Pensie întreţinere. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 9/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9/R
Ședința publică din 21 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Judecător M. C.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra recursului declarat de recurentul I. M. M., cu domiciliul procesual ales în Baia M., ./10, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1255/14.02.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 14.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1255/14.02.2014, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta F. A. în contradictoriu cu pârâtul I. M. M.. A fost majorată pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului, respectiv în favoarea minorului I. C. O., născut la 31.12.2004, prin sentința civilă nr. 5128/22.09.2008, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, de la suma de 50 Euro (echivalent în lei) la suma de 200 Euro lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 30.09.2011 și până la majorat sau alte dispoziții ale instanței.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin cererea înregistrată la data de 30.09.2011 sub nr._, reclamanta F. A. a chemat în judecată pe pârâtul I. M. M., solicitând instanței să dispună majorarea pensiei de întreținere în beneficiul minorului I. C. O., născut la data de 31.12.2004, la nivelul de ¼ din venitul minim pe care le realizează pârâtul. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă 5128 din 22.09.2008 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Baia M. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, încredințarea minorului la reclamantă și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 50 euro cu titlu de pensie de întreținere în beneficiul minorului.
S-a învederat că pârâtul este restant la plata pensiei de întreținere din luna mai 2011, iar raportat la prevederile art. 94 alin. 1, 2 și 3 Codul familiei apreciază că este îndreptățită cererea formulată atât sub aspectul modificării nevoilor minorului, cât și cu privire la schimbarea mijloacelor celui în sarcina căruia s-a stabilit obligația de întreținere.
În drept s-a prevalat de dispozițiile art. 94 alin. 1, 2, 3 Codul familiei, art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus copia sentinței civile nr. 5128/22.09.2008, copia certificatului de naștere al minorului.
Pârâtul nu a formulat apărări în cauză, deși a semnat de primire acțiunea introductivă de instanță (f. 9 dosar).
Reclamanta a formulat concluzii scrise solicitând admiterea acțiunii cu consecința obligării pârâtului la plata majorată a pensiei de întreținere în beneficiul minorului I. C. O. la nivelul de ¼ din venitul minim pe ramura economică în care acesta își desfășoară activitatea în Italia, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat sau noi dispozițiuni.
Au fost verificate veniturile obținute de către pârât în străinătate prin comisie rogatorie internațională.
Reclamanta a depus concluzii scrise.
Analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5128/2008 pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosar nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre I. A. și I. M.-M., încredințarea mamei spre creștere și educare a minorului I. C.-O., născut la data de 31.12.2004, cu consecința obligării tatălui la plata unei pensii de întreținere de 50 Euro lunar. Hotărârea a devenit irevocabilă la data de 25.12.2008.
Potrivit dispozițiilor art. potrivit art. 499 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Prevederile art. 529, 530 din același act normativ dispun că, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
Pensia de întreținere are ca scop să asigure satisfacerea nevoilor celui care o cere în virtutea raporturilor firești de familie. Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (art. 44, 31, 32), copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Părinților le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor; părinții sunt obligați să le asigure copiilor condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătirea profesională.
Instanța a reținut că hotărârile pronunțate în materia obligației de întreținere se bucură de o autoritate de lucru judecat rebus sic standibus, cuantumul pensiei de întreținere fiind susceptibil de modificare în funcție de variațiile celor doi factori la care se raportează: nevoile creditorului și mijloacele debitorului.
Majorarea pensiei de întreținere se justifică, prin prisma prevederilor Codului civil, cu întrunirea cumulativă a două condiții: debitorul să dispună de mijloace financiare mai mari, iar nevoile creditorului să fi sporit. În ce privește nevoile creditorului, instanța apreciază că acestea s-au majorat o dată cu vârsta, cu necesitatea pregătirii școlare a minorului aflat la vârsta de 9 ani și cu evoluția prețurilor. În privința veniturilor debitorului, instanța reține faptul că acesta obține venituri din muncă conform dosarului transmis de către Tribunale Ordinario di Palmi din Italia, ca urmare a solicitării instanței prin comisie rogatorie internațională.
Așadar, potrivit evidențelor organului fiscal italian (Anexa 1 la comisia rogatorie), I. M. M., nu figurează ca obținând venituri de natură salarială în Italia, deși are domiciliul fiscal înregistrat în Reggio Calabria, Italia, acesta fiind astfel rezident în Italia.
Potrivit contractului de muncă pe durată nedeterminată cu timp parțial de muncă depus în probațiune de către reclamantă, începând cu luna ianuarie 2012, pârâtul I. M. M., a fost angajatul BEVERAGE&FOOD SRL cu sediul în Cittanova, . din Italia, obținând venituri de natură salarială de 863,22 Eur lunar, aceasta fiind angajat în ramura de activitate-comerț.
Deși instanța a dispus emiterea de adrese către angajatorul italian pentru a solicita veniturile obținute de către pârât din muncă, reprezentantul legal al acestuia a refuzat constant formularea unui răspuns, învederându-se totodată că societatea Beverage & Food și-ar fi încetat activitate în decembrie 2012 (f. 128 dosar). În acest context, în aprecierea instanței, probațiunea administrată a relevat faptul că pârâtul, rezident în Italia, a prestat muncă în temeiul unui contract de muncă ce nu a fost înregistrat de către angajator la organul fiscal.
Din cuprinsul Anexei 2 comunicată de către Tribunale Ordinario di Palmi a rezultat că salariul minim pe economie în ramura de activitate în care a funcționat pârâtul conform contractului colectiv de muncă, în anul 2013 a fost de 2015 Eur (mai), 1752 Eur (iunie), 1445 Eur (iulie), 1270 Eur (august), 1139 Eur (septembrie), 1051 Eur (octombrie), 963 Eur (noiembrie) și 876 Eur (decembrie).
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța a avut în vedere venitul lunar obținut de un muncitor în ramura de servicii în care activează pârâtul în Italia, și a stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a sumei de 200 Eur lunar începând cu data introducerii acțiunii, 30.09.2011 și până la majoratul minorului sau alte dispoziții ale instanței. La luarea hotărârii, instanța a reținut că, doar prin stabilirea unei pensii la nivelul indicat, se respectă interesul superior al minorului care locuiește la rândul său în străinătate împreună cu mama sa. Cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unei sume echivalente a ¼ parte din veniturile salariale obținute, nu poate fi astfel onorată de către instanță, în acest context, în interesul minorului fiind ca obligația să fie stabilită în bani, pentru ca hotărârea judecătorească să poată fi efectivă, executabilă.
Pentru toate aceste considerente, cererea reclamantei a fost admisă în parte.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă de la 1865, instanța a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor ocazionate de litigiul de față, onorariu avocațial justificat prin chitanța din 61/2013.
Împotriva sentinței civile nr. 1255/14.02.2014 a Judecătoriei Baia M., în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurentul I. M. M., solicitând: în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii; în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul reducerii pensiei de întreținere acordate de instanța fondului, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele considerente: Judecătoria Baia M. a presupus că pârâtul lucrează, cu forme legale și în această situație, pârâtul ar câștiga cât niște angajați italieni. Aceste presupuneri nu sunt rezultatul unor mijloace de probă concludente, pertinente și utile administrate în cauză deoarece nu s-a dovedit, mai presus de orice îndoială, faptul ca pârâtul a lucrat cu forme legale în Italia, în ramura de activitate comerț, în perioada de timp scurtă de la data înregistrării acțiunii și până la pronunțarea hotărârii.
In fapt, acțiunea s-a introdus la data de 30.09.2011, s-a probat data începerii activității pârâtului ca fiind undeva în luna ianuarie 2012 (venit lunar de 863,22 Euro), iar firma angajatoare și-a încetat activitatea în decembrie 2012.
Concluzia logico-juridica evidentă este aceea ca pârâtul a realizat venituri în perioada ianuarie 2012 și decembrie 2012. Probabil că veniturile aferente lunii ianuarie 2012 și decembrie 2012 să fi fost mai mici decât în celelalte luni.
Pentru perioadele septembrie 2011-decembrie 2011 și ianuarie 2013-februarie 2014 nu există nici o dovadă certă la dosar. Nu s-a ridicat deloc problema cheltuielilor pe care le suportă pârâtul în Italia, dacă are în întreținere și alte persoane sau dacă plătește chirie. Nu se știe care au fost mijloacele de proba care au condus la ideea că minorul locuiește cu mama sa, în străinătate, deoarece minorul urmează cursurile la o școală generală din Baia M., locuind cu bunicii în Baia M..
Cel mai surprinzător aspect din hotărârea atacată este următorul: deși se analizează amplu situația materială a pârâtului despre reclamantă nu se pomenește nimic. Se creează astfel un dezechilibru între părțile implicate în cauză deoarece, interesul ocrotit este cel al minorului.
Pentru a se acorda maximul prevăzut de lege pentru un minor de 10 ani, trebuia în mod obligatoriu probată starea materială precară a reclamantei, aspect nedovedit, și mai mult, ignorat de instanță. Ipotetic, doar dacă reclamanta are câștiguri mult mai mari, iar cheltuielile lunare ale pârâtului în anul 2012 ar fi depășit 600 euro lunar, acesta în ce situație s-ar fi aflat?
Prin hotărârea atacată se "încalcă" și o foarte îndelungată practică judiciară care a stabilit constant că în situația în care nu se pot dovedi veniturile pârâtului, se ia în calcul venitul minim pe economia țării natale, adică România. Se solicită a se proceda la un calcul riguros în care să se țină cont de veniturile reale ale pârâtului și ale reclamantei în perioada 30.09.2011 la data pronunțării deciziei în recurs.
În drept se invocă art.3 Titlul II, Legea 134/2010 și art.453 Cod procedură civilă.
În probațiune, se solicită depunerea de noi înscrisuri, solicitarea de relații care să furnizeze informații certe referitoare la veniturile celor doi, recurent și intimată.
Intimata F. A. a depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr. 1255/14.02.2014 a Judecătoriei Baia M., cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.
Analizând sentința civilă nr. 1255/14.02.2014 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile legale, cu observarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este în parte fondat, pentru considerentele ce succed:
Codul civil arată în art. 529 că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cerere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1).
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii (alin. 2).
Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat (alin. 3).
Modalitățile de executare a obligației de întreținere sunt prevăzute în art. 530 Cod civil. Astfel, obligația de întreținere se exercită în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătirea profesională (alin. 1).
Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani (alin. 2).
Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere (alin. 3).
Dispozițiile art. 529 alin. 2 și 3 rămân aplicabile.
În conformitate cu dispozițiile art. 531 Cod civil, dacă se ivește o schimbare în ceea privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere (alin. 1).
Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației (alin. 2).
În conformitate cu dispozițiile art. 527 alin. 2 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
În speță, așa cum însuși recurentul confirmă în esență, în memoriul de recurs, în perioada ianuarie 2012-decembrie 2012 veniturile recurentului îi permiteau plata pensiei de întreținere fixată de prima instanță la suma de 200 eur lunar, acesta fiind angajat în muncă în condițiile reținute de către prima instanță.
Criticile din memoriul de recurs sunt însă întemeiate pentru perioadele de timp anterioare lunii ianuarie 2012 și respectiv ulterioare lunii decembrie 2012, pentru aceste perioade prima instanță bazându-și raționamentul pe prezumții ce nu se coroborau cu alte probe concludente.
Împrejurarea că recurentul-pârât a continuat a fi rezident în Italia și după luna decembrie 2012, când firma la care fusese angajat și-a încetat activitatea, în condițiile în care recurentul este prezumat a fi apt de a munci, poate duce la concluzia că recurentul a realizat venituri din muncă, însă nu în mod necesar la nivelul celor obținute în perioada în care fusese angajat cu contract de muncă și nu în mod necesar prin raportare la venitul minim pe ramura din economie în care recurentul lucrase în perioada în care avusese contract de muncă.
Din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că în elaborarea raționamentului logico-juridic ce a dus la soluția atacată, prima instanță a avut în vedere că minorul ar locui și el tot în străinătate, premisă ce s-a dovedit a fi eronată, în recurs făcându-se dovada că minorul a locuit în toată perioada analizată în Baia M., fiind elev al Școlii Gimnaziale nr. 18 din Baia M.. Această unitate de învățământ a comunicat instanței, cu adresa nr. 84/17.12.2014 că elevul său, I. C. O. a urmat cursurile acestei școli în perioada 30.09._14 și în continuare până în prezent și nu a avut absențe-fila 35 din dosar în recurs.
În recurs s-a dovedit că mama minorului lucrează de asemenea în Italia, ca îngrijitor la domiciliu, realizând un venit mediu lunar de 531 euro și trebuind să contribuie de asemenea la întreținerea minorului, aflat în Baia M. în grija efectivă a bunicilor.
Minorul I. C. O. a împlinit 10 ani, este elev în Baia M. și trebuie să beneficieze de o creștere și educație corespunzătoare posibilităților părinților, chiar dacă nu locuiește cu aceștia.
Plata pensiei de întreținere în folosul minorului, fiind o obligație care incumbă părintelui în temeiul legii, aceasta este independentă de existența unor cheltuieli pe care părintele le-ar avea de efectuat, cheltuieli provocate de acesta, sau de împrejurarea că părintele are sau nu legături personale cu minorul.
În aplicarea art. 527, 529 Cod civil, se impune a se avea în vedere principiul potrivit căruia copiii au dreptul să se bucure de condițiile materiale corespunzătoare nu numai nevoilor lor ci și posibilităților materiale ale părinților, indiferent dacă aceștia conviețuiesc sau nu.
Împrejurările invocate de recurent prin memoriul de recurs nu sunt de natură să justifice posibilitatea de a fi afectate creșterea și educarea minorului și contribuția tatălui la îngrijirea acestuia.
Recurentului îi revine obligația legală de a contribui la creșterea și educarea minorului, iar cuantumul contribuției sale trebuie să aibă în vedere calitatea sa, necontestată, de rezident în Italia și faptul că acesta realizează venituri, fiind apt de a munci.
Trebuie reținut că, în subsidiar, în recurs, recurentul a solicitat reducerea pensiei de întreținere stabilită de prima instanță, necontestând că are domiciliul fiscal în Italia și realizează acolo venituri din muncă.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere se impune a se avea în vedere vârsta minorului și nevoile acestuia, în vederea asigurării unei creșteri și dezvoltări armonioase.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte recursul declarat de către recurentul I. M. M., împotriva sentinței civile nr. 1255/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. pe care o va modifica în parte în sensul că: va majora pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului I. C. O., născut la data de 31.12.2004 și în sarcina pârâtului I. M. M., prin sentința civilă nr. 5128/22.09.2008, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, de la suma de 50 euro (în echivalent în lei), la suma de 200 eur lunar pe perioada ianuarie 2012- decembrie 2012 și de la 50 eur la 100 eur pe perioada 30.09._11 și din ianuarie 2013 până la majorat sau noi dispozițiuni.
În baza art. 274 alin. 1, 276 Cod procedură civilă 1865, intimata va fi obligată la plata către recurent a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând parte din onorariul de avocat, justificat cu chitanța aflată la fila 40 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de către recurentul I. M. M., cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al dlui avocat C. D. M., în Baia M., ./10 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1255/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că: Majorează pensia de întreținere stabilită în favoarea minorului I. C. O., născut la data de 31.12.2004 și în sarcina pârâtului I. M. M., prin sentința civilă nr. 5128/22.09.2008, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, de la suma de 50 euro (în echivalent în lei), la suma de 200 eur lunar pe perioada ianuarie 2012- decembrie 2012 și de la 50 eur la 100 eur pe perioada 30.09._11 și din ianuarie 2013 până la majorat sau noi dispozițiuni.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata F. A., cu domiciliul în Baia M. . . la plata către apelant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. P. M. B., C. M. H. M.
Red.Ț.D./ 19.02.2015
Tred. M.H./20.02.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: S. T. N.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 232/2015. Tribunalul... → |
|---|
