Legea 10/2001. Sentința nr. 499/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 499/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 499/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 499
Ședința publică din 14 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. M. B.
Grefier P. A. C.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra cererii formulată de către petenta F. R., cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației, .. 52, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei P., cu sediul în localitatea P., nr. 792, județul Maramureș, și intervenienții I. I., M. I., M. M., având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 9 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta pronunțarea hotărârii fiind amânată la 16.04.2015, 23.04.2015, 30.04.2015, 07.05.2015 și apoi la data de azi, când în urma deliberării s-a dat hotărârea de mai jos.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii formulate constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 20.04.2010, sub nr._, petenta Fening R. născută Perl a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 92/01.03.2010 emisă de Primarul comunei P. în baza Legii 10/2001.
Petenta a arătat că, în calitate de unică moștenitoare a defunctului său tată Perl A., a solicitat Primăriei C. P., reconstituirea dreptului său de proprietate asupra imobilului în natură casă compusă din 6 camere și dependințe, precum și a terenului aferent acesteia în suprafață aproximativă de 2000 mp.
Tot prin cererea sa, petenta a arătat că imobilul descris a fost dobândit de defunctul său tată prin cumpărare, respectiv cota de ½ de la numita Maghet Ita, iar ½ de la Statul Român, împrejurare în care a atașat cererii contractele de vânzare-cumpărare, autorizația nr. 77/14.02.1968, procesul-verbal de predare-primire din 12.02.1968, chitanțe care atestă plata prețului și actele de filiație.
Actele arătate au fost depuse încă din anul 2001, contrar susținerilor Primăriei comunei P., iar demersurile necesare au fost efectuate în nenumărate rânduri, însă solicitările sale au rămas fără nici un rezultat, în condițiile în care este îndreptățită la reconstituirea dreptului său de proprietate după defunctul său tată Perl A.,care a fost deposedat de imobile în mod abuziv.
Petenta a apreciat că în cauza dedusă judecății a făcut dovada de persoană îndreptățită conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
S-a mai arătat că solicitarea privește și alte terenuri la care este îndreptățită însă pârâta prin emiterea notificării atacate răspunde doar în privința casei și a terenului aferent.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a efectuat o expertiză judiciară.
Pârâtul Primarul comunei P. a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată. S-a arătat că în repetate rânduri s-a solicitat petentei să dovedească filiația după autorul invocat, aceasta neconformându-se.
La data de 19.02.2012 (fila 124 din dosarul nr._ ) s-a depus o cerere de intervenție în interes propriu de către numita I. I., solicitându-se respingerea contestației raportat la împrejurarea că autorii intervenientei sunt proprietarii imobilului din litigiu.
Intervenienta a arătat că este fiica lui M. G. și M. M., ambii decedați. Părinții ei au locuit la imobilul cu nr. 756, din ., imobil în litigiu în prezentul dosar civil. Aceștia au cumpărat respectivul imobil (cu nr. 756-nr. nou, 76-nr. vechi) cu un grajd și 0,24 ha teren arabil, din care 0,10 ha clădiri și curți aferente de la părinții petentei, Perl A. și Perl Basie, în data de 01.04.1963, contra sumei de 30.000 (treizeci mii) lei și au încheiat în acest sens un contract de vânzare-cumpărare, pe care îl anexează cererii de intervenție. Tatăl său a locuit la acest imobil până în anul 2001 când a decedat iar mama sa până în 2011, când a decedat și ea. În acest moment la acest imobil locuiesc frații săi M. I. și M. G..
Cererea de intervenție a fost pusă în discuția părților sub aspectul admisibilității în principiu și a fost încuviințată în principiu la termenul din data de 05.09.2012 (fila 167 din dosarul nr._ ).
La data de 14.03.2012 petenta a depus o precizare a contestației solicitând restituirea în natură a imobilului arătând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură se dispune indiferent dacă bunul face sau nu parte din domeniul public, prin urmare, indiferent dacă, anterior intrării sale în vigoare, regimul juridic al bunului era reglementat de Legea nr. 213/1998, cu modificările ulterioare.
De asemenea, în cauză sunt respectate exigențele legale vizate de art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, dovedind prin înscrisurile existente la dosarul cauzei, calitatea petentei de singură persoană îndreptățită la restituire.
Analizând acțiunea introductivă, astfel cum a fost formulată și precizată și cererea de intervenție, Tribunalul Maramureș a reținut faptul că sub aspectul filiației, Fening R. născ. Perl a dovedit că este fiica numiților Perl A. și Perl Basie (fila 65). Numitul Perl A. a cumpărat o cotă din imobilul în natură casă și teren înscrise în CF 2218 P. de la familia Maghet la 1.09.1946.
Situația tabulară este relevată de extrasul CF depus în copie certificată la fila 90, familia Maghet având cota de ½ parte, Statul Român cota de ½ parte . Din punct de vedere tabular terenul face parte din CF nr. 69 P. cu nr. topo. 95 casă și grădină în intravilan cu suprafața de 1295 mp proprietar tabular Maged M. cu cota de ½ și Statul Român cu cota de ½ în baza deciziei nr. 866/1960 a Tribunalului Regional Baia M.. Pe anexa grafică este delimitat de punctele 2-3-4-5-2, CF nr. 2219 P., cu nr. topo. 96 grădină în intravilan cu suprafața de 1295 mp proprietar tabular Maged Mendel cu cota de ½ și Statul Român cu cota de ½ în baza deciziei nr. 866/1960 a Tribunalului Regional Baia M.. Pe anexa grafică este delimitat de punctele 1-2-5-6-1.
În anul 1968 autorul petentei cumpără cota Statului Român așa cum rezultă din înscrisul intitulat „Act de vânzare și cumpărare provizoriu” (fila 14) întocmit în baza Autorizației de înstrăinare nr. 77/1968 (fila 17).
În actele sus menționate se arată că autorul petentei nu este proprietar tabular al cotei cumpărate de la familia Maghet ci doar „proprietarul faptic” și că transcrierile în baza formelor legale în cartea funciară se va efectua numai odată cu înscrierea dreptului de proprietate în cota de ½ asupra imobilului de către A. Perl, prezentul act fiind valabil numai până la acea dată, când se vor încheia formele de transcriere imobiliară în c.f..
Așadar, petenta a dovedit că la nivelul anilor 60, tatăl său Perl A. era în posesia faptică a imobilului în natură casă și teren aferent din .. 582, nefiind proprietar tabular.
Pentru a i se recunoaște îndreptățirea la restituire în baza Legii 10/2001, petenta trebuie să facă dovada naționalizării (exproprierii) cu titlu sau fără titlu legitim a proprietății tatălui său.
În această ordine de idei, s-a constatat că bunul imobil a fost confiscat ca urmare a unei condamnări suferite de tată petentei, fiind tratat de autorități ca și o posesiune faptică
Tribunalul a reținut prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001, care definesc noțiunea de imobile preluate în mod abuziv. În cauză, din înscrisurile depuse rezultă că imobilul (considerat ca și posesiune faptică a tatălui petentei) a fost confiscat ca și urmare a unei condamnări penale, însă petenta nu a făcut dovada că ar fi vorba de o condamnare cu caracter politic pentru a se încadra în dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 10/2001.
Imobilul nu a fost în fapt preluat de Statul Român, acesta a continuat să fie folosit până în prezent de familia M. (intervenienții).
La data de 12.11.2001 petenta a formulat Notificare în baza Legii 10/2001, afirmând confiscarea nelegală a proprietății tatălui său plecat din țară în 1968.
În contextul în care tatăl acesteia, Perl A. nu a fost proprietar tabular al imobilului într-o perioadă în care înscrierea în CF avea efect constitutiv, Tribunalul Maramureș a reținut că în mod corect s-a respins notificarea prin Dispoziția nr. 92/01.03.2010 (fila 7 dosar) emisă de Primarul comunei P. cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății autorului invocat.
Conform art. 24 din Legea 10/2001: „(1) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.
În cauza de față însă, extrasul CF 2218 P. și concluziile expertizei judiciare s-a reținut că acestea fac dovada contrară celor consemnate în actul de confiscare depus la fila 96 dosar (procesul verbal din 24.05.1960) și relevă împrejurarea că imobilul casă și teren aferent din . fost proprietatea tabulară a tatălui petentei ci a constituit proprietatea numiților Maghet M. (pt. CF 69 P.) și Maghet Mendel (pt. CF 2218 P.) în cotă de ½ parte și Statul Român pentru ½ parte.
Autorul petentei Fening R. a avut doar posesiunea faptică asupra imobilelor până la cedarea acesteia către familia M. (autorii intervenienților) aceasta din urmă familie folosind imobilul până în prezent.
Contestația a fost respinsă de Tribunalul Maramureș. În privința cererii de intervenție (încuviințată în principiu și calificată ca fiind în interes propriu-fila 167) acesta a fost admisă reținându-se că intervenienții justifică un interes personal în a solicita respingerea contestației petentei raportat la împrejurarea că folosesc imobilul, figurează în Registrul Agricol cu acesta din 1964 (fila 159), au solicitat reglementarea situației juridice a terenului în contextul legii fondului funciar (fila 171-172).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Fening R., recursul fiind admis potrivit Deciziei nr. 4442/R/2013 a Curții de Apel Cluj, sentința a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare.
S-a reținut că la data de 12.11.2001 reclamanta Perl R. (căs. F.) a înregistrat la Primăria P. o notificare în baza Legii 10/2001, afirmând că este unica moștenitoare a lui Perl A., iar în această calitate solicită restituirea în natură sau echivalent a imobilului din P., compus din 6 camere, plus dependințe și teren aferent de 2000 mp, imobil înscris în CF nr.669 și 2218, cu nr.top. 95 și 96, confiscat nelegal în anul 1968.
Ulterior, prin Dispoziția nr. 92/01.03.2010 emisă de Primarul C. P. s-a respins notificarea formulată de Perl (Fening) R. prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și teren situate în . actelor doveditoare ale proprietății și ale filiației.
Reclamanta Fening R., născ. Perl, a dovedit că este fiica numiților Perl A. - Ber, decedat la data de 10.12.1988 și Perl Basie, prin actele de stare civilă depuse la prima instanță.
Asupra imobilului înscris în CF nr. 69 P., cu nr. topo. 95, casă și grădină în intravilan cu suprafața de 360 stjp. este înscris, sub B18, dreptul de proprietate în favoarea proprietarului tabular Maged M., prin încheierea nr.6259/13.04.1905.
Asupra imobilului înscris în CF nr. 2218 P., cu nr. topo. 96, grădină în intravilan cu suprafața de 1296 mp este înscris, sub B4, dreptul de proprietate în favoarea proprietarului tabular Maged Ita, în cota de ½ parte, cu titlu de drept cumpărare, conform încheierii nr.905/1935.
Prin înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare provizoriu” încheiat la data de 01.09.1946 între Maghed Chaisiu mar. Vijcseter, Maghed M. (M.) și Maghed Ita, în calitate de vânzători și Perl M., Perl A., în calitate de cumpărători, s-a vândut imobilul cuprins în C.F. nr. 69 P., nr. top. 95 și imobilul cu nr.top. 96, 97 din CF. nr.2218 și 2219, curte și grădină, în întindere de 1.020 stjp. Vânzătorii declară că imobilul descris se află pe numele proprietarului tabular Maghed Ita și Vertberger Rut mar. Maget S. care au fost deportați în Germania în anul 1940 unde și-au găsit moartea, iar vânzătorii sunt moștenitorii deportaților morți în Germania, nefiind alți moștenitori.
Prin sentința penală nr. 9 din 07.01.1960 a Tribunalului Popular al Raionului V., numitul Perl A., zis B., a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de necedare către BRPR a aurului, valutelor efective și a altor mijloace de plată străine prev. și ped. de art. 1, 2, 5 comb. cu art. 14 din Legea nr. 284/12.08.1947, modificată prin Decretul nr. 209/12.08.1950.
S-a dispus confiscarea de la inculpatul Perl A. a 550 dolari SUA, iar în baza art. 25 pct.4 alin.2 C.penal s-a dispus confiscarea totală a averii mobile și imobile, proprietatea inculpatului, în favoarea statului.
Ulterior prin decizia penală nr. 464 din 18.03.1960 a Tribunalului regional Baia M., dosar nr. 866/1960, s-a admis în parte recursul inculpatului Perl A., sentința penală mai sus arătată a fost casată în parte, pedeapsa a fost modificată în sensul condamnării la 2 ani închisoare corecțională, dispunându-se confiscarea parțială a averii și anume confiscarea întregii averi imobiliare, exceptându-se de la confiscare bunurile mobile (f.46-50).
Prin procesul-verbal încheiat la 24.05.1960 de Sfatul Popular al Raionului V. – executor judecătoresc sub nr. 420/1960, cu ocazia confiscării averii personale a condamnatului Perl A., în baza deciziei Tribunalului regional Baia M. nr. 866/1960, s-a confiscat jumătate parte indiviză din următoarele imobile: 1. una casă situată în . lemn, acoperită cu tablă, având 5 camere, bucătărie și cămară de alimente; 2) un grajd cu șură construit din cărămidă, acoperit cu șindrilă; 3) o magazie de lemne din scânduri acoperită cu șindrile; 4) teren arabil lângă casă în suprafață de 0,05 ha.; 5) teren construit și curte în comună în suprafață de 0,03 ha.; 6) teren arabil în locul numit „O. în Sus” în suprafață de 0,46 ha.; 7) teren fânaț în Valea lui M., în suprafață de 0,80 ha.; 8) teren neproductiv în Valea lui M., în suprafață de 0,40 ha.; 9) teren fânaț în locul numit „Ploschi”, în suprafață de 2,80 ha. Bunurile enumerate la pct. 1 și 8 se confiscă numai în jumătate parte indiviză deoarece cum a dovedit soția condamnatului Perl Basie, cu acte și după cum este cunoscut și de organele locale, aceste bunuri au fost coachizite începând cu anul 1954, condamnatul fiind căsătorit cu Perl Basie din anul 1952, iar pentru sistarea stării indivize, părțile vor intenta acțiune la instanța competentă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 01.04.1963 numiții Perl A. și Perl Basie au vândut pe veci și irevocabil 1 casă, 1 grajd și 0,24 ha teren în natură arabil din care 0,10 ha. clădiri și curți, proprietatea lor, numiților M. G. și M. M. pentru prețul de 30.000 lei, achitat la data redactării prezentului act.
Prin înscrisul intitulat „Declarație” din data de 01.04.1963 numiții M. G. și M. M. au menționat următoarele: contractul de vânzare-cumpărare încheiat între aceștia în calitate de cumpărători și Perl A., Perl Basie în calitate de vânzători a imobilului situat în . o casă nr. 76, un grajd și 0,24 ha teren arabil, cu prețul stabilit de 30.000 lei, se consideră nul fără valoare. În continuare se arată că „subsemnații nu am cumpărat nici un fel de imobil și nu am achitat proprietarilor nici un fel de sume. Imobilul de mai sus îl recunoaștem proprietar pe Tov. Perl A. Ber și Perl Basie. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți în ziua de 1 aprilie 1963 și semnat de părți nu are nicio valoare întrucât acest contract a fost încheiat formal pe motivul ca în comună să se afle că subsemnații am cumpărat imobilul de mai sus, astfel ca nimeni să nu poată obține repartiție de către Sfatul Popular Comunal pe acest imobil. Vom locui în casă și vom folosi grajdul și terenul în calitate de chiriași. Ne obligăm ca în orice moment, când proprietarii vor solicita să le predăm imobilul de mai sus lor sau la altcineva împuternicit de dânșii, vom preda casa, grajdul și terenul în bună regulă, fără nicio pretenție. Aceasta este declarația pe care o semnăm de bunăvoie, cu mâna noastră proprie” (f.75).
Ulterior, prin încheierea nr. 253/18.07.1963 a notariatului de Stat al Raionului V., Cartea funciară, s-a dispus ca asupra imobilului cu nr.top 95 cuprins în C.F.nr.69, precum și, asupra imobilului cu nr.top 96 cuprins în C.F. nr. 2218 a . a numitului Perl B., să se întabuleze dreptul de proprietate asupra ½ parte din imobilele mai sus arătate de natură casă, curte și grajd, cu titlu de drept preluare și confiscare în favoarea Statului Român, reprezentat prin Sfatul Popular al . procesului-verbal încheiat la 24.05.1950 de executorul judecătoresc al Tribunalului Popular al Raionului V., a deciziei Tribunalului regional Baia M. nr. 866/1960, precum, și în baza adresei nr._ al Sfatul Popular al Raionului V. (f.35).
Prin procesul-verbal încheiat la data de 12.02.1968 de Sfatul Popular al Regiunii Maramureș s-a evaluat imobilul situat în . în vederea ieșirii din indiviziune dintre stat și particular cerută de Perl A., respectiv cota de ½ parte din imobilul înscris în C.F. nr. 2218 și 69 P., cu nr.top. 96 și 95, proprietatea tabulară ½ parte a Statului și faptică ½ a Statului, imobil alcătuit din: teren curte în suprafață de 380 mp, casă de locuit în suprafață de 76 mp, casă de locuit prispă în suprafață de 13 mp, grajd cu suprafața de 38,16 mp și anexa magazie cu suprafața de 19,11 mp, la suma de 13.177 lei.
Prin autorizația nr. 77/14.02.1968 a Comitetului executiv al Sfatului Popular al Regiunii Maramureș s-a autorizat ieșirea din indiviziune prin vânzarea cotei părți de proprietate de ½ parte a Statului Român din imobilele înscrise în C.F. nr. 69 și 2218 ale comunei P., nr.top. 95 și 96, teren și construcție în favoarea petentului coproprietar Perl A., imobil care nu se poate înstrăina sub valoarea de 13.177 lei, preț stabilit de comisia de evaluare.
Numitul Perl A. B. a achitat suma de 13.177 lei la data de 23.02.1968 cu titlu de vânzare a imobilului mai sus arătat.
Ulterior, prin înscrisul intitulat „act de vânzare-cumpărare provizoriu” încheiat la data de 23.02.1968 între Comitetul executiv al Sfatului Raional V. și Perl A. B. s-a vândut cumpărătorului cota de ½ parte din imobilul situat în . C.F. nr. 69 și 2218 cu nr.top. 95 și 96, cota parte a statului, de natură casă, curte și grădină pentru suma de 13.177 lei, inclusiv și grajdul, conform autorizației nr. 77/1968 eliberată de Comitetul executiv al Sfatului Regional Maramureș. Comitetul executiv al Sfatului . din inventarul său clădirea din cauză, respectiv cota parte a statului de ½ trecând în proprietatea faptică a cumpărătorului Perl A.. D. fiind faptul că Perl A. nu este proprietarul tabular al imobilului din cauză, ci numai proprietarul faptic, transcrierile în baza formelor legale în cartea funciară se vor efectua numai odată cu înscrierea dreptului de proprietate în cotă de ½ parte asupra imobilului de către A. Perl, prezentul act fiind valabil numai până la acea dată când se vor încheiat formele de transcriere imobiliară în C.F. (f.14 dosar fond).
Prin convenția sub semnătură privată încheiată la data de 08.10.1967 între Perl A., soția Perl Basie și fiica Perl R. pe de o parte și M. G., soția acestuia M. M. și copii acestora M. I., M. M., M. G. și M. I., pe de altă parte, s-a stipulat că primii menționați predau pentru administrare averea lor care se compune din: o casă de locuit din lemn cu 6 camere acoperită cu tablă, o bucătărie de vară din scândură, acoperită cu tablă, un grajd din cărămidă acoperit cu șindrilă, o cămară de lemne acoperită cu țiglă și un coteț acoperit cu șindrilă, teren lângă casă cu cel de sub casă în suprafață totală de 0,28 ha., iar secunzii M. G. și soția M. M. au preluat sub administrația lor averea descrisă mai sus, obligându-se să o administreze în bune condițiuni, să plătească toate taxele și totodată au declarat în fața martorilor că oricând, la cererea moștenitorilor de drept, vor preda această avere fără să aibă vreo pretenție.
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” și datat la 22.09.1987, antecesoarea reclamantei Perl Basie, domiciliată în Israel, a arătat că a primit de la M. G. din P. nr.756, județul Maramureș, suma de 40.000 patruzeci mii lei în curtea casei (f.158 dosar fond).
Din adeverința nr.3175/31.05.2012 emisă de Primăria . în registrele agricole ale . anii 1964 au figurat defuncții M. G. și soția M. M. de la nr. casă 76 vechi, 756 nou, cu teren în locul numit Acasă în suprafață de 0,10 ha, de natură curți, construcții și 0,30 ha teren de natură arabil, casă și grajd, până în anul 2011 când au decedat (f.159 dosar fond).
Potrivit art. 3 alin.1 din Legea nr.10/2001, „Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora.
Totodată art.4 alin.2 - 4 din același act normativ prevede că „De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite. Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi. De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire”.
Din interpretarea coroborată a acestor texte legale rezultă că reclamanta FENING (născ. PERL) R., fiica numitului Perl A.-Ber, prin notificarea mai sus arătată, are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Critica reclamantei recurente referitoare la faptul că imobilul litigios a fost preluat abuziv de statul român, în opinia Curții, este întemeiată.
În cauză, din sentința penală nr. 9 din 07.01.1960 a Tribunalului Popular al Raionului V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 464 din 18.03.1960 a Tribunalului regional Baia M., dosar nr. 866/1960, rezultă că antecesorul reclamantei, Perl A., zis B., a fost condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de necedare către BRPR a aurului, valutelor efective și a altor mijloace de plată străine prev. și ped. de art. 1, 2, 5 comb. cu art. 14 din Legea nr. 284/12.08.1947, modificată prin Decretul nr. 209/12.08.1950, însă reclamanta nu a făcut dovada că ar fi vorba de o condamnare pentru infracțiuni de natura politica, prevăzute de legislația penala, săvârșite ca manifestare a opoziției fata de sistemul totalitar comunist pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 10/2001.
Cu toate acestea, Curtea a constatat că în speță sunt incidente prevederile art.2 alin.1 lit. h din Legea nr.10/2001 potrivit cărora, prin imobile preluate in mod abuziv se înțelege „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificările si completările ulterioare” având în vedere faptul că imobilul în litigiu, în cotă de ½ parte, a fost confiscat de statul român printr-o hotărâre judecătorească în baza Legii nr. 284/12.08.1947, modificată prin Decretul nr. 209/12.08.1950 .
Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia statuează că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Legea nr. 284 din 14 august 1947 pentru cedarea către Banca Naționala a României a aurului, valutelor efective si altor mijloace de plata străine, modificată prin Decretul nr. 209/12.08.1950, a fost abrogată prin Decretul nr. 210 din 14 iunie 1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase care la rândul său a fost abrogat prin Legea nr.591/2004.
Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase, aliajelor acestora și pietrelor prețioase în România prevede în art.26 alin.12 că „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative: b) Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine.
Chiar dacă acest act normativ reglementează în art. 6 și urm. restituirea
către persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase, aliaje ale acestora și pietre prețioase au fost preluate abuziv, legea definește caracterul abuziv al preluării efectuate în baza Legii nr. 284/1947 astfel că statul român recunoaște în mod expres caracterul abuziv al Legii nr. 284/1947, caracter care nu poate fi considerat astfel numai cu privire la o parte din bunurile confiscate, respectiv la obiectele din metale prețioase, ci trebuie considerat ca fiind abuziv cu privire la toate bunurile confiscate de la persoanele condamnate în baza Legii nr.248/1947, respectiv pentru bunurile mobile și/sau pentru bunurile imobile care au făcut parte din averea persoanelor condamnate și care au fost confiscate.
Confiscarea cotei de ½ parte din imobilul în litigiu, ca măsură complementară la condamnarea aplicată antecesorului reclamantei, deși a fost dispusă cu respectarea normelor de procedură penală în vigoare la acea dată, ceea ce îi conferă o aparență de legalitate, are un caracter abuziv, ea nefiind conformă cu dispozițiile constituționale din anul 1960 și nici cu dispozițiile Codului civil care prevedeau că proprietatea personală este ocrotită de lege și nimeni nu poate fi obligat să cedeze proprietatea sa, afară numai pentru o cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Conform art. 24 din Legea nr.10/2001, „(1) In absenta unor probe contrare, existenta si, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus in executare măsura preluării abuzive. (2) In aplicarea prevederilor alin. (1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus in executare măsura preluării abuzive este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar”.
În aplicarea acestui text legal Curtea constată, contrar argumentelor primei instanțe, că antecesorul reclamantei, individualizat în procesul-verbal încheiat la 24.05.1960 de Sfatul Popular al Raionului V.–executor judecătoresc sub nr. 420/1960, este prezumat ca a deținut cota de ½ parte din imobilul în litigiu sub nume de proprietar, statul recunoscând la momentul preluării abuzive calitatea de proprietar tabular asupra acestui imobil, în condițiile în care prin încheierea nr. 253/18.07.1963 a Notariatului de Stat al Raionului V., Cartea funciară, s-a dispus ca asupra imobilului cu nr.top 95 cuprins în C.F. nr. 69, precum și, asupra imobilului cu nr.top 96 cuprins în C.F. nr. 2218 a . întabuleze dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilele mai sus arătate de natură casă, curte și grajd, cu titlu de drept preluare și confiscare în favoarea Statului Român, reprezentat prin Sfatul Popular al . procesului-verbal încheiat la 24.05.1950 de executorul judecătoresc al Tribunalului Popular al Raionului V., a deciziei Tribunalului regional Baia M. nr. 866/1960, precum și, în baza adresei nr._ al Sfatul Popular al Raionului V..
În prezenta cauză s-a administrat proba privind efectuarea unei expertize topografice care a avut ca și obiective doar identificarea imobilului situat în intravilanul . cuprins în CF nr. C.F. nr. 69 P., cu nr.top 95 și C.F. nr. 2218 P., cu nr.top 96, a eventualelor construcții existente pe teren și a evaluării întregului imobil existent în prezent.
Curtea a constatat însă că această probă nu este suficientă pentru a dezlega problema de drept privind natura măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și Legea nr. 165/2001, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent, la care este îndreptățită reclamanta astfel încât pentru lămurirea deplină a stării de fapt se impune administrarea unor probe noi respectiv a unei expertize tehnice în specialitatea construcții care să evidențieze dacă construcțiile descrise în procesul-verbal încheiat la 24.05.1960 de Sfatul Popular al Raionului V. – executor judecătoresc sub nr. 420/1960, respectiv 1) una casă situată în . lemn, acoperită cu tablă, având 5 camere, bucătărie și cămară de alimente; 2) un grajd cu șură construit din cărămidă, acoperit cu șindrilă; 3) o magazie de lemne din scânduri acoperită cu șindrile mai exisă în prezent în configurarea construcțiilor existente în prezent, precum și, a unui supliment la raportul de expertiză tehnică topografică care să indice cu exactitate suprafața de teren conform cărților funciare, dar și a identificării suprafețelor de teren preluate abuziv, probe prin care să se stabilească dacă imobilul în litigiu, respectiv cota de ½ din acesta este liber total sau parțial pentru a fi restituit în natură sau dacă restituirea în natură nu este posibilă instanța de judecată va stabili măsurile reparatorii la care este îndreptățită reclamanta.
Critica reclamantei referitoare la admiterea nelegală a cererilor de intervenție în interes propriu a fost apreciată de Curte ca fiind întemeiată pentru următoarele argumente.
Astfel, prin cererea înregistrată la data de 14.02.2012 și intitulată „ cerere de intervenție în interes propriu” intervenienta I. I. a solicitat să se constate că este fiica lui M. G. și M. M., ambii decedați. În motivarea cererii intervenienta a arătat că părinții săi au locuit în imobilul cu nr.756 din . l-au cumpărat la data de 01.04.1963 de la antecesorii reclamantei, Perl A. și Perl Basie (f.124 dosar fond).
Ulterior, la data de 15.02.2012, numiții M. M. și M. I. au depus o cerere prin care arată că locuiesc în imobilul cu nr.756 din . 1971 până în prezent, au crescut două fiice și au construit anexe la adresa mai sus menționată (f.130 dosar fond).
Contrar argumentelor cuprinse în considerentele sentinței recurate, Curtea a constatat că aceste cereri au fost încuviințate în principiu în ședința publică din data de 05.09.2012, însă prima instanță nu a stabilit în concret care este natura lor juridică, statuând doar în cuprinsul sentinței că acestea sunt cereri de intervenție în interes propriu, reținându-se că intervenienții justifică un interes personal în a solicita respingerea contestației reclamantei raportat la împrejurarea că folosesc imobilul, figurează în Registrul Agricol cu acesta din 1964 și au solicitat reglementarea situației juridice a terenului în contextul legii fondului funciar.
Potrivit art. 49 C.pr.civ., oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane. Intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său. Ea este în interesul uneia dintre părți când sprijină numai apărarea acesteia.
Având în vedere că prin cererile de intervenție niciunul dintre intervenienți nu a invocat un drept propriu cu privire la imobilul în litigiu, în temeiul art. 49 alin.3 C.proc.civ., aceste cereri au natura juridică a unor cereri de intervenție accesorie prin care intervenienții sprijină apărarea pârâtului Primarul .>
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în temeiul art. 312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art.3041 C.pr.civ., considerând necesară administrarea de probe noi, a admis în parte recursul declarat de reclamanta FENING (născ. PERL) R. împotriva sentinței civile nr. 268 din 18.02.2013 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Maramureș.
În rejudecare, potrivit îndrumarului de casare urmau să fie administrate probe noi pentru lămurirea pe deplin a stării de fapt, respectiv expertiza tehnică în specialitatea construcții și un supliment la raportul de expertiză tehnică topografică, precum și orice alte probe concludente care se impun din dezbateri, pentru aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În rejudecare instanța a administrat probele arătate în îndrumarul deciziei de casare. Astfel s-a realizat completarea raportului de expertiză topografică (f.37-39 din dosarul nr._ ), s-a realizat expertiza în specialitatea construcții civile (f.62-77, respectiv 99-116), iar la termenul din data de 9 aprilie 2015, instanța a audiat sub prestare de jurământ martora Petrețchi M. declarația acesteia fiind consemnată la fila 161.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2001 sub nr. 1995 la Primăria P., reclamanta Perl R. a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a imobilului casă compus din 6 camere și a suprafeței de teren de 2000 mp, imobilele fiind înscrise în CF 69 și 2218 P., nr. topografic 95 și 96.
Reclamanta a susținut că antecesorul său, defunctul Perl A. a deținut integral acest imobil ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1968 de Perl A. cu Statul Român. În anul 1968, reclamanta împreună cu părinții săi au părăsit România, imobilul fiind confiscat fără drept.
Prin Dispoziția nr. 92/01.03.2010 a Primarului Comune P. s-a dispus respingerea notificării datorită lipsei actelor doveditoare ale proprietății și ale filiației.
Instanța constată că în dosarul inițial constituit pe rolul Tribunalului Maramureș a fost depus certificatul de naștere a reclamantei Perl R., acesta fiind născută la data de 13 noiembrie 1953 în localitatea V. de Sus. Potrivit mențiunilor certificatului de naștere reclamanta este fiica lui Perl A.-Ber și a Perl Basie.
De asemenea, reclamanta a depus la dosarul cauzei certificatul de căsătorie prin care se face dovada faptului că Perl R. fiica lui Perl A. și Perl Besi s-a căsătorit cu Pfenig Michael (f.62-64 din dosarul nr._ ). În același dosar amintit a fost depus certificatul de deces a lui Perl A. Ber acesta decedând în anul 1988 la data de 10 decembrie (f.85-87).
Reținând aceste considerente, instanța constată că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare a defunctului Perl A. Ber.
În ceea ce privește îndreptățirea reclamantei la reconstituire dreptului de proprietate, se constată că acest fapt a fost tranșat prin Decizia Curții de Apel Cluj. S-a reținut că F. (născută Perl) R. are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, iar imobilul în cauză a se încadrează în categoria de imobile care intră sub incidența prevederilor art. 2 din Legea 10/2001, iar antecesorului reclamantei i-a fost preluată cota de ½ din imobilul solicitat de F. R. în mod abuziv.
Fiind lămurite aceste aspecte, având în vedere prevederile art. 315 C.proc.civ., instanța urmează să se pronunțe asupra modului în care se poate realiza acordarea măsurilor reparatorii.
Obiectivele raportului de expertiză întocmit în cauză au fost identificarea exactă a suprafețelor de teren conform cărților funciare, să se identifice suprafețele de teren preluate abuziv, respectiv cota de ½ din imobil și dacă acesta este liber parțial sau total pentru a fi restituit în natură..
S-a arătat în raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de ing. P. C. G. faptul că trenul expertizat face parte din CF 69 P., fiind identificat cu nr. topografic 95 avânda categoria de folosință casă și grădină în intravilan în suprafață de 1295 mp, proprietar tabular Maged M. cu cota de ½ și Statul Român cu cota de 1/2, precum și în CF 2218 P.,nr. topo 96 grădină în intravilan cu o suprafață de 1295 mp, proprietar tabular Maged M. cu cota de ½ și Statul Român cu cota de ½.
Din măsurătorile efectiv realizate s-a reținut că suprafața este în fapt mai mică, respectiv de 2292 mp., astfel că în zonă planul este unul concretual acesta nu garantează suprafața menționată. Din acest punct de vedere s-a arătat în cuprinsul expertizei faptul că cele 2 nr. topografice, ca urmare a diminuării suprafețelor vor avea 1146 mp.
În privința posibilității de a restitui în natură terenul s-a arătat că pot fi formate două variante,existând posibilitate de a se dispune restituirea unei porțiuni din teren în natură.
Având în vedere Decizia nr. 4442/R/15.11.2013 a Curții de Apel Cluj, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și prevederile Legii 10/_ și ale Legii 165/2013, instanța consideră că în privința terenului pentru care s-a reținut că reclamanta a făcut dovada îndreptățirii pentru acordarea măsurilor reparatorii, respectiv pentru suprafață de 1175 mp. teren identificat topografic în CF 69 P. nr. top 95, respectiv CF 2218 P. nr. top 96, teren identificat în Completarea raportului de expertiză întocmit în martie 2014 de expert ing. P. C. G. în Anexa grafică delimitată prin punctele 6-7-1-2-3-10-9-8-11-7 se poate dispune restituirea în natură.
Reținând aceste considerente, instanța urmează să dispună anularea în parte a Dispoziției Primarului, în sensul arătat anterior.
În privința construcțiilor, instanța constată că și în privința acestora s-a reținut îndreptățirea pentru cota de ½ din imobile.
Și în privința acestor imobile s-a realizat raportul de expertiză în specialitatea construcții civile. Prin raportul de expertiză a fost evaluată casa de locuit. Se constată că acest imobil este folosit de intervenienții M. I. și M. M., iar din cuprinsul raportului de expertiză se constată că aceștia au efectuat anumite lucrări de îmbunătățire. Valorile îmbunătățirilor efectuate reprezintă aproximativ 1/3 din valoarea imobilelor care mai există în natură, astfel cum rezultă din completarea raportului de expertiză efectuată în prezentul dosar (f.100-116).
Instanța constată că îndreptățirea petentei era pentru ½ din bunurile solicitate de acesta, fapt rezultat și din cuprinsul Deciziei de casare a Curții de Apel Cluj. Având în vedere și îmbunătățirile efectuate la imobile, instanța apreciază că acordarea măsurilor reparatorii în natură nu este posibilă, reținând incidența prevederilor art. 10 din legea 10/2001. Pe de o parte se constată că respectivele construcții au fost edificate anterior anului 1989, iar reclamanta este îndreptățită doar la cota de ½ din imobil
Având în vedere aceste considerente, instanța va dispune obligarea pârâtului Primarul C. P. să emită dispoziție cu propunerea de măsuri compensatorii pentru cota de 1/2 din imobilele în natură construcție: casă construită din lemn, acoperită cu tablă având 5 camere și bucătărie, grajd și magazie de lemne din scândură acoperită cu șindrilă.
În privința cererilor de intervenție formulate în cauză, instanța constată că prin Decizia nr. 4442/R/15.11.2013 s-a stabilit că aceste cereri sunt cereri de intervenție accesorie, apărările formulate sprijinind în fapt apărarea pârâtului Primarul comunei P..
Cererea de chemare în judecată urmează să fie admisă în parte, astfel că pentru solicitările respinse (pentru cota de ½ din imobilul solicitate de reclamantă) se consideră că cererea de intervenție a fost utilă, apărările formulate de intervenienți, fiind parțial reținute de instanța de judecată.
Având în vedere prevederile art. 49 și urm. C.proc.civ., instanța urmează să admită în parte cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Primarul C. P., cerere formulată de I. I., Micela I. și M. M..
În privința cheltuielilor de judecată, instanța constată că partea care a căzut, parțial în pretenții este Primarul C. P.. Având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să dispună obligarea pârâtului Primarul C. P. la plata sumei de 4461 lei, suma reprezentând parțial cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta F. R.. Suma cuprinde onorariul avocațial (1000 lei –fila 52 dosarul din recurs, 2000 lei-fila 159) și contravaloarea onorariului achitat pentru expertizele efectuate în cauză (1116 lei-fila 132, 615 lei-fila 198, 200 lei –fila 40 dosar rejudecare, 500 lei-fila 42 dosar rejudecare, 20 lei –fila 80 dosar, 964 f.91, respectiv 1922 lei-fila 144 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația formulată de reclamanta F. R. născută Perl, cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației, .. 52 jud. Maramureș la cabinet de avocat H. N. împotriva Dispoziției nr. 92/01.03.2010 emisă de Primarul C. P. pe care o anulează în parte.
Admite în parte cererea de intervenție în interesul Primarului C. P., cerere formulată de I. I. domiciliată în P. nr. 428 jud. Maramureș, Micela I. și M. M. ambii cu domiciliul în P. nr. 756 jud. Maramureș și,
Dispune restituirea imobilului în natură teren, a terenului identificat în Completarea raportului de expertiză întocmit în martie 2014 de expert ing. P. C. G. în Anexa grafică delimitată prin punctele 6-7-1-2-3-10-9-8-11-7 în suprafață de 1175 mp. teren identificat topografic în CF 69 P. nr. top 95, respectiv CF 2218 P. nr. top 96.
Dispune obligarea pârâtului Primarul C. P. să emită dispoziție cu propunerea de măsuri compensatorii pentru cota de 1/2 din imobilele în natură construcție: casă construită din lemn, acoperită cu tablă având 5 camere și bucătărie, grajd și magazie de lemne din scândură acoperită cu șindrilă.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei.
Obligă Primarul comunei P. la plata sumei de 4461 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei F. R..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 mai 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. M. B. P. A. C.
Red. / dact. M.B.P./07.09.2015 ex
Verificat 11.09.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Anulare act. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
