Ordin de protecţie. Decizia nr. 282/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 282/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.282/A
Ședința publică din 18 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător: D. Ț.
Grefier: A. S.
Ministerul Public reprezentat prin procuror O. T.
de la P. de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Pe rol este judecarea apelului formulat de apelantul I. F. cu domiciliul în B., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 846/22.05.2015, pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect ordin de protecție.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 27 alin. 8 din Legea 217/2003 a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
Tribunalul,
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 846 pronunțată la data de 22 mai 2015 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanta I. L. în contradictoriu cu pârâtul I. F. și, în consecință s-a dispus evacuarea pârâtului din locuința situată în orașul B., ., jud. Maramureș, reintegrarea reclamantei și a minorilor M. I., născută la data de 07.01.2011, I. A., născută la data de 13.02.2005 și I. F. D., născut la data de 10.02.2004 în locuința situată la adresa de mai sus, pârâtul fiind obligat să păstreze o distanță de minim 50 m față de reclamantă și minorii M. I., I. A. și I. F. D., de reședința acesteia din orașul B., ., jud. Maramureș.
De asemenea, s-a interzis pârâtului să ia contact cu reclamanta, inclusiv telefonic la nr._, prin corespondență sau orice alt mod.
Măsurile dispuse au fost luate pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data emiterii ordinului.
Pârâtul a mai fost obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv suma de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat avansat pentru acesta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
S-a arătat în hotărâre atacată faptul că încălcarea obligațiilor și interdicțiilor stabilite prin hotărâre constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria V. de Sus a reținut faptul că starea de fapt expusă în cererea introductivă a fost recunoscută de pârât, mărturisirea judiciară făcând dovada deplină împotriva celui care a făcut-o, potrivit art. 349 C pr civ și dovedită, sub aspectul primului capăt de cerere, la care pârâtul s-a opus, motiv pentru care instanța a apreciat că se impune emiterea ordinului de protecție, respectiv instituirea interdicțiilor și obligațiilor pentru pârât, în sensul solicitat de reclamantă.
Părțile sunt căsătorite din data de 25.11.2002, au trei copii minori, I. M. I., născută la data de 07.01.2011, I. A., născută la data de 13.02.2005 și I. F. D., născut la data de 10.02.2004.
Relațiile tensionate dintre cei doi soți au determinat reclamanta să sesizeze organele de poliție cu privire la faptul că, pârâtul face scandal la domiciliu, de două ori, la data de 19.05.2014 și 09.01.2015, potrivit adresei din 02.03.2015 a Poliției orașului B. și a introdus la data de 24.02.2015 o cerere privind emiterea unui ordin de protecție, cerere respinsă prin Sentința Civilă nr. 348/05.03.2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ . De asemenea, pe rolul aceleași instanțe, la data de 02.03.2015 a fost înregistrată și o acțiune de divorț.
Potrivit probatoriului testimonial administrat și a recunoașterilor părților, pe fondul violențelor exercitate de către pârât și a autosesizării autorităților de stat, în speță Direcția pentru Protecția Copilului Maramureș, cu privire la pericolul la care sunt expuși cei trei minori, din cauza relațiilor tensionate dintre cei doi soți, reclamanta împreună cu aceștia a părăsit locuința din B., . C, mutându-se la sora sa, R. P., unde a rămas doar pârâtul, care locuiește acolo, singur și în prezent.
Violențele fizice și verbale, amenințările cu moartea adresate de către pârât reclamantei și minorilor au fost recunoscute de acesta în ședința publică din data de 22 mai 2015 și confirmate de depoziția martorei R. P., fiind de natură să creeze o stare iminentă de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei și a membrilor familiei sale, așa cum este definită de art. 23 din Legea nr. 217/2003.
Sub acest aspect, instanța a reținut că actele de violență fizică, verbale și psihologică exercitate de pârât s-au acutizat în ultimul timp, astfel încât părăsirea locuinței comune a părților de către reclamantă și cei trei minori s-a datorat exclusiv atitudinii pârâtului, prin starea de teamă la care i-a expus. Actele de violență psihologică exercitate de pârât asupra familiei rezultă din depoziția martorei R. P. care a declarat că cei trei copii sunt terorizați de tatăl lor, minora Ionița A. are noaptea coșmaruri în care un om beat o omoară cu un topor sau un fier, cealaltă minoră, M. I. este atât de afectată în plan psihic că ar putea-o găsi pe mama sa ucisă de pârât, încât relatează acest lucru în bilețele, pe care le lasă prin casă, fiindu-i frică de tatăl său să aducă la cunoștința cuiva această stare de fapt. Nici minorul I. F. D. nu a fost lipsit de acte de violență din partea tatălui, acesta din urmă recunoscând în ședința publică din data de 20 mai 2015, că în urma vizitei asistenților sociali din cadrul Direcției pentru Protecția Copilului l-a prins pe băiat de o ureche și i-a dat peste gură cu o urzică, instanța apreciind acțiunea ca un act de răzbunare exercitat ca urmare a vizitei efectuate de personalul specializat.
Instanța a arătat că sunt neîntemeiate apărările pârâtului aduse în respingerea capătului de cerere privind evacuarea sa din locuința situată în Borsa ., motivate de lipsa unei locuințe și faptul că, provine din județul Ialomița, acesta fiind o persoană adultă, aptă de muncă, motiv pentru care, chiar dacă veniturile sale sunt obținute din activități exercitate ocazional, apar suficiente pentru a-și asigura condițiile de locuit prin închirierea unui spațiu corespunzător nevoilor sale. Imobilul nu ar permite limitarea dreptului de folosință de către pârât a unor părți din imobil, din moment ce accesul la etajul clădirii se realizează tot prin holul de la parter. De asemenea, imobilul este prevăzut cu o singură baie, care ar urma să fie utilizată atât de către reclamantă și minori, cât și de către pârât.
Pe de altă parte, starea de teamă pe care acesta a creat-o în sânul familiei ar fi menținută în situația în care părțile ar urma să locuiască în continuare în același imobil, chiar la etaje diferite, holul și baia fiind comună, existând posibilitatea reală ca aceștia să fie supuși în continuare unor violențe domestice din partea pârâtului.
Instanța, față de susținerile părților analizând actele depuse la dosarul cauzei și menționate mai sus, precum și prevederile art. 23 și urm. Legea nr. 217/2003, republicată, a admis cererea și să emită un ordin de protecție pentru reclamantă, atrăgându-i atenția pârâtului asupra consecințelor încălcării măsurii de protecție de mai sus.
În ce privește durata măsurilor luate, instanța apreciază că se impune luarea acestora pe durata maximă prevăzută de lege, respectiv 6 luni, în acest interval de timp putând fi soluționat și dosarul de divorț, după care părțile pot trece la partajul bunurilor comune.
S-a mai arătat că sentință va fi comunicată conform art. 31 din Legea nr. 317/2003, de îndată, structurilor Poliției Române în a carei rază teritorială se află locuința victimei - reclamante și a agresorului–pârât, precum și structurii specializate din cadrul Primăriei Orașului B..
Consecință a admiterii cererii, pârâtul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat, respectiv să plătească suma de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, în temeiul art. 27 alin.4 din Legea nr. 217/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. F. acesta solicitând admiterea apelului declarat și schimbarea hotărârii în sensul respingerii cererii de emitere a ordinului de protecție.
În motivarea cererii s-a arătat că apelantul a formulat cereri în probațiune solicitând administrarea probei testimoniale și audierea martorei G. I.-mama reclamantei. Deoarece anterior dezbaterii cauzei reclamanta a arătat că își va retrage cererea a renunțat la audierea martorului G. I.. Reclamanta însă și-a menținut cererea și prin sentința civilă s-a admis cererea formulată, s-a dispus evacuarea apelantului, reintegrarea reclamantei și a minorilor, obligarea apelantului să păstreze o distanță de 50 m față de reclamantă, interzicerea apelantului să ia legătura cu soția și obligarea acestuia să suporte cheltuielile de judecată.
S-a mai susținut că nu s-a opus admiterii cererii. Singura solicitare cu care nu a fost de acord a fost aceea a evacuării sale, deoarece acesta este din jud. Ialomița, s-a stabilit în B., a construit casa de locuit care reprezintă locuința familiei, banii fiind primiți de la părinții săi din jud. Ialomița.
Apelantul a mai arătat că nu este o persoană violentă și că ar consuma alcool. Chiar soacra sa ar fi dispusă să confirme acest fapt, în măsura în care ar fi audiată ca și martor. Reclamanta a formulat plângeri la poliție la data de 19.05.2014 și la data de 10.01.2015, iar anterior a mai formulat o cerere de emitere a ordinului de protecție, dar cererea a fost respinsă.
De asemenea s-a arătat că deși cu ocazia efectuării anchetei sociale i s-a solicitat să prezinte acte medicale pentru a face dovada faptului că a prezentat acte de violență, reclamanta nu a făcut o astfel de dovadă. S-a mai susținut că acest fapt se datorează lipsei unor acte de violență.
Apelantul a învederat instanței faptul că reclamanta pleacă destul de des de acasă lăsându-i copii în grijă, iar atunci când se întoarce acasă și este întrebată unde a fost, acesta sună la 112.
Locuința familiei este compusă din 4 camere, iar apelantul a susținut că urmează să își amenajeze o cameră la etaj, nu va lua legătura cu soția sau cu minorii, deoarece nu are unde să plece, nu are rude în localitatea B. și nu deține o altă locuință.
De asemenea apelantul a arătat că a fost sunat de soția sa care i-a comunicat că poate să viziteze copii, deși ordinul de protecție este de a păstra o distanță de 50 m față de aceștia.
În probațiune s-a solicitat audierea martorilor G. I. și Ș. G., aceștia urmând să fie prezentați în fața instanței fără citație.
În drept au fost invocate prevederile art. 30 alin. 1 din Legea 217/2013.
În ședința de judecată din data de 17 iunie 2015, apelantul a solicitat audierea martorilor Ș. G. și M. L..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma apărărilor formulate în apel, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta-intimată I. L. a solicitat instanței de judecată să emită ordinul de protecție în privința soțului său apelantul-pârât I. F. susținând că acesta este violent față de reclamantă și față de copiii familiei.
Anterior, reclamanta a mai solicitat emiterea ordinului de protecție față de soțul său I. F., cererea înregistrată sub nr._ fiind respinsă de instanța de judecată, acesta reținând că „Reclamanta este înconjurată de membrii familiei ei, sora, bunica, alte rude, pe când pârâtul este din alt județ, nu are altă variantă locativă, evacuarea temporară a acestuia fiind o măsură cu implicații deosebite asupra întregii familii, pentru că minorele sunt atașate de pârât și acesta a avut grijă de ele în perioada cât reclamanta a fost plecată, ori nu se poate aprecia în aceste condiții, că pârâtul ar reprezenta un pericol pentru copiii săi. Totodată, reclamanta nu a părăsit în vreun moment domiciliul comun, singură sau împreună cu minorii, pentru a-l evita pe pârât, nefiind conturată în speță, starea de pericol ce se impune a fi înlăturată prin emiterea ordinului de protecție.”
Instanța analizând probele administrate în prezenta cauză constată că reclamanta-intimată a sesizat serviciul 112 solicitând intervenția poliției deoarece soțul său face scandal la domiciliu. Ultima sesizare este din data de 19.05.2014 ora 13.00. Cererea de chemare în judecată este formulată la data de 13.05.2015, la momentul respectiv reclamanta susținând că a părăsit locuința familiei și locuiește în altă parte decât la domiciliul conjugal.
Din declarația martorei R. P. instanța reține că reclamanta împreună cu cei trei copii minori ai familiei s-au mutat în locuința martorei, deoarece după un episod de violență dintre părți, funcționarii DGASPC au arătat că îi vor lua pe copii din cadrul familiei până la rezolvarea problemelor dintre aceștia. După ce s-au mutat în locuința martorei s-a arătat că apelantul-pârât a continuat să o amenințe cu moartea pe soție. Martora a mai susținut că în fața sa pârâtul a recunoscut că a amenințat-o pe soție și pe copii că îi omoară, precum și că a bătut-o pe reclamantă.
Martora a mai arătat în declarația dată fetița cea mică este terorizată de comportamentul tatălui, iar ceilalți doi copii sunt speriați de tatăl lor deoarece acesta a amenințat-o pe reclamantă. Aceste aspecte, potrivit declarației martorei au fost cunoscute de acesta din discuțiile avute cu nepoții săi, copiii familiei I..
În apel au fost audiați 2 martori, propuși de apelantul I. F.. Deși prin memoriul de apel s-a arătat că solicită audierea numitei G. I., mama reclamantei, în ședința de judecată a arătat că martora nu s-a prezentat deoarece a fost amenințată de fiica sa-reclamanta I. L.. În memoriu de apel s-a arătat că martora nu a fost audiată în fața instanței de fond deoarece ar fi renunțat la audierea martorei, reclamanta arătând cava renunța la judecarea cererii. Se constată că susținerile apelantului sunt contradictorii sub acest aspect.
Instanța, analizând declarațiile celor 2 martori reține faptul că martorul Ș. G. locuiește la aproximativ 70-80 m de locuința părților, nu are cunoștință de vreun scandal în familia I., martorul arătând că știe că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal dar nu poate preciza care este motivul. Declarația martorului se află la fila 17. Declarația acestui martor nu va fi avută în vedere de instanță deoarece nu lămurește sub nici un aspect cauza.
În ceea ce privește declarația martorului M. L. (f.18 din dosar), instanța reține că acest martor a arătat că nu l-a observat niciodată pe apelantul I. F. făcând scandal în curte. În casă a auzit certuri și strigăte, însă nu a putut arăta care a fost motivul acestora.
Instanța va avea în vedere mențiunile anchetei psihosociale efectuate în prezenta cauză. Se constată că în cuprinsul raportului aflat la fila 39 din dosarul Judecătoriei V. de Sus se menționează că „în urma sesizării făcute de către reclamantă, Serviciul Public Asistență socială din cadrul Primăriei B., împreună cu psihologul s-au deplasat la domiciliul acestora, unde au purtat discuții cu cei doi soți și cu minorii. În urma consilierii făcute s-a constatat faptul că atât reclamanta cât și cei trei minori au un comportament specific victimelor violenței în familie, respectiv: anxietate, stres, teamă”.
Reținând declarația martorei R. P. (f.21 din dosarul Judecătoriei), precum și mențiunile din Raportul de anchetă socială, probe care se coroborează și fac dovada susținerilor reclamantei, instanța consideră cererea de apel nefondată. Din cuprinsul acestor probe instanța reține că în mod corect, instanța de fond a reținut că reclamanta și cei trei copii minori ai familiei sunt victimele violenței în familie.
Se consideră că potrivit art. 23 din legea 217/2003 în prezenta cauză se impune instituirea unui ordin de protecție, astfel cum a solicitat reclamanta. Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de 22 mai 2015, în încheierea de ședință se menționează faptul că reclamantul renunță la solicitările în probațiune formulate și recunoaște integral faptele de care este acuzat (f.24 din dosarul Judecătoriei)
În privința solicitării de reintegrare în locuința familiei, instanța constată că cei 3 copii minori se află împreună cu mama, aceștia locuind la sora reclamantei. Instanța consideră că se impune reintegrarea reclamantei și a celor 3 copii în locuința familiei, astfel că evacuarea pârâtului-apelant este o măsură necesară.
Susținerea apelantului că urmează să își amenajeze o cameră în respectivul imobil, faptul că nu se va apropia de reclamantă și de copii și va respecta distanța de 50 m astfel cum s-a stabilit prin sentința atacată nu poate fi reținută. Familia locuiește doar într-una din cele 4 camere ale imobilului deoarece celelalte camere nu sunt locuibile. Pe de altă parte se consideră că în măsura în care există și încăperi care ar urma să fie folosit imobilul precum și unele încăperi în comun de părți nu există posibilitatea respectării ordinului de protecție.
Faptul că apelantul nu ar avea o locuință, în condițiile în care nici reclamanta împreună cu cei 3 copii minori nu dețin o altă locuință este considerată o apărare nefondată. De asemenea instanța nu va avea în vedere susținerea apelantului potrivit căreia părinții și rudele acestuia locuiesc în jud. Ialomița, astfel că nu poate pleca din localitatea B.. Astfel instanța apreciază că raportat la starea de pericol generată de apelant care a recunoscut faptele arătate de reclamanta-intimată în cererea de chemare în judecată, consideră că solicitarea de a se respinge solicitarea reclamantei privind evacuarea apelantului nu este o solicitare întemeiată.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art. 480 C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de I. F., acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de I. F. CNP_ domiciliat în B. . jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 846 pronunțate la data de 22 mai 2015 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată, azi, 18 iunie 2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. A.
Red. / dact./M.B.P./18.06.2015 - 4 ex
Judecător la fond: M. D. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
