Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 278/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 1772/336/2010**

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ Nr. 278/A

Ședința publică din 17 Iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător G. G. P.

Grefier M. H.

Pe rol este pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanții G. A. V., domiciliată în B., .. 8A, județul Maramureș și cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 28/17, județul Maramureș și T. A. F., domiciliat în B. ., ., județul Maramureș, ambele împotriva sentinței civile nr. 2174/2.12.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 3.06.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2015, apoi pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 2174/2.12.2013, pronunțată de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul T. A. F., domiciliat în loc. M., nr.304 A, județul Maramureș, în contradictoriu cu pârâta G. A. V., domiciliat în loc.B., .. 8/a, județul Maramureș și, în consecință:

I. S-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei următoarele bunuri în valoare de_ lei și anume: materiale de construcție ( 50 mc bolțari tip BCA, 20 buc. plasă striată, 420 buc. bolțari de cărămidă)- în valoare de 22.000 lei; proiect casă-în valoare de 4.000 lei; balastru și nivelare balastru -în valoare de 1.270 lei; servicii apă și branșament –în valoare de 1.500 lei; TV plasmă- în valoare de 1.600 lei; sobă-în valoare de 200 lei; robot cafea-în valoare de 250 lei; flex-în valoare de 150 lei; fier călcat-în valoare de 390 lei; butelie aragaz- în valoare de 150 lei; perdele- în valoare de 100 lei; set chei, cric, șurubelnițe- în valoare de 400 lei; 2 mochete, 3 candelabre, 3 aplici perete-în valoare de 645 lei; 3 găleți vopsea și vopsea pentru colorat lavabil-în valoare de 300 lei; suma de 2.300 euro –respectiv 10.215 lei ( 1 euro = 4,4412 lei la cursul BNR din data de 02.12.2013).

II. S-a constatat că la achiziționarea bunurilor părțile au avut o contribuție egală de ½ parte fiecare, valoric câte: 21.585 lei fiecare.

III. S-a dispus sistarea stării de codevălmășie matrimonială dintre părți, și atribuie părților bunurile după cum urmează:

Lotul 1: reclamantului T. A. F. în valoare de_ lei compus din: materiale de construcție ( 50 mc bolțari tip BCA, 20 buc. plasă striată, 420 buc. bolțari de cărămidă)- în valoare de 22.000 lei; 2 mochete, 3 candelabre, 3 aplici perete-în valoare de 645 lei; 3 găleți vopsea și vopsea pentru colorat lavabil-în valoare de 300 lei;

Lotul 2: pârâtei G. A. V. în valoare de_ lei compus din: și se compune din: suma de 2.300 euro –respectiv 10.215 lei; proiect casă-în valoare de 4.000 lei; balastru și nivelare balastru -în valoare de 1.270 lei; servicii apă și branșament –în valoare de 1.500 lei; TV plasmă- în valoare de 1.600 lei; sobă-în valoare de 200 lei; robot cafea-în valoare de 250 lei; flex-în valoare de 150 lei; fier călcat-în valoare de 390 lei; butelie aragaz- în valoare de 150 lei; perdele- în valoare de 100 lei; set chei, cric, șurubelnițe- în valoare de 400 lei.

IV. A fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 1360 lei, cu titlu de sultă.

V. Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr._, ca urmare a disjungerii ei din dosarul de divorț nr._, reclamantul T. A. F. în contradictoriu cu pârâta G. A. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în urma administrării probelor să dispună sistarea stării de codevălmășie matrimonială privind bunurile dobândite sub durata căsătoriei în cota de ½ parte, arătând că masa bunurilor de împărțit se compune din:50 mc bolțari, 20 plase striate a cate 12 mp fiecare,40 buc. bolțari cărămidă, 1000 Euro contravaloarea proiectului de casă, 1000 lei contravaloarea unei rabe de balastru dus la casă, 1500 lei contravaloarea lucrărilor de introducere a apei și branșamentului, 1600 lei contrav. unei plasme TV, 200 lei c/v unei sobe, 250 lei c/v unui flex, 390 lei c/v unui fier de călcat, 270 lei c/v unor lucrări de nivelare balastru cu vola și suma de 5000 Euro economisiți din darurile de nuntă și munca prestată în Italia.

Reclamantul a arătat că toate bunurile se află în posesia pârâtei. Cu privire la partaj, reclamantul a solicitat atribuirea materialelor de construcție în valoare de_ lei .

Pârâta a formulat la 28.07.2010 întâmpinare și cerere reconvențională solicitând admiterea acțiunii în limita apărărilor și completarea masei bunurilor de împărțit. Astfel, a arătat că recunoaște existența bunurilor enumerate de reclamant și valorile indicate cu excepția sumei de 1000 Euro cheltuieli pentru proiectul casei, deoarece aceasta a provenit din darul de nuntă și o sumă similară a fost folosită la cheltuielile curente și la jocurile de noroc pe care acesta le practica. Se impune ca reclamantul să fie obligat sa aducă la masa de împărțit și suma de 6000 Euro care, la data de 2.02.2009 au fost ridicați din bancă de ea și dați acestuia pentru a-și acoperi datoriile de la jocurile de noroc. La momentul respectiv, reclamantul a fost de acord ca în schimbul acestei sume să-i predea materialele de construcție după cum a menționat . si semnat personal. In bancă exista doar suma de 1474,95 lei întrucât restul sumelor au fost folosite pentru cheltuieli curente dar și îngrijirea copilului lor bolnav. Pârâta a mai solicitat să fie introduse la masa bunurilor de împărțit următoarele bunuri: suma de 7000 Euro economisiți și ridicați din bancă de mama reclamantului, două candelabre în valoare de 300 lei fiecare, patru aplice în valoare de 60 lei fiecare, două mochete în valoare de 800 lei din care una în valoare de 350 lei, iar alta de 450 lei, materiale pentru reparații și zugrăvit la casa din M. a părinților săi(patru găleți vopsea lavabilă în valoare de 115 lei fiecare, soluții pentru vopsea lavabilă în valoare de 150 lei, vopsea pentru geamuri și uși în valoare de 350 lei) și manoperă în valoare de 1200 lei.

La data de 19.10.2010, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și cererea reconvențională, arătând că suma de 6000 Euro pretinsă de pârâtă a fost ridicată de la bancă și folosită de aceasta, făcând parte din bunurile dobândite sub durata căsătoriei, actul sub semnătură privată de care se folosește pârâta este nul, fiind prohibi de lege și neavând dată certă, darul de nuntă a fost de aprox. 9.700 euro, așa cum reiese din extrasul de cont din data de 29.08.2008, suma fiind depusă la bancă la aprox.10 zile de la nuntă. În ce privește suma de 7.000 euro, aceasta reprezintă salariile din Italia care au intrat în conturile bancare, ambii împuternicind-o pe mama sa să poată ridica sume de bani din aceste conturi, folosite apoi pentru plata chiriei lor și a cheltuielilor casei. La data de 21.05.2009 pârâta a depus la Banca Carpatica Sucursala B. suma de 2.300 euro, aceștia fiind banii pe care el i-a primit din Italia, la efectuarea lichidării drepturilor salariale. Referitor la celelalte bunuri indicate de pârâtă, este vorba de fapt de două candelabre cu o valoare totală de 170 lei, 3 aplice cu o valoare totală de 15 lei, 2 mochete în valoare de 400 lei, trei găleți de vopsea lavabil în valoare de 150 lei, 20-30 lei colorant vopsea, 150 lei vopsea pentru geamuri și uși, manopera fiind efectuată de el. Apoi, pârâta a produs pagube în valoare de 2.000-4.000 euro prin avarierea unui autovehicul în Italia, iar o sumă de 3.000 euro a fost împrumutată de ambii părinților pârâtei-reclamantă.

Printr-o altă precizare, reclamantul întregește masa bunurilor de împărțit și cu o butelie aragaz, în valoare de 150 lei, un robot bucătărie în valoare de 35 euro, perdele în valoare de 1000 lei, set chei fixe și tubulare, cric, patent, set șurubelnițe, în valoare de 100 lei-toate aflate în folosința pârâtei, arătând că în folosința sa se află 2 mochete în valoare de 400 lei, 3 găleți vopsea lavabil în valoare de 150 lei, colorant lavabil în valoare de 150 lei, 2 candelabre în valoare de 170 lei, 3 aplici perete în valoare de 75 lei. Conform extraselor de cont, în perioada în care a muncit în Italia a realizat venituri în cuantum de 26.646,79 euro, iar pârâta în cuantum de 8.430,84 euro din salarii și concediu maternitate. Darul de nuntă a fost în cuantum de 8.000 euro, dar a avut o contribuție mai mare la organizarea evenimentului. Pentru materialele de construcție s-a achitat suma de 6.000 euro. ( filele 70-71 dos. I.ciclu proc.)

În susținerea cererilor lor ambele părți au depus înscrisuri și au solicitat proba testimonială.

Cererile părților au fost legal timbrate, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.

Prin Sentința civilă nr.871 din 24 martie 2011 cererile părților au fost admise în parte.

Împotriva acestei sentințe reclamantul –pârât reconvențional a declarat recurs, admis prin Decizia civilă nr.851/R din 14.12.2011, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin motivele de recurs, cu privire la masa bunurilor partajabile, reclamantul –pârât reconvențional arată, în plus față de susținerile sale din dos. de fond că setul de chei fixe, tubulare și cric are o valoare de 200 lei, pârâta a realizat venituri în România de 800 lei lunar, în total 19.200 lei, în perioada concediului de maternitate, a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor comune, suma de 7.000 euro inclusă în lotul său nu a existat niciodată ca atare, ci doar fracționat, pe măsura încasării salariilor, retragerile efectuate de mama sa fiind făcute pentru cheltuielile lor zilnice și plata chiriei. Apoi, în conturile părților au existat mai multe sume, pe care pârâta le-a gestionat singură.

Prin ,,Precizările” depuse la dosarul de recurs, la data de 28.11.2011 (filele 33-34), reclamantul pârât-reconvențional (recurent), arată din nou care sunt bunurile ce fac parte din masa partajabilă și valorile acestora. Se arată astfel că este vorba de: materiale de construcție (50 mc bolțari tip BCA, 20 buc. plasă striată, 420 buc. bolțari de cărămidă)- în valoare de 22.000 lei, proiect casă-în valoare de 4.000 lei, balastru și nivelare balastru -în valoare de 1.270 lei, servicii apă și branșament –în valoare de 1.500 lei, plasmă- în valoare de 1.600 lei, sobă-în valoare de 200 lei, robot cafea-în valoare de 250 lei, flex-în valoare de 150 lei, fier călcat-în valoare de 390 lei, butelie aragaz- în valoare de 150 lei, perdele- în valoare de 1000 lei, set chei, cric, șurubelnițe- în valoare de 400 lei, 2 mochete, 3 candelabre, 3 aplici perete-în valoare de 645 lei, 3 găleți vopsea și vopsea pentru colorat lavabil-în valoare de 300 lei și suma de 12.000 euro, aflați în contul deschis la BC Carpatica B..

În rejudecare, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată și precizată, urmând a se constata că a dobândit bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă în cotă de 70%, restul de 30 % revenind pârâtei (fila 16).

Pârâta, atât în dezbateri, cât și prin concluziile scrise depuse, recunoaște că bunurile indicate de reclamant în precizarea depusă în recurs (de la filele 33-34 dos.rec.) sunt cele care compun masa partajabilă, valorile lor fiind cele indicate, cu excepția perdelelor, a căror valoare este de 100 lei și nu de 1.000 lei. Apoi, a contestat suma de 12.000 euro pretinsă de reclamant, această sumă neexistând, fiind folosită pentru achitarea datoriilor reclamantului la jocurile de noroc și pentru cheltuielile casei. Diferite sume din conturi au fost ridicate mama reclamantului, iar din sumele ridicate de ea o parte au mers la reclamant, care și-a achitat propriile datorii. Nu este de acord cu procentul de contribuție indicat de reclamant întrucât anterior nașterii și ea a lucrat, apoi a realizat venituri și în perioada concediului de maternitate, timp în care s-a ocupat de creșterea copilului, cota de contribuții a părților fiind de 50% fiecare.

Prin sentința civilă 1662/16.07.2012 au fost admise în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională .

Prin Decizia civilă nr. 152/R/13.03.2013 a Tribunalului Maramureș a fost admis recursul declarat de reclamantul T. A. F. ,hotărârea casată in întregime și cauza trimisă in rejudecare. S-a reținut in considerente că din oficiu s-a constatat excepția nulității hotărârii pronunțate având in vedere că prima filă din minută nu a fost semnată de judecător.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .

În al treilea ciclu procesual, reclamantul a solicitat la 11.06.2013 includerea in masa bunurilor de împărțit a sumei de_ Euro ,aceasta fiind cea reală.

În continuare a criticat susținerile pârâtei afirmând că sunt niște „minciuni”. A detaliat pe zile sumele depuse și scoase din bancă, a susținut că are o contribuție de 70% la achiziționarea bunurilor deoarece a realizat venituri mult mai mari pe care le-a adus in casă,a arătat că i-a dat pârâtei 1100 Euro sa achite despăgubiri pentru avarierea unei mașini și că tatăl lui a remis mamei pârâtei suma de 3000 Euro cu titlu de împrumut la 20.12.2008(filele 26-28).

La dosar, reclamantul prin împuternicit a depus înscrisuri(filele 33-34).

Pârâta a depus la rândul ei „obiective” calificate de instanță ca fiind note de ședință cu înscrisuri aferente la 19.11.2013, la fel și reclamantul ( filele 52-86).

După reținerea cauzei în pronunțare ,pârâta a depus”obiective” și concluzii scrise reiterând aceleași aspecte.

Analizând dosarul cauzei prin prisma probelor administrate, susținerilor părților și dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța a reținut următoarele:

Părțile s-au căsătorit la 19.04.2007, iar hotărârea de divorț nr. 1480 din 7.06.2010 a Judecătoriei V. de Sus a rămas irevocabilă prin Decizia civilă 1795/R/20.05.2011 a Curții de Apel Cluj.

Trecând peste disensiunile existente între părți și înverșunarea cu care se insistă asupra fiecărui detaliu cu care s-a dobândit sau cheltuit orice sumă de bani, instanța este chemată să stabilească bunurile dobândite de părți sub durata căsătoriei, contribuția la achiziționarea lor și să sisteze codevălmașia matrimonială atribuindu-le acele bunuri cu sau fără plata unei sulte de egalizare a valorii loturilor.

Potrivit art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Soțul care susține că un bun este propriu trebuie să facă dovada conform art. 31 Codul familiei. Acest aspect nu a fost înțeles de părți și nici faptul că administrează și folosesc împreună bunurile și dispun de ele și că dacă unul dintre soți exercita singur aceste drepturi se prezumă că are consimțământul celuilalt soț (art. 35 c. fam. ). Excepția este reglementată expres doar la bunurile imobile ceea ce nu este cazul lor. Apoi ,conform art. 32 Codul familiei, soții răspund cu bunurile comune pentru cheltuielile făcute ,obligațiile contractate împreună sau doar de unul dintre ei pentru nevoile obișnuite ale căsătoriei.

Raportat la multiplele precizări și note scrise, instanța a reținut că o parte din bunuri au fost recunoscute de ambele părți sub aspectul existenței și valorii, o parte recunoscută ca existență dar nu sub aspectul valorii, iar poziția divergentă este legată de sumele de bani aflate în conturile bancare ale acestora. Pentru bunurile recunoscute(perdele) ca existență, valoarea reținută de instanța va fi cea recunoscută de pârâtă întrucât este obligația reclamantului de a face dovada celei indicate în cerere.

In ceea ce privește sumele de bani, părțile au indicat valori diferite referindu-se la depuneri și plăți succesive (scoateri) sub durata căsătoriei pentru diverse cheltuieli ,nici acestea recunoscute.

Instanța a reținut că susținerile părților privind natura veniturilor și destinația cheltuielilor nu au relevantă juridică în lipsa unor probe conform art. 32 și 35 Codul familiei, fiind considerate comune, obișnuite ale căsătoriei.

Ceea ce are relevanță juridică este suma existentă în contul părților la data separației în fapt. Conform extrasului de cont în valută emis de BC Carpatica B. la data de 21.05.2009, părțile aveau în cont 2300 Euro, suma fiind neschimbată până în luna octombrie 2009 după separarea în fapt din luna august 2009 (fila 40 dos. I ciclu procesual).

In consecință instanța a constatat că părțile au dobândit bunuri în valoare de_ lei și anume: materiale de construcție ( 50 mc bolțari tip BCA, 20 buc. plasă striată, 420 buc. bolțari de cărămidă)- în valoare de 22.000 lei; proiect casă-în valoare de 4.000 lei; balastru și nivelare balastru -în valoare de 1.270 lei; servicii apă și branșament –în valoare de 1.500 lei; TV plasmă- în valoare de 1.600 lei; sobă-în valoare de 200 lei; robot cafea-în valoare de 250 lei; flex-în valoare de 150 lei; fier călcat-în valoare de 390 lei; butelie aragaz, în valoare de 150 lei; perdele- în valoare de 100 lei; set chei, cric, șurubelnițe, în valoare de 400 lei;2 mochete, 3 candelabre, 3 aplici perete-în valoare de 645 lei; 3 găleți vopsea și vopsea pentru colorat lavabil-în valoare de 300 lei; suma de 2.300 euro –respectiv 10.215 lei ( 1 euro = 4,4412 lei la cursul BNR din data de 02.12.2013).

In ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor, instanța a reținut că aceasta a fost egală. Astfel, din probatoriul administrat a reieșit că în perioada șederii în Italia ambele părți au fost angajate cu contract de muncă, reclamantul muncind la societatea ,,Imballaggi Zenoniani SNC di Zenoniani E&F”-în perioada mai 2007-iulie 2008 (filele 73-87 dos. I ciclu proc.), iar pârâta la societatea ,,Bertagnolli Ezio”-în perioada 21.06._08 când a intrat în șomaj (fila 57). Apoi, ulterior nașterii, pârâta a realizat venituri sub forma indemnizației primită pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la doi ani.

Veniturile nete realizate de reclamant, conform extraselor de cont, au fost între: 835,14 euro –mai 2007 ( fila 87 dos.I ciclu procesual), 947,39 euro- iunie 2007 ( fila 86 dos.I ciclu proc.) 1005,42 euro-ianuarie 2008 ( fila 79 dos.I ciclu proc.) și 2.392 euro –iulie 2008 .

Veniturile realizate de pârâtă în perioada în care a muncit în Italia au fost relativ similare celor realizate de reclamant. Spre ex., în luna noiembrie 2007 aceasta a încasat cu titlu de salariu suma de 989,28 euro, iar reclamantul suma de 986,18 euro, în luna oct.2007 pârâta a încasat ca și salariu suma de 989,28 euro, iar reclamantul 849,22 euro, în luna septembrie 2007 reclamantul a încasat un salariu de 928,74 euro iar pârâta un salariu de 989,28 euro, în luna iulie 2007 reclamantul a realizat un salariu de 947,39 euro, iar pârâta un salariu de 1.027,09 euro ( extrase cont filele 95,96,98, 99 dos.I ciclu proc.).

Faptul că ulterior nașterii pârâta a intrat în concediu pentru îngrijirea copilului, obținând venituri mai mici decât ale reclamantului și decât cele pe care le-a realizat cât timp a muncit, nu este de natură să reducă contribuția acesteia la dobândirea bunurilor comune, pârâta, în această perioadă având grijă de copilul părților, la fel putând fi situația dacă reclamantul ar fi ales să intre în concediu pentru îngrijirea copilului, și nu pârâta.

S-a dispus sistarea stării de codevălmășie matrimonială atribuind părților bunurile dobândite pe cât posibil in natură, evitând sultele prea mari. Astfel reclamantului i se vor atribui pe lângă materialele de construcție pe care le-a solicitat și mochetele, candelabrele, aplicele de perete și vopseaua lavabilă.

Pârâta va primi toate celelalte bunuri și c/v lucrărilor efectuate la casă care îi vor profita, precum și suma de bani rămasă în cont de care a dispus ulterior separației.

În acest context, reclamantul va avea de plătit pârâtei suma de 1360 lei cu titlu de sultă.

În baza art. 276 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată au fost compensate fiind admisă în parte atât acțiunea cât și cererea reconvențională.

Împotriva sentinței civile nr. 2174/2.12.2013 a Judecătoriei V. de Sus, în termen legal au formulat recurs, recalificat în baza art. 282 indice 1 Cod procedură civilă 1865 interpretat per a contrario, coroborat cu art. 84 Cod procedură civilă 1865 drept apel, atât apelantul reclamant-pârât T. A. F., cât și apelanta-pârâtă-reclamantă G. A.-V..

Prin motivele de apel depuse la dosar la filele 109-111, apelanta G. A.-V. a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 2174/2.12.2013 pronunțate de către Judecătoria V. de Sus în sensul excluderii de la masa bunurilor de împărțit, respectiv din lotul pârâtei apelante a sumei de 4000 lei reprezentând valoarea proiectului de casă, precum și a sumei de 2300 euro; includerea în masa bunurilor de împărțit, respectiv în lotul reclamantului și a sumelor de 6000 euro și 7000 euro, cu cheltuieli de judecată.

Apelanta a arătat că în opinia sa, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică cu privire la aspectele arătate în petitul apelului, în aprecierea apelantei, în mod greșit instanța de fond a inclus în masa bunurilor de împărțit suma de 2300 euro și suma de 4000 lei reprezentând contravaloarea proiectului de casă.

Apelanta afirmă că a demonstrat pe parcursul procesului calitatea de bun propriu a sumei de 2300 euro.

În ceea ce privește suma de 4000 lei reprezentând contravaloarea proiectului de casă, apelanta consideră că această sumă nu poate fi inclusă la partaj, întrucât, în aprecierea apelantei, această sumă nu reprezintă nici activ și nici pasiv al masei partajabile, apelanta arătând că această sumă reprezintă o cheltuială făcută în interesul căsătoriei, care nu s-a concretizat, nu s-a materializat în ceva anume.

Apelanta critică hotărârea și pentru neincluderea în masa bunurilor partajabile a sumelor de 6000 euro și 7000 euro solicitate de către pârâtă a fi partajate.

Apelanta afirmă că suma de 6000 euro a fost ridicată de pârâtă de la bancă la data de 2.02.2009 și dată reclamantului pentru a-și achita datoriile la jocurile de noroc, deci nu a fost folosită în interesul comun al familiei, și solicită a fi avute în vedere declarațiile martorilor R. G. C. și S. Procope, precum și declarația mamei reclamantului, din dosarul de divorț.

Apelanta arată că printr-un act sub semnătură privată, reclamantul recunoaște că a preluat suma de 6000 euro și este de acord ca în schimbul acesteia să îi rămână pârâtei materialele de construcții.

Apelanta arată că, în situația în care se includ în masa bunurilor de împărțit materialele de construcții, consideră firesc a se include în masă și suma de 6000 euro.

De asemenea, apelanta arată că suma de 7000 euro a fost ridicată de la bancă de mama reclamantului într-o perioadă scurtă de timp și nu se poate susține că a fost folosită pentru cheltuielile curente ale familiei, așa cum afirmă reclamantul, suma fiind mult prea mare pentru a justifica asemenea cheltuieli.

Susținerea apelantei este că aceste sume de bani au fost folosite de către familia intimatului reclamant pentru ridicarea, respectiv modificarea imobilelor de natură case de locuit situate pe . și 10A Repedea, B., ale căror fotografii au fost depuse la dosar.

Prin cererea sa de apel, respectiv prin motivele de apel, apelantul T. A. F. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul includerii în masa bunurilor de împărțit și a următoarelor bunuri mobile:_ euro, 2300 euro, 2180 euro, 550 euro, 3000 euro,_ lei, un robot de bucătărie în valoare de 35 euro; a se constata că apelantul are o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune, a se dispune compensarea cheltuielilor de judecată doar până la contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâtă, urmând ca pentru diferența până la_ lei (din care: 5000 lei taxă judiciară de timbru, 8300 lei onorarii de avocați, 1300 lei contravaloarea traducerii din italiană în română, 9400 lei contravaloarea drumurilor efectuate de mandatara apelantului T. S. la instanțele de judecată), pârâta să fie obligată la plata cotei de ½ din acestea.

În motivele de apel, apelantul a arătat că suma de_ euro depozit constituit la Banca Carpatica B. este suma care se afla în cont la data de 10.11.2008, când pârâta a revocat împuternicirea făcută în favoarea reclamantului.

Apelantul consideră că acești bani trebuie incluși în masa partajabilă, deoarece afirmă că acești bani nu au fost folosiți pentru nevoile familiei ci în scop personal de către pârâtă, ea retrăgând din cont în perioada 17.11.2008-2.02.2009, suma de_ euro, neputându-se susține că nevoile familiei erau de peste 2500 euro/lună.

Apelantul arată că suma de 2300 euro reprezintă contravaloarea șomajului primit de apelant în Italia, bani depuși în contul deschis în Italia, scoși din cont de mama apelantului și înmânați de către apelant pârâtei, care i-ar fi depus în contul din Banca Carpatica în 21.05.2009.

Suma de 2180 euro este compusă din suma de 1100 euro, bani pe care apelantul afirmă că i-a înmânat pârâtei pentru a achita contravaloarea reparației unei mașini avariate de către aceasta în Italia, iar 1080 euro reprezintă câștigul realizat de aceasta, la negru, în Italia, în perioada 1.06._09.

Apelantul afirmă că suma de 550 euro reprezintă câștigul la negru realizat de pârâtă în Italia în perioada 12-24.01.2009.

Apelantul arată că suma de 3000 euro reprezintă suma primită de către pârâtă de la sora apelantului, T. O., prin intermediul tatălui apelantului și înmânați fostei soacre, G. V., în data de 20.12.2007, bani solicitați de către pârâtă de la sora apelantului, pentru șederea în România, sumă ce nu a mai fost cheltuită de către foștii soți în acest scop.

Apelantul arată că suma de 19.200 lei reprezintă maternitatea pentru 24 de luni încasată în România, sumă primită pentru creșterea copilului părților.

Referitor la cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, din probele de la dosar rezultă că reclamantul a realizat în timpul căsătoriei venituri substanțial mai mari decât pârâta, respectiv apelantul a realizat_ euro iar pârâta 8430 euro.

Faptul că pârâta o perioadă de 2 ani a fost în concediu pentru îngrijirea copilului nu poate duce la concluzia stabilirii unor cote de contribuție egale, afirmă apelantul.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, compensarea acestora se solicită doar până la concurența sumei afectate în acest scop de către pârâtă iar pentru diferența până la totalul cheltuielilor de judecată, se solicită obligarea pârâtei la suportarea acestora în cota de ½ parte.

Atât apelantul cât și apelanta au depus întâmpinări la calea de atac formulată de partea adversă.

În probațiune s-au depus înscrisuri, planșe fotografice, s-a administrat proba cu interogatoriul apelantei-intimate G. A. V.,.

Proba testimonială cu martorii propuși de către apelant a fost respinsă de către instanța de apel, în temeiul art. 189 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865, deoarece martorii propuși sunt rude în grad prohibit, iar apelanta-intimată s-a opus audierii acestora, împrejurarea în care art. 189 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă 1865 arată că nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv.

Părțile au depus la dosar în mod succesiv note de ședință, concluzii scrise.

Analizând sentința civilă nr. 2174/2.12.2013 a Judecătoriei V. de Sus, pe baza motivelor de apel formulate prin cele două cereri de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că ambele apeluri sunt nefondate și urmează a fi respinse de către instanță, pentru considerentele ce succed:

În conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanță.

Art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, arată că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Prin urmare, trebuie reținut că acele cereri care nu au fost formulate în fața primei instanțe, în speță Judecătoria V. de Sus nu pot fi analizate pentru prima oară în calea de atac a apelului, așa cum prevăd dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă 1865.

În speță, părțile s-au căsătorit la data de 19 aprilie 2007 –fila 3 din dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus, atașat. Soții s-au separat în fapt aproximativ în luna august 2009.

Prin sentința civilă nr. 1480/7.06.2010 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, căsătoria părților a fost desfăcută din vina ambilor soți. Prin aceeași sentință a fost disjuns petitul reconvențional formulat de pârâtul reclamant în dosarul nr._ având ca obiect sistarea stării de codevălmășie matrimonială și partajarea bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, formându-se dosarul nr._ .

Pe parcursul procesului, care a cunoscut trei cicluri procesuale, părțile au depus la dosar numeroase precizări ale acțiunii de partaj formulate de apelant și respectiv ale cererii reconvenționale formulate de către apelantă în procesul de partaj, note de ședință, concluzii scrise, scripte prin care aduceau susțineri contradictorii uneori chiar și în raport de susținerile inițiale ale acestora, vizând bunurile indicate ca făcând parte din masa partajabilă, natura acestora, cota de contribuție la dobândirea acestora, fără însă a proba aceste susțineri contradictorii și contestate de partea adversă.

Art. 30 din Codul familiei aplicabil în speță, dispune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare din soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. În temeiul acestor dispoziții legale, un bun este comun dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: este dobândit de oricare dintre soți în timpul căsătoriei și nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le consideră bunuri proprii. Art. 31 din Codul familiei determină limitativ categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soț.

Comunitatea de bunuri este un efect legal al căsătoriei și deci bunul dobândit de oricare dintre soți, în condițiile precizate, este comun chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.

Noțiunea de bunuri dobândite în timpul căsătoriei trebuie să fie înțeleasă în sensul ei juridic, adică desemnând atât lucrurile care pot fi obiect de drepturi și obligații patrimoniale, cât și drepturile patrimoniale și acțiunile privind lucrurile și drepturile patrimoniale. În consecință, noțiunea de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, desemnează atât bunurile corporale, adică lucrurile mobile și imobile, cât și bunurile necorporale, adică drepturile reale, drepturile de creanță și acțiunile privind drepturile patrimoniale.

Prin noțiunea de bunuri dobândite în timpul căsătoriei se înțeleg toate drepturile patrimoniale, dar și drepturile de creanță.

În sensul art. 30 din Codul familiei, a dobândi înseamnă a deveni titularul unui drept real sau de creanță prin intermediul unor acte sau fapte juridice, ori în puterea legii. Bunurile devin comune fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor dobândite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut în mod expres sau tacit, însă neîndoielnic, că vor fi comune (art. 31 lit. b din Codul familiei). Bunul devine comun fără a deosebi dacă în actul de achiziție au fost trecuți ambii soți sau numai unul dintre ei. De asemenea, bunul devine comun dacă a fost dobândit prin munca ambilor soți sau numai prin munca unuia dintre ei.

Bunurile dobândite cu venitul din muncă al unuia din soți și cel dobândite cu împrumutul făcute de unul din soți sunt bunuri comune. De asemenea, fructele provenite de la bunurile comune sunt bunuri comune. Creanțele dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Calitatea de bun propriu trebuie dovedită.

Codul familiei prevede în art. 32 că soții răspund cu bunurile comune pentru cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune, pentru obligațiile ce au contractat împreună, pentru obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei.

În baza art. 32 din Codul familiei, soții răspund împreună pentru toate obligațiile contractate în timpul căsătoriei, obligații ce rezultă din administrarea și folosirea bunurilor comune, iar conform art. 35 din Codul familiei se consideră că soțul ce exercită singur aceste drepturi se socotește a avea consimțământul celuilalt soț.

În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Codul familiei, soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de aceste bunuri, oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi fiind socotit că are și consimțământul celuilalt soț.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, în analiza componenței masei bunurilor partajabile se impune a avea în vedere susținerile și recunoașterile, respectiv contestările părților și probele administrate.

Se remarcă astfel că, în privința bunurilor mobile corporale, părțile au avut în final o poziție comună, excepție făcând robotul de bucătărie cu valoarea indicată de 35 de euro, a cărui existență nu a fost dovedită, critica din motivele de apel formulată de apelant fiind neîntemeiată, precum și cu excepția sumelor de bani aflate în conturi. Inițial apelantul a indicat o anumită componență și valoare a masei partajabile, masă contestată doar parțial de către apelanta pârâtă reclamantă reconvențional care a întregit masa bunurilor comune și cu alte bunuri și valori, astfel încât, în urma acestor precizări succesive ale părților, în mod corect prima instanță a constatat că o parte din bunuri sunt recunoscute de ambele părți sub aspectul existenței și valorii lor, iar o parte sunt recunoscute sub aspectul existenței lor, dar nu sub aspectul valorii, respectiv al cuantumului acestora.

La termenul de judecată din 19 aprilie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 673 indice 3 Cod procedură civilă 1865, Judecătoria a luat declarația apelantei -pârâte-reclamante cu privire la bunurile și valorile care au fost indicate de apelantul -reclamant –pârât reconvențional prin precizările depuse în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, în etapa recursului, la filele 33-34 din acel dosar, conformându-se îndrumarului deciziei nr. 851/R/14.12.2011, lista acestor bunuri fiind citită punctual apelantei pârâtei-reclamante. Așa cum rezultă din consemnările menționate în încheierea ședinței publice din 19.04.2012, apelanta -pârâtă-reclamantă reconvențional a recunoscut că toate aceste bunuri, enumerate în „Precizările” aflate la filele 33-34 din dosarul amintit, fac parte din masa partajabilă și au valorile indicate, mai puțin perdelele, a căror valoare a fost indicată de către aceasta la 100 lei și nu 1000 lei, prin urmare criticile apelantei din motivele de apel vizând componența masei cu referire la contravaloarea proiectului de casă, sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește sumele de bani, părțile au indicat diferite valori, anexând fiecare extrase de cont, cuantumul acestor sume fiind diferit în precizările succesive ale părților.

Așa cum reiese din extrasele de cont depuse de părți la dosarul cauzei, în conturile personale ale părților, sub durata căsătoriei, au fost depuse și ridicate diverse sume de bani, atât de către părți personal cât și de către mama apelantului-reclamant-pârât reconvențional, Tomoioaga S., împuternicită a celor doi foști soți în acest sens. Cuantumul acestor sume a variat de la o lună la alta, fiind efectuate depuneri lunare, ridicările de numerar și plățile din conturi fiind, de asemenea efectuate periodic.

Cu toate că fiecare dintre părți a susținut că destinația unor sume retrase din aceste conturi ar fi fost una personală și nu exclusiv în interesul familiei, în cadrul cheltuielilor comune ale soților, aceste susțineri au rămas la stadiul de simple afirmații, ele nefiind dovedite. În absența administrării unor probe concludente în dovedirea acestor susțineri ale părților, în mod corect prima instanță a aplicat dispozițiile art. 32 și art. 35 din Codul familiei și a reținut că aceste sume au fost destinate să servească nevoilor obișnuite ale căsătoriei, în considerarea unor obligații comune ale foștilor soți, de la data încheierii căsătoriei și până la data separării în fapt a soților. Sumele de bani reprezentând remunerații, indemnizații, venituri ale părților, obținute în timpul căsătoriei și cheltuite în timpul căsătoriei pentru acoperirea nevoilor obișnuite ale familiei nu pot fi incluse în masa partajabilă.

Astfel reclamantul pârât reconvențional și pârâta reclamantă pârâtă reconvențional au recunoscut că s-au separat în fapt încă din luna august 2009. În mod corect prima instanță a interpretat ansamblul materialului probator administrat coroborat cu susținerile părților, constatând că retragerile de numerar efectuate înainte de luna august 2009, data separării în fapt a soților trebuie considerate ca fiind sume ce au servit nevoilor comune ale foștilor soți, iar după luna august 2009, în beneficiul părții care le-a efectuat.

În mod corect a reținut prima instanță că suma existentă în contul părților la data separării în fapt este aspectul cu relevanță juridică în speță-fila 40 dosar I ciclu procesual.

În ceea ce privește cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune, sunt de reținut următoarele:

Pentru stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune sunt admisibile toate mijloacele de probă, inclusiv proba cu martori și prezumțiile.

În ceea ce privește critica din motivele de apel vizând stabilirea cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, din analiza ansamblului materialului probator administrat în cauză coroborat cu susținerile părților, tribunalul apreciază că prima instanță în mod corect a reținut contribuția părților la dobândirea bunurilor comune.

Înscrisurile aflate la dosar se coroborează cu depozițiile martorilor audiați și dovedesc faptul că apelanta a realizat venituri pe toată perioada căsătoriei cu apelantul. Este de remarcat și faptul că în materia stabilirii cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, potrivit Codului familiei, se impune a se avea în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 30 și următoarele din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți sunt bunuri comune, de la data dobândirii lor, care, la desfacerea căsătoriei se împart conform învoielii lor sau, în caz contrar, prin hotărâre judecătorească, potrivit cu partea de contribuție a fiecăruia, fiind de principiu că aportul soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește în raport cu veniturile din munca prestată în scopul realizării sarcinilor comune de căsătorie și în funcție de munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor acolo unde ei există. În speță din căsătoria părților a rezultat minorul T. C. –F., născut la 22.10.2007, încredințat apelantei spre creștere și educare.

Dacă un soț contribuie numai cu o parte din veniturile sale din muncă la dobândirea bunurilor comune, cota lui la aceste bunuri se determină potrivit acestei părți din veniturile sale afectate în acest scop, fără a se putea considera că cealaltă parte a veniturilor din muncă, ce a fost cheltuită de acel soț, în scopuri personale, se include în masa bunurilor comune.

Chiar dacă un soț realizează în timpul căsătoriei un venit mai mare decât celălalt soț, dacă afectează constant o parte însemnată din veniturile sale acoperirii unor cheltuieli personale, nu se poate constata o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune în raport cu veniturile sale, deoarece acestea au intrat doar în parte în comunitatea de bunuri.

Pentru stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune sunt admisibile toate mijloacele de probă, inclusiv proba cu martori și prezumțiile.

Aportul soților la achiziționarea bunurilor comune poate fi dovedit cu orice mijloace de probă, inclusiv proba cu martori și prezumții, indiferent de vreo mențiune în actul de achiziție a bunurilor.

Ajutorul dat de părinți la cumpărarea unui bun sau la realizarea, construirea sa, se prezumă că a fost dat în favoarea copilului lor, ceea ce reprezintă un aport al acestuia la achiziționarea bunurilor comune, ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei lui de contribuție.

Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei constituie patrimoniul comun al acestora și prin natura lui implică dreptul de proprietate în devălmășie, fără o determinare de la început a unei anume cote pentru fiecare.

În lipsa unor probe concludente, pertinente și utile privind aportul mai mare al unuia dintre soți, operează prezumția că ambii soți au contribuit deopotrivă la dobândirea bunurilor comune.

Contribuția soților la constituirea patrimoniului comun se stabilește în raport cu veniturile din muncă cu care fiecare soț a participat efectiv la dobândirea bunurilor comune.

Diminuarea acestor venituri, ca urmare a acoperirii unor datorii personale de către unul din soți sau prin efectuarea unor cheltuieli în interes personal și nu al comunității de bunuri, este de natură să afecteze cota soțului respectiv asupra comunității de bunuri.

Pe de altă parte, același efect determinant în stabilirea cotelor soților, îl are și activitatea desfășurată de fiecare în gospodărie, în cadrul menajului, respectiv al activităților lucrative inițiate de către unul sau ambii soți, motivat de faptul că, asemenea activitate duce la realizarea unor economii sau la reducerea cheltuielilor gospodărești și deci, constituie, indirect, o contribuție la dobândirea bunurilor, astfel cum s-a arătat în jurisprudența instanței noastre supreme.

Dreptul de proprietate în codevălmășie al soților se consideră asupra totalității bunurilor comune, soții neavând stabilit de la început dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din acestea. Așa fiind, cu ocazia împărțelii bunurilor, cotele de proprietate se vor stabili asupra universalității acestora și nu pentru fiecare bun în parte ori categorie de bunuri mobile sau imobile.

Unicitatea sub care se prezintă această universalitate juridică, privită ca o masă de drepturi și obligații, face ca în mod corelativ, la încetarea stării de comunitate, împărțeala să se realizeze, de asemenea, prin unicitate de cote, stabilite pentru fiecare codevălmaș în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitate de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu categoriile de bunuri.

Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie să fie înțeleasă nu numai sub forma activităților direct producătoare de venituri, ci și din munca depusă de ambii soți în timpul căsătoriei, în cadrul activităților desfășurate de cei doi soți, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodărești, întrucât și aceste activități constituie în mod indirect, o contribuție la dobândirea masei bunurilor comune.

Ceea ce face obiectul partajului îl reprezintă bunurile comune ale soților în integralitatea lor, inclusiv economiile de care dispune unul din soți în timpul căsătoriei.

Dreptul de proprietate în codevălmășie al soților se consideră asupra totalității bunurilor comune, soții neavând stabilit de la început dreptul asupra anumitor categorii de bunuri sau asupra anumitei cote din aceasta.

Din probatoriul administrat reiese că în perioada șederii în Italia ambele părți au fost angajate cu contract de muncă, reclamantul muncind la societatea ,,Imballaggi Zenoniani SNC di Zenoniani E&F”- în perioada mai 2007-iulie 2008 ( filele 73-87 dos. I ciclu proc.), iar pârâta la societatea ,,Bertagnolli Ezio”-în perioada 21.06._08 când a intrat în șomaj ( fila 57). Apoi, ulterior nașterii, pârâta a realizat venituri sub forma indemnizației primită pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la doi ani.

Veniturile nete realizate de reclamant, conform extraselor de cont, au fost între: 835,14 euro –mai 2007 ( fila 87 dos.I ciclu procesual), 947,39 euro- iunie 2007 ( fila 86 dos. I ciclu proc.) 1005,42 euro-ianuarie 2008 ( fila 79 dos.I ciclu proc.) și 2.392 euro –iulie 2008 .

Veniturile realizate de pârâtă în perioada în care a muncit în Italia au fost relativ similare celor realizate de reclamant. Spre exemplu, în luna noiembrie 2007 aceasta a încasat cu titlu de salariu suma de 989,28 euro, iar reclamantul suma de 986,18 euro, în luna oct.2007 pârâta a încasat ca și salariu suma de 989,28 euro, iar reclamantul 849,22 euro, în luna septembrie 2007 reclamantul a încasat un salariu de 928,74 euro iar pârâta un salariu de 989,28 euro, în luna iulie 2007 reclamantul a realizat un salariu de 947,39 euro, iar pârâta un salariu de 1.027,09 euro ( extrase cont filele 95,96,98, 99 dos. I ciclu proc.).

Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a constatat contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune, criticile formulate de apelant fiind neîntemeiate și sub acest aspect.

În ceea ce privește suma de_ euro solicitată a fi inclusă la partaj de către apelant, susținerile apelantului nu au fost dovedite.

Sumele în cuantum de 1100 euro și 1080 euro, respectiv 550 euro, acestea fiind menționate în declarația de apel nu au fost solicitate la fondul cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă 1865. Susținerile cu privire la natura acestor sume nu au fost dovedite. Afirmațiile apelantului privind suma de bani înmânată apelantei pentru achitarea unei mașini avariate, respectiv repararea prejudiciului contând în avarierea unui autoturism urmare unui accident produs de apelantă nu au fost recunoscute de apelantă și nu au fost dovedite.

Cu privire la suma de 3000 euro menționată în declarația de apel, nici aceasta nu a fost recunoscută de apelantă, susținerile apelantului vizând această sumă nu au fost probate.

Nici susținerile apelantului vizând suma de_ euro, respectiv suma de bani încasată de apelantă în timpul concediului de maternitate, al concediului pentru îngrijirea copilului nu pot fi reținute. Apelantul totalizează indemnizațiile lunare și respectiv alocația lunară pentru minorul părților, sume despre care apelanta arată că au fost folosite pentru acoperirea nevoilor, cheltuielilor curente ale căsniciei și pentru nevoile copilului, care avea probleme de sănătate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, iar apelantul nu a dovedit contrariul, nu a propus probe în acest sens.

Cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată prin sentința atacată, sunt de reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă 1865, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, la plata cheltuielilor de judecată.

Art. 276 Cod procedură civilă 1865, prevede faptul că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare parte poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

În procesul de partaj în care părțile sunt și reclamanți și pârâți, partajul fiind un judicium duplex, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri cu totul neîntemeiate ale uneia din părți, avându-se în vedere cererile părților, respectiv apărările formulate, poziția fiecăreia dintre părți cu privire la cererile, respectiv apărările celeilalte și dovedirea acestei poziții prin probele administrate, cheltuielile de judecată trebuind a fi dovedite cu înscrisuri depuse la dosar, care să reflecte efectivitatea, realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Instituția compensării cheltuielilor de judecată nu are la bază ideea de culpă procesuală ci criteriul reglementat de art. 276 Cod procedură civilă 1865, criteriu aplicat corect de către prima instanță.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 296 alin. 1 teza I Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ambele apeluri declarate împotriva sentinței civile nr. 2174/2.12.2013, a Judecătoriei V. de Sus, pe care o va păstra, ca fiind temeinică și legală.

Având în vedere modul de soluționare al celor două cereri de apel, vor fi respinse și cererile apelanților de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

În conformitate cu dispozițiile OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cu modificările și completările ulterioare, onorariul d-lui avocat A. N. Z., desemnat pentru a asigura asistența juridică gratuită apelantului, conform încheierii civile din data de 17.03.2015 pronunțată în dosarul nr._, va fi achitat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de către apelanții G. A. V., domiciliată în B., .. 8A jud. Maramureș, cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 28 . și respectiv T. A. F., domiciliat în B., . . jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2174/2.12.2013, pronunțate de către Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Respinge cererile apelanților vizând cheltuieli de judecată în apel.

Dispune achitarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului în cuantum de 300 lei pentru domnul avocat A. N. Z., desemnat să asigure asistența juridică apelantului T. A. F., conform delegației pentru asistență juridică obligatorie emisă de către Baroul Maramureș sub nr. 442/8.04.2015.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015.

Președinte Judecător Grefier

Ț. D. P. G. G. H. M.

Red.Ț.D./2.07.2015

Tred. M.H./3.07.2015 - 4 ex./.>

Judecător la fond: M. Șimon

← Ordin de protecţie. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul MARAMUREŞ		Pensie întreţinere. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 278/2015. Tribunalul MARAMUREŞ