirea obiectului cererii nu se poate realiza direct în apel. Instanța de apel este limitată la a se pronunța pe motivele de apel și a analiza hotărârea instanței de fond cu privire la acestea. Dacă s-ar admite că obiectul cererii ar putea fi modificat în apel, ar însemna că prin această modificare părțile să fie lipsite de triplul grad de jurisdicție prevăzut de lege. Această soluție ar încalcă flagrant atât principiul legalității procesului civil, cât și dreptul părților la un proces echitabil. Din moment ce instanța de fond a fost investită exclusiv cu o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului și a soluționat respectiva cerere, instanța de apel se poate pronunța exclusiv cu privire la aceeași cerere, având același obiect.
Analizând sentința apelată, în limitele în care aceasta a fost criticată prin motivele de apel, Tribunalul reține următoarele:
În mod corect prima instanță a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Este adevărat că la data sesizării instanței, B. L. era în viață, reclamanții justificându-și cererea de constatare a nulității absolute a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr. 1515 din 27.05.2010 prin invocarea prevederilor art. 975 Cod civil, susținând că sora lor este lipsită de discernământ și ca atare nu a consimțit valabil la încheierea respectivului act juridic. Reclamanții au precizat că sunt colaterali privilegiați ai lui B. L. și prin vânzarea imobilelor s-a diminuat considerabil viitoarea masă succesorală.
În data de 9.09.2012 a decedat B. L. (fila 34 dosar), iar în data de 4.02.2013 reclamanții au înregistrat o cerere completatoare a cererii introductive, precizând că acționează în nume propriu în calitate de moștenitori-colaterali privilegiați ai defunctei, sens în care au atașat certificatul de calitate de moștenitor nr. 162/20.12.2012 (fila 48 dosar). Urmare a decesului lui B. R., pârâta V. N. a acceptat succesiunea acestuia (fila 262 dosar).
În fața primei instanțe pârâții nu s-au opus primirii modificărilor de acțiune, astfel încât finalmente obiectul și limitele procesului au fost determinate de reclamanți în sensul că aceștia s-au prevalat și de calitatea lor de moștenitori ai defunctei B. L..
În acest context, acțiunea nu mai putea fi respinsă în considerarea excepției lipsei de interes, deoarece ulterior decesului defunctei B. L., interesul reclamanților era unul actual și nu eventual.
Pentru aceleași considerente, în mod corect s-a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și aceasta fără a avea relevanță tipul de nulitate incident în cauză, deoarece calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctei B. L., îi legitima activ să formuleze și să susțină cererea atât prin invocarea nulității absolute, cât și a celei relative, succesorii în drepturi ai uneia dintre părțile contractante având dreptul de a pune în discuție validitatea actului încheiat de autorul lor, personal sau prin reprezentant. Se remarcă aspectul că moștenitorii au solicitat a se constata nulitatea actului în termenul de 3 ani de la data încheierii acestuia (27.05.2010-4.02.2013), astfel încât nu se pune problema prescripției, chiar dacă este incidentă o cauză de nulitate relativă a contractului.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
La data de 27.05.2010 s-a încheiat între B. R.-V.-M.-P., în nume propriu și ca reprezentant legal desemnat-curator-în numele soției sale B. L., bolnavă psihic, în calitate de întreținuți, asistați de M. M. consilier juridic al SPAS și pârâții V. N. A. și V. C. M. în calitate de întreținători, contractul de întreținere imobiliar autentificat sub nr. 1515 de Birou notar public D., conform căruia întreținătorii au înstrăinat nuda proprietate asupra imobilelor: apartament situat în Baia M., ., ., . înscris în CF_ – C1-U5 Baia M., garajul aferent apartamentului înscris în CF_-C1-U6 Baia M., boxă aferentă apartamentului înscrisă în CF_-C1-U7 Baia M., cu transmiterea în condițiile legii a dreptului de folosință asupra terenului proprietatea Statului Român aferent apartamentului identificat anterior.
Soțul numitei B. L., B. R. V. Maxin P., a fost desemnat prin Dispoziția nr. 3689 din 13.10.2009, emisă de Primarul Municipiului Baia M., drept curator al acesteia, pentru îngrijirea persoanei bolnave, administrarea veniturilor și bunurilor, precum și reprezentarea în toate actele civile.
După cum rezultă din preambulul dispoziției, acest act urma a-și produce efectele până la punerea sub interdicție, fiind emis ținând seama de prevederile art. 146 din Codul Familiei.
Conform prevederilor art. 146-147 Codul Familiei, în caz de nevoie și până la rezolvarea cererii de punere sub interdicție, autoritatea tutelară va putea numi un curator pentru îngrijirea persoanei și reprezentarea celui a cărui interdicție a fost cerută, precum și pentru administrarea bunurilor. Tutelei (deci nu curatelei) interzisului îi sunt aplicabile regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, deci art. 129-130 Codul Familiei, care stabilesc că sub sancțiunea nulității relative, tutorele nu va putea face acte de înstrăinare a bunurilor care depășesc dreptul de administrare, fără prealabilă încuviințare a autorității tutelare, încuviințare ce se dă pentru fiecare act în parte.
A fortiori, curatorul desemnat în condițiile art. 146 Codul Familiei nu poate înstrăina bunurile persoanei încă nepuse sub interdicție, efectele dispoziției de numire a acestuia neputând fi altele decât cele legale.
Prerogativele acestui curator se rezumă la cele ce se desprind din analiza coroborată a prevederilor art. 146 și art. 152-155 Codul Familiei, așadar îngrijirea persoanei, reprezentarea și administrarea bunurilor (nu efectuarea de acte de dispoziție cu privire la acestea). Curatela nu aduce atingere capacității celui pe care curatorul îl reprezintă, urmând a se aplica regulile de la mandat, autoritatea tutelară putând da doar instrucțiuni dacă cel reprezentat nu este în măsură să o facă, deci nu autorizare (prealabilă ori concomitentă, prin delegat) la înstrăinarea bunurilor.
Tot în acest context se reține că B. R. V. M. P. a declanșat ulterior încheierii contractului (în 11.10.2010) o procedură de punere sub interdicție a soției B. L., la care a renunțat, conform sentinței civile nr. 3145/2011 din 4.04.2011, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
De altfel, în cuprinsul contractului de întreținere s-a consemnat că părțile semnatare cer și stăruie pentru încheierea cât mai grabnică a contractului deoarece întreținuții sunt bolnavi și un proces de punere sub interdicție a întreținutei B. L. ar fi de durată, motiv pentru care își asumă riscul.
Așadar, pornind de la premisa că B. L. avea capacitate deplină de exercițiu la data încheierii contractului (nefiind pusă sub interdicție), curatela instituită în condițiile art. 146 Codul Familiei legitima curatorul să efectueze doar acte de administrare, nu și de dispoziție, or B. L. nu a semnat personal convenția.
Între curator și cel ocrotit se aplică regulile de la mandat, nu cele relative la încuviințarea prealabilă a autorității tutelare, specifice tutelei.
Așadar, nu putem discuta de un mandat atipic, după cum susțin apelanții, deoarece raporturile juridice mandatar-mandant nu se stabilesc între curator și autoritatea tutelară, ci între cel dintâi și persoana ocrotită, eventualul mandat special de reprezentare la încheierea actelor juridice trebuia să-l acorde B. L., soțului ei. Autoritatea tutelară putea da potrivit legii, doar „instrucțiuni”, iar nu mandat, autorizare ori acord la înstrăinarea bunurilor persoanei nepuse sub interdicție.
Nici teoria mandatului aparent acordat de autoritatea tutelară lui B. R., dezvoltată de apelanți, nu poate fi primită raportat la considerațiile anterior expuse, deoarece poziția autorității tutelare era în speță indiferentă. De altfel mandatul aparent își găsește justificarea fie prin aplicarea principiului validității aparenței în drept, fie prin aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale, dar niciuna dintre aceste ipoteze nu se verifică în speță, starea psihică precară a defunctei B. L. fiind cunoscută de toate părțile contractante. Atitudinea notarului public ori lipsa de cunoștințe juridice a apelanților sunt elemente care nu pot fundamenta o soluție de menținere a contractului, însăși buna credință a părților semnatare fiind discutabilă, după cum s-a arătat, în contextul în care au menționat în cuprinsul actului aspectul anterior evocat, relativ la procedura de punere sub interdicție a numitei B. L..
Pornind de la calitatea de soți a întreținuților B. R. și B. L., de la natura juridică a actului de dispoziție încheiat doar de B. R., devin incidente dispozițiile art. 35 alin. 2 Codul Familiei conform cărora niciunul dintre soți nu poate înstrăina sau greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț.
Sancțiunea nerespectării acestor dispoziții este nulitatea relativă a actului, aplicabilă la cererea soțului al cărui consimțământ nu a fost exprimat ori după caz, a succesorilor săi în drepturi (avânzi-cauză), întrucât interesul ocrotit prin instituirea normei este unul privat.
D. sub acest aspect așadar apelul este fondat, iar hotărârea primei instanțe urmează a fi schimbată în parte, în aplicarea prevederilor art. 296 teza a 2-a Cod procedură civilă 1865.
Deși au solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de întreținere, reclamanții și-au argumentat pretenția prin invocarea nerespectării regulilor privind capacitatea civilă a persoanei, curatela/interdicția, încuviințarea autorității tutelare, lipsa consimțământului, lipsa discernământului, lipsa cauzei/cauza ilicită (rezultând din lipsa discernământului), nesolicitarea opiniei unui medic.
Prin întâmpinarea completată pârâții s-au apărat față de pretenția de anulare a contractului (fila 128 dosar).
La termenul de judecată din 4.07.2013 reclamanții au solicitat a se constata nulitatea contractului de întreținere imobiliară, precizând ulterior că au solicitat constatarea nulității absolute având în vedere lipsa discernământului (fila 170 dosar), cauza imorală există deoarece a lipsit scopul (fila 187 dosar), B. L. fiind lipsită de discernământ (filele 197-198 dosar).
Inclusiv la ultimul termen de judecată reprezentanta reclamanților a folosit succesiv noțiunile de anulare a contractului respectiv nulitatea absolută a acestuia.
Esențială este în aprecierea instanței de apel împrejurarea că motivarea în fapt a pretenției formulate de reclamanți a vizat cauze de nulitate relativă a contractului de întreținere, pornind de la lipsa discernământului defunctei B. L. (filele 190-191 dosar), ca fundament pentru lipsa consimțământului acesteia la încheierea actului juridic atacat, nelegala sa reprezentare, lipsa cauzei în acest context etc.
Sancțiunea lipsei consimțământului (pretins exprimat prin mandatar curator) la încheierea actului juridic, în condițiile art. 35 alin. 2 Codul Familiei este, după cum corect au arătat apelanții, nulitatea relativă a actului, interesul ocrotit fiind unul privat, al soțului al cărui consimțământ a lipsit ori, după caz, al succesorilor acestuia în drepturi.
Nu se poate susține aplicabilitatea prevederilor art. 84 Cod procedură civilă 1865, nefiind în discuție o denumire greșită a cererii de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Pornind de la prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, se pune problema în ce măsură pronunțarea nulității relative (iar nu absolute) a contractului de întreținere de către instanța de apel ar duce atingere prevederilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă 1865.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția concretă cu a cărui soluționare este investită instanța.
Particularitatea în cauză o reprezintă împrejurarea că deși reclamanții (e adevărat, cu o terminologie oscilantă, acceptat fiind că nulitatea absolută „se constată”-deși nu are o existență independentă de această constatare judiciară – iar cea relativă „se pronunță” și actul se anulează) au solicitat a se constata nulitatea absolută, au argumentat, clar, cererea introductivă, prin conturarea și dovedirea unor cauze de nulitate relativă. Față de această situație faptică și juridică invocată de reclamanți s-au apărat pârâții, au discutat-o și au administrat probe. Efectele nulității sunt aceleași. Cauza (ca situație de fapt calificată juridic – nu terminologic strict, dar cert din punct de vedere legal) a fost determinată de reclamanți. Această cauză astfel invocată atrage sancțiunea nulității relative, nulitate ale cărei condiții sunt întrunite în speță, fiind, în aprecierea instanței de apel, contrar dreptului de acces efectiv la justiție al părților, a se considera că se impune respingerea acțiunii fără calificarea corectă a pretenției reclamanților.
În contextul în care pârâții s-au apărat și au discutat motivele de nulitate invocate de reclamanți, nu se poate considera că aceștia ar fi privați de triplul grad de jurisdicție.
Părțile sunt legitimate să obțină o cenzurare efectivă de către instanța de judecată a pretenției formulate, pe care reclamanții au descris-o clar sub aspectul conținutului ei și nu au schimbat-o (motivele de nulitate fiind precizate expres și exhaustiv), reclamanții nu aveau interes să atace sub acest aspect hotărârea primei instanțe, astfel încât împrejurarea că nulitatea atrasă era cea relativă (chiar dacă doctrinar s-au mai avansat și alte soluții) și nu cea absolută, rămâne lipsită de relevanță, dar trebuie stabilită corect, din punct de vedere legal.
Raportat la aceste considerente, instanța va admite în parte apelul declarat de apelanții V. N. A. și V. C.-M. în contradictoriu cu intimații P. F., P. T., P. L.-A., C. M., G. I. și P. L., împotriva sentinței civile nr. 4753/2014 din 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ pe care o va schimba în parte în sensul că va pronunța nulitatea relativă a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr.1515 din 27.05.2010 de notar public V. D..
În ce privește cheltuielile de judecată în apel, apelanții au făcut dovada efectuării acestora la nivelul sumei de 2041,64 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, iar intimații, la nivelul sumei de 1000 lei onorariu avocat și 320,40 lei cheltuieli de deplasare pentru intimatul P. F. (două deplasări, celelalte bilete depuse la dosar vizând deplasările la prima instanță, iar reclamanții nu au declarat apel).
În temeiul prevederilor art. 298 raportat la art. 274, 276 Cod procedură civilă 1865, întrucât apelul a fost admis doar în limitele anterior evocate, ambele părți fiind așadar în culpă procesuală, Tribunalul va compensa cheltuielile de judecată în apel până la nivelul sumei de 1000 lei, diferența de cheltuieli avansate urmând a rămâne în sarcina apelanților respectiv a intimatului P. F.-părțile care le-au efectuat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte apelul declarat de apelanții V. N. A. și V. C.-M., ambii cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., .. 24, județul Cluj, în contradictoriu cu intimații P. F., P. T., P. L.-A., C. M., G. I. și P. L., toți cu domiciliul procesual ales în comuna S., ., județul B., la sediul C.. Av. P. S. I., împotriva sentinței civile nr. 4753/2014 din 29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ pe care o schimbă în parte în sensul că:
Pronunță nulitatea relativă a contractului de întreținere imobiliar autentificat sub nr.1515 din 27.05.2010 de notar public V. D..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Compensează cheltuielile de judecată în apel până la nivelul sumei de 1000 lei, diferența de cheltuieli avansate urmând a rămâne în sarcina apelanților respectiv a intimatului P. F..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. S.-T. A.-A. P. F.
în C.M. semnează
grefier șef secție
Red. S.T.A.A./15.06.2015
T.Red. O.V./17.06.2015
15 ex.
Judecător la fond: A. R. A.
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
