Drept de retenţie. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 16/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 16/R
Ședința publică din 28 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
Judecător: W. D.
Judecător: P. G. G.
Grefier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil formulat de pârâta G. I. domiciliată în Rozavlea nr. 634, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1118/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. _, având ca obiect drept de retenție, pretenții.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 07.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 14.01.2015, 21.01.2015, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1118/21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții G. G. și G. O.- A. în contradictoriu cu pârâta G. I..
S-a constatat în favoarea reclamanților un drept de creanță în sumă de 23.200 lei reprezentând contribuția la edificarea casei situate în Rozavlea, nr. 634, județul Maramureș.
S-a constatat în favoarea reclamanților un drept de retenție asupra casei situate în Rozavlea, nr. 634, județul Maramureș până la plata de către pârâtă a sumei de 23.200 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 13.02.2012, în dos. nr._, reclamanții GRIGUȚA G. și GRIGUȚA O.- A., au chemat în judecată pârâta G. I., solicitând ca instanța să constate în favoarea lor un drept de creanță în sumă de 89.110 lei, reprezentând contribuția la edificarea casei situate în Rozavlea, nr. 634, județul Maramureș; stabilirea unui drept de retenție asupra casei situate în până la plata integrală a sumei reprezentând dreptul de creanță, precum și cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că reclamanții, care sunt fiul și nora pârâtei, locuiesc împreună cu aceasta în casa din Rozavlea, nr. 634, județul Maramureș.
Prin sentința civilă nr. 806/22 decembrie 2011 din Dosar nr._, s-a admis acțiunea intentată de reclamanta GRIGUTA I., în contradictoriu cu pârâții GRIGUȚA G. și GRIGUTA O., care au fost obligați să-i predea în deplină proprietate și pașnică folosință complexul imobiliar, situat în . casa de locuit de la nr. administrativ 579 și terenul aferent, înscris în CF_, nr. cadastral_ în suprafață de 2000 mp.
Reclamantul Griguța G. arată că a primit de la defunctul său tată Griguța Miculai, prin testamentul autentic nr. 248/B/1 din 25 martie 1974 încheiat la notariatul de Stat V., mai multe bunuri imobile, printre care și casa care face obiectul prezentului litigiu, pe baza căruia I s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 261/27.08.1974.
Casa veche părintească a fost demolată și la înțelegere cu pârâta, cei trei au construit casa din . pentru care s-a eliberat autorizația de construire nr. 63/01.06.1983 pe numele reclamantului Griguța G..
Susțin că ei au contribuit în cea mai mare parte la edificarea casei noi, atât cu materiale de construcție, cât și cu muncă, sens în care enumeră îmbunătățirile aduse casei: a) ștucător; b) 2000 bolțari roșii; c) un număr de 30 corni de la casa; d) 11 m.c. lemn de esență brad; e) cheltuieli cu plata meșterilor; f) un număr de 60 saci ciment; g) un număr de 60 saci cu var; h) un număr de 3 geamuri in 3 canate; i) un număr de 2 geamuri cu 2 canate; j) un număr de 3 usi la camere; k) o usa parchetată la coridor; l) o rabă de nisip; m) tencuit două camere; n) racordarea la apa curentă; o) racordarea la curent electric în casă; p) racordarea la curent electric în grajd; r) poarta cumpărata din municipiul A.; s) îmbunătățiri aduse cotețelor; t) materiale si manopera pentru montarea gardului; u) 24.000 lei reprezentând contravaloarea a 12 luni de zile lucrătoare, cât au muncit pentru construirea casei.
Deoarece nu au posibilitatea să locuiască în altă parte, arată că sunt nevoiți să promoveze prezenta acțiune, sens în care solicită și un drept de retenție până la plata dreptului de creanță.
În drept, indică art. 111 C.pr.civ, art. 1073 și urm. C.Civ.
În probațiune, solicită interogatoriul pârâtei, audierea martorilor Cupșenar I., P. I. și T. M. și anexează înscrisuri: autorizația de construire nr. 63/1983 (f. 6); s. civ. nr. 806/22.12.2011 a Jud. Dragomirești (f. 7); recursul declarat împotriva acestei sentințe (f. 10); extras CF Rozavlea nr._ (f. 11); certificatul de moștenitor nr. 261/27.08.1974 (f. 15) și testamentul autentic nr. 248/B/1 din 25 martie 1974 (f. 17).
Cu privire la timbraj, reclamanții au formulat cerere de ajutor public judicar care a fost admisă prin încheierea din 08.03.2012 (f. 48).
Pârâta G. I. a depus Întâmpinare (f. 49), prin care a solicitat respingerea acțiunii atât pe excepția autorității lucrului judecat în dos._ al Jud Dragomirești, cât și pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca nefondată deoarece în dos._ al Jud Dragomirești, instanța respins acțiunea reclamanților prin care aceștia au solicitat să se constate că au edificat casa de locuit de la nr. 634 și anexa, precum și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele lor, cu titlu de construire.
Pârâta arată că ea este proprietara tabulară atât a terenului, cât și a casei de locuit de la nr. 634 și confirmă că pe rolul Tribunalului Maramureș există o acțiune având ca obiect revendicarea casei și terenului aferent acesteia.
În probațiune, solicită atașarea dos. nr._ .
Reclamanții au depus Răspuns la Întâmpinare (f. 53) prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat deoarece obiectul dos. nr._ este anularea parțială a titlului de prorietate, constatarea dreptului de proprietate și întabulare, iar obiectul prezentului dosar este constatarea unui drept de creanță și a unui drept de retenție.
Solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune deoarece, potrivit disp. art. 2526 NCC, dreptul la acțiune, în cazul prestațiilor succesive care alcătuiesc un tot unitar, începe să curgă de la data la care ultima prestație devine exigibilă. Arată că ultimele îmbunătățiri aduse casei de la punctele 13, 14, 15 și 17 au fost făcute în urmă cu doi ani, astfel că excepția este neîntemeiată.
Totodată, consideră că prescripția dreptului lor la acțiune a fost întreruptă prin introducerea cererii de chemare în judecată în dos. nr._ .
Consideră că dispozițiile Noului cod civil invocate sunt aplicabile situației care a luat naștere sub imperiul Vechiului Cod Civil.
Arată că își precizează acțiunea, așa cum i-a pus în vedere instanța la termenul din data de 29.03.2012 pe disp. art. 1073 și urm din Vechiul Cod Civil și art. 2495 și 2499 din Noul Cod Civil.
Prin Încheierea din 17.05.2012 (f. 59) s-a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dos. nr._ .
Prin rezoluția din data de 23.07.2012 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei, având în vedere că dos. nr._ al Tribunalului Maramureș a fost soluționat definitiv la data de 04.07.2012.
Prin Încheierea din 04.10.2012 (f. 70) s-au respins excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a dat curs cererilor în probațiune ale părților.
În ședința publică din data de 15.11.2012 s-a luat interogatoriul pârâtei G. I. (f. 76), au fost audiați martorii propuși de reclamanți: C. Ioană (f. 79), P. I. (f. 80) și martorii propuși de pârâtă, T. I. (f. 77.) și Griguța G. (f. 78)
La termenul din data de 17.01.2013 au mai fost audiați martorul Griguța I. din partea reclamanților (f. 97) și T. Șosea din partea pârâtei (f. 98)
La f. 145 se află raportul de expertiză întocmit de d-na expert în construcții C. E., cu privire la care la termenul din data de 14.11.2013, reprezentantul reclamanților a arătat că nu este de acord cu valorile stabilite, dar nici nu a solicitat o nouă expertiză, în timp ce reprezentantul pârâtei a acceptat raportul de expertiză fără obiecțiuni.
S-a amânat pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise și note de cheltuieli.
Reclamanții au solicitat prin concluziile scrise admiterea acțiunii: în principal, stabilirea unui drept de creanță, reprezentând cota de contribuție la construirea casei din ., jud. Maramureș, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 89.110 lei.
În subsidiar, solicită stabilirea unui drept de creanță în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 42.800 lei, conform valorilor indicate în Raportul de expertiză întocmit de doamna expert C. E..
Solicită stabilirea unui drept de retenție până la plata integrală a dreptului de creanță, precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Instanța a dispus atașarea dos. nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 806/22 decembrie 2011 având ca obiect revendicare imobiliară și dos. nr._ având ca obiect anularea parțială a titlului de proprietate, constatarea dreptului de proprietate și întabulare.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma prevederilor legale, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 13.02.2012, în dos. nr._, reclamanții GRIGUȚA G. și GRIGUȚA O.- A., au chemat în judecată pârâta G. I., solicitând, în principal, ca instanța să constate în favoarea lor un drept de creanță în sumă de 89.110 lei, reprezentând contribuția la edificarea casei situate în Rozavlea, nr. 634, județul Maramureș, iar în subsidiar, stabilirea unui drept de creanță în sumă de 42.800 lei, precum și stabilirea unui drept de retenție asupra casei în care locuiesc, până la plata integrală a sumei reprezentând dreptul de creanță.
Reclamantul Griguța G. este fiul pârâtei G. I., iar Griguța O.- A. este nora acesteia și împreună locuiesc în imobilul situat în ., jud. Maramureș. Prin Sentința civilă nr. 806/22 decembrie 2011 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Dragomirești (rămasă definitivă prin respingerea recursului), s-a admis acțiunea formulată de pârâta Griguța I. (reclamantă în dosarul respectiv) reclamanții fiind obligați să-i predea acesteia în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în . nr. 634.
Cu privire la legea aplicabilă, primul aliniat al art. 189 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil prevăd că drepturile de retenție exercitate înainte de . Codului Civil vor fi supuse, în privința condițiilor de valabilitate, dispozițiilor legale existente la data exercitării lor. Având în vedere că dreptul de retenție se exercită și în prezent, rezultă că în cazul de față sunt aplicabile prevederile Noului Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor art. 2495 NCC, dreptul de retenție se naște în momentul nașterii obligației de restituire a bunului. În cazul de față, obligația de restituire a imobilului s-a născut la data rămânerii definitive a hotărârii de revendicare în dos._, care a fost la 04.07.2012, când s-a pronunțat decizia civilă nr. 572/R a Tribunalului Maramureș, tot de atunci, putând fi promovată și acțiunea pentru stabilirea dreptului de creanță, pentru că dacă ar fi fost dată o soluție diferită și s-ar fi constatat că, de fapt, reclamanții din prezenta cauză au stabilit un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu și s-ar fi respins acțiunea în revendicare, nu s-ar mai fi pus problema acțiunii de față.
Astfel că, instanța a apreciat că în cazul constatării dreptului de creanță solicitat de către reclamanți, sunt aplicabile tot prevederile Noului Cod Civil.
Din Interogatotiul luat pârâtei G. I. (f. 76) rezultă că aceasta recunoaște o parte din pretențiile reclamanților cu privire la îmbunătățirile aduse la imobil: a) ștocător; h) 3 geamuri, i) 2 geamuri, k) ușă; n) recunoaște tencuitul unei camere; o) recunoaște racordarea la apă, q) introducerea curentului în grajd, r) poarta din A..
Pârâta a arătat că este de acord să plătească reclamanților suma de 1000 lei pentru ca aceștia să plece.
Din declarația martorului propus de pârâtă, T. I. (f. 77), care a lucrat la casă, rezultă că atât reclamanta, cât și pârâta au lucrat cot la cot cu meșterii. Toți au lucrat la vaci și au avut bani când s-a construit casa, în perioada 1982-1983)
Alt martor propus de pârâtă, Griguța G. arată, în declarația de la f 78, că reclamanții au muncit împreună cu pârâta. Toți au lucrat împreună la vaci pentru o perioadă de 4-5 ani, obținând venituri substanțiale.
Martora propusă de reclamanți, C. I. (f. 79) a arătat că aceștia locuiesc de 30 de ani în acea casă și au ajutat-o pe pârâtă să lucreze la casă. Toată familia a contribuit la edificarea casei. Reclamantul a adus 350 bolțari ca plată pentru munca prestată vecinului T. G..
Reclamanții au construit o cameră la demisol pe care au tencuit-o, au racordat-o la apă, i-au pus geam și o ușă.
Martora arată că „ștucătorii” s-au făcut din lemnul unei case mai vechi, lăsate de tatăl reclamantului acestuia prin testament.
Și martorul P. I. (f. 80) a declarat că contribuit toată familia la edificarea casei costruite în perioada 1980-1983, fără să poate preciza contribuția exactă a ficărui membru al familiei.
Martorul Griguța I. (f. 97) a arătat că a împrumutat reclamantului 4000 lei pentru casă, pentru introducerea curentului electric. Și acesta arată că toți trei membrii familiei au lucrat împreună la construirea casei.
Martorul T. Șosea (f. 98), arată că pârâta, însoțită de fiul ei, i-a plătit o remorcă de lemne de brad în val de 11.000 lei
Soțul martorei a transportat corni din lemn pentru care a fost plătit cu 2.700 lei de către Griguța I..
Declarațiile martorilor se coroborează cu înscrisul de la f 40 și 75, o chitanță de mână de la T. G. prin care arată că în 2010 a plătit pe Griguța G. cu 350 bolțari roșii pentru că l-a ajutat „în construcție”.
După defunctul Griguța Miculai s-a eliberat reclamantului certificatul de moștenitor nr. 261/ 27.08.1974, din care rezultă că acesta este unic moștenitor.
La casa care face obiectul litigiului de față a fost construită în perioada 1983-1986 a fost folosit material lemnos de la casa veche lăsată moștenire de tatăl reclamantului, așa cum rezultă și din interogatoriul pârâtei, care recunoaște că au fost folosiți „ștucători”, pe care i-a evaluat la suma de 5.000 lei.
Din extrasul CF de la f. 11 rezultă că pârâta Griguța I. este proprietara tabulară a imobilului în litigiu.
Proprietarul bunului principal, devine proprietarul accesoriilor, în temeiul art. 567 NCC, prin accesiune. Accesiunea se produce de plin drept, fără a fi necesară vreo manifestare de voință din partea proprietarului (dec. 893/1994 a fostei CSJ)- în Comentariile la Noul Cod Civil ale lui F. Baias.
Art. 577, alin. 1 prevede că proprietarul imobilului devine proprietarul lucrărilor, dacă prin lege, sau act juridic (convenție) nu se prevede altfel. Din faptul că din 1983-1986, de când s-a edificat casa și până în anul 2011, când au început litigiile dintre părți, este evident că fiind în familie, părțile nu și-au constituit un înscris care să consfințească înțelegerea lor tacită cu privire la edificarea casei în care locuiesc și în prezent.
Însă Art. 579 alin.2 NCC prevede că prezumția că proprietarul a efectuat lucrarea, cu materialele sale, poate fi răsturnată doar în cazurile limitativ prevăzute de text.
Prezumția de bună-credință există când proprietarul nu și-a întab dreptul de propr în CF. Din extrasul CF (f. 11) rezultă că dr de propr a fost înscris la 21.03.2011.
Dovada contrară se poate face doar printr-o convenție încheiată între proprietar și constructori. Toți martorii audiați au arătat că reclamanții și pârâta au construit casa împreună, deci că există o convenție tacită între părți, în calitate de membri ai aceleiași familii și se poate presupune că a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris datorită legăturii de familie dintre părți.
Însă pentru stabilirea dreptului de creanță, sarcina probei revine reclamanților care acest drept de creanță asupra lucrărilor, sau materialelor, el trebuind să răstoarne prezumțiile prev. de art. 579, alin. 1 NCC
Modalitatea de stabilire a contravalorii materialelor se face potrivit art. 580, care se completează cu art. 595 NCC și se va ține seama de valoarea de circulație a bunului calculată la data pronunțării hotărârii.
Dreptul de creanță cu privire la despăgubiri se naște odată ce proprietarul imobilului și-a exercitat dreptul de accesiune asupra lucrărilor. În cazul de față, prin înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară și prin promovarea acțiunii în revendicare.
Justificarea recunoașterii dreptului de creanță este dată de principiul îmbogățirii fără justă cauză a proprietarei construcției.
Prin expertiza întocmită de doamna expert constructor C. E. (f. 157) s-a stabilit că prețul actual de circulație al casei din Rozavlea, nr. 634 este de 58.700 lei, din care prețul actual de circulație al lucrărilor de la punctul 3 al obiectivelor la raportul de expertiză s-a stabilit la suma de 23.200 lei, sumă cu care, chiar dacă nu au fost de acord reclamanții, au arătat că nu solicită o nouă expertiză.
Instanța a admis primul capăt de cerere și stabilește un drept de creanță în favoarea reclamanților în sumă de 23.200 lei.
Dreptul de retenție este reglementat în Noul Cod civil la art. 2495 și următoarele.
Având în vedere că reclamanții au dovedit că au contribuit la edificarea imobilului din Rozavlea, nr. 634, în care locuiesc și în prezent și că s-a stabilit în favoarea lor un drept de creanță reprezentând îmbunătățiri aduse construcției, până când creditoarea G. I. va despăgubi reclamanții cu suma stabilită, instanța a recunoscut acestora, în temeiul art. 2495 NCC un drept de retenție, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți în sumă de 3.650 lei, fiind admisă în parte acțiunea, și acestea au fost admise în parte, conform dispozitivului.
Împotriva sentinței civile nr. 1118/21.11.2013 pronunțate de Judecătoriei Dragomireștin îndosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurenta G. I., solicitând, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 7, 8, 9, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivele de recurs, recurenta a arătat următoarele: În opinia recurentei hotărârea instanței de fond este nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind criticabilă din punct de vedere juridic.
Un prim aspect este acela că instanța de fond, în considerente a apreciat faptul că obligația de „restituire a bunului” s-ar fi născut la data rămânerii definitive a hotărârii de revendicare (dosar_ ).
În opinia recurentei o apreciere totală greșită, deoarece nu avea cum să se nască în acel moment vreo obligația din partea recurentei către reclamanți ci taman invers, adică intimații, din acel moment, aveau obligația de a respecta hotărârea judecătorească și să predea în pașnică posesie și deplină proprietate casa și terenul.
Câtă vreme nu a existat nici un raport juridic de vreo obligație a recurentei față de reclamanții-intimați, nu-i poate fi îngrădit dreptul de proprietate asupra imobilelor pentru o creanță care nu a fost stabilită în sarcina recurentei cu nici un titlu.
Chiar dacă reclamantul a avut unele nici contribuții de maxim 1000 lei, acestea au fost benevole și necondiționate, astfel încât nu se poate naște vreun drept de creanță și cu atât mai mult vreun drept de retenție.
Instanța de fond în mod subiectiv a făcut referire în considerente doar la martorii reclamanților, însă nici din declarația acestora nu a rezultat cu certitudine vreo contribuie a acestora, în urma căreia chiar și în lipsa unui raport juridic între părți, instanța de fond să poată stabili suma de 23.200 lei reprezentând contribuția acestora la casă.
Dreptul de retenție este un mijloc specific de garanție a obligațiilor dintr-un raport juridic și constă în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenția sa.
În privința dreptului de prescripție privitor la dreptul de creanță, începe să curgă din momentul manifestării de voință al proprietarului terenului ( în cazul de față al recurentei) de a prelua lucrarea sau lucrurile creditorului (în cazul de față fiind vorba de anul 1983 când au început lucrările la casă).
Astfel că, în opinia recurentei acțiunea reclamanților este prescrisă, având în vedere că au trecut mai mult de 30 de ani de la investiție.
În ceea ce privește timbrarea cererii de recurs, tribunalul a admis cererea de ajutor public formulată de recurentă și a dispus scutirea recurentei de plata taxei judiciare de timbru de 1696,6 lei aferentă cererii de recurs.
Intimații G. G. și G. O. A. au depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă 1865 și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs
Analizând sentința civilă nr. 1118/21.11.2013 a Judecăroriei Dragomirești, pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Analizând cuprinsul sentinței atacate, actele și lucrările dosarului primei instanțe, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, iar criticile din memoriul de recurs neîntemeiate.
Recurenta invocă în memoriul de recurs: art. 304 pct. 7, care reglementează motivul de recurs ce vizează ipoteza în care hotărârea instanței nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau când ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; art. 304 pct. 8 care reglementează motivul de recurs ce vizează ipoteza când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; și art. 304 pct. 9, care reglementează motivul de recurs când hotărârea pronunțată ar fi lipsită de temei legal ori ar fi fost dată cu încălcare sau aplicarea greșită a legii.
Niciuna dintre ipotezele reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 nu se verifică în speță.
În mod corect a reținut prima instanță că, așa cum rezultă din probele administrate, reclamanții și pârâta au construit casa împreună, deci că există o convenție tacită între părți, în calitate de membri ai aceleiași familii și se poate presupune că a existat o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, datorită legăturii de familie dintre părți.
Însă pentru stabilirea dreptului de creanță, sarcina probei revine reclamanților care solicită acest drept de creanță asupra lucrărilor, sau materialelor, ei trebuind să răstoarne prezumțiile prevederile de art. 579, alin. 1 NCC
Modalitatea de stabilire a contravalorii materialelor se face potrivit art. 580, care se completează cu art. 595 NCC și se ține seama de valoarea de circulație a bunului calculată la data pronunțării hotărârii.
Dreptul de creanță cu privire la despăgubiri se naște odată ce proprietarul imobilului și-a exercitat dreptul de accesiune asupra lucrărilor. În cazul de față, prin înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei în cartea funciară și prin promovarea acțiunii în revendicare.
Justificarea recunoașterii dreptului de creanță este dată de principiul îmbogățirii fără justă cauză a proprietarei construcției.
Prin expertiza întocmită de doamna expert constructor C. E. (f. 157) s-a stabilit că prețul actual de circulație al casei din Rozavlea, nr. 634 este de 58.700 lei, din care prețul actual de circulație al lucrărilor de la punctul 3 al obiectivelor la raportul de expertiză s-a stabilit la suma de 23.200 lei, sumă cu care, chiar dacă nu au fost de acord reclamanții, au arătat că nu solicită o nouă expertiză.
Instanța a admis primul capăt de cerere și a stabilit un drept de creanță în favoarea reclamanților în sumă de 23.200 lei.
Dreptul de retenție este reglementat în Noul Cod civil la art. 2495 și următoarele.
Având în vedere că reclamanții au dovedit că au contribuit la edificarea imobilului din Rozavlea, nr. 634, în care locuiesc și în prezent și că s-a stabilit în favoarea lor un drept de creanță reprezentând îmbunătățiri aduse construcției, până când creditoarea G. I. va despăgubi pe reclamanți cu suma stabilită, instanța a recunoscut acestora, în temeiul art. 2495 NCC un drept de retenție, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate.
Dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la momentul rămânerii definitive a hotărârii de revendicare, respectiv la data de 4.07.2012, când s-a pronunțat decizia civilă nr. 572/R/2012, prin urmare criticile din memoriul de recurs vizând prescripția dreptului la acțiune nu sunt fondate.
În mod corect și în urma unei analize judicioase a ansamblului materialului probator administrat în cauză a stabilit prima instanță cuantumul dreptului de creanță, precum și dreptul de retenție, criticile vizând aprecierea probelor fiind nefondate.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul o va obliga pe recurentă la plata către intimați a sumei de 1000 lei cu titlu a onorariu de avocat justificat cu chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta G. I. domiciliată în Rozavlea nr. 634 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1118/21.11.2013, pronunțate de către Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ pe care o menține.
Obligă pe recurentă la plata către intimații G. G. și G. O.-A., ambii domiciliați în Rozavlea nr. 634 jud. Maramureș a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. W. D., P. G. G. O. V.
Red. Ț.D./28.01.2015
T.Red. O.V./5.02.2015
2 ex.
Judecător la fond: V. E. G. T.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
