Acţiune în constatare. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 233/224/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 155/A
Ședința publică din 08 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de reclamanta C. I. cu domiciliul procesual ales în Cluj N., .. 4, . la cabinet de avocat M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1598 pronunțate la data de 29 octombrie 2014 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 25.03.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 08.04.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
Tribunalul
Deliberând asupra apelului declarat, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1598 pronunțată la data de 29 octombrie 2014 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata petitului 3 din acțiune, cu privire la obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Maramureș, să o pună în drepturile prevăzute de lege, cu luarea în considerare a activității lucrative constatate de către instanță și a admis cererea formulată de reclamanta C. I., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii și . primar, constatând că reclamanta a prestat activitate în cadrul CAP B. V. în perioada anilor 1972 - 1989 în calitate de membru cooperator, din care constituie timp util la pensie un număr de 19 ani.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut faptul că reclamanta a solicitat să se constate că în perioada anilor 1972-1989 a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP B. V., perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva primăriei localității nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
Judecătoria a reținut incidența prevederilor art. 160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, precum și dispozițiile, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C.muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, se reține că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza).
Din cuprinsul prevederilor art. 159, respectiv art. 160 și art. 162 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dar și ale art. 6 din Legea nr.27/1976 s-a constatat că nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Brenner C. a rezultat că adunarea generală a CAP stabilea conform statutului, anual, un volum minim de norme planificate, înscrise într-un proces verbal. Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
În ce privește perioada în care reclamanta a prestat activitate ce este determinantă în stabilirea timpului util si calculul pensiei, se reține de instanță că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P. Aceasta situație nu este completă nefiind cuprinși toți membrii cooperatori și nefiind vizată întreaga perioadă în care s-au prestat norme. În anul 2003 s-a întocmit o altă situație în care s-au înscris alte date relative la activitatea prestată de membrii C.A.P., această ultimă situație nefiind valorificată de C. Județeană de Pensii Maramureș.
La dizolvarea CAP-urilor, s-au întocmit situații de lichidare pentru toți membrii cooperativelor agricole de producție, situație remisă Casei Locale de Pensii Sighetu Marmației.
Timpul util la pensie, conform Legii 80/1992, calculat prin raportarea numărului de norme realizate în perioada lucrată la volumul anual de norme stabilit prin A., adică 274/15 este 19 ani utili la pensie. Acesta nu depășește numărul anilor calendaristici lucrați în cadrul CAP, respectiv 26 de ani.
S-a mai arătat că această stare de fapt se coroborează cu datele menționate în înscrisurile eliberate de Primăria B. V., precum și cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată M. I. și P. D. (f.50-51), care confirmă faptul că reclamanta a lucrat în cadrul CAP B. V. încă de la vârsta de 15-16 ani și până la desființare, perioadă în care a beneficiat de lot ajutător în folosință deoarece și-a îndeplinit numărul de norme stabilit de adunarea generală a membrilor cooperatori.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către reclamantă, prin avocat, urmează a fi respinse având în vedere că reclamanta nu a avut altă posibilitate de a stabili timpul util la pensie decât printr-o acțiune în instanță. Apoi aceasta este obligată să-și dovedească susținerile prin probe, ceea ce a solicitat chiar prin cererea de chemare în judecată, respectiv înscrisuri, martori și expertiză contabilă.
Faptul că Primăria comunei B. V. s-a opus sau nu admiterii acțiunii nu a avut nici un efect pozitiv sau negativ asupra necesității administrării tuturor probelor amintite.
În concluzie s-a reținut că reclamanta nu poate solicita obligarea primăriei la plata cheltuielilor de judecată pe care a fost obligată să le suporte pentru a obține admisibilitatea acțiunii în urma dovedirii susținerilor sale. Simplul fapt că primăria s-a opus admiterii acțiunii nu a obligat-o pe reclamantă, ca urmare a acestei poziții procesuale, să suporte costul unei probațiuni pe care de altfel nu ar fi trebuit să o facă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. I. acesta solicitând admiterea apelului declarat, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de obligare a Comunei B. V. la plata sumei de 900 lei cheltuieli de deplasare, 2000 lei onorariu avocațial și 1400 lei expertiza judiciară efectuată în cauză.
În motivarea cererii s-a arătat că soluția sentinței atacate este criticată doar în ceea ce privește capătul de cerere privind celtuielile de judecată. S-a susținut că intimata .-a opus admiterii acțiunii formulate, a fost de rea-credință, iar răspunsul dat adreselor emise nu a fost complet.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei . arătat că reclamanta nu figurează în documentele deținute, astfel că și-a exprimat în mod expres poziția procesuală în sensul respingerii cererii.
Potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Singura excepție este aceea potrivit căreia partea nu a fost anterior pusă în întârziere. Astfel cheltuielile de judecată se acordă având în vedere principiul culpei procesuale, aceasta fiind suficientă pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea depusă . solicitat respingerea apelului declarat deoarece nu se află în culpă procesuală, astfel cum prevede art. 453 și 454 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta C. I. a formulat cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, solicitând constatarea faptului că a prestat activitate în cadrul CAP B. V.. Din probele administrate în cauză se constată că din evidențele deținute de .-apelantă nu figurează ca fiind una dintre persoanele care potrivit prevederilor legale ar fi îndreptățită la stabilirea unei perioade pentru care să se reconstituie timpul util la pensie.
Cu toate acestea, instanța a înlăturat înscrisurile aflate la dosarul cauzei și bazându-se pe mențiunile expertizei efectuate în cauză, bazate doar pe susținerile reclamantei-apelante și pe probele testimoniale, Judecătoria Dragomirești a admis acțiunea formulată.
În prezentul apel nu s-au formulat critici care să vizeze modul de reconstituire a timpului util la pensie, astfel că instanța în apel, având în vedere principiul efectului devolutiv al apelului, astfel cum acesta este prevăzut în art. 476 și urm. C.proc.civ., nu mai poate analiza legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de Judecătoria Dragomirești sub acest aspect.
În ceea ce privește solicitarea de a se schimba sentința atacată în sensul acordării cheltuielilor de judecată, instanța o consideră nefondată. Se reține că potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul poate fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată. Temeiul acordării acestor sume este acela al culpei procesuale a părții care a pierdut procesul.
În prezenta cauză nu se poate reține culpa procesuală a Comunei B. V.. Se constată că în cauză reclamanta nu a atașat cererii de chemare în judecată nici un înscris din care să rezulte că poate fi beneficiara recunoașterii unei perioade ca timp util la pensie. Dimpotrivă, înscrisurile depuse la dosar, odată cu cererea de chemare în judecată sunt pe de o parte inutile soluționării cererii, iar pe de altă parte fac dovada contrară susținerilor reclamantei.
Pârâta . arătat că solicită respingerea acțiunii deoarece potrivit prevederilor legale aplicabile cererea nu este fondată, reclamanta nu figurează în evidențele deținute ca persoană care ar putea beneficia de recunoașterea timpului util la pensie.
Se reține că singurele probe reținute de instanță sunt declarațiile celor 2 martori care au arătat că au văzut-o pe reclamantă, încă de când era copil, că a muncit în cadrul CAP-ului.
Instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina Comunei B. V. culpa procesuală care să determine obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. La momentul la care a fost exprimată poziția procesuală nu exista nici o probă care să conducă la concluzia că reclamanta-apelantă este îndreptățită la stabilirea timpului util la pensie. Nici martorii audiați nu au arătat numărul de norme realizat și nici nu s-a făcut dovada că reclamanta (nu capul familiei sau un alt membru al familiei) a realizat normele stabilite pentru a beneficia de lotul ajutător.
Având în vedere aceste considerente, fără a reanaliza aspectele din sentința Judecătoriei Dragomirești care nu au fost atacate prin prezentul apel, instanța consideră că în cauză Comunei B. V. nu i se poate imputa nici un fel de culpă procesuală care să determine acordarea cheltuielilor de judecată în cauză.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate a fi acordate în apel, instanța constată că cererea de apel urmează să fie respinsă, astfel că nefiind îndeplinite condițiile art. 453 C.proc.civ., instanța va respinge și acest capăt de cerere.
Reținând considerentele expuse anterior, instanța va respinge, în temeiul art. 480 C.proc.civ., ca nefondat apelul declarat de C. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de C. I. domiciliată în B. V. nr. 43, jud. Maramureș și cu domiciliul procesual ales în Cluj N., .. 4, . la cabinet de avocat M. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1598 pronunțate la data de 29 octombrie 2014 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Respinge cererea formulată de apelanta C. I. având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată, prin punerea soluției la dispoziția părților prin grija grefei, azi, 8 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red. /dact../M.B.P./29.05.2015
Tred. A.S. / 2015 -
..2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 105/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
