Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 74/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2140/336/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/A
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. – Vicepreședinte Tribunalul Maramureș
Judecător: S.-T. A.-A.
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în localitatea Baia M., .. 46, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2345 din 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra apelului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 27 februarie 2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2345 din 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fost admisă cererea de intervenție principală formulată de intervenienta Asociația C. B. și s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în contradictoriu cu pârâta C. L. B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asuprea terenurilor și intervenienta Asociația C. B.. Reclamanta a fost obligată să plătească intervenientei suma de 1540 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună obligarea pârâtei să se abțină de a emite orice act privind punerea în posesie precum și cele premergătoare punerii în posesie, respectiv formularea propunerii de validare a amplasamentelor în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., ., jud.Maramureș, a suprafeței de 17.000 ha teren cu vegetație forestieră în baza Sentinței civile nr.217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dos.civ.769/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a hotărât reconstituirea dreptului de proprietate în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., ., jud. Maramureș pentru suprafața de 17.000 ha teren forestier, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dos. civil nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
În motivarea cererii, reclamanta arată că, prin Cererea nr._ din_ a formulat o acțiune în constatarea nulității absolute împotriva cererii nr.1048/11.03.2000 semnată de numitul M. M., în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., ., jud. Maramureș, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 17.000 ha teren forestier în favoarea asociației composesorale, ca fiind un act nul absolut, acțiunea fiind înregistrată la Judecătoria V. de Sus, sub nr._ . Cererea în cauză a stat la baza Sentinței civile nr. 217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dos. civ. 769/2003, prin care s-a hotărât reconstituirea dreptului de proprietate în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., .,jud. Maramureș pentru suprafața de 17.000 ha teren forestier. În baza acestei hotărâri, pârâta a solicitat validarea amplasamentelor pentru terenul forestier reconstituit, pentru a se proceda la punerea în posesie, așa cum reiese din adresele nr. 4078/ 08.03.2013, 11.151/13.06.2013 și 14.313/08.08.2013. Apreciază că este necesară intervenția justiției, prin emiterea ordonanței președințiale pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, fiind vorba de o suprafață de teren forestier proprietate publică a statului, aflat în administrarea DS Maramureș, acesta având obligația apărării integrității fondului forestier proprietatea publică a statului, având în vedere că suprafața totală a Composesoratului a fost de doar 11.380 ha teren forestier, ori se solicită suprafața de 17.000 ha teren forestier, din suprafața de 11.380 ha fiind deja reconstituită suprafața de 6056 ha Asociației Composesorale Cisla B. și 5162 ha în favoarea orașului B.. Existând aparența dreptului, condiția urgenței este dovedită pe deplin, iar cu privire la măsura vremelniciei, aceasta se va dispune până la soluționarea fondului în dos. nr._ .
În cauză a formulat cerere de intervenție principală Asociația C. B., cu sediul în B., ., jud. Maramureș, solicitând instanței admiterea în principiu a cererii de intervenție și respingerea cererii de ordonanță președințială ca fiind lipsită de obiect, lipsită de interes, dar și ca neîntemeiată, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În ce privește admiterea în principiu a cererii de intervenție, formulată în temeiul art. 64 al. 2 Cod pr. c., s-a invocat existența unui drept propriu, care i s-a conferit prin Sentința civilă nr.217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd, hotărâre definitivă prin respingerea apelului și irevocabilă prin respingerea recursului, în sensul obligării Comisiei locale de fond funciar B. la punerea sa în posesie asupra suprafeței de 17.000 ha teren forestier pe raza localității B., respectiv a obligării reclamantei la eliberarea titlului de proprietate. Reclamanta în mod suspect, nelegal și vădit prejudiciant intereselor sale legitime nu înțelege să o cheme în judecată, ca pârâtă, deși este parte în hotărârea nr.217/2004, astfel că intervenția sa este absolut obligatorie. Discutarea suspendării efectelor unei hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu Asociația C. B., nu se poate face în absența beneficiarului sentinței judecătorești menționate, drepturile consfințite pe numele și în favoarea lor printr-o sentință irevocabilă justificând intervenția în prezentul litigiu.
A fost invocată și excepția lipsei de obiect a cererii introductive de instanță, precum și excepția lipsei de interes a reclamantei, aceasta neavând un interes născut, actual, legitim și personal în demararea procedurii speciale a ordonanței președințiale, pentru că, indiferent de finalitatea demersurilor reclamantei din dosarul de față și din dos. nr._, Sentința civilă nr.217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd, definitivă și irevocabilă, nu mai poate fi modificată ori desființată în nici un fel.
Pe fond, nu au fost întrunite condițiile speciale de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială. Astfel, de la data pronunțării Sentinței civile nr.217/2004 la care se referă reclamanta se vor împlini 11 ani. Hotărârea a rămas irevocabilă acum 9 ani, iar ultima dintre căile extraordinare de atac a rămas irevocabilă, după respingere, acum 2 ani, astfel că nu este îndeplinită condiția urgenței. Însă, această condiție nu este oricum argumentată de reclamantă. Apoi, nici condiția vremelniciei nu este îndeplinită. Obligațiile de ,,a face” sau de a ,,nu face”- solicitate a fi dispuse prin ordonanță-nu pot fi cerute decât dacă se tinde la încetarea unor acte abuzive, doar astfel păstrându-se caracterul vremelnic al măsurilor luate, or, în prezenta cauză, nu a fost realizat nici un act abuziv. Referitor la neprejudecarea fondului, în cererea de ordonanță președințială se cercetează doar dacă aparența dreptului este sau nu în favoarea reclamantului. În acest sens a depus în probațiune două hotărâri judecătorești care au respins solicitarea de revizuire a Sentinței civile nr.21/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd, solicitată tocmai pe așa-zisele vicii ale cererii nr. 1048/2000, cele două instanțe consacrând implicit legalitatea cererii nr. 1048/2000 dar și a întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea sa. Aparența de drept operează în defavoarea reclamantei și în favoarea pârâtei și a sa.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea de intervenție principală, solicitând respingerea acesteia, ca fiind inadmisibilă, formulată de un terț care nu poate justifica un interes față de obiectul litigiului, în principal, în subsidiar, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
În susținere, a arătat că a înțeles să se judece doar cu pârâta inițială, aceasta fiind singura entitate care poate efectua acte de punere în executare a hotărârii judecătorești menționate în petitul cererii sale. Contrar afirmațiilor intervenientei, nici C. Județeană și nici C. locală nu pot proceda la eliberarea titlului până când nu există o hotărâre de validare a amplasamentului, adoptată de C. Județeană, or intervenienta nu a făcut dovada existenței unei astfel de validări, astfel că nu are interes în promovarea cererii de intervenție. Pe de altă parte, nu s-a solicitat suspendarea efectelor unei hotărâri judecătorești ci s-a solicitat obligarea abținerii pârâtei de a înainta acte către ea, solicitare bazată pe faptul că există suspiciuni rezonabile în privința unor nereguli în ceea ce privește cursul normal al reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar în dezbateri a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii de intervenție. Arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii reclamantei, iar aparența dreptului este în favoarea sa, având obligația de a pune în executare o hotărâre judecătorească.
În ședința de judecată din data de 09.12.2014 instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și de interes a intervenientei Asociația C. B., invocată de reclamantă și a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienta Asociația C. B., cu sediul în B., ., jud. Maramureș .
În ce privește excepțiile invocate, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra acestora, în conformitate cu disp. art. 248 Cod procedură civilă.
Atât excepția lipsei de obiect a cererii introductivă de instanță, cât și cea a lipsei de interes, invocate de intervenientă, au fost respinse, raportat la solicitările reclamantei din dosarul de față, care vizează ,,toate” actele ce incumbă Comisiei locale de fond funciar B. în vederea punerii efective în posesie a intervenientei și până la finalizarea întregii procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin eliberarea pe numele acesteia a unui titlu de proprietate, și nu doar actele premergătoare cererii de validare a amplasamentelor propuse, precum și la aspectele invocate de reclamantă în cererea formulată în dos. nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
Pe fond, analizând cererea de față raportat la obiectul acesteia, la dispozițiile legale aplicabile în materie și susținerile părților, instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dos. civ. 769/2003, s-a admis plângerea formulată de petenta Asociația C. B. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Locală B. pentru aplicarea Legilor fondului funciar, dispunându-se anularea Hotărârii nr. 770/A/24.03.2003 și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei, asupra suprafeței de 17.000 ha teren cu vegetație forestieră, intimatele fiind obligate să emită titlu de proprietate în favoarea petentei, asupra suprafeței respctive (f.35-36)
Atât apelul cât și recursul promovate împotriva acestei hotărâri au fost respinse, prin Decizia civilă nr.599/A/30.12.2004 a Tribunalului Bihor (f. 37-40), și prin Decizia civilă nr. 603/2005-R/01.06.2005 a Curții de Apel Oradea (f. 41-42). Ulterior, între părți au existat mai multe litigii, având ca obiect revizuirea hotărârilor judecătorești menționate și contestație în anulare cererile fiind respinse (f.45-84). Prin procesele-verbale de punere în posesie nr._/07.09.2005 și 4121/07.03.2006 s-a procedat la punerea în posesie a intervenientei asupra unei suprafețe de 3.800 ha, respectiv 13.394 ha teren cu vegetație forestieră, conform Sentinței civile nr. (f.43,44)
Prin adresele Comisiei Locale de fond funciar B., nr. 4078/ 08.03.2013, înregistrată la Instituția Prefectului Județului Maramureș sub nr.2240/11.03.2013 (f.8),_/13.06.2013, înregistrată la Instituția Prefectului Maramureș sub nr. 5548/14.06.2013 (f.9-10) și nr._/08. 08. 2013, înregistrată la aceeași instituție la sub nr.7594/13.08.2013 (f.11), pârâta C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar B. a solicitat Comisiei Județene Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor validarea parțială a amplasamentului pentru intervenienta Asociația C. B., condorm Sentinței civile nr.217/2004, înaintând acesteia și Anexa nr.39.
În dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus, având ca obiect ,,anulare act”, reclamanta C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în contradictoriu cu pârâții M. M., Asociația C. B. și C. Locală B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a solicitat instanței să se constate lipsa calității de reprezentant legal a numitului M. M.-persoană care a semnat cererea nr. 1048/2000 depusă la Primăria B. în numele Asociației Composesorale B. și nulitatea absolută a înscrisului denumit ,,Cerere”, purtând numărul de înregistrare 1048 din data de 11.03.2000, depus la Primăria B. (f.7)
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat ca instanța, pe calea ordonanței președințiale, să dispună obligarea pârâtei C. Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar să se abțină de la a emite orice act privind punerea în posesie precum și cele premergătoare punerii în posesie, respectiv formularea propunerii de validare a amplasamentelor în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., ., jud. Maramureș, a suprafeței de 17.000 ha teren cu vegetație forestieră în baza Sentinței civile nr.217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dos.civ.769/2003, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dos. civil nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
Potrivit art.996 (1) Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, la al.(5) arătându-se că, pe această cale nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Reiese așadar, că și în actuala reglementare, admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este condiționată de existența a trei condiții esențiale, cumulative, respectiv: urgența, vremelnicia măsurii luate și neprejudecarea fondului cauzei. Aceste condiții nu au fost îndeplinite cumulativ.
S-a decis constant în doctrină și jurisprudență, că obligația de ,,a face”, respectiv ,,a nu face” (în speță a nu efectua acte de punere în posesie) poate fi dispusă prin ordonanță președințială, fără să existe o prejudecare a fondului dreptului, dacă se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurii luate.
În cauza de față nu am fost în prezența unor acte abuzive ale pârâtei. Aceasta a efectuat, în conformitate cu atribuțiile stabilite în sarcina sa prin legile fondului funciar, anumite acte în cadrul procedurii de punere în posesie a unei suprafețe de 17.000 ha teren cu vegetație forestieră asupra căruia intervenientei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a dispus și obligarea, atât a reclamantei, cât și a pârâtei, la emiterea titlului de proprietate în favoarea intervenientei, pentru suprafața asupra căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, aparența dreptului dedus judecății fiind așadar în favoarea pârâtei.
În cadrul acestor proceduri, încă din martie 2013 a înaintat reclamantei cerere de validare a amplasamentului pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră asupra căruia intervenientei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, această cerere fiind reformulată în luna iunie și august 2013.
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat, printre altele, și ca pârâta să fie obligată să nu formuleze o propunere de validare a amplasamentului în numele intervenientei, după mai bine de 1 an de la data la care o astfel de cerere i-a fost deja înaintată de către pârâtă, aspect față de care nici condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză.
Reclamanta trebuie să se pronunțe asupra cererii de validare și, în virtutea atribuțiilor, drepturilor și obligațiilor pe care legile fondului funciar i le-au conferit, are suficiente pârghii pentru a da o soluție și a proceda în conformitate cu situația de fapt și cea de drept incidentă.
Chiar dacă aparent pare îndeplinită condiția vremelniciei, s-a apreciat că nu este așa, deoarece chiar o soluție favorabilă pentru reclamantă în dos. nr._, nu ar fi dus automat la reformarea hotărârii judecătorești prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate intervenientei.
Față de toate aceste considerente, constatând că nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă, instanța a respins acțiunea acesteia, ca nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 451(1) Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanta la plata către intervenientă a sumei de 1540 lei cu titlu cheltuieli de judecată, din care 1500 lei reprezentând onorariu avocațial și 40 lei taxă timbru, conform chitanțelor justificative depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, solicitând a se dispune schimbarea în tot, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și obligarea pârâtei C. L. B. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să se abțină de a emite orice act privind punerea în posesie precum și cele premergătoare punerii în posesie, respectiv formularea propunerii de validare a amplasamentelor în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., ., județul Maramureș, a suprafeței de 17.000 ha teren cu vegetație forestieră în baza Sentinței civile nr. 217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosarul civil 769/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a hotărât reconstituirea dreptului de proprietate în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., ., jud. Maramureș pentru suprafața de 17.000 ha teren forestier, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dos. civil nr._ al Judecătoriei V. de Sus.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că în mod neîntemeiat s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația C. B., cu sediul în B., ., județul Maramureș. Așa cum rezultă din cererea de intervenție în interes propriu, aceasta a fost formulată de către Asociația C. B., cu sediul în loc. B., . județul Maramureș, or, titulara dreptului stabilit prin Sentința civilă nr. 217/05.04.2004 pronunțată de Judecătoria Aleșd în Dosarul civil nr. 769/2003, este o altă entitate, distinctă de intervenienta din prezenta cauză, care are un alt sediu social.
Potrivit Sentinței civile nr. 217/05.04.2004, pronunțată de Judecătoria Aleșd în Dosarul civil nr. 769/2003, instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 17.000 ha. teren forestier, în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în loc. B., ., jud. Maramureș, care nu este identică cu intervenienta din prezenta cauză, diferența dintre cele două entități fiind una mai mult decât evidentă. O eventuală cerere de intervenție în interes propriu, putea fi primită în condițiile în care aceasta ar fi fost formulată de către Asociației Composesorale B., cu sediul în loc. B., ., jud. Maramureș, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Asociația C. B., cu sediul în loc. B., . jud. Maramureș, este inadmisibilă, deoarece aceasta nu poate dovedi interesul în prezenta cauză, nefiind beneficiara drepturilor stabilite prin Sentința civilă nr. 214/05.04.2004, prin urmare intervenienta este lipsită de calitate procesuală activă în prezenta cauză.
Apelanta a susținut că la fel de greșit a procedat instanța de fond și în cazul analizării condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială potrivit art. 999 Cod procedură civilă. Contrar celor reținute de instanța de fond, atâta timp cât prin Sentința civilă nr. 217/2004 ( la baza căreia a stat Cererea nr. 1048/2000 ), pronunțată de Judecătoria Aleșd în Dosarul civil nr. 769/2003, instanța a recunoscut dreptul de proprietate pentru Asociația C. B., cu sediul în loc. B., ., jud. Maramureș, iar pârâta C. locală B. solicită validarea amplasamentului și punerea în posesie pentru Asociația C. B., cu sediul în loc. B., . jud. Maramureș, apreciază că suntem în fața unor acte abuzive din partea pârâtei C. locală B., care potrivit legii trebuie să înceteze, prin măsurile dispuse prin ordonanța președințială.
Apelanta a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond retine în considerentele sale faptul că în cadrul procedurilor administrative, încă din martie 2013, pârâta a înaintat apelantei cerere de validare a amplasamentului pentru suprafața de teren cu vegetație forestieră asupra căruia intervenientei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, această cerere fiind reformulată în luna iunie și august 2013, raportat la faptul că după mai bine de 1 an de la data la care o astfel de cerere i-a fost deja înaintată de către pârâtă, aspect față de care nici condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză. În mod greșit instanța de fond s-a raportat la doctrina și jurisprudența formată în baza prevederilor vechiului Cod de procedură civilă, și nu la sensul dat de prevederile noului Cod de procedură civilă.
Așa cum s-au exprimat unii autori, la a cărei opinie se raliază, din economia prevederilor art. 996 alin. 1) Cod procedură civilă, rezultă că textul se referă la "păstrarea unui drept". Deci legiuitorul a avut în vedere, sub acest aspect, numai o măsură de urgență de natură conservatoare -"păstrarea dreptului", fără ca aceasta să fie legată de scurgerea unui anumit timp.
Apelanta a mai învederat că reținând că, chiar dacă aparent pare îndeplinită condiția vremelniciei, nu este așa, deoarece chiar o soluție favorabilă pentru reclamantă în Dosarul nr._, nu ar duce automat la reformarea hotărârii judecătorești prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate intervenientei, instanța de fond în mod nepermis a făcut aprecieri asupra fondului cauzei, ceea este nelegal, instanțele fiind ținute a se pronunța asupra fondului cauzei în baza căreia s-a solicitat emiterea ordonanței președințiale. Faptul că reclamantul va face alte demersuri în instanță și cum înțelege să-și valorifice drepturile, sunt chestiuni care-l privesc pe reclamant și nu instanța investită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială. Acțiunea ce face obiect dosarului nr._ al Judecătoriei V. de Sus, nu are ca obiect desființarea Sentinței civile nr. 217/2004 a Judecătoriei Aleșd, obiectul cauzei este constatarea nulității absolute a Cererii nr. 1048/2000 și a proceselor-verbale amintite în cererea de chemare în judecată.
Urgența este determinată de păstrarea dreptului de proprietate publică a statului. Prin punerea la dispoziția Comisiei Locale pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor B. a suprafeței solicitate prin adresele precizate prin cererea de chemare în judecată, s-ar scoate din proprietatea publică a statului, suprafața de teren solicitată de către intervenienta din prezenta cauză, fără a se cunoaște dacă instanța în Dosarul nr._ ar pronunța o soluție favorabilă reclamantei, iar consecințele acestui fapt, respectiv pagubele ar putea fi însemnate și nu vor putea fi recuperate, deoarece după punerea în posesie vor urma exploatările forestiere.
Intimata – intervenientă Asociația C. B., cu sediul în B., ., județul Maramureș a formulat întâmpinare prin care a solicitat a se respinge apelul, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat în esență că apelanta încearcă dezinformarea și chiar păcălirea instanței de apel prin acreditarea tezei existentei a doua Asociații Composesorale Borsa distincte și diferențiate prin sediul acestora . și respectiv .. În realitate, Asociația C. B. din . este una și aceeași persoană juridică de drept privat cu Asociația C. B. cu sediul in .. Intimata - intervenienta Asociația C. Borsa cu sediul în Borsa . a avut inițial (la înființare) sediul la adresa deja menționată (.) însă mai apoi prin Hotărâri ale Adunării Generale ale Asociației sediul a fost modificat prin stabilirea sa pe . iar mai apoi, finalmente, s-a revenit la sediul avut inițial, respectiv .. Spre dovedirea celor menționate, face trimitere la încheierea civilă nr. 38/A/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._ la data de 21.02.2012 ce a dispus, printre altele, autorizarea acestor modificări succesive ale sediului, încheiere ce a fost confirmată în recurs de către Tribunalul Bihor. Ulterior, prin certificatul de grefa din 6.06.2013 Judecătoria V. de Sus a și dispus operarea acestor modificări in Registrul Special al instanței privind asociațiile.
Intimata a apreciat că este aberant juridic a se susține ca discutarea suspendării efectelor unei hotărâri judecătorești pronunțate în contradictoriu cu ea (fiind reclamantă în dosar nr. 769/2003 al Judecătoriei Alesd) se poate realiza în absența beneficiarului sentinței judecătorești menționate, respectiv Asociația C. B..
S-a învederat că apelanta confundă condiția vremelniciei cu cea a existenței unei aparențe de drept, analiza acesteia din urma ținând de condiția neprejudecării fondului. Instanța fondului a analizat condiția „urgenței" la pag. 6 alin. 3 și 4 hotărâre, arătând în mod judicios că, față de data cererilor formulate de pârâta C. locală de fond funciar B. (cereri înregistrate la sediul reclamantei încă din martie 2013, continuând apoi în iunie 2013 și august 2013), formularea cererii pe ordonanță președințială doar în luna noiembrie a anului 2014 așadar la 1 an și 8 luni de la data primei cereri a pârâtei) determina în mod evident neîndeplinirea acestei condiții. Este în afara oricărui dubiu că o cerere de ordonanță președințială ce vizează o hotărâre pronunțata în 5.04.2004 și efectele sale, rămasă irevocabilă în anul 2005, nu îndeplinește condiția urgenței, apelanta - reclamantă dacă era atât de îngrijorată de efectele sentinței nr. 217/2004 trebuind să acționeze încă din anul 2005 (când această hotărâre a rămas irevocabilă) și nicidecum în noiembrie 2014.
S-a mai precizat că în cazul obligațiilor de „a face" sau de „a nu face" solicitate a fi dispuse prin ordonanța președințială (cum este și cazul de față, întrucât se solicită să fie obligată pârâta să se abțină de la a emite acte, adică obligația de a nu face), acestea nu pot fi cerute pe această cale decât atunci când se tinde la încetarea unor acte abuzive, întrucât doar astfel se păstrează caracterul vremelnic al masurilor luate. r, în prezenta pricină, intimata-pârâta C. locală de fond funciar B. nu a realizat nici un act abuziv a cărui încetare să fie solicitată pe calea ordonanței președințiale, dimpotrivă aceasta s-a conformat unei hotărâri judecătorești irevocabile și obligatorii pentru părțile litigante, astfel că nici condiția vremelniciei nu este îndeplinită. hiar și o eventuală admitere a cererii promovate de reclamantă în dosar nr._ a Judecătoriei V. de Sus nu ar avea efecte asupra sentinței civile nr. 217/2004 a Judecătoriei Alesd.
De asemenea, intimata a mai arătat că instanțele care au respins cererea de revizuire au consacrat implicit legalitatea cererii nr. 1048/2000 dar și a întregului proces de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea Asociației Cornposesorate B., după cum instanțele ce au verificat legalitatea acestei sentințe în căile de atac au confirmat soluția pronunțata de Judecătoria Alesd prin sentința nr. 217/2004. Aceasta aparență de drept (ce este obligatoriu de cercetat de către instanța investită cu o cerere având natura juridică a celei de față) operează evident în defavoarea apelantei – reclamante și în favoarea pârâtei și a intimatei –interveniente.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele relevate prin cererea de apel și precizând că, cererea apelantei îndeplinește condițiile de admisibilitate în sensul că, în favoarea sa există o aparență de drept: în acțiunea ce face obiectul Dosarului nr._ se solicită instanței a se constata nulitatea absolută a Cererii nr. 1048/2000, formulată de numitul M. M., în baza Legii nr. 1/2000, în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în B., ., și Nulitatea absolută a Procesului-verbal de punere în posesie parțial nr. nr._/07.09.2005 (cu suprafața de 3.800 ha. teren forestier ) și a Procesului-verbal de punere în posesie parțial nr. nr. 4121/07.03.2006 (cu suprafața de 13.394,98 ha. teren forestier) întocmite în numele Asociației Composesorale B., reprezentată de M. M., cererea fiind motivată prin aceea că, prin Decizia penală nr. 471/2010 definitivă, pronunțată de Curtea de Apel A. I. în dosar nr._, instanța penală a stabilit definitiv, că inculpatul M. M. a formulat și antedatat în cursul lunii ianuarie 2003, cererea nr. 1048 înregistrată în 11.03.2000, prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 17.000 ha. teren cu vegetație forestieră.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii, această condiție prevăzută de art. 996 N.C.P.C. este îndeplinită, întrucât această măsura este provizorie, urmând a fi luată până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
Potrivit Sentinței civile nr. 217/05.04.2004, pronunțată de Judecătoria Aleșd în Dosarul civil nr. 769/2003, instanța citată a dispus reconstituirea în favoarea Asociației Composesorale B., cu sediul în localitate B., ., jud. Maramureș, a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 17.000 ha teren cu vegetație forestieră. Conform Deciziei penale nr. 417/2010 a Curții de Apel A. pronunțată în Dosarul nr._, instanța a dispus, în temeiul art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală desființarea adăugirii înscrisului de la poziția 1048/2000 din Registrul special al Primăriei B. constând în adăugirea „Composesoratul B. și". Întrucât singurul înscris declarat fals este adăugirea din registrul Primăriei, Judecătoria Aleșd a considerat că există cerere de reconstituire formulată de Asociației Composesorale B. motiv pentru care a respins cererea de revizuire a sentinței civile 214/2004. În baza Sentinței civile nr. 217/2004 a Judecătoriei Aleșd, C. locală B. a întocmit Procesul - verbal de punere în posesie nr._ din 7 septembrie 2005 pentru suprafața de 3800 ha și Procesul - verbal de punere în posesie nr. 4121 din 7 martie 2006 pentru suprafața de 13.394 ha, procese-verba le completate în numele Asociației Composesorale B., cu sediul în loc. B., ., jud. Maramureș. Aceste procese verbale nu au fost desființate.
Cu toate acestea, prin Adresa cu nr._ din 19 noiembrie 2013, C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar B. solicită ca Direcția Silvică Maramureș să pună la dispoziția comisiei locale suprafața de 15.928,94 ha în imediata apropiere de la UP II la UP IX administrate de Ocolul Silvic V. de Sus (fila 7 dosarul de fond) în vederea executării Sentinței nr. 217/2004 a Judecătoriei Aleșd. Așa cum rezultă din probele din dosar, față de cele două procese - verbale de punere în posesie menționate mai sus, pentru suprafața de peste 17.000 ha teren cu vegetație forestieră, C. locală B. a mai solicitat să-i se pună la dispoziție încă, în plus, o suprafața de 15.928,94 ha teren cu vegetație forestieră, teren aflat în administrarea Ocolului Silvic Vușeu de Sus. Urgenta este determinată de păstrarea dreptului de proprietate publică a statului asupra terenurilor forestiere.
Analizând apelul, Tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, urmând a o păstra.
Procedura ordonanței președințiale a fost gândită de legiuitor pentru soluționarea grabnică a acelor conflicte juridice care implică invocarea unor drepturi (mai degrabă, a unor aparențe de drept) care ar fi prejudiciate iremediabil prin întârzierea dispunerii unor măsuri pentru restabilirea lor, în cadrul unei proceduri judiciare clasice.
Pornind de la caracterele ordonanței președințiale: urgența, vremelnicia, neprejudecarea fondului, cu verificarea sumară a aparenței de drept, se constată că pretenția reclamantei nu este susceptibilă de valorificare în cadrul acestei proceduri prevăzute de art. 996 și următoarele Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor apelantei, condiția urgenței nu este întrunită în speță, în contextul în care încă din luna martie 2013 pârâta i-a înaintat cerere de validare a amplasamentului potrivit sentinței civile opozabile reclamantei; o interpretare în sensul că valorificarea unor drepturi în procedura ordonanței președințiale ar fi indiferentă de scurgerea unui anumit timp este de natură să nege chiar condiția urgenței, pe care legiuitorul a prevăzut-o expres.
Apoi, în mod corect s-a reținut că o obligație de a face/a nu face poate fi valorificată pe calea ordonanței președințiale dacă se tinde la încetarea unor acte abuzive. Acest caracter abuziv (fără antamarea aspectelor de fond), nu se poate reține în speță cât timp actele îndeplinite de pârâtă au ca finalitate conformarea cu dispozițiile unei sentințe judecătorești irevocabile. Practic demersul reclamantei are drept scop suspendarea efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, într-un alt cadru decât cel pe care legea îl permite, în situații excepționale. De altfel, în mod judicios s-a apreciat de prima instanță că reclamanta are suficiente pârghii pentru a da o soluție și a proceda în conformitate cu situația de fapt și cea de drept incidentă, fără a obține validarea anticipată a unei conduite omisive, pe calea prezentei acțiuni.
Întrucât condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială au caracter cumulativ, devine de prisos analizarea celorlalte, Tribunalul împărtășind însă aprecierea primei instanțe, în sensul că nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei.
Criticile relative la greșita admitere a cererii de intervenție voluntară principală nu vor fi primite, în contextul în care aparența de drept, specifică ordonanței președințiale, este în favoarea intervenientei.
Conform încheierii nr. 38/A/2012 din 21.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ s-au autorizat modificările intervenite în statutul Asociației Composesorale B. cu sediul în B., ., județul Maramureș – modificarea sediului ca fiind în B., ., județul Maramureș după care schimbarea sediului prin revenirea la sediul inițial din B., ., județul Maramureș. Mențiunile au fost în înscrise în registrul special al asociațiilor, nerezultând că ar exista două asociații cu sedii distincte.
Raportat la toate aceste considerente apelul se va respinge ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ce privește cheltuielile de judecată, intimata – intervenientă a administrat dovada efectuării acestora la nivelul sumei de 1500 lei – onorariu avocațial și 360,33 lei, cheltuieli de deplasare.
În aplicarea dispozițiilor art. 482 raportat la art. 451 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, instanța o va obliga pe apelantă să achite intimatei suma de 1360,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului avocațial de la suma de 1500 lei, la 1000 lei, apreciind că acesta este vădit disproporționat față de complexitatea cauzei, care a presupus formularea unei întâmpinări și prezența la un termen de judecată a avocatului ales de parte (cheltuielile de deplasare fiind distinct acordate) și într-o măsură semnificativă reiterarea argumentelor deja relevate prin cererea de intervenție depusă la prima instanță. În același sens este și jurisprudența C.E.D.O., Curtea statuând că onorariile avocaților urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare și au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, reprezentată prin Prefect – ing. A. Rohian, cu sediul în Baia M., .. 46, C._, cod IBAN RO66 TREZ_ X_, deschis la Trezoreria Baia M., împotriva sentinței civile nr. 2345/10.12.2014, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Obligă pe apelantă să achite intimatei Asociația C. B.,cu sediul în B., ., județul Maramureș, suma de 1360,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2015.
Președinte Judecător Grefier
P. G. S.-T. A.-A. B. M.
Red. S.T.A.A../ 24.03.2015
Dact. B.M./ 24.03.2015
Ex. 5, .
Judecător fond: F. V. F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul... → |
|---|
