Partaj judiciar. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 11/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 11/R
Ședința publică din 28 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
JUDECĂTOR: W. D.
JUDECĂTOR: P. G. G.
GREFIER: O. V.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului civil formulat de recurenta M. A., cu domiciliul în Baia M., ./15, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din 06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 07.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 14.01.2014, 21.01.2015, iar apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/6.11.2013, Judecătoria Baia M. a admis cererile reclamantelor-pârâte U. A. M. și U. C., introdusă în contradictoriu cu pârâții B. D., M. A., U. P. D., D. C. S., U. M. S., B. M., B. V., B. I., B. G. și B. NUT.
A dispus dezmembrarea numărului topografic 305/6/2 din CF nr. 214 Satu Nou de Jos, cu suprafața totală de 2.378 mp, în numerele topografice noi 305/6/2/1 – cu suprafața de 252 mp; 305/6/2/2 – cu suprafața de 500 mp, și 305/6/2/3 - cu suprafața de 1626 mp, conform schiței de dezmembrare redate în Anexa nr. 2 – Propunere, la Raportul de expertiză întocmit de dl. expert Ș. O..
A sistat starea de indiviziune existentă cu privire la suprafața de teren de 2626 mp, înscrisă în CF nr. 214 Satu Nou de Jos, sub nr. top. 305/1- cu suprafața de 248 mp, 305/6/2/1 – cu suprafața de 252 mp; 305/6/2/2 – cu suprafața de 500 mp, și 305/6/2/3 - cu suprafața de 1626 mp, între reclamantele-pârâte U. A. M. și U. C. și pârâții B. D., M. A., U. P. D., D. C. S., U. M. S., B. M., B. V., B. I., B. G. și B. NUT.
A atribuit în proprietate exclusivă reclamantelor-pârâte U. A. M. și U. C., terenul cu suprafața de 1.000 mp, delimitat de conturul punctelor 1-2-3-11-12-8-9-10-1 (hașura de culoare neagră), conform Planului de amplasament și delimitare ce constituie anexa nr. 1 la Raportul de expertiză inițial întocmit de dl. expert Ș. O., identificat în CF nr. 214 Satu Nou de Jos, sub nr. topo 305/1 – ., sub nr. topo nou 305/6/2/1, după dezmembrare – . și sub nr. topo nou 305/6/2/2, după dezmembrare – ., pârâților revenindu-le, în indiviziune, suprafața de teren înscris în aceeași carte funciară, sub nr. top. nou 305/6/2/3, după dezmembrare – ..
A admis cererile intervenienților în interes propriu F. D. L. și F. A., ambii cu domiciliul în Baia M., ./38, Județul Maramureș, introdusă în contradictoriu cu reclamantele-pârâte U. A. M. și U. C. și cu pârâții U. P. D., D. C. S., MORMĂILĂ A., precum și cu pârâtul M. C., ultimul cu domiciliul în Baia M., ., Județul Maramureș.
A obligat pe reclamantele-pârâte U. A. M. și U. C. să încheie în formă autentică, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, actul încheiat la data de 08.04.1995 între autorul lor, defunctul U. D. P., în calitate de promitent vânzător și pârâtul M. C., cu privire la terenul având suprafața de 1.000 mp, delimitat de conturul punctelor 1-2-3-11-12-8-9-10-1 (hașura de culoare neagră), conform Planului de amplasament și delimitare ce constituie anexa nr. 1 la Raportul de expertiză inițial întocmit de dl. expert Ș. O., identificat în CF nr. 214 Satu Nou de Jos, sub nr. topo 305/1 – ., sub nr. topo nou 305/6/2/1, după dezmembrare – . și sub nr. topo nou 305/6/2/2, după dezmembrare – ., în caz contrar sentința va ține loc de contract.
A obligat pe pârâtul M. C. să încheie în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în formă autentică, actul încheiat la data de 21.06.2011 cu intervenienții în interes propriu F. D. L. și F. A., cu privire la terenul având suprafața de 1.000 mp, delimitat de conturul punctelor 1-2-3-11-12-8-9-10-1 (hașura de culoare neagră), conform Planului de amplasament și delimitare ce constituie anexa nr. 1 la Raportul de expertiză inițial întocmit de dl. expert Ș. O., identificat în CF nr. 214 Satu Nou de Jos, sub nr. topo 305/1 – ., sub nr. topo nou 305/6/2/1, după dezmembrare – . și sub nr. topo nou 305/6/2/2, după dezmembrare – ., în caz contrar sentința va ține loc de contract.
A dispus intabularea succesivă a dreptului de proprietate asupra terenului având suprafața de 1.000 mp, identificat conform prezentei sentințe, mai întâi în favoarea reclamantelor-pârâte U. A. M. și U. C., în indiviziune, cu titlu de partaj, apoi în favoarea pârâtului M. C. și apoi în favoarea intervenienților în interes propriu F. D. L. și F. A., cu titlu de cumpărare.
A respins cererea reconvențională având ca obiect constatare drept, nulitate act, partaj, rectificare de carte funciară și intabulare, formulată de pârâta-reclamantă M. A., în contradictoriu cu reclamantele-pârâte U. A. M. și U. C..
A luat act că reclamantele nu au mai solicitat cheltuieli de judecata.
A respins cererea intervenienților în interes propriu F. D. L. și F. A., având ca obiect cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pârâta-reclamantă M. A. nu a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate prin efectul dispozițiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, asupra cotei de ½ din terenul pentru care s-a eliberat TP nr._/12/06.01.1993, astfel că cererea sa de constatare a dobândirii dreptului de proprietate și cea de constatare a nulității absolute parțiale a Certificatului de moștenitor nr. 32/2001, vor fi respinse ca neîntemeiate, devenind de prisos a se mai analiza cererile accesorii, având ca obiect partaj, rectificare de carte funciară și intabulare drept.
În fine, cu privire la nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, invocată pe cale de excepție, pentru motivul că nu cuprinde toți moștenitorii, instanța a apreciat, așa cum s-a susținut și de către intervenienți, prin apărători, că pârâta-reclamantă, neavând calitatea de moștenitor al fostului său soț, nu are nici interes de a invoca nulitatea unui act ce privește moștenirea acestuia, sub motivul enunțat.
Conform Certificatului de moștenitor nr. 32/2001, reclamantele-pârâte sunt moștenitoarele legale ale defunctului U. P. D., decedat la data de 03.09.1997, prima fiind soția supraviețuitoare, iar cea de-a doua fiind fiica defunctului (f. 15 – Dosar succesoral nr. 43/2001, atașat).
Acestea au dobândit, prin moștenire legală, dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața de 1.000 mp, situat în intravilanul localității Satu Nou de Jos, înscris în CF nr. 214 Satu Nou de Jos, sub nr. topo 305/1 – . și sub nr. topo actual 305/6 – . (din topo inițial 305/4), dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară menționată sub nr. B – 23 și B – 25, în favoarea defunctului, în baza TP nr._/12/06.01.1992 și sub B – 30 și B – 31, în favoarea reclamantelor-pârâte, în baza Certificatului de moștenitor nr. 32/2001 (f. 7).
Reclamantele-pârâte au solicitat să se dispună dezmembrarea numărului topografic 305/6 din CF nr. 214 Satu Nou de Jos, în nr. topo 305/6/1 – cu suprafața de 752 mp și nr. topo 305/6/2 – cu suprafața de 7.171 mp, precum și să se sisteze starea de indiviziune rezultată din intabulările efectuate, urmând să se atribuie reclamantelor-pârâte, în indiviziune, suprafața de 1.000 mp, compusă de . – identificate sub nr. topo 305/1 și ., cu nr. topo nou 305/6/1, după dezmembrare.
Potrivit art. 728 C.civ., aplicabil raportat la data introducerii cererii, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar reclamantele se află în indiviziune cu pârâții B. D., născută M., M. A., U. M. S., U. P. D. și D. C. S., născută U..
Reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce a fost identificat în CF nr. 214 Satu Nou de Jos, conform expertizei efectuate în cauză, acesta având suprafața totală de 1.000 mp, determinată de conturul punctelor 1-2-3-11-12-8-9-10-1, fiind compusă din . – cu nr. topo 305/1; . – cu nr. topo nou 305/6/2/1, după dezmembrare și . – cu nr. topo nou 305/6/2/2, după dezmembrare.
Asupra cererii de intervenție în interes propriu, formulate de intervenienții F. D. L. și F. A., instanța a reținut că aceștia au făcut dovada existenței unui număr de două promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, prima încheiată între defunctul autor al reclamantelor, U. P. D. și pârâtul M. C., la data de 08.04.1995, cu privire la terenul moștenit de reclamantele-pârâte U. A. M. și U. C. (f. 398), iar cea de a doua încheiată între pârâtul M. C. și intervenienți, la data de 21.06.2011, cu privire la același teren .
Din probele analizate instanța a reținut că vânzătorul promitent din prima promisiune de vânzare-cumpărare, a fost proprietar exclusiv al terenului la care se referă actul, iar prețul a fost plătit de către promitentul cumpărător, M. C., terenul fiind în circuitul civil.
Conform art. 969 Cod Civil, convențiile legal făcute, au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 din același Cod, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cauză nu au fost invocate cauze de nelegalitate a convenției încheiate la data de 08.04.1995, între pârâtul M. C. și autorul reclamantelor-pârâte, iar acestea din urmă au pus concluzii de admitere a cererii intervenienților, formulată pe calea acțiunii oblice cu privire la această convenție.
Cauze de nelegalitate a aceleiași convenții nu au fost invocate nici de către pârâta-reclamantă M. A., care s-a mărginit să solicite a fi admise cererile intervenienților numai în măsura cotei de ½ din terenul la care se referă promisiunile de vânzare-cumpărare pe care s-au întemeiat aceste cereri.
Astfel fiind, reclamantele-pârâte U. A. M. și U. C., în calitatea lor de moștenitoare legale ale defunctului promitent vânzător U. D. P., au fost obligate să execute în natură obligația asumată în timpul vieții de defunct și să perfecteze actul încheiat de autorul lor cu pârâtul M. C. la data 08.09.1995, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în caz contrar sentința va ține loc de contract, suplinind consimțământul reclamantelor-pârâte la transmiterea către acest pârât a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan cu suprafața de 1.000 mp, înscris în CF nr. 214 Satu Nou de Jos, sub nr. topo 305/1 – ., sub nr. topo 305/6/2/1 – . și sub nr. topo 305/6/2/2 – ., delimitat de conturul punctelor 1-2-3-11-12-8-9-10-1 (hașura de culoare neagră), conform Planului de amplasament și delimitare ce constituie anexa nr. 2 la Raportul de expertiză inițial.
În baza acelorași argumente, instanța, reținând că și intervenienții în interes propriu au plătit prețul convenit de părțile promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate între acestea, în calitate de promitenți cumpărători și pârâtul M. C., în calitate de promitent vânzător, cu privire la același teren, instanța la obligat pe acest pârât să perfecteze actul încheiat cu intervenienții la data de 21.06.2011, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în caz contrar sentința va ține loc de contract.
S-a dispus, pe cale de consecință, intabularea succesivă a dreptului de proprietate asupra terenului, într-o carte funciară nouă, în favoarea reclamantelor-pârâte U. A. M. și U. C., apoi în favoarea pârâtului M. C. și apoi în favoarea intervenienților F. D. L. și F. A..
Împotriva sentinței a declarat recurs M. A. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale formulate de reclamanta recurentă, cu consecința admiterii în parte a cererii principale și a cererii de intervenție; solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta a arătat că instanța de fond a respins cererea reconvențională motivând că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu a fost stabilit pe numele soțului recurentei prin constituire, în baza art. 35 alin 3 din Legea 18/1999, cererea fiind formulată numai de către soțul defunct nu și de către recurentă.
Instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale analizate, astfel inițial, cei doi soți, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2704/1983, dobândesc în proprietate un imobil, în natură casă de locuit cu teren aferent însă pentru ca dispozițiile legale în vigoare la acel moment interziceau vânzarea cumpărarea terenurilor, asupra acestuia, se transmite soților, un drept de folosință pe durata existentei construcției.
La momentul apariției Legii 18/1991, recurenta și fostul său soț erau căsătoriți astfel că cererea de reconstituire este făcută numai de către defunct.
Potrivit textului de lege invocat și de către instanță respectiv 35 alin 3 din Legea 18/1991, devenit 36 după modificările aduse Legii 18/1991, „terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor, dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art. 30 din Legea 58/1974 ... trec în proprietatea actualilor titulari al dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.
Toate cerințe legale ale acestui text de lege sunt întrunite în persoana recurentei și a fostului soț, respectiv, terenul a fost preluat în baza art. 30 a Legii 58/1974, titulari ai dreptului de proprietate asupra construcției sunt cei doi, în baza art. 30 din codul familiei, iar dreptul de folosință asupra terenului fiind înscris în cartea funciară pe numele ambilor soți, în baza dispozițiilor legale amintite, coroborate cu art. 30 din codul familiei. Apreciază că este important a se reține că la data apariției Legii 18/1991, a formulării cererii și a reconstituirii dreptului de proprietate, cei doi soți erau încă căsătoriți. Căsătoria acestora a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 138/1992, rămasă definitivă la 29 aprilie 1992, iar constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, s-a făcut în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 959 din 13.02._, eliberându-se adeverința de proprietate nr. 1210/27.08. 1992.
Instanța de fond arată că reclamanta recurentă nu a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate iar prin prisma motivării hotărârii de divorț respectiv a separării celor doi soți, apreciază că nu operează în cauză prezumția de mandat tacit, reciproc a soților în obținerea dreptului de proprietate asupra terenului. Apreciază greșită reținerea instanței și nedovedită, întrucât prezumția mandatului tacit este una legală, răsturnarea ei trebuia făcută de către partea adversă însă aceasta nu a administrat niciun fel de probă în acest sens. Separarea soților în fapt chiar și reală, nu înlătură prezumția de mandat tacit iar pe de altă parte, apreciază că este confirmată această prezumție prin prisma faptului că reclamanta a fost cea care a fost prezentă la punerea în posesie asupra terenului semnând procesul verbal, nu soțul defunct. Dacă nu există acest mandat tacit, apreciază că defunctul trebuia să fie cel prezent la punerea în posesie nu reclamanta iar acesta să conteste punerea în posesie făcută în prezența unei alte persoane decât titularul. In condițiile în care defunctul nu a contestat în nici un fel acest înscris, mai mult, s-a folosit de procesul verbal la formalitățile de înscriere în cartea funciară a terenului, apreciază că confirmă existența mandatului tacit.
In subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, motivat de împrejurarea că instanța de fond nu a analizat toate capetele de cerere formulate de către reclamanta recurentă, astfel găsind neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, constata de prisos a fi analizate celelalte cereri astfel că aceste aspecte echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. Această solicitare subsidiară poate fi analizată și în măsura în care instanța de recurs apreciază că în cauză a operat prezumția de mandat tacit al soților astfel că cererea principală fiind întemeiată, coroborat cu faptul că instanța nu a analizat și celelalte capete de cerere, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
Intimații F. D. L., F. A., U. A. M. și U. C. P. au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și în considerarea dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În ce privește motivul de recurs în sensul că recurenta împreună cu defunctul U. D. P. ar fi dobândit în cote egale de câte 500 mp. fiecare terenul înscris în T.P._/12 și CF 214 Satu Nou de Jos, în mod corect instanța fondului a împărtășit punctul de vedere menționat de reclamante în sensul că nu operează în prezenta cauză prezumția de mandata casnic tacit reciproc, și chiar dacă ar opera această prezumție este una relativă putând fi răsturnată cu orice mijloc de probă.
Astfel s-a dovedit în cauză prin înscrisuri și probe testimoniale faptul că pârâta-reclamantă M. A., la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 nu a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate, astfel cum s-a reținut pe baza recunoașterilor acesteia, iar împrejurarea separării în fapt de fostul soț, exclude și prezumția existenței unui mandat tacit, pârâta arătând că „încă dinainte de 1990” se separase în fapt de fostul său soț, pârâta-reclamantă declarând și că semnătura înscrisă pe procesul verbal de punere în posesie la rubrica „luat la cunoștință proprietar”, a fost executată de ea, dar nu cu semnătura sa obișnuită, ci cu numele fostului soț, ceea ce demonstrează că pârâta-reclamantă avea reprezentarea faptului că nu a formulat cererea de constituire, anterior punerii în posesie.
Aceeași reprezentare a avut-o pârâta-reclamantă și în cursul judecății ce a formulat obiectul dosarului nr._/182/2009 (atașat), în cadrul căruia printre altele, reclamanții din acea cauză au cerut să se dispună completarea certificatului de moștenitor nr. 32/2001, emis în succesiunea defunctului U. D. P., pârâta-reclamantă arătând la termenul din 25.10.2010 că este de acord cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
S-a reținut corect de prima instanță că pârâta-recurentă nu are interes să solicite anularea Certificatului de Moștenitor 32/2001 neavând calitatea de moștenitor al fostului soț.
Cu privire la motivul de recurs referitor la necercetarea unor petite din cererea reconvențională, tribunalul reține că aceste petite erau subsecvente petitului principal de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, petit care a fost respins, prima instanță motivând corect că este de prisos a mai fi analizate aceste petite privind partajul, rectificarea CF și prestație tabulară ce decurgeau în mod evident din soluția de admitere a petitului principal, soluție care nu a fost împărtășită de prima instanță.
În consecință, recursul va fi respins conform dispozitivului, recurenta urmând a fi obligată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă la plata către intimatele U. a sumei de 300 lei și către intimații F. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la filele 89 și 90 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta M. A. domiciliată în Baia M. ./15 jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr._/06.11.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M..
Obligă recurenta M. A. la plata către intimații F. D. L. și F. A. a sumei de 800 lei și către intimatele U. A. M. și U. C. P. a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. W. D., P. G. G. O. V.
Red. W.D./19.06.2015
T.Red. O.V./22.06.2015
2 ex.
Judecător la fond: E. M. S.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 332/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 17/2015.... → |
|---|
