Pretenţii. Sentința nr. 240/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 240/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 240/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 240
Ședința publică din 6 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Grefier A. C. P.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra cererii formulată de reclamanta B. R. C. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al fiului minor, B. R. C. cu domiciliul în Baia M., . . reședința în Baia M., . . în contradictoriu cu pârâții . GROUP S.A cu sediul în București, ., sector 1, . GROUP S.A - SUCURSALA MARAMRUEȘ cu sediul în Baia M.,., jud. Maramureș, . cu sediul în București, .. 25, sector 1, .-SUCURSALA REȘIȚA cu sediul în Reșița, P-ța 1 Decembrie 1918 .-S., având ca obiect pretenții-despăgubiri.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 20 februarie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, pronunțarea hotărârii fiind amânată la data de 27 februarie 2015 și apoi la data de azi.
În urma deliberării instanța a dat hotărârea de mai jos.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, la data de 27 iunie 2014, sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta B. R. C. în nume propriu și în calitate de reprezentant al copilului B. R. C. a solicitat în contradictoriu cu . Group SA și . să dispună obligarea pârâtelor la plata în favoarea reclamantei B. R. a sumei de 7.925 lei cu titlu de daune materiale, precum și la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale, precum și penalități de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere începând cu data de 04.07.2013 până la plata integrală a întregului debit.
În privința reclamantului B. R. C. s-a solicitat acordarea sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale și penalități de întârziere de 0,1 %/zi de întârziere începând cu 04.07.2013 până la plata integrală a întregului debit, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de 100.045 lei cu titlu de daune materiale reprezentând plata integrală și anticipată a prestației periodice de 535 lei/lună calculată de la 1 iulie 2012 până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Cu titlu subsidiar s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata în favoarea minorului B. R. C. a sumei de 535 lei/lună cu titlu de prestație periodică lunară până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Reclamanții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, s-a arătat că la data de 29 iunie 2012 B. S. I., soțul reclamantei B. R. C. și tatăl minorului B. R. C. a decedat într-un accident de circulație produs pe DN1 între localitățile Valea Chioarului și Buciumi. Autoutilitara în care se afla defunctul, marca Mercedes Benz Vito cu nr. de înmatriculare MAI_ era asigurat RCA la . Group SA potrivit poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA . 510/UH/CA nr._ emisă la data de 30.01.2012.
Autovehiculul condus de cealaltă parte implicată în accident, V. M., s-a arătat că acesta este înmatriculat sub nr._ și avea asigurarea RCA încheiată la ..
S-a mai arătat că accidentul s-a produs în timpul unei misiuni de escortă, efectuată la solicitarea Direcției Generale Anticorupție pentru executarea unui mandat de aducere emis într-un dosar penal al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Misiune a început la data de 28.06.2012 în jurul orei 18.00, autospeciala ajungând în data de 29.06.2012 în jurul orei 1.00 în B., unde a fost predată persoana adusă cu mandat. După îndeplinirea misiunii s-a arătat că cei trei ocupanți ai autospecialei respectiv B. S., M. V. și N. D. au început deplasarea spre Baia M., agentul B. S. fiind conducătorul auto.
Imediat după ieșirea din localitatea Valea Chioarului a avut loc impactul dintre autospeciala condusă de B. S. și autotrenul condus de V. M., în urma accidentului survenind decesul agentului șef B. S. și a agentului principal M. V. și rănirea agentului șef adj. N. D.. Decesul a fost violent și a avut ca și cauză contuziile cerebrale cu fractură craniană.
În dosarul penal instrumentat de P. de pe lângă Judecătoria Baia M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de V. M., respectiv B. S..
Reclamanții au invocat prevederile art. 28 alin. 1 Cod procedură penală potrivit cărora, hotărârea penală nu are autoritate în fața instanței civile care soluționează acțiunea civilă decât cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, iar instanța civilă nu este ținută de hotărârea prin care s-a dispus încetarea procesului penal.
S-a susținut că instanța va trebui să stabilească vinovăția persoanelor implicate în accident, urmând să fie stabilită culpa fiecărui conducător auto și să aplice prevederile art. 28 alin. 2 din Norma CSA din 29.11.2011.
S-a arătat că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1349, respectiv 1350 cod civil dar și prevederile art. 49, art. 50 alin. 3 și art. 51 alin. 1 din Legea 136/1995.
În măsura în care instanța va reține doar vinovăția defunctului B. S. I. s-a arătat că dacă despăgubirile se solicită de soțul ori alte persoane care se află în întreținerea conducătorului auto asigurat culpabil de producerea accidentului, sunt aplicabile prevederile art. 50 alin. 3 din Legea 136/1995, pârâta . Group SA fiind ținută să plătească despăgubirile solicitate de reclamanți.
În privința despăgubirilor solicitate, reclamanții au arătat că suma solicitată cu titlu de daune materiale reprezintă cheltuielile de înmormântare, organizarea meselor de pomenire, ritualurile religioase, iar daunele morale reprezintă compensarea pecuniară a suferinței psihice, respectiv durerea pricinuită de pierderea unei ființe apropiate.
Reclamanții au susținut că relația dintre B. R. și B. S. a fost de aproximativ 9 ani (din care 6 ani de căsătorie), din relația lor rezultând copilul B. R. C.. Pierderea soțului și a tatălui, lipsa sprijinului și totodată a partenerului în îndeplinirea obligațiilor părintești, traumele psihice intense au dus la formularea pretențiilor arătate.
În privința copilului B. R. C. care avea la data producerii accidentului vârsta de 2 ani și 5 luni, precum și faptul că în viitor se va confrunta tot mai mult cu efectele lipsei tatălui, ca model și reper în viață, justifică solicitările privind daunele morale.
Cuantificarea daunelor morale nu este supusă unor criterii legale de determinare, acestea urmând să fie stabilite de instanță raportat la intensitatea și consecințelor traumei fizice și psihice suferite. În acest sens au fost invocate Decizia nr. 1179/01.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În privința prestației periodice s-a arătat că această solicitare este admisibilă deoarece asiguratul RCA are obligația de a suporta și aceste obligații potrivit art. 49 din legea 136/1995, prevederile art. 11 pct. 3 și 4 făcând referire doar la existența unui prejudiciu. Prin decesul tatălui său reclamantul minor este privat de sprijinul financiar pe care acesta i l-ar fi putut acorda, în limita veniturilor realizate. Astfel aplicând procentul de 25% la venitul net realizat de 2140 lei se poate reține că valoarea prestației periodice este de 535 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 1349 respectiv 1350 Cod civil; art. 11 pct.3 și 4, art. 49, art. 50, art. 51 din legea 136/1995, art. 26, art.28 alin. 2 din Norma CSA din 29.11.2011; art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 28 Cod procedură penală, art. 529 al. 2 cod civil, art. 453 Cod procedură civilă. În ce privește penalitățile s-au invocat dispozițiile art. 64 din Ordinul CSA nr. 14/29.11.2011.
Au fost atașate cererii un set de înscrisuri în copie certificată pentru conformitate astfel: act de identitate, certificat de căsătorie, certificat de naștere, certificat de deces, adeverință de venit, factură fiscală reprezentând cheltuielile de înmormântare, factură fiscală construcție mormânt, factură fiscală pomană la 6 săptămâni, factură fiscală construcție mormânt, bon fiscal pomană la 1 an, factură fiscală cruce mormânt, facturi fiscale pomană la 1 an, adresa trimisă pârâtei . Group SA pentru acordarea de despăgubiri de asigurare, răspunsul societății de asigurare, Rezoluția din 05.09.2012 pronunțată în dosarul nr. 2912/P/2012.
La data de 23.07.2014 la dosarul cauzei a fost depusă (f. 56-62) întâmpinare formulată de . Group SA. S-a solicitat respingerea cererii, susținându-se că aceasta este nefondată și abuzivă.
În cuprinsul întâmpinării formulate s-a arătat că în data de 29.06.212 B. S. I. în timp ce conducea autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ pe raza teritorială a localității Valea Chioarului a intrat pe contrasens a lovit auto_ condus regulamentar de V. M.. Din respectivul eveniment rutier a rezultat decesul conducătorului auto B. S. I..
După finalizarea cercetărilor efectuate în dosarul de urmărire penală s-a constatat că singura persoană vinovată de producerea accidentului este B. S., astfel că s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și angajarea răspunderii . Group SA. În acest sens au fost invocate prevederile art. 41 din Legea 136/1995, respectiv art. 2223 N.C.Civ.
S-a mai arătat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale legate de decesul numitului B. S. I., trebuie reținută fapta ilicită. Uciderea din culpă a propriei persoane nu este o faptă ilicită nefiind sancționată de nicio prevedere legală.
Pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii delictuale, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a asiguratului și vinovăția asiguratului.
În prezenta cauză, B. S. I. este singura persoană vinovată, iar din accident a rezultat decesul său. Prevederile invocate, respectiv art. 49 și 50 din Legea 136/1995 nu sunt aplicabile în speță deoarece, aceste prevederi impun acordarea despăgubirilor pentru terți, excluzând persoana responsabilă de accident. În acest sens sunt prevederile art. 50 alin. 2 din Legea menționată. Soțul sau rudele conducătorului vinovat de producerea accidentului primesc despăgubiri doar în situația în care aceste persoane au fost victime directe ale evenimentului rutier.
. a arătat că în același sens este și dispoziția din art. 26, respectiv art. 27 din Anexa la Ordinul nr. 14/2011 al CSA. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 2224 C.civ., respectiv ale Directivei2009/103 a CE din 16.12.2009 care arată că membrii familiei asiguratului nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru vătămările lor corporale.
În cuprinsul prevederilor legale arătate s-a susținut că nu se face dovada faptului că reclamanții sunt victime directe ale accidentului din data de 29.06.2012, astfel că s-a solicitat respingerea cererii formulate.
La data de 1 august 2014 la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare din partea . acesta solicitând respingerea acțiunii formulate deoarece din probele administrate în dosarul de urmărire penală s-a concluzionat că vinovat de producerea accidentului este defunctul B. S..
S-a mai arătat că asiguratorul de răspundere auto datorează despăgubiri doar în măsura în care este angajată răspunderea propriului asigurat și alături de acesta. În măsura în care numitul V. M. nu a fost chemat în judecată . a arătat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a societății de asigurare.
Mai mult decât atât s-a arătat că vinovat de producerea accidentului a fost B. S., accidentul fiind produs ca urmare a pătrunderii pe contrasens a autoturismului marca Mercedes Vito cu nr. MAI_ condus de agentul șef de poliție B. S.. În sarcina asiguratului societății, respectiv V. M. nu este reținută vinovăția în producerea accidentului rutier din data de 29.06.2012 nici răspunderea asiguratorului său de răspundere civilă auto RCA.
La data de 19 august 2014 la dosarul cauzei a fost depus răspuns la întâmpinare din partea reclamanților B. R. C. și B. R. C..
La termenul din data de 23 octombrie 2014 instanța a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii D. E. O. (f.280). respectiv D. A. (f.281).
La data de 4 decembrie 2014, reclamanții au formulat cererea de introducere în cauză a celeilalte persoane implicate în accident V. M., solicitându-se introducerea acestuia în prezentul dosar, calitatea sa fiind aceea de intervenient forțat.
La data de 8 ianuarie 2015 instanța a audiat martorul N. D. declarația sa fiind depusă la fila 319, iar la termenul din data de 12 februarie 2015 a fost luat interogatoriul intervenientului forțat (f.6-7 vol. II).
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de părți. De asemenea a fost atașat prezentului dosar, urmare a adresei efectuate, dosarul nr. 2912/P/_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. R. C. și B. R. C. are ca și obiect solicitarea de a se acorda daune morale și materiale ca urmare a producerii evenimentului rutier din data de 29 iunie 2012, accident în care a decedat soțul, respectiv tatăl reclamanților, numitul B. S. I..
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța reține că în data de 29.06.2012, în jurul orei 6.00, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că pe DN 1C între localitățile Valea Chioarului și Buciumi s-a produs un accident rutier în urma căruia au decedat 2 persoane și a fost rănită o altă persoană.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală, precum și din cuprinsul rezoluției din data de 5 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. în dosarul nr. 2912/P/2012 (f.34-40 vol. I) se constată că la ieșirea din localitatea Valea Chioarului înspre localitatea Buciumi jud. Maramureș pe DN 1C la km 119+620 m pe un sector de drum în aliniament, după ce autospeciala de poliție a descris în deplasare o traiectorie sinusoidală, oscilând între sensul său de mers și contrasens trecând în mod repetat axul drumului, a pătruns din nou pe contrasens (fără a exista urme de frânare ale acestuia) unde circula regulamentar dinspre Baia M. către localitatea D. autotractorul marca M. cu nr. de înmatriculare_ condus de V. M..
Autovehiculul condus de B. S. I. s-a înscris pe traiectoria ce se intersecta cu traiectoria de deplasare a autotractorului cu semiremorcă. Cu toate că V. M. a acționat sistemul de frânare (la fața locului, pe carosabil au fost vizibile urme de frânare-planșele foto de la filele 17-19 din dosarul de urmărire penală nr. 2912/P/2012 atașat prezentului dosar) din cauza vitezei de deplasare a celor 2 autovehicule a timpului de reacție și al spațiului insuficient, impactul nu a mai putut fi evitat.
Din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza efectuată în dosarul de urmărire penală (f. 203-222 din dosarul de urmărire penală atașat-2912/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș-în prezentul dosar nu a fost administrată proba cu expertiza tehnică deoarece autovehiculul condus de B. S. I. a fost predat de IPJ Maramureș pentru casat, iar autovehiculul M. cu nr._, condus de V. M. a fost reparat, astfel că nu a mai fost posibilă administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară privind dinamica accidentului), se reține că singura persoană vinovată de producerea evenimentului rutier a fost B. S. I..
Se reține că în direcția de deplasare a autovehiculului marca Mercedes Vito nu s-a constatat că nici o urmă de frânare, iar din expertiza efectuată în dosarul de urmărire penală s-a stabilit modul în care a fost produs accidentul.
Se reține că pe fondul oboselii, probabil B. S. I. a adormit la volan și datorită acestui fapt a intrat pe contrasens și s-a lovit de auto marca M. cu nr. de înmatriculare nr._ condus în mod regulamentar de V. M.. Viteza de deplasare a autovehiculului marca M. la momentul producerii accidentului a fost de 47 km/h, locul impactului fiind situat înafara localității.
Această stare de fapt se coroborează și cu răspunsurile date la interogatoriu de V. M. (f.328-329).
Declarației martorului N. D. I. nu este concludentă și utilă soluționării cauzei, martorul arătând că s-a trezit doar în momentul la care s-a produs accidentul, astfel că nu poate da lămuriri legate de producerea accidentului, motiv pentru care instanța a înlăturat această declarație.
Reținând starea de fapt anterior expusă, instanța reține că în sarcina intervenientului forțat, V. M. nu poate fi constatată nici un fel de culpă în producerea accidentului, astfel că acesta nu poate fi obligat la repararea unui eventual prejudiciu cauzat prin producerea accidentului. În sarcina acestei părți nu se poate constata existența unei fapte ilicite deoarece din probele administrate instanța reține că la momentul producerii accidentului acesta circula legal, regulamentar, accidentul fiind produs exclusiv de fapta numitului B. S. I..
Mai mult decât atât se consideră că V. M., datorită modului în care a fost produs accidentul nu a avut posibilitatea de a evita impactul, deși circula cu o viteză relativ redusă.
Având în vedere aceste considerente, se consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ., în sarcina intervenientului forțat V. M. neputând a se reține existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.
Societatea de asigurare . a fost chemată în judecată în calitate de asigurător de răspundere civilă auto. Reclamanții au depus la dosarul cauzei dovada faptului că la data producerii accidentului autovehiculul marca M. cu nr._ avea încheiată polița de asigurare RCA cu Uniqua Asigurări SA (f.33 interogarea bazei de date CEDAM).
Asiguratorul de răspundere civilă auto este obligat să acorde despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule”-art. 49 din Legea 136/1995.
Raportat la faptul că nu se poate reține în sarcina intervenientului V. M. nici un fel de vinovăție și nici săvârșirea unei fapte ilicite, având în vedere faptul că . poate fi obligată la repararea doar a prejudiciului cauzat de persoana care a condus autovehiculul asigurat RCA la această pârâtă, instanța consideră că nici față de acest pârât nu sunt îndeplinite condițiile art. 49 din legea 136/1995 pentru a se angaja răspunderea sa.
În consecință, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei . și a intervenientului V. M. la plata daunelor morale și materiale solicitate de reclamanți deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestora.
În ceea ce o privește pe pârâta . Group SA se consideră că această societate de asigurare a încheiat polița RCA pentru auto marca Mercedes Benz-Vito cu nr. de înmatriculare MAI_. Polița de asigurare a fost depusă la fila 30.
Persoana vinovată de producerea accidentului a fost B. S. I., iar în urma impactului violent a rezultat și decesul acestuia. Faptul că decesul numitului B. S. I. s-a datorat impactului violent rezultă din Raportul de constatare medico-legală efectuat de Serviciul Medico Legal Județean Baia M. (f.161-166 din dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. nr. 2912/P/2012).
Potrivit art. 50 din Legea 136/1995 „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. (2) În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv. (3) Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.”
Prezenta cerere de chemare în judecată este întemeiată și pe dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea 136/1995.
În considerarea dispozițiilor art. 50 alin. 3 din legea nr. 136/1995, Tribunalul reține această prevedere legală este aplicabilă în prezenta cauză deoarece textul legal arătat nu face distincție pe de o parte între despăgubirile acordate pentru prejudicii materiale și cele pretinse pentru compensarea unor suferințe morale, iar pe de altă parte pentru că titularii dreptului la despăgubire se circumscriu unei categorii limitate de persoane: soțul/soția și persoane care se află în întreținerea conducătorului auto răspunzător de producerea accidentului. Se constată că nu se instituie condiția ca persoana răspunzătoare de producerea accidentului să fi supraviețuit, sau ca soțul ori persoana aflată în întreținere să fie victima directă a accidentului, astfel cum a susținut . Group SA.
Reclamanta B. R. C. s-a căsătorit cu B. S. I. la data de 8 iulie 2006, fapt ce rezultă din copia certificatului de căsătorie aflat la fila 12. De asemenea, se constată că B. R. C., născut la data de 25 ianuarie 2010 este fiul numitului B. S. I.-certificatul de naștere se află la fila 13 din dosarul cauzei.
La data producerii accidentului se reține că reclamanta B. R. C. era soția numitului B. S. I., iar B. R. C. este fiul defunctului, fiind la data de 29 iunie 2012 în întreținerea acestuia.
Instanța consideră că interpretarea dată de . Group SA prevederilor legale invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că alin. 1 și 2 ale articolului 50 din Legea 136/1995 ar exclude acordarea de despăgubiri soțului sau rudelor persoanelor vinovate de producerea accidentului, astfel că a fost necesară stabilirea în cuprinsul alin. 3 al articolului arătat a faptului că soțul sau rudele pot beneficia de despăgubiri nu este făcută în spiritul și litera dispoziției legale analizate.
Se reține că în măsura în care orice persoană, inclusiv soțul sau rudele persoanei vătămate de producerea accidentului ar fi suferit o vătămare sau un prejudiciu în temeiul art. 49 raportat la prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 136/1995 ar fi beneficiat de despăgubiri. Prevederile art. 50 alin. 3 din Legea 136/1995 stabilește un alt drept, suplimentar, la despăgubire, în măsura în care condițiile prevăzute în acest articol sunt îndeplinite.
Analizând cuprinsul art. 1357 C.civ., precum și prevederile art. 50 alin. 3 din Legea 136/1995, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea civilă, respectiv existența unei fapte ilicite, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și paguba produsă.
În ce privește limita pecuniară în care va opera această răspundere, se reține că pretențiile părților au vizat trei aspecte: cheltuielile de înmormântare a victimei, daunele morale și renta în favoarea minorului.
În privința daunelor materiale solicitate, instanța reține că acestea reprezintă cheltuielilor de înmormântare și a celor ocazionate de organizarea meselor de pomenire, a ritualurilor religioase și au fost dovedite cu înscrisurile aflate la filele 16-24 din dosarul cauzei, conform dispozițiilor art. 49 pct. 2 lit. a din Ordinul CSA nr. 14/2011 în limita sumei solicitate de 7952 lei (cheltuieli cu masa servită, pomană, alimente achiziționate facturile și chitanțele fiind depuse la filele 16, 18, 20, 22, 23 respectiv 24), realizarea și placarea monumentului funerar (facturile depuse la filele 19, respectiv 21).
În ce privește daunele morale solicitate, instanța reține că acestea au fost solicitate pentru a compensa pecuniar suferința psihică, durerile pricinuite de pierderea unei ființe apropiate și dragi. Această suferință morală nu poate fi dovedită și cuantificată în mod direct, tocmai de aceea evaluarea cuantumului compensațiilor acordate cu acest titlu implică în fapt o apreciere subiectivă.
Se constată din declarația martorilor D. E. O. (f.280) că B. S. I. era o persoană atașată de familia sa, relația dintre soți fiind caracterizată mai degrabă o relație de prietenie, de iubire, colaborarea dintre soți fiind una extraordinară.
În ceea ce privește relația dintre B. S. I. și reclamantul R. C. s-a arătat că acesta era una foarte apropiată.
În același sens este și declarația martorului D. A. (f.281) care a arătat că relația dintre reclamanți și defunctul B. S. I. a fost una foarte bună.
De asemenea, se reține că acordarea acestor daune să nu se transforme într-o sursă nejustificată de îmbogățire pentru titularul lor și nici într-o amendă excesivă pentru cel ținut la plată (în speță, asiguratorul). Rolul compensațiilor morale se circumscrie necesității de reparare a unui prejudiciu nepatrimonial, iar gravitatea și amploarea acestei daune este susceptibilă de o evaluare extinsă.
Instanța va acorda daunele morale și va avea ca și criterii de evaluare precum relația de atașament dintre victimă și cel care pretinde daune morale pentru pierderea vieții acesteia, durata stării de căsătorie eventual invocate, coabitarea și durata acesteia, trecutul comun, dependența emoțională.
Pierderea soțului devine dublată conștient de pierderea tatălui copilului, a sprijinului și totodată partenerului în îndeplinirea acestei sarcini care este ocrotirea și creșterea unui copil. Este evident că zi de zi reclamanta este expusă suferinței de a nu-l avea alături pe tatăl copilului ei, de a explica acestui copil motivele pentru care s-a întâmplat astfel și de a ține locul părintelui absent.
Evaluând toate aceste elemente, Tribunalul consideră că suma de 100.000 lei reprezintă pentru reclamanta B. R. C. o compensare echitabilă a suferinței psihice provocate de decesul soțului B. S. I., obligația de achitare a acesteia urmând a reveni . Group SA.
Suferința morală a minorului B. R. C. este una în evoluție, relativ importantă. Din declarațiile martorilor D. A. (f.281) și D. E. O. (f. 280) instanța reține că acesta avea reprezentarea prezenței tatălui în viața sa, suferința fiind una importantă când i s-a spus că tatăl său „a plecat în cer”
Se consideră că în viitor minorul se va confrunta tot mai mult, odată ce va deveni conștient asupra efectelor lipsei tatălui, ca model, reper masculin și îndrumător în viață. Cu toate acestea, compensarea suferinței morale a minorului este cuantificabilă în aprecierea instanței la nivelul a 100.000 lei, sumă care va fi pusă în sarcina aceluiași asigurator.
Instanța nu va acorda penalitățile solicitate având în vedere faptul că suma solicitată și acordată reclamanților reprezintă o creanță certă, lichidă doar de la data pronunțării prezentei sentințe, astfel că acordarea penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere reprezintă o solicitare neîntemeiată.
În ce privește suma solicitată cu titlu de prestație periodică pentru minorul B. R. C. instanța reține că Legea nr. 136/1995 și normele adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu fac referire expresă la o astfel de despăgubire.
În mod evident în lipsa părintelui care are obligația de a contribui la întreținerea copilului minor, prezumat a fi în nevoie, în privința copilului se poate reține că acestuia i s-a cauzat un prejudiciu, astfel că obligarea asigurătorului de răspundere civilă delictuală de a achita sume cu acest titlu își găsește fundamentul în prevederile art. 49 din Legea 136/1995 raportat la prevederile art. 50 alin. 3 din același act normativ.
Asiguratorul este obligat să acopere acest prejudiciu în măsura în care un astfel de prejudiciu nu este acoperit în baza unor alte raporturi juridice, inclusiv acelea privind asigurările sociale, în caz contrar fiind în discuție o dublă reparare.
Este așadar obligatorie în prealabil determinarea, conform probațiunii administrate, a veniturilor nete pe care le realiza anterior decesului B. S. I. a realizat venituri între 2246 lei (luna ianuarie 2012) și 1709 lei (luna iunie 2012).
La acest moment B. R. C. beneficiază de pensia de urmaș acordată potrivit Deciziei nr._/17.09.2014 a Casei de Pensii Sectoriale din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (f.316) fiind realizate plățile lunare, fapt ce rezultă din cupoanele depuse la fila 317 din dosar.
Pensia de urmaș a fost stabilită la nivelul de ¼ din venitul net realizat de B. S. I. în luna iunie 2012. Având în vedere faptul că nu este îndeplinită condiția ca prejudiciul să nu fi fost anterior reparat, constatând că de la momentul decesului, până când B. R. C. va împlini vârsta de 18 ani acesta va beneficia de pensia de urmaș, instanța apreciază că solicitarea de a se dispune obligarea pârâtei . Group SA la plata sumei ce reprezintă ¼ din veniturile realizate de B. S. I. în favoarea copilului său minor nu este o cerere întemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ.
Reclamanții au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli. Deși, analizate prin prisma prevederilor art. 453 C.proc.civ., reclamanții sunt părțile care au câștigat procesul, instanța reține că nu s-a făcut, potrivit art. 249 C.proc.civ., dovada cheltuielilor de judecată, astfel că această solicitare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta B. R. C. CNP_ domiciliată în Baia M., . . cu reședința în Baia M., . . și B. R. C. CNP_ – prin reprezentant legal B. R. C. cu domiciliul în Baia M., . . cu reședința în Baia M., . . în contradictoriu cu pârâții . Group S.A cu sediul în București, ., Sector 1, înregistrată la ORC sub nr. J40/_/2001, CUI_, . Group S.A – Sucursala Maramureș cu sediul în Baia M., ., jud. Maramureș, . cu sediul în București, .. 25, sector 1, București înregistrată la ORC sub nr. J40/_/2004, CUI_, .- Sucursala Reșița cu sediul în Reșița, P-ța 1 Decembrie 1918 .-S. și intervenientul forțat V. M. domiciliat în comuna Plopsaru ..
Obligă pârâta . Group S.A să plătească reclamantei B. R. C. suma de 7925 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantului B. R. C. suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale.
Respinge celelalte pretenții ale reclamanților având ca obiect daunele morale și prestația periodică.
Respinge cererile având ca obiect cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Maramureș.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin grija grefei, azi, 6 martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. M. B. P. A. C.
Red./dact/P.M.B /25.06.2015
Tred. A.P. /2015
9 ex. ..06.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Fond funciar. Decizia nr. 115/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
