Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 17/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 17/R
Ședința publică din 28 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
Judecător: W. D.
Judecător: P. G. G.
Grefier: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul F. A. domiciliată în Coștiui nr. 147, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1077 din data de 15.04.2014 pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 07.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 14.01.2015, 21.01.2015, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1077/15.04.2014 Judecătoria Sighetu Marmației a respins acțiunea formulată de reclamantul F. A. împotriva pârâtului Dzsurdsza V.. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și în consecință a respins cererea de chemare în judecată a Statului R. prin . reprezentată prin Primar.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant Dzsurdsza V. împotriva reclamantului pârât F. A. și în consecință a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare datat 18 martie 2011, încheiat între părți dispunând restabilirea situației anterioare încheierii actului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat reclamantul pârât la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul reclamant în cuantum de 3.241 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 18 din OUG 51/2008, a obligat reclamantul la plata sumei de 826 lei către stat.
Prima instanță a reținut că pentru a se putea pronunța asupra cererii privind obligarea pârâtului să se prezinte la notarul public în vederea întocmirii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți la data de 18 martie 2011, în caz contrar să se valideze această promisiune de vânzare-cumpărare, în sensul ca hotărârea care va fi pronunțată în cauză să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare, instanța trebuie mai întâi să analizeze valabilitatea actului a cărui validare se solicită raportat tocmai la invocarea nulității relative a acestuia.
Astfel, instanța a reținut că raportat la lipsa discernământului invocat ca motiv de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din 18 martie 2011, potrivit expertizei efectuate în cauză, concluziile au fost în sensul că pârâtul a avut în data de 18 martie 2011 și are și în prezent discernământ abolit, filele 360 și 364. Referitor la criticile aduse în sensul că expertiza a fost efectuată de o altă unitate decât cea competentă, instanța a reținut că potrivit adresei, fila 317, solicitarea efectuării raportului de expertiză s-a formulat către Serviciul Medico Legal Baia M., iar faptul că în componența comisiei a intrat și medic primar legist din cadrul Cabinetului Medico Legal Sighetu Marmației, nu echivalează cu efectuarea expertizei de către acest cabinet. În raport sunt trecute numele membrilor, gradul și unitatea unde funcționează, dar întreaga expertiză după cum se observă, este efectuată în cadrul Serviciului de medicină Legală Maramureș, lucrarea având nr. de intrare la această unitate 345/14 iunie 2013.
Constatându-se lipsa consimțământului, instanța a dispus anularea înscrisului și nu a mai analizat celelalte vicii invocate de pârâtul reclamant, respectiv eroarea și dolul (viclenia), care sunt vicii de consimțământ, având în vedere tocmai constatarea că la încheierea actului lipsea consimțământul, fiind evident că, neexistând la momentul încheierii actului nu putea fi nici viciat în vreun fel. Nu a fost analizată nici nulitatea absolută invocată în raport de nerespectarea formei autentice actului încheiat, instanța reținând că pentru a fi verificată forma unui act juridic, este necesar în prealabil să nu existe o cauză subiectivă de anulare, acestea trebuind să fie analizate cu prioritate față de cauzele obiective care ar face să rămână fără obiect dacă se constată o cauză subiectivă de anulare.
În ceea ce privește expertiza grafoscopică, concluziile acesteia sunt în sensul că actul intitulat contract de vânzare cumpărare datat 18 martie2011 a fost semnat de pârât, însă raportat la expertiza medico legală completată și considerente mai sus expuse, instanța a constatat nulitatea relativă a actului sub semnătură privată.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a Statului R., s-a reținut că față de acesta se solicită anularea încheierilor de carte funciară și rectificarea înscrierii dreptului de proprietate cu titlul de schimb al pârâtului, în sensul de a înscrie acest drept în favoarea aceluiași proprietar, instanța a reținut că anularea este o sancțiune care poate fi solicitată de cel al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic, în speță de cel al cărui interes a fost nesocotit prin încheierile a căror anulare se solicită. Cum reclamantul nu are nicio calitate în invocarea nulității relative a încheierii de carte funciară privind schimbul de terenuri, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului față de S. R..
Celelalte excepții nu au mai fost analizate raportat la admiterea excepției lipsei calități procesuale active a reclamantului față de pârâtul S. R., excepțiile fiind invocate doar în raport de această cerere de chemare în judecată.
Capătul de acțiune privind înscrierea în cartea funciară este subsidiar capătului de acțiune privind obligarea pârâtului să se prezinte la notarul public în vederea întocmirii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți la data de 18 martie 2011, astfel încât instanța, respingând acțiunea ca urmare a anulării actului pentru lipsa discernământului, s-a pronunțat asupra ambelor capete de cerere sub acest aspect, cererea fiind respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul F. A., solicitând casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei în rejudecare la Judecătoria Sighetu Marmației, pentru următoarele motive de nelegalitate: pPrin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă; instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului; hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și, totodată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii; modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea probelor solicitate la instanța de fond; cauza se impune a fi examinată sub toate aspectele, fiind încălcate dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiile oralității, contradictorialității și nemijlocirii.
Pentru termenul de judecată din data de 1 aprilie 2014, avocatul reclamantului a înregistrat la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat amânarea judecății, motivat de faptul că participă la o anchetă penală în dosarul penal nr. 20/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
Instanța a soluționat la acel termen cauza, fără a lua în considerare cererea de amânare și fără a da posibilitatea reclamantului de a se pronunța asupra raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
Mai mult, a nesocotit în totalitate cererea în probațiune și nici nu s-a pronunțat procedural asupra ei, formulată încă din data de 29 octombrie 2013 având ca obiect solicitarea ca Spitalul municipal Sighetu Marmației să depună la dosarul cauzei o . documente medicale privind pe pârâtul reclamant, inclusiv cele care au fost avute în vedere și au fost menționate în raportul de expertiză medico-legală nr. 345/14 iunie 2013.
În acest registru al apărării, apărătorul ales al reclamantului a solicitat în probațiune ca instanța de fond să solicite în vederea efectuării unei completări la expertiza efectuată sau a efectuării unui nou raport de expertiză, de la Spitalul municipal Sighetu Marmației, următoarele acte: 1) foaia de observație nr._/2009 – secția neurologie din Spitalul Sighet; 2) certificatul medical nr. 1619/29 iulie 2011 al Cabinetului de oftalmologie; 3) certificatul medical nr. 174/18 ianuarie 2008; 4) examenul psihic nr. 2315/05 iunie 2013 și 5) examenul psihologic nr. 1365/05 ianuarie 2013 întocmite de Spitalul municipal Sighetu Marmației.
Potrivit art. 85, 105 al. 2 și art. 107 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților. Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale, se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori se constată că partea care lipsește.
Nu numai că instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri de probațiune, dar, nu a acordat posibilitatea reclamantului de a se pronunța asupra expertizei medico-legale în cadrul ședinței de judecată, soluționând cauza pe fond în lipsa avocatului ales, care, era justificat lipsă de la dezbaterile din data de 1 aprilie 2014 când cauza a fost scoasă în fond.
Invocă nulitatea absolută a Raportului de expertiză sus precizat, motivul fiind, lipsa competenței legale-lipsa competenței științifice a Cabinetului medico legal Sighetu Marmației, în efectuarea unei asemenea expertize.
Cauza fiind soluționată de maniera în care s-a procedat, fiind încălcat dreptul la apărare și la probațiune, precum și la exprimarea poziției procesuale raportat la expertiza medico-legală efectuată, în mod greșit instanța de fond nu a analizat și judecat cauza efectiv pe fond. deși sub acest aspect existau toate premisele legale necesare, precum și în mare parte administrare toate probele. La instanța de fond s-a solicitat atașarea unor dosare civile și administrativ jurisdicționale necesare pentru adoptarea unei soluții legale și temeinice în cauză, cerere care însă a fost respinsă ca inadmisibilă, „raportat la momentul rejudecării”.
În condițiile în care cererea pârâtei reclamante a fost respinsă fără a se motiva ca nefondată au ca fiind inadmisibilă, iar din considerentele hotărârii nu rezultă că pretențiile acesteia au fost efectiv analizate, se impune, în conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea ei spre rejudecare, prima instanță urmând să dea o soluție unitară cererilor cu care a fost învestită.
Intimatul D. V. a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și în considerarea dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Prin hotărârea dată, instanța n-a încălcat formele de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă 1865.
Respingerea cererii de amânare a judecății cauzei, formulată de reclamant la termenul din 01.04.2014, este legală, atât prin prisma faptului că, reprezentantul reclamantului nu și-a motivat lipsa la termen, nedepunând acte justificative ale lipsei lui de la dezbateri, dar și prin dispozițiile legale incidente.
În acest sens, cauza a fost amânată pentru ca reclamantul să depună concluzii scrise, ceea ce n-a făcut, precumpănind la posibilitatea de-a invoca în recurs nelegalitatea sentinței, prin prisma respingerii cererii.
Instanța de fond, respingând cererea de amânare, a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 156, 155 și 153 din codul de procedură civilă 1865, reclamantul prin reprezentantul convențional, având termen în cunoștință și cunoscând dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă, avea obligația legală de a se prezenta în instanță sau de a-și asigura substitut.
Or, reclamantul, nerespectând dispozițiile legale enunțate, nu poate justifica, încălcarea unor drepturi procesuale, care să atragă nulitatea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 105 alin. 2 și 107 din Codul de procedură civilă 1865.
Contrar susținerilor recurentului, asupra cererii de probațiune formulată la data de 29 octombrie 2013, instanța s-a pronunțat, prin încheierea de ședință din 26 noiembrie 2013, respingând cererea de probațiune, cu actele medicale, la care se face trimitere în raportul de expertiză medico-legal, astfel că nici această susținere a reclamantului recurent, nu este întemeiată.
Nu se justifică o vătămare a părții, în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, atât timp cât, reclamantul avea posibilitatea, prin avocat, de a se prezenta la instanță, și de a depune, concluzii scrise, în situația în care, cererea de amânare i-a fost respinsă, concluzii pe care nu le-a depus părțile, conform dispozițiilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă 1865, având îndatorirea, ca în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, îndeplinind actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, exercitându-și drepturile procesuale, conform dispozițiilor art. 723 alin. 1.
Asupra expertizei medico-legale, psihiatrice, recurentul s-a pronunțat, prin memoriu depus la dosar pentru termenul de judecată din 29.10.2013, invocând nulitatea absolută a raportului de expertiză, apărare asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheierea din 26 noiembrie 2013, apreciindu-se că nu se justifică nulitatea invocată de reclamant, raportul de expertiză fiind efectuat de instituția competentă.
Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză, acesta a fost efectuat de o comisie de expertiză, iar nu de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmației, purtând număr de înregistrare la Serviciul medico-legal Baia M.. Faptul că din comisie a făcut parte și medicul primar legist de la Cabinetul Sighetu Marmației, nu poate duce la concluzia susținută de recurent că, raportul a fost întocmit la nivelul Cabinetului medico-legal Sighetu Marmației, iar acesta ar fi nul, ca mijloc de probațiune.
Cauza a fost cercetată pe fond, nefiind încălcat dreptul la apărare și la probațiune, recurentul-reclamant exprimându-și părerea asupra raportului de expertiză medico-legal psihiatric, pe care 1-a apreciat ca fiind efectuat, în condiții legale, astfel că nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Hotărârea pronunțată în cauză, corespunde exigențelor art. 6 din CEDO, fiind apreciate și luate în considerare probele administrate, precum și opiniile și apărările părților. In acest sens, părților, li s-au încuviințat probele solicitate ca fiind concludente și pertinente în soluționarea cauzei, iar la soluționarea cauzei, s-a ținut seama de apărările formulate de părți.
Faptul că recurentului-reclamant, nu i s-au încuviințat o parte din probele solicitate, în cursul dezbaterii cauzei, nu poate fi asimilat lipsei unui proces echitabil sau lipsei contradictorialității.
L. de prezență a avocatului la dezbaterea pe fond a cauzei, se datorează în exclusivitate acestuia, iar nu nerespectării de către instanță a unor dispoziții legale imperative.
Hotărârea instanței de fond, nu este lipsită de temei legal și nici dată cu aplicarea greșită a legii, acțiunea reclamantului fiind respinsă, ca o consecință a admiterii acțiunii reconvenționale, și anulării actului, a cărui validare se solicită, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauză.
Raportat la considerentele de mai sus recursul va fi respins conform dispozitivului și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța de la fila 23 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului precizat și excepția tardivității recursului precizat, invocate de intimatul Dzurdzsa V..
Respinge recursul declarat de recurentul F. A. domiciliat în Coștiui nr. 147 jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 1077/15.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
Obligă recurentul F. A. la plata către intimatul Dzurdzsa V. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. W. D., P. G. G. O. V.
Red. W.D./16.06.2015
T.Red. O.V./18.06.2015
2 ex.
Judecător la fond: M. L. A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
