Pretenţii. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 108/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 108/R
Ședința publică din 05 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. P.
Judecător: B. G.
Judecător: A. S.-T.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului formulat de reclamanții T. Iulișca și T. Ș. ambii domiciliați în ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 307 din 24.02.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ , având ca obiect despăgubiri.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 26.02.2015 și pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 307/2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții T. Iulișca și T. Ș., în contradictoriu cu pârâții . și C. L. al comunei R.. Au fost obligați reclamanții să plătească în solidar, pârâtei . 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat instanței să oblige pe pârâți să le achite suma de 3000 euro, sau echivalentul în lei la cursul de schimb la data plății, reprezentând contravaloarea arului de teren din proprietatea lor, ocupat de pârâți.
Reclamanții au arătat că în anul 1978, au cumpărat de la D. P., în prezent decedată,, suprafața de 0,8 ha teren în intravilanul localității R. pe care l-au folosit de la data încheierii convenției și până în prezent. Pârâții, fără acordul lor, au edificat, un drum, făcând astfel imposibilitatea folosirii respective porțiuni de teren. La evaluarea terenului s-au folosit de valorile stabilite prin expertizele notarilor publici astfel că, valoarea porțiunii de teren ocupate este de 3000 euro.
In drept s-au invocat disp. art. 563 c. civ. și art. 274 c.pr.civ.
La data de 29.03.2013, reclamanții au depus precizare de acțiune in contradictoriu cu pârâții Pollak Alfred, Slomovits Sztrul Inakei și Kiszenic Smil cu domiciliul necunoscut precum și ., solicitând instanței sa constate că prin contractul cu semnătura privată D. P. a cumpărat de la pârâții cu dom. necunoscut un teren in suprafața de 0,8 ha in vatra satului R., sa constate că printr-un contract sub semnătura privată ei au cumpărat de la D. P. terenul, hotărârea urmând sa tină loc de act autentic, sa dispună înscrierea in CF și sa oblige . sa-i lase in deplina proprietate și posesie terenul . Totodată au solicitat cheltuieli de judecată.
In motivare au învederat instanței că in anul 1978 au cumpărat 0,8 ha teren de la D. P. in prezent decedată și fără urmași, dată de la care au folosit bunul. D. P. a cumpărat terenul de la pârâții cu dom. necunoscut. Prin sentința civila 2685/21.10.2008, s-a constatat dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de 7 ari, astfel că sunt nevoiți sa clarifice si situația pentru 1 ar. Întrucât . a edificat un drum pe terenul lor, se impune a fi obligată sa le predea îndeplinea proprietate si posesie suprafața de 1 ar. In drept s-au invocat art. 1650 si urmat., art. 563 c. civ., art. 453 c. pr.civ.(filele 27-29).
La termenul din 18 iunie 2013, reclamanta T. Ilisca a declarat ca renunța la judecarea precizării de acțiune și că își susține cererea introductivă. Aceasta a fost semnată si de reclamantul T. Ș. la termenul din 2 iulie 2013.
Prin apărător ales au învederat instanței că solicită despăgubiri in cuantum de 3000 Euro pentru suprafața de 1 ar pe care pârâții au amenajat forțat un drum fără expropriere, iar temeiul de drept este 998-999 c. civ. vechi. Anul in care a fost ocupat abuziv terenul este 2010. Nu au promovat acțiune in revendicare întrucât nu dețin titlu de proprietate.
Pârâta . a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că poziția sa este clar de opunere atât timp cât in dosarul_ a solicitat reclamanților desființarea gardului edificat fără autorizație pe terenul domeniu public.
Cu adresa nr. 5255/17.10.2013 a comunicat instanței că nu a ocupat niciodată vreo suprafața de teren din proprietatea reclamanților și prin urmare nu are de ce sa-i despăgubească(fila 55).
Analizând dosarul cauzei, prima instanță a reținut că cererea cu care a fost investită instanța după precizări, renunțări și clarificări, este in despăgubiri civile, întemeiată pe disp. art. 998-999 VC.CIV.
Reclamanții T. Iulișca și T. Ș. susțin că atât . cât si Cons. L. R. sunt răspunzători de ocuparea fără drept in 2010 a unui ar de teren care le aparține și amenajarea unui drum comunal.
Reclamanții nu revendică terenul pentru că nu au obținut titlu de proprietate și nu au fost expropriați pentru a contesta actul și obține masuri reparatorii. Nu au formulat nici acțiune posesorie in condițiile prev. de art.674 v.cp.c, deși ar fi pierdut posesia in 2010. Prin urmare se impune analizarea condițiilor răspunderii civile delictuale in sarcina pârâtilor (faptă, prejudiciu, legătura de cauzalitate).
. in litigiu așa cum au indicat-o reclamanții și la fața locului, se află in afara proprietății lor îngrădite in suprafață de 700 mp și înscrise in CF_ și_ R., facand parte din . figurând in Planul de Urbanism general incă din anul 1986. Drumul a fost reabilitat in 2009, in partea dinspre apă este construit un zid de sprijin din beton și funcționează o stație de măsurare hidrologica. Acest drum deservește și alte locuințe aflate in vecinătatea reclamanților și face parte din domeniul public al comunei R.. Tot in anul 2009 reclamanții au extins gardul, ocupând o . prin sentința civila nr. 679 pronunțata in dosarul_ au fost obligați sa-l desființeze.
In cauza nu exista fapta ilicită din partea pârâtilor. Reclamanții nu au deținut decât suprafața de 7 ari pe care de altfel s-au si intabulat in baza sentinței civile 2685/2008 (filele 64-65 dosar_ ).
Convenția sub semnătura privată datată 3.08.1978 provenind de la un neproprietar CF, a fost deja analizată in dosarul_ și_, iar înscrierea in registrul agricol a suprafeței deținute este declarativă. Suprafața reală este cea menționată in planul de situație si amplasament (fila 3 dosar_ ).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții T. Iulișca și T. Ș., solicitând a se dispune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii recursului și a cererii de chemare în judecată și obligarea intimatei la plata sumei de 3.000 de euro pentru arul de teren care le-a fost luat.
În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că recurenților le-a fost încălcat în mod grav dreptul la un proces echitabil și just, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, prin faptul că instanța de fond le-a respins proba cu martori oculari.
Prin proba cu martori oculari recurenții doreau să dovedească faptul că cu fostul primar al comunei Repedea, aveau înțelegerea de a lăsa 1 ar din terenul lor pentru a se lăsa pentru drumul care trece pe lângă gardul recurenților, cerere care a fost respinsă. Datorită înțelegerii cu fostul primar al comunei R., au lăsat suprafața de 1 ar pentru a se putea lărgi drumul și a se facilita mult mai ușor accesul pe acel drum. După ce au încheiat această convenție verbală cu fostul primar al comunei R. în prezența mai multor martori oculari care au asistat în mod direct și nemijlocit la conversația avută între recurenți și fostul primar, urma să se deplaseze ulterior la Primăria comunei R. pentru a fi încheiată și convenția în formă scrisă și a se stabili cum vor fi despăgubiți în formele prevăzute de lege. Ulterior la foarte scurt timp, fostul primar a decedat, iar actualul primar îi șicanează cu fel și fel de procese.
Recurenții au mai susținut că prin sentința civilă nr. 2685/21.10.2008, și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară asupra bunurilor imobile de natură teren, iar în sentința mai sus amintită un judecător și o instanță din România a constatat în mod irevocabil și prin act autentic că au lăsat recurenții un ar de teren pentru drum și și-au înscris dreptul doar pentru suprafața de 7 ari. După cum este dovedit cu adeverințele de la registrul agricol depuse la dosar, recurenții plătesc impozit după 8 ari de teren. Recurenților le-a fost luată suprafața de 1 ar în mod ilegal și injust, arată că nu au fost expropriați, nu au primit niciun act de la Primărie, pentru a-l contesta ulterior dacă s-ar fi impus astfel cum prevede legea în mod expres. Însăși instanța nu a cercetat fondul cauzei cu privire la normele legale invocate de recurenți, ci doar s-a respins cererea cu o motivare inexplicabilă. Cum să nu existe fapta ilicită când le-a fost luat un ar de teren și nu au primit absolut nimic în schimb.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii de recurs ca nefondată, deoarece drumul în litigiu este drum comunal, aparținând domeniului public al comunei R.. Intimata a invocat Sentința civilă nr. 679/03.03.2011 a Judecătoriei V. de Sus și Decizia nr. 280/A din 22.11.2012 a Tribunalului Maramureș, prin care pârâții T. Iulișca și T. Ș., domiciliați în . au fost obligați să demoleze gardul edificat fără autorizație de construcție de pe domeniul public al comunei R.. În speță nu există niciun act doveditor că pârâții T. Ș. și T. Iulișca ar fi avut o înțelegere cu fostul primar de a lăsa un ar din terenul lor pentru drum. Pârâții T. Ș. și T. Iulișca au făcut modificări în registrul agricol în anul 2008, pe bază de cerere au modificat suprafața arabilă din 0,04 ari în 0,05 ari teren de natură arabilă în prealabil modificându-se suprafața totală de 0,07 ari în 0,08 ari. Proprietatea acestora este întabulată înainte de anul 2008, când au făcut modificarea în registrul agricol, aceasta fiind efectuată în stereo 70 așa cum rezultă din expertiza întocmită în dosar.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
Analizând sentința recurată, Tribunalul constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a o păstra, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 teza a 2-a C.pr.civ. 1865, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții au învestit finalmente prima instanță cu soluționarea unei acțiuni în pretenții față de pârâții . și C. L. al comunei R., având ca temei răspunderea civilă delictuală. Reclamanții au solicitat a fi despăgubiți cu suma de 3000 euro în echivalent lei reprezentând contravaloarea unui ar de teren, proprietatea lor, care a fost ocupat și s-a edificat un drum. Precizarea temeiului de drept s-a realizat în ședința publică din data de 2.07.2013 (art. 998-999 C.Civ. 1864), fiind reiterată în ședința publică din 14.01.2014.
În raport de acest temei de drept, în mod corect prima instanță a respins cererea în probațiune privind administrarea probei testimoniale, formulată de reclamanți, neputându-se aprecia că a încălcat dreptul acestora la un proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 din CEDO.
Administrarea unei probe în procesul civil se poate dispune doar dacă această dovadă solicitată este admisibilă, adică permisă de lege, este pertinentă, concludentă, utilă și verosimilă.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se impune a fi întrunite cumulativ cerințele existenței unui prejudiciu, a faptei ilicite, a culpei și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul dovedit. Prejudiciul în cadrul răspunderii civile delictuale conform art. 998 C.Civil 1865 se conturează ca fiind consecința negativă suferită de o anumită persoană, ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de o altă persoană, prin care se lezează drepturi subiective ori interese legitime ale titularului.
În baza sentinței civile nr. 2685 din 21.10.2008, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, reclamanții și-au înscris dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 700 mp teren, în CF nr._ R. nr. cad. 3228 respectiv în CF nr._ R. nr. cad. 3227.
Reclamanții nu sunt proprietarii suprafeței de un ar teren pentru ocuparea căreia au solicitat despăgubiri; destinația acestui teren este de parte a unui drum public (. mai multe locuințe din zonă. Prin sentința civilă nr. 679 din 3.03.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, devenită irevocabilă, reclamanții au fost obligați să demoleze gardul edificat fără autorizație pe domeniul public al comunei, pe . R.. Instanța a reținut că . din domeniul public al comunei, pârâții T. Ș. și Iulișca ocupând suprafața de 34 mp în urma montării unui gard pentru a delimita proprietatea lor de această stradă.
De asemenea, prin sentința civilă nr. 101/11.01.2012, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, irevocabil s-a respins acțiunea reclamanților având ca finalitate constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acestui teren de 101 mp.
Contrar susținerilor recurenților, prin sentința civilă nr. 2685 din 21.10.2008, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, instanța a dispus doar asupra parcelelor de teren în suprafață de 296 mp (topo. 127/2) și 404 mp (topo 119/1), fără a constata că ar fi „lăsat” recurenții un ar de teren pentru drum. Demersurile ulterioare ale acestora pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate și asupra acestui ar de teren au fost respinse.
În acest context, era inutil și neconcludent a se audia martori pentru a se dovedi pretinsa înțelegere verbală intervenită între reclamanți și fostul primar al comunei R., ulterior decedat, oricum acesta individual neavând drept de dispoziție asupra bunurilor aflate în domeniul public al comunei. Modificările mențiunilor din registrul agricol, efectuate chiar fără o solicitare expresă, nu fac dovada proprietății, înțelegerea anterior evocată fiind, după cum s-a arătat, irelevantă. Ca atare, neexistând un prejudiciu adus drepturilor reclamanților-recurenți ori intereselor legitime ale acestora, devine de prisos analizarea celorlalte cerințe legale de angajare a răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților-intimați.
Pe cale de consecință, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții T. Iulișca și T. Ș., ambii domiciliați în R. nr. 49, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 307 din 24.02.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
P. M. B. G. B. S.-T. A. M. C.
Red.: S.T.A./10.04.2015
T.red.: M.C./16.04.2015
2 ex.
Judecător la fond: M. S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 74/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
