Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 373/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 6658/182/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator-4204
DECIZIA CIVILĂ nr. 373/A
Ședința publică din 25 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
Judecător: A.-A. S.-T.
Grefier C. A.
Pe rol este soluționarea cererii de apel formulate de apelanta Z. R.-C., domiciliată în Regatul Spaniei, Madrid, district Vicalvaro, ., ., cod_, cu domiciliul procesual ales în Baia M., ./23, jud. Maramureș, la Cabinet de Avocat „I. B.” împotriva sentinței civile nr. 5734 din 20.08.2015, pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 24.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru azi, 25.09.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5734 din 20.08.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Z. R. C. în contradictoriu cu pârâtul R. C. I., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ca, pe cale de ordonanță președințială, instanța să dispună suplinirea consimțământului pârâtului pentru deplasări multiple în Spania, în perioada 01.09._16, ale minorei R. M., născută la 09.10.2009, însoțită de către mama sa.
În motivarea cererii s-a arătat că minora este fiica reclamantei si a pârâtului, rezultată din căsătorie. Prin sentința civila 1519 din 12.02.2013, pronunțată în dosarul_/182/2012, s-a desfăcut căsătoria dintre soți, s-a dispus ca reclamanta să-și reia numele anterior, autoritatea părinteasca să fie exercitată în comun de către ambii părinți, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei. Totodată, a fost stabilit în favoarea pârâtului un program de vizitare a minorei. Ulterior locuința ce a constituit fostul domiciliul conjugal al părților a fost înstrăinată de aceștia de comun acord, iar minora s-a mutat împreună cu mama la bunicii materni în localitatea Groși. Ulterior reclamanta a plecat la muncă în străinătate, respectiv în Spania, unde și-a stabilit reședința, și începând cu 01.09.2015 urmează să lucreze în calitate de asistent manager, în cadrul unei firme, proprietatea actualului său prieten, sens în care a făcut toate demersurile legale, domiciliu, asigurări sociale, contract de muncă.
Problemele au apărut din cauza faptului că pârâtul înțelege să-i controleze viața în continuare, și să rămână în țară unde realizează venituri reduse. În condițiile în care, a intrat într-o relație care se va finaliza cu căsătorie, iar partenerul este om de afaceri, de origine română stabilit în Spania, este evident că în perioada celor 2 ani a mers de mai multe ori cu minora acolo, relația fiind excepțională între prietenul reclamantei și fetiță.
În condițiile în care prosperitatea economică este o certitudine acolo, a făcut demersuri pentru desfășurarea muncii, începând cu 01.09.2015, potrivit celor anexe, inclusiv demersuri de înscriere a fetitei la o școală arondată zonal, cu limba de predare în româna și spaniolă.
Deoarece, s-au modificat elementele din hotărârea judecătorească veche, a promovat și acțiune civilă privind exercitarea autorității, schimbarea locuinței, programul de vizitare, înregistrata sub numărul_ la Judecătoria Baia M., aflată în procedura de regularizare a cererii. Cu toate că a făcut demersurile necesare și l-a notificat pe pârât, acesta nu și-a dat acordul pentru a pleca cu minora în Spania. Refuzul este nejustificat, complinirea lui prin hotărâre judecătorească fiind necesară.
Dincolo de existența litigiului pe fond, aflat în fază incipientă, cerințele ordonanței sunt realizate deoarece, nu se prejudecă fondul, subzistă urgența justificată de situația școlară a minorei, dar și a reclamantei, există aparența dreptului în favoarea reclamantei și a minorei, iar paguba iminentă este dovedită, la dosarul cauzei dincolo de elementele materiale, existând traume și consecințe negative pentru minora, prin condiționarea acceptului de rămânerea în țară, oricum măsura fiind vremelnică potrivit art. 997 alin. 2 din Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, însă prezent fiind la termenul de judecată din data de 19.08.2015, atât pârâtul cât și reprezentantul acestuia au arătat că se opun admiterii cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă.
Trecând la soluționarea cererii, raportat la probatoriul administrat, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 1519/12.02.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._/182/2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, iar cu privire la minora R. M., născută din conviețuirea acestora, instanța a hotărât exercitarea în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești, stabilirea domiciliului minorei la cel al mamei, precum și exercitarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu minora conform programului de vizitare a acesteia, cuprins în dispozitivul sentinței astfel pronunțate.
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă la data de 12.02.2013 în ceea ce privește divorțul, iar referitor la cererile accesorii, acest lucru s-a petrecut la data de 24.06.2013.
Domiciliul minorei a fost stabilit la cel al mamei situat, la acea dată, în orașul Tăuții Măgherăuș, ., județul Maramureș, care a constituit și domiciliul comun al foștilor soți, însă pentru că aceștia au înțeles să lichideze comunitatea de bunuri (f.5), reclamanta, împreună cu minora, s-au stabilit la locuința părinților acesteia, situată în localitatea Groși, nr. 169, județul Maramureș.
Conform susținerilor ambelor părți, părinți ai minorei, aceștia au respectat în detaliu dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătorească de mai sus, privind programul de vizitare a minorei de către tatăl – pârât, reclamanta afirmând în cuprinsul cererii că a urmărit astfel interesul minorei.
În prezent, reclamanta este implicată într-o relație de concubinaj cu d-l F. O. care locuiește în Spania și cu care susține că intenționează să se căsătorească. Reclamanta, împreună cu minora, au mai locuit în Spania pentru perioade scurte, conform susținerilor ambelor părți, dar și înscrisului depus la fila 17 din dosar, constând în adeverință de înregistrare la evidența populației – Serviciul Municipal de Evidență a Populației Madrid, eliberat la data de 18.05.2015.
Reclamanta a dovedit în cauză faptul că în Spania, împreună cu partenerul său de viață actual, locuiesc într-un imobil situat la adresa indicată în cuprinsul contractului de închiriere depus la fila 19 din dosar, al cărui termen de valabilitate a fost stabilit până la data de 01.03.2017. Acest contract se constată că a fost încheiat numai cu partenerul de viață al reclamantei, d-l O. F..
Motivul principal ce se reține de către instanță că a determinat-o pe reclamantă să formuleze prezentul litigiu pe cale de ordonanță președințială și pe care, de altfel, aceasta l-a și invocat prin cererea formulată, este faptul că aceasta, începând cu data de 01.09.2015 își va începe activitatea la o firmă de construcții, în funcția de asistent manager, conform contractului de muncă pe perioadă determinată depus la fila 28 din dosar. Deși acest contract prevede ca dată a intrării sale în vigoare, 01.09.2015, în cuprinsul său nu a fost indicată data la care încetează raporturile de muncă având în vedere faptul că a fost încheiat pe o perioadă determinată. La fila 25 din dosar, în susținerea probei cu înscrisul reprezentat de contractul de muncă încheiat, reclamanta a depus și înscrisul potrivit căruia, în Spania, autoritățile i-au atribuit un număr de asigurare socială sau de înregistrare la data de 08.06.2015, dată ce coincide cu cea a încheierii contractului de muncă anterior menționat.
În ceea ce privește părțile din prezenta cauză, s-a mai reținut că pe rolul Judecătoriei Baia M., a fost promovat un litigiu de fond, înregistrat sub nr._, prin care reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat a se dispune schimbarea locuinței minorei R. M. din România în Spania- Madrid, la adresa cuprinsă în contractul de închiriere depus la dosar, exercitarea exclusivă de către mama - reclamantă a autorității părintești, precum și stabilirea în favoarea tatălui - pârât a unui alt program de vizitare a minorei decât cel menționat în hotărârea judecătorească prin care s-a desfăcut căsătoria părților. Acestui dosar nu i s-a stabilit un termen de judecată, aflându-se încă în procedura privind verificarea și regularizarea cererii deduse astfel judecății.
Potrivit art. 997 alin. (1) din codul de procedură civilă „instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
În speță, raportat la obiectul concret al litigiului, s-a constatat că sunt incidente și dispozițiile Legii nr. 272/2004. Astfel, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului statuează că „prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice alt act emis, sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului”
Conform art. 18 alin. (2) din același act normativ, deplasarea copilului în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți. Orice neînțelegere între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
De asemenea, în temeiul art. 31 al Legii nr. 272/2004, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copilului lor. Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a sa, acesta având dreptul să fie crescut în condiții care să-i permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În cazul unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
În speță, raportat la starea de fapt mai sus expusă, s-a apreciat de către instanță că interesul superior al minorei reclamă ca relațiile personale dintre aceasta și părinții săi să se desfășoare în continuare ca și până în prezent.
Așa cum s-a reținut mai sus, reclamanta locuiește împreună cu minora la domiciliul bunicilor materni, în localitatea Groși, județul Maramureș, iar pârâtul locuiește într-un imobil apartament situat în municipiul Baia M., conform înscrisurilor constând în actul de adjudecare din 27.01.2015 și încheierea de intabulare din 05.03.2015, date de S.C.P.E.J. M. i Asociații, Baia M..
Ambii părinți recunosc faptul că au respectat întocmai programul de vizitare stabilit în favoarea tatălui prin hotărârea judecătorească ce a dispus desfacerea căsătoriei acestora. Derularea legăturilor personale ale tatălui cu minora are loc după un program destul de încărcat, respectiv în fiecare săptămână a lunii, fie de vineri, ora 18:00, până duminică, ora 18:00, (în prima și a treia săptămână), fie de miercuri, ora 18:00, până joi, ora 18:00, (în cea de-a doua și cea de-a patra săptămână), la acestea adăugându-se și perioadele vacanțelor școlare și cele din timpul sărbătorilor legale. Pe parcursul întregului program de vizitare minora se deplasează de fiecare dată la domiciliul tatălui. Modalitatea de stabilire a acestui program a fost convenită de ambii părinți în timpul procesului privind desfacerea căsătoriei acestora. La acea dată minora avea vârsta de 3 ani și 4 luni, iar peste puțin timp va împlini 6 ani.
Principala cauză pentru care reclamanta a solicitat suplinirea consimțământului pârâtului pentru deplasarea minorei în străinătate, s-a reținut că este dorința acesteia de a se stabili în Spania, determinată de faptul că și-a găsit un loc de muncă acolo, unde urmează să locuiască împreună cu partenerul său de viață actual și cu care a arătat că intenționează să se căsătorească.
În cauză, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția urgenței privind admisibilitatea ordonanței președințiale care trebuie privită prin prisma interesului superior al minorei, câtă vreme o astfel de măsură o vizează direct pe aceasta.
Este adevărat că potrivit înscrisului depus în probațiune, reclamantă, începând cu data de 01.09.2015, urmează să-și desfășoare activitatea în Spania conform contractului de muncă depus la dosar, însă, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit că aceasta este cea mai bună opțiune în privința creșterii și educării minorei, rezultată din conviețuirea părților și cu privire la care s-a dispus prin sentința de mai sus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Modalitatea în care reclamanta a solicitat să se efectueze deplasările în străinătate ale minorei – multiple, în intervalul de 1 an de zile (01.09.2015 – 01.09.2016), s-a apreciat de către instanță că ar constitui un factor de instabilitate, atât fizică, dar și emoțională pentru minoră, care ar trebui să întrerupă în mod cvasitotal legăturile cu tatăl său rămas în țară.
Copilul este crescut în condiții bune, atât de mamă, cât și de tată, aspect necontestat de vreuna dintre părți și beneficiază, în același timp, de sprijin material și moral din partea ambilor părinți.
În susținerea cererii formulate de cale de ordonanță președințială, reclamanta a depus în probațiune și înscrisul constând în Raport de pshihodiagnostic și evaluare clinică și/sau pshihoeducațională întocmit de Cabinet Individual de Psihologie P. S. R. – Baia M., din cuprinsul căruia rezultă că, în urma interviului minorei, aceasta devine ușor anxioasă doar atunci când este nevoită să respecte programul de vizită a celor doi părinți, devenind stresată de schimbarea mediului și de faptul că ritmul activităților cotidiene suferă modificări. În același raport, s-a mai constatat că, în momentul când intervin schimbări de mediu pentru o perioadă de mai multe zile, sunt prezente anumite atitudini și manifestări ce determină sensibilitate emoțională.
Astfel, în condițiile în care minora s-a constatat că manifestă o sensibilitate emoțională ridicată atunci când este nevoită să schimbe programul de vizită stabilit, deși aceasta este familiarizată atât cu mediul cât și cu toate persoanele cu care vine în contact în acest fel, în contact, este de la sine înțeles faptul că în cazul intervenirii unor schimbări de natura celor arătate, pe o perioadă mai îndelungată, situația minorei se va agrava și o va afecta psihoemoțional.
Toate aceste aspecte au determinat instanța să considere că elementul urgență ce trebuie să existe pe lângă celelalte pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, trebuie analizat ținând seama numai de interesul superior al minorei. Tocmai pentru a-l pune în evidență, instanța a considerat necesar expunerea în detaliu a tuturor împrejurărilor care conturează starea de fapt.
Până a se decide că va trebui să plece în străinătate, însăși reclamanta a acționat întocmai, prin faptul că a procedat la înscrierea minorei R. M. la Școala Gimnazială D. C. Baia M., conform adeverinței nr. 1128/20.07.2015, depusă în probațiune de pârât. Cererea de înscriere în clasa pregătitoare a minorei a fost formulată de reclamantă la data de 27.02.2015. Ulterior, reclamanta a revenit asupra deciziei de mai sus și a procedat la înscrierea minorei, la data de 03.06.2015, în sistemul de învățământ spaniol, determinată fiind de toate celelalte evenimente petrecute (încheierea contractului de muncă, luarea sa în evidență de autoritățile spaniole).
Pentru considerentele mai sus expuse, reținând că măsura solicitată a fi dispusă pe această cale ar leza interesul minorei care, în prezent, se bucură de stabilitate și constatând că din acest punct de vedere, nu se justifică urgența acesteia, instanța a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Z. R. C., solicitând a se dispune admiterea apelului, schimbarea în tot, a hotărârii apelate, cu consecința admiterii ordonanței președințiale, așa cum a fost formulată la fond, în sensul suplinirii consimțământului pârâtului la deplasări multiple, în Spania, a minorei împreună cu reclamanta în perioada 01.09.2015 – 01.09.2016.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că, cerințele ordonanței președințiale sunt realizate potrivit art. 997 din Cod procedură civilă: "urgența", "aparența de drept", "vremelnicia" și "neprejudecarea fondului". Domiciliul apelantei dar și al minorei, în condițiile înstrăinării proprietății comune este potrivit înscrisurilor depuse la dosar, dar și în real, în Regatul Spaniei, Madrid, district Vicalvaro, . ., cod_ unde începând cu 01.09.2015, apelanta urmează să înceapă munca, iar minora să frecventeze, provizoriu, în condiții de adaptabilitate, cursurile pregătitoare specifice vârstei în regim bilingv. Dacă inadaptabilitatea va fi dovedită, urmează ca apelanta să ia măsurile corespunzătoare.
Apelanta a precizat că urgenta trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, aceasta se apreciază în raport de situația de fapt la momentul introducerii cererii, precum și la momentul judecării cauzei. Apelanta locuiește și are domiciliul în Spania, renunțând la locul de muncă din România, are un loc de muncă stabil acolo, în care va realiza venituri de 4 ori mai mari decât în țară (în interesul său și al minorei). A făcut și face dovada că minora va urma cursurile preșcolare, începând cu 01.09.2015 la o unitate de învățământ arondată zonal din Madrid, cu limba de predare în română și spaniolă și faptul că, fiind început de an școlar, minora nu poate rămâne într-o stare de incertitudine cu privire la situația sa școlară, cu atât mai mult cu cât frecventarea în țară a fost sistată.
Apelanta a mai arătat că vremelnicia măsurii luate reprezintă o condiție a ordonanței președințiale, care se află în strânsă legătură cu neprejudecarea fondului, a solicitat și solicită doar luarea unei măsuri provizorii, pentru o perioadă maximă (01.09._16), de suplinire a consimțământului pârâtului-intimat, la deplasări multiple necesare pentru verificarea posibilității adaptării minorei la noul mediu, având în vedere și că a dovedit că există o acțiune pe calea dreptului comun.
Formal, aparența dreptului este în favoarea sa deoarece prin sentința civila de divorț, definitivă, instanța a stabilit domiciliul minorei, "la reclamantă" . Minora a fost și este în grija apelantei, ea ocupându-se personal de la divorț și până în prezent de creșterea și educarea ei, a făcut și face dovada că a încetat raporturile de muncă în România, că are loc de muncă în Spania, cu condiții de locuire corespunzătoare, mult mai bune decât în țară și că a înscris-o pe minora să urmeze cursurile școlare la o unitate de învățământ din Madrid. Pârâtul intimat a putut și poate păstra legăturile cu minora, dovadă că a respectat programul din țară, dar și că în perioada 2013-2014 cât a fost plecată în vară, cu minora în Spania, a achitat acestuia sume de bani ca să facă deplasarea să o vadă și să mențină legătura cu el.
Apelanta a susținut că interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Un criteriu în plus poate fi și că o astfel de deplasare/deplasări este/sunt benefică/e pentru minoră, aceasta având posibilitatea de a își dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi și de a participa la evenimente care ar avea o înrâurire benefică asupra dezvoltării sale intelectuale și sociale, și nu în ultimul rând a învăța încă două limbi de circulație internațională.
Intimatul R. C. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că instanța de fond a apreciat corect că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței, aceste condiții trebuie analizate ținând seama numai și numai de interesele minorei și nu ale mamei acesteia. Instanța de fond a ținut cont în pronunțarea sentinței de raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit de un specialist în materie din care rezultă că minora ar fi afectata psiho-emoțional în cazul schimbării mediu.
Intimatul a susținut că nu dorește să o țină pe apelantă în țară, dar nici nu poate fi de acord ca minora să plece în Spania la o situație incertă din toate punctele de vedere, cu atât mai mult cu cât a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat schimbarea domiciliului minorei la dânsul, făcând dovada ca are condiții bune de creștere și educare a acesteia.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare.
La dosar au fost depuse în probațiune înscrisuri.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Petitul cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulat de către reclamantă a vizat suplinirea consimțământului pârâtului R. C. I. pentru deplasări multiple, în Spania, a minorei împreună cu reclamanta în perioada 01.09.2015 – 01.09.2016.
În plus față de elementele evocate de prima instanță, prin prisma înscrisurilor depuse în apel, se reține că în data de 19.09.2015 apelanta s-a căsătorit cu partenerul său F. O., a achiziționat cele necesare pentru debutul școlar al minorei în Spania, și-a reglementat situația locului de muncă.
Se reține că admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este subsumată, prin prisma prevederilor art. 996 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, întrunirii cumulative a mai multor condiții: urgența măsurii (cazul grabnic), vremelnicia ei (măsuri provizorii), neprejudecarea fondului (alin. 5) și stabilirea existenței aparenței de drept în favoarea reclamantului.
Caracterul provizoriu este subliniat și prin enumerarea scopurilor în care se dispune măsura, a situațiilor care justifică recurgerea la procedura ordonanței președințiale și anume: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar mai putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pe calea ordonanței președințiale instanța nu este chemată să stabilească dreptul, ci doar să cerceteze aparența acestuia, determinând, în corelație și cu verificarea întrunirii celorlalte condiții specifice, dacă pretenția invocată poate fi valorificată în procedura prevăzută de art. 996-999 Cod procedură civilă.
Așadar instanța de judecată este ținută a verifica pretenția din cererea introductivă în raport de o aparență de drept, urmare a unei cercetări sumare, fără a statua definitiv asupra fondului.
În mod corect prima instanță a procedat la analiza elementului „urgență”, specific procedurii de ordonanță președințială, prin prisma interesului superior actual, evaluat sumar, al fiicei minore a părților.
Litigiul de fond demarat de reclamantă și în cadrul căruia pârâtul a formulat o cerere reconvențională va tranșa problema viitorului fetiței în ce privește locuința pe care o va avea aceasta și titularul ori titularii autorității părintești, în condițiile în care ambele părți au invocat modificări ale situației locative.
În realitate prin prezenta cerere reclamanta tinde însă la a obține stabilirea locuinței minorei în Spania (chiar dacă pentru o perioadă determinată) în contextul în care reclamanta s-a căsătorit, s-a angajat și a înscris-o pe minoră la școală în străinătate.
Practic, urgența în speță o vizează pe mamă, aceasta dorind să se stabilească de îndată în Spania împreună cu soțul ei, să lucreze cu acesta și, în mod evident, să o aibă alături și pe fiica sa.
Analizând situația minorei detașat de aceste imperative ale mamei (dar și de cele, eventuale, ale tatălui), se constată că pentru fetiță nu există o urgență proprie în reglementarea situației astfel cum s-a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în sensul de „deplasări multiple”.
Este evident că reclamanta-apelantă își dorește să fie împreună cu fiica sa, s-o integreze în actuala sa viață, dar în contextul prezentei proceduri și ținând seama de existența litigiului pe fond, nu este în interesul minorei perturbarea actualului său mediu socio-afectiv, a reperelor cu care este familiarizată, prin deplasarea și rămânerea în străinătate.
Adaptarea minorei nu ar viza doar persoana actualului partener al mamei, locuința (reclamanta depunând eforturi pentru a stabiliza aceste elemente pe care le poate garanta) ci și o . alți factori care scapă de sub controlul reclamantei și anume: discontinuitatea în relația tată-fiică, relație desfășurată firesc și cu o frecvență deosebită, mediul lingvistic, mediul școlar și social.
În România la acest moment minora are condiții corespunzătoare, necontestate de altfel de vreuna dintre părți, este iubită, este vizitată frecvent de tată și în contextul litigiului de fond, nu corespunde interesului ei ca urgența mamei de a se stabili în Spania să genereze și pentru fetiță o urgență de a-și modifica reperele actuale.
Raportat la aceste aspecte, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat, reținând instanța că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta Z. R.-C., domiciliată în Regatul Spaniei, Madrid, district Vicalvaro, ., ., cod_, cu domiciliul procesual ales în Baia M., ./23, jud. Maramureș, la Cabinet de Avocat „I. B.” împotriva sentinței civile nr. 5734 din 20.08.2015, pronunțată de Judecătoria Baia-M. în dosarul nr._ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată azi, 25.09.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. G. A.-A. S.-T. C. A.
Red. S.T.A./25.09.2015
dact. A.C. /28.09.2015
Judecător la fond: V.-L. F.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
