Partaj judiciar. Decizia nr. 332/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 332/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr.332/R
Ședința publică din 11 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător A. L. V.
Judecător D. W.
Grefier M. H.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta P. V., domiciliată în Baia M., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 130 din 20.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 28.10.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de 4.11.2015, apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 130 din 20.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta pârâtă reconvențional M. V. în contradictoriu cu pârâtele M. F., S. A. reprezentată prin mandatar M. N., C. M. și pârâta reclamantă reconvențional P. V. după cum urmează: S-a constatat că prin partajul voluntar intervenit la data de 18.09.1991, între reclamanta pârâtă reconvențional M. V., pârâta M. F., defuncta M. R. (moștenită de pârâta reclamantă reconvențional P. V., în calitate de fiică) și defunctul C. A. (moștenit de către pârâtele C. M. și S. A., în calitate de soție supraviețuitoare și fiică), terenurile incluse ulterior în titlurile de proprietate nr._ cod_ pentru suprafața de 9.769 mp, și nr._/2008 cod_ pentru suprafața de 8.700 mp, ambele emise în numele titularilor C. A., M. F., M. V., M. R., au fost împărțite prin atribuirea în natură a suprafețelor identificate în suplimentul IV al raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de către exp. B. A. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel: în lotul reclamantei pârâte reconvențional M. V., suprafața de 2.846 mp, inclusă în T.P. nr. nr._, aferentă numărului cadastral 7164 din CF_ (nr .vechi 3474) Tg. Lăpuș, delimitată cu linia de culoare roșie între reperii 67-24-25-6--65-62-61-60-52-56-57-69-68-67, și suprafața de 2.175 mp inclusă în T.P. nr._/2008 delimitată cu linia de culoare roșie între reperii 16-72-78-79-16; în lotul pârâtei M. F., suprafața de 1.241 mp, inclusă în T.P. nr. nr._, aferentă numărului cadastral 7166 din CF_ (nr .vechi 3474) Tg. Lăpuș, delimitată cu linia de culoare cain între reperii 58-32-33-54-53-58, și suprafața de 2.175 mp inclusă în T.P. nr._/2008 delimitată cu linia de culoare cain între reperii 35-16-79-36-35; în lotul defunctei M. R. (decedată la data de 21.05.009, moștenită de pârâta reclamantă reconvențional P. V., în calitate de fiică), suprafața de 2.860 mp, inclusă în T.P. nr. nr._, aferentă numărului cadastral 7165 din CF_ (nr .vechi 3474) Tg. Lăpuș, delimitată cu linia de culoare neagră, între reperii 60-59-58-53-51-52-60, și suprafața de 2.175 mp inclusă în T.P. nr._/2008 delimitată cu linia de culoare neagră între reperii 72-73-74-77-78-72; în lotul defunctului C. A. (decedat la data de 03.11.1994, moștenit de către pârâtele C. M. și S. A., în calitate de soție supraviețuitoare și fiică), suprafața de 2.820 mp, inclusă în T.P. nr. nr._, aferentă numărului cadastral 7167 din CF_ (nr .vechi 3474) Tg. Lăpuș, delimitată cu linia de culoare albastră între reperii 34-35-36-37-55-34 și suprafețele de 490 mp și 0,1682 ha, incluse în T.P. nr._/2008, delimitate cu linia de culoare albastră între reperii albastră, reperii 74-75-76-77-78, și respectiv cu linia de culoare neagră între reperii 67-8-9-19-20-21-25-26-67.
Asupra parcelelor identificate mai sus s-a dispus întabularea în cartea funciară a drepturilor de proprietate în favoarea reclamantei pârâte reconvențional M. V. și a pârâtei M. F., cu titlu de bunuri dobândite prin partaj succesoral, precum și a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei reclamante reconvențional P. V., respectiv a dreptului de coproprietate în favoarea pârâtelor C. M. și S. A., cu titlu de bunuri dobândite prin moștenire. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional P. V., ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Lăpuș sub nr._, reclamanta M. (M.) V. în contradictoriu cu pârâții M. F., S. A., C. M. și P. V., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșire din indiviziune cu privire la terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. 516/45 cod_ în suprafață de 9769 mp din locul numit „Valea Ursului” (VI. Ursoiului) conform partajului voluntar încheiat între coindivizari la data de 18.09.1991 prin înscrisul semnat de către defunctul C. I., tatăl reclamantei și al fraților săi C. A., M. F. și M. R.; atribuirea parcelei cu nr. cadastral 7164 din cartea funciară_ Tg. Lăpuș în favoarea reclamantei M. V., a parcelei cu nr. cadastral7165 din cartea funciară nr._ Tg. Lăpuș în favoarea lui M. R., a parcelei cu nr. cadastral 7166 din cartea funciară_ Tg. Lăpuș lui M. F. și a parcelei cu nr. cadastral 7167 din cartea funciară_ Tg. Lăpuș lui C. A.; întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea fiecăruia dintre coindivizari conform împărțelii efectuate; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.
În probațiune s-a depus Titlul de proprietate nr. 516/45 cod_, Titlul de proprietate nr._ cod_, acte de stare civilă, înscrisul dactilografiat reprezentând modalitatea de atribuire a terenurilor, conform partajului convențional dintre frați, înscrisul sub semnătură privată „Situația de la Lăpuș” CF_ Tg. Lăpuș, CF_ Tg. Lăpuș, CF_ Tg. Lăpuș, CF_ Tg. Lăpuș.
Expunând situația de fapt, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate după defunctul C. I., tatăl reclamantei și al fraților săi C. A., M. F. și M. R..
Imediat după apariția Legii nr. 18/1991, descendenții titularului au hotărât împărțirea terenurilor rămase după părinți încheind un partaj voluntar în data de 19.09.1991 prin înscrisul denumit „Situația împărțirii terenurilor între frații C. A., M. V., M. R. și M. F.” semnat de către toți frații.
Astfel, printre terenurile împărțite figurează și terenul din locul numit Vl. Ursului (Vl. Ursoiului) pe care l-au împărțit în 8 loturi conform înscrisului întocmit cu acea ocazie, denumit „Situația de la Lăpuș”, întrucât acest teren este situat în extravilanul localității Tg. Lăpuș. Fiecăruia dintre frați i-a revenit câte două parcele prin tragere la sorți, având în vedere că pe lângă terenul în suprafață de 9769 mp din titlu, mai exista o parcelă de 8700 mp, inclusă ulterior în Titlul de proprietate nr._ cod_ din data de 25 iulie 2008.
La data de 18.09.1991, s-au făcut 4 loturi pentru terenul în suprafață de 9769 mp, înscris în prezent în Titlul de Proprietate nr._ și încă 4 loturi pentru terenul care acum se află în Titlul de Proprietate nr._ cod_ din 25 iulie 2008, în suprafață de 8700 mp.
În cuprinsul actului dactilografiat, la fiecare dintre frați a fost repartizată, prin tragere la sorți, câte o suprafață de 40 ari, respectiv reclamantei i-a revenit . de 9769 mp (de la pădure în stânga, conform schiței din înscrisul „Situația de la Lăpuș” ) și . de 8700 mp, și așa mai departe fiecăruia dintre coindivizari, conform numerotării loturilor menționate în act.
În acest înscris, numărul din stânga paginii de sub denumirea „Tragerile” se referă la . de sub numere și numele părților pornind de la vecinătatea pădure, luând parcelele din partea dreaptă a paginii spre stânga. De la acea dată și până în prezent, fiecare își folosește parcelele conform împărțelii.
Loturile din Titlul de proprietate nr. 516/45 cod_ sunt în suprafață de 2.820 mp fiecare, mai puțin lotul pârâtei M. F., care deține doar suprafața de 1.241 mp, pentru că o parte din lotul acesteia, respectiv suprafața de 1600 mp, este inclusă separat într-un titlul de proprietate emis pe numele lui M. N., soțul decedat al pârâtei.
La întabularea dreptului de proprietate s-a efectuat și parcelarea cadastrală a terenului conform împărțelii făcute între ei, încă din 18.09.1991.
Reclamantei M. V. i-a revenit . la sorți și aceasta a fost identificată la întabulare cu nr. cadastral 7164 din Cartea Funciară nr._ Tg. Lăpuș.
Defuncta M. R. (moștenită de pârâta P. V., în calitate de fiică) a dobândit . prin tragere la sorți și aceasta a fost identificată la întabulare cu numărul cadastral 7165 din Cartea Funciară nr._ Tg. Lăpuș,.
Pârâta M. F. folosește . tragere la sorți și aceasta a fost identificată la întabulare cu numărul cadastral 7166 din cartea funciară nr._ Tg. Lăpuș care este alăturată parcelei din Titlul de Proprietate eliberat pe numele soțului său M. N., care încă nu este întabulată.
Pârâtele C. M. și S. A. (moștenitoarele defunctului C. A.) folosesc . prin tragere la sorți și aceasta a fost identificată la întabulare cu nr. cadastral 7167 în CF_ Tg. Lăpuș.
Doi dintre frații reclamantei au decedat, respectiv, C. A. și M. R., iar moștenitorii lor sunt:după C. A.: C. M., soția supraviețuitoare și S. A., fiică; după M. R. este P. V. - fiică. Numele corect este pentru toți acela de M..
Întrucât pârâta P. V. nu dorește să se prezinte la notarul public pentru a se consemna partajul printr-un act autentic, reclamanta a fost nevoită să formuleze prezenta cerere.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 730 din vechiul Cod civil.
Cererea a fost timbrată cu suma de 149 lei și a fost comunicată părților.
La data de 23.01.2013, pârâta P. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei așa cum este formulată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.
În principiu, nu s-a opus admiterii acțiunii de ieșire din indiviziune dar nu în condițiile arătate de reclamantă, pentru următoarele considerente:
Nu există nici un înscris intitulat „partaj voluntar” încheiat și semnat de către coindivizari în anul 1991.
Înscrisul intitulat „Situația de la Lăpuș” nu poartă nici o semnătură care să ateste partajul voluntar. Menționează că nu știe ce reprezintă înscrisul intitulat „Situația de la Lăpuș”.
Al doilea înscris depus la dosar în care sunt trecute toate terenurile ce urmează a fi împărțite rezultă doar suprafețele ce le revin la fiecare moștenitor, dar nu se arată modul lor de împărțire.
Nici înscrisul „Situația de la Lăpuș” nu lămurește problema împărțirii cu atât mai mult cu cât acest înscris nu este datat și nu poartă nici o semnătură, astfel că acest înscris nu are nimic comun cu un act de partajare.
Prin modul de partajare, terenurile nu sunt egale ca suprafață și nici ca valoare și unele parcele rămân fără cale de acces.
În concluzie, nu se opune partajării, dar această partajare să respecte unele principii: suprafețe egale, valori egale, cale de acces la toate parcelele.
În acest sens, apreciază că se impune o parcelare în 2-3 variante din care să se aleagă cea mai convenabilă pentru toate părțile.
Nu corespunde adevărului că nu a dorit să se prezinte la notar pentru a se face un partaj, mai mult, nu a fost solicitată niciodată în acest sens.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 115 – 119 Cod procedură civilă.
În probațiune, s-a solicitat interogatoriul reclamantei și a celorlalți pârâți, expertiza topografică cu partajarea în 3-4 variante, martori.
La data de 22.04.2013 pârâta P. V. a depus completare la întâmpinare și cerere reconvențională, în care arată că nu se opune sistării stării de indiviziune, dar se opune modalității de partajare solicitată de reclamantă; solicită efectuarea unor variante de partaj care să respecte și propunerile pârâtei și arată că nu există nici un partaj voluntar între coproprietari.
Prin cererea reconvențională solicită instanței în contradictoriu cu reclamanta M. V. și pârâtele M. F., S. A. și C. M., anularea documentației cadastrale nr. 1853/2005 care a stat la baza întabulării TP nr._, radierea înscrierilor din CF_, nr. cadastral 7164, CF_, nr. cadastral 7165, CF_, nr. cadastral 7166, CF_ nr. cadastral 7167 Tg. Lăpuș, în sensul anulării înscrierii în aceste CF-uri a dreptului de proprietate în baza documentației cadastrale nr. 1853/2005, întocmirea unei noi documentații cadastrale care să stea la baza unei noi întabulări în CF a TP_, sistarea stării de indiviziune dintre părți, cu privire la terenul în suprafață de 8700 mp, cuprins în TP_/2008 situat în locul numit „Valea Ursului” - în natură fânețe, compus din două parcele, una în suprafață de 7018 mp între vecinii N-pădure, E-M. N., S- pârâu, V-fânețe și a doua în suprafață de 1682 mp între vecinii: N-pădure, E-drum județean, S-M. N., V-pădure.
Partajarea în natură a terenurilor cuprinse în cele două titluri de proprietate, ținând seama de cota de proprietate a părților, respectiv cota de 1/4 pentru reclamanta pârâtă reconvențional, cota de 1/4 pentru pârâta M. V., cota de 1/4 pentru pârâta M. F. și cotele de 1/8 parte fiecare pentru pârâtele S. și C. M.; întabularea în CF a dreptului de proprietate în favoarea fiecărei părți, în funcție de varianta de partaj aleasă; cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește temeinicia cererii reconvenționale, arată că dorește partajarea celui de-al doilea TP, deoarece terenul cuprins în acesta se află în prelungirea celui cuprins în acțiunea inițială și se impune partajarea ambelor terenuri pentru obținerea unor loturi funcționale.
Ambele titluri de proprietate conțin bunuri ce provin din masa succesorală după autorul comun, defunctul C. I., astfel că este justificată cererea de a se partaja întreaga masă succesorală.
Anularea documentației cadastrale și a întabulărilor întocmite în baza acesteia se impune, raportat la modul în care s-a întocmit. Astfel, TP nr. 516/2002 cuprinde suprafața de 9.769 mp, parcelă compactă, conform procesului verbal de punere în posesie, cu lungimea de 209 m, lățimea la drum de 50 m, lățimea la V de 58,80 m.
Prin urmare, punerea în posesie nu este identică cu documentația cadastrală și cu întabularea, deoarece conform documentației cadastrale între . 7167, există intercalată o altă parcelă care nu face parte din TP 516/2002.
Pe de altă parte, nu înțelege rațiunea pentru care s-au realizat 4 parcele cadastrale. Implicit în această formă, s-a impus un partaj, care nu a fost niciodată acceptat de pârâta - reclamantă reconevnțional.
Documentația cadastrală trebuia întocmită cu respectarea procesului verbal de punere în posesie. Nu a solicitat niciodată și nici nu și-a dat acordul pentru ”parcelarea” terenului din titlu. Prin urmare, documentația cadastrală trebuie anulată, cu consecința radierilor din CF a acestor operațiuni și întocmirea unei noi documentații, legale și corecte.
Cu privire la partajarea celui de-al doilea titlu de proprietate, aceasta este realizabilă, chiar dacă terenul nu este în prezent întabulat în CF. Așa cum arăta, suprafața cuprinsă în acest titlu se află în continuarea celui din primul titlu, motiv pentru care, în vederea obținerii unor parcele funcționale, se impune partajarea ambelor titluri de proprietate.
Cu referire la primul titlu de proprietate, și la existența acelei parcele intercalate, semnalează următoarea anomalie: pe procesul verbal de punere în posesie se face mențiunea: ”S=1,1369 ha-0,16 ha, S rămasă = 0,9769, cuprins în titlul de proprietate_/77 eliberat pe numele M. N., Fântânele, 69”. Acest lucru presupune că suprafața inițială a TP era de 11.369 mp din care s-a scăzut 1.600 mp, care au fost trecuți în titlul de proprietate al numitului M. N., soțul pârâtei M. F.. Pentru această modificare de suprafață, pârâta reclamantă reconvențional nu și-a dat acordul.
Prin urmare, partajul corect ar trebui să reflecte această operațiune iar pârâta M. F. să primească mai puțin cu 1200 mp, suprafață care ar trebui împărțită la cele 3 părți din dosar, și în acest mod fiecăruia i-ar reveni câte 2.842,25 mp iar pârâtei M. F. o suprafață de 1.242,25 mp.
În ceea ce privește momentul procesual la care a depus această cerere reconvențională, arată că potrivit art. 673 ind. 7 Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărțelii, fără ca privitor la aceste bunuri să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanța va putea cuprinde bunurile omise. Prin urmare, existând o astfel de permisivitate legală de cuprindere în masa de împărțit și a altor bunuri decât cele cu care a fost inițial investită instanța a apreciat că cererea reconvențională poate fi primită și la acest moment procesual. Altmiteri, ar trebui ca instanța să dispună disjungerea cererii reconvenționale pentru ca mai apoi să dispună judecarea conexuală a celor două dosare, ceea ce ar prelungi inutil durata de soluționare a cauzei.
În drept, cererea reconvențională este întemeiată pe dispozițiile capitolului VII Cod procedură civilă, art. 119 Cod procedură civilă.
În probațiune, solicită interogatoriul tuturor părților, expertiza topografică, expertiza grafologică și îți rezervă dreptul de a completa probațiunea.
Reclamanta M. V. a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta P. V. și solicită instanței să aibă în vedere următoarele:
I. Pe cale de excepție, conform art. 135 coroborat cu art. 119 din Codul de procedură civilă, solicită disjungerea cererii reconvenționale și judecarea ei separat întrucât a fost formulată cu mult după prima zi de înfățișare.
II. Pe fond, solicită respingerea petitelor privind anularea documentației cadastrale nr. 1853/2005, radierea înscrierilor din cărțile funciare arătate și întocmirea unei noi documentații cadastrale întrucât nu au temei legal, nu sunt justificate și se ajunge la aceeași finalitate, respectiv întabularea dreptului de proprietate în comun, în baza titlului de proprietate 516/2002.
Pârâta reclamantă reconvențional P. V. este în necunoștință de cauză, nu cunoaște limitele terenului cuprins în titlul de proprietate supus partajării și nici înțelegerea pe care reclamanta împreună cu mama ei defuncta M. R., cealaltă soră M. F. și fratele lor C. A. au făcut-o prin împărțirea terenului așa cum au arătat în acțiunea introductivă.
Cu privire la celălalt titlu de proprietate nr._/2008 care cuprinde suprafața de 8700 mp, arată că poate fi partajat în natură dar și acela ar trebui în primul rând întabulat în cartea funciară, ce are ca și consecință, prelungirea în timp a procesului.
Pentru termenul din data de 13.06.2013, pârâta reclamantă reconvențional P. V. a depus note de ședință prin care a arătat că prin acțiunea introductivă nu se solicită a se efectua partajarea terenurilor conform cotelor de proprietate și nici nu se indică aceste cote.
Consideră că trebuia să se solicite constatarea acestor cote și să se ceară partajul conform cotelor și loturile să fie egalizate valoric prin escontentare. Nu este de acord să se partajeze terenul conform solicitării reclamantei deoarece un astfel de partaj nu există, documentul dactilografiat depus la dosar nu este datat, nu poartă semnăturile tuturor persoanelor, motiv pentru care solicită expertizarea acestui înscris. De asemenea, acest document nu reflectă realitatea. Multe din parcelele nu se regăsesc la actualii proprietari și nici suprafețele nu corespund, mai ales cea din locul numit ”Valea Ursului”, unde, dacă ne raportăm la cele 40 de ari menționate pe document ar trebui să aibă 1,6 ha când în realitate sunt în total 2 ha. M. V. deține un titlu de proprietate individual cu suprafața de 40 ari din locul numit Valea Ursului, care se suprapune peste titlurile comune. Documentul olograf nu este semnat, nu este indicată denumirea terenului, nu se poate determina nimic din cuprinsul acestui document de natură a-i conferi calitatea unui act de partaj voluntar.
Pe de altă parte, problema partajării pe cote este obligatoriu a fi dezbătură în cauză deoarece în caz de loturi inegale valoric, celelalte părți trebuie despăgubite prin sultă.
Categoric loturile nu vor avea valori identice deoarece lotul care are front la drumul public și pe care îl solicită reclamanta M. V. este mai valoros decât toate celelalte loturi, care, pe lângă faptul că nu au front la drum, nu au nici căi de acces.
Nu este de acord cu modalitatea de partaj solicitată de reclamantă deoarece conform adresei nr. 4772/07.06.2013, comunicată de OCPI Maramureș, documentația cadastrală care a stat la baza întabulării titlului de proprietate nr. 516/2002 a fost recepționată ca urmare a cererii formulate de M. V. și M. F.. Deci, nici pârâta P. V. nici mama sa, titulara în viață atunci a dreptului de coproprietate, nu și-au dat acordul la o întabulare în acest mod a titlului de proprietate. D. aceste două persoane au solicitat și întabulat, după propria lor dorință, terenul din TP, în modul arbitrar dorit de ele.
La fel s-a întâmplat și cu suprafața totală de 11.369 mp, fiind cuprinsă, fără acordul mamei sale sau al său, în TP_/77 emis în favoarea lui M. N., soțul decedat în prezent al pârâtei M. F. și intercalată între cele 4 parcele. Cu privire la această suprafață de teren, arată că pârâta M. F. a declarat în fața notarului că deține cota de ¼ parte din terenul în suprafață de 9769 mp din TP 516/2002, când în realitate, ea a cuprins în titlul de proprietate emis pe numele soțului său, M. N., suprafața de 1600 mp care în mod normal trebuiau să fie cuprinși în TP nr. 516/2002. Cu alte cuvinte, dorește să i se atribuie atât suprafața de 1600 mp cât și ¼ din terenul inclus în TP 516/2002, atitudine nelegală și imorală, iar reclamanta M. V. nu s-a prezentat niciodată în fața notarului pentru a da declarația de recunoaștere a cotei sale de proprietate, deși a fost somată de către notar în acest sens.
Pe . se află construcțiile edificate în mod nelegal de fiul acesteia, M. N.. Scopul urmărit de M. V. când a solicitat parcelarea terenului din TP 516/2002 a fost ca această parcelă de teren să îi revină fiului său. De altfel, cei doi, prin declarații neadevărate, au obținut din partea Primăriei o adeverință conform căreia M. N. are teren în locul numit Valea Ursului. În realitate, mama acestuia, reclamanta M. V. are o cotă de ¼ parte teren în locul numit Valea Ursului.
Cât privește poziția procesuală a celor 3 pârâte cu privire la cererea reconvențională, precizează că nu a existat nici o împărțire voluntară a terenului între frați, întabularea făcută în 2005 nu are cum să rămână nemodificată, deoarece nu respectă procesul verbal de punere în posesie, documentația cadastrală a fost recepționată ca urmare a cererilor făcute de M. V. și M. F., terenul neîntabulat nu poate fi menținut în indiviziune, întrucât legea îi dă dreptul să solicite sistarea unei stări de indiviziune, acest teren este corp comun cu cel din acțiunea introductivă, faptul că pentru ele s-au emis două titluri de proprietate ține de procedura urmată în fața comisiei locale de fond funciar care a probat doar în parte cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, diferența respinsă fiind câștigată urmare a unui proces separat.
Cât privește temeiul de drept care a stat la baza petitelor din cererea reconvențională, arată că potrivit ordinului directorului general al ANCPI nr. 634/2006 - art. 12, și a regulamentului de punere în aplicare a acestui ordin, atunci când imobilul nu a mai fost înscris în cartea funciară, i se dă număr cadastral întreg. În cazul de față a fost întabulat un TP cuprinzând o suprafață totală de 9.769 mp, care trebuia să aibă un număr cadastral întreg.
În schimb, documentația cadastrală a fost întocmită pe 4 numere cadastrale realizându-se astfel o partajare nelegală a acestui teren. Conform aceluiași act normativ - art. 5, proprietarul împreună cu persoana autorizată procedează la identificarea amplasamentului imobilului. În cazul de față, persoanele care au solicitat întocmirea și avizarea documentației cadastrale sunt doi dintre coproprietari iar pentru ceilalți doi, nu există procură sau mandat de reprezentare. Pe planul de amplasament scrie că parcelarea s-a făcut la solicitarea proprietarilor. Conform art. 14 din același act normativ, toate imobilele rezultate în urma dezlipirii trebuie să aibă acces la drum sau să aibă îndeplinită condiția de servitute, dacă este cazul.
Nici una din aceste condiții nu este îndeplinită de documentația cadastrală contestată.
Pârâta reclamantă reconvențional nu a fost chemată niciodată, ca de altfel nici mama sa, în fața notarului pentru un partaj voluntar, terenul nu a fost folosit deloc de familia sa în ultimii 5-6 ani pentru că M. N. mu le-a permis accesul și nu au beneficiat de vreun profit de pe urma acestui teren.
Prin concluziile scrise depuse de pârâta reclamantă reconvențional P. V. la termenul din data de 04.02.2014, se solicită, în principiu, respingerea acțiunii și în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii introductive, solicită sistarea stării de indiviziune în varianta 2 din anexa 5 la suplimentul III al raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, fără vreo preferință în ceea ce privește parcelele atribuite pârâtei reclamante reconvențional.
Solicită cheltuieli de judecată constând în: 4000 lei onorariu avocațial, 925 lei onorariile expertului, cheltuieli de transport 100 lei X 15 termene de judecată plus două deplasări în teren, adică 100 X 17=1700 lei plus deplasările la instanță cu fostul avocat 4 X 100 lei, în total suma de 7025 lei.
Reclamanta M. V., prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 11.12.2014, a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. 516/45 cod_ în suprafață de 9769 mp din locul numit „Valea Ursului”(Vl. Ursoiului), conform partajului voluntar încheiat între coindivizari la data de 18.09.1991 prin înscrisul semnat de către toți frații, conform Raportului întocmit în acest sens de către expert ing. B. A. V., variantă care se regăsește în raportul de expertiză tehnică supliment IV cu stabilirea unei căi de acces pe o lățime de 3,5 m pe aliniamentul punctelor 68-69-57-56-52-51-53-54-55-37-36-79-78-77-76.
În esență reiterează temeiurile de fapt și de drept invocate prin cererea introductivă, cu precizarea că părțile au fost de acord să se împartă conform partajului voluntar din 19.09.1991 încheiat între coindivizari și terenul din Titlul de proprietate nr._, împărțire care se regăsește în Raportul de expertiză - supliment nr. IV, în care este identificată și calea de acces de 3,5 m lățime între punctele anterior indicate.
Reclamanta nu este de acord cu solicitările reconvenționale a lui P. V. de a se anula documentația cadastrală nr. 1853/2005 care a stat la baza întabulării Titlului de proprietate nr. 516/45 și radierea înscrierilor din cărțile funciare nr._,_,_,_ în sensul anulării acestor cărți funciare.
La data efectuării acestei întabulări, regulamentul OCPI permitea efectuarea mai multor parcele și întabularea fiecărei parcele distinct, dar în coproprietate conform Titlului de proprietate.
Toți coindivizarii au fost de acord cu întabularea așa cum a fost efectuată în 2005. Este încă o dovadă a faptului că între părți a existat înțelegerea privind împărțeala iar susținerile lui P. V. sunt făcute cu rea credință și au la bază dorințe absurde ale acesteia (ca fiul reclamantei, M. N. să-și demoleze casa construită pe . reclamantei și să împărțească terenul în fâșii pornind fiecare de la drumul național).
Mai mult, este și prescris dreptul lui P. V. de a solicita această anulare. (ar fi vorba de o nulitate relativă nu de o nulitate absolută, titlul de proprietate nefiind anulat până în prezent)
Tot cu rea credință pârâta invocă faptul că mama acesteia nu ar fi participat la împărțire și că titlurile de proprietate ar trebui suprapuse și împărțite într-un mod cu totul ilogic fără a ține cont de configurația terenului și de partajul făcut între părți.
Reclamanta solicită împărțirea cheltuielilor privind contravaloarea raportului de expertiză și a taxelor judiciare, înlăturarea sau compensarea cheltuielilor privind onorariile de avocat și cheltuielile de deplasare a părților. Partajul profită tuturor, prin urmare doar cheltuielile privind taxele judiciare și expertul trebuie împărțite, restul cheltuielilor nu trebuie împărțite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 730 din vechiul Cod civil, art. 264 – 277 din vechiul Cod de procedură civilă.
Pentru termenul din data de 05.02.2015 reclamanta a depus la dosar precizări conform cărora coindivizarii care se regăsesc în Titlurile de proprietate supuse împărțelii au fost frați, prin urmare, cotele care revin acestora sunt de ¼ parte pentru fiecare dintre cei înscriși în Titlurile de proprietate respectiv, M. V. (V.), C. A. – în prezent decedat, cota lui se atribuie lui C. M. și S. A., M. F., M. R. este decedată, moștenitoarea acesteia este P. V..
Din Titlul de proprietate nr. 516/45 cod_ în suprafață de 9.769 mp din locul numit „Valea Ursului” (VI. Ursoiului) lui M. F. i se cuvine doar suprafața de 1241 mp pentru că suprafața de 1.600 mp a fost înscrisă într-un Titlu de Proprietate emis pe numele soțului acesteia, M. N., în prezent decedat, situație necontestată de către niciun coindivizar.
Parcelele identificate în Raportul de expertiză - suplimentul IV sunt egale ca întindere, respectiv 4 loturi echivalente pentru fiecare dintre coindivizari.
Analizând probatoriul administrat în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Pretențiile deduse judecății, atât prin cererea introductivă cât și reconvențional, vizează masa succesorală imobiliară provenită de pe urma autorului C. I., decedat la data de 26.08.1985, și care este alcătuită din terenurile incluse în titlul de proprietate nr. 516/45 cod_ din 2002, emis pentru suprafața de 9.769 mp (fila 9) și nr._ cod_ din 2006, emis pentru suprafața de 8.700 mp (fila 63 din dosar), situate în locul denumit „Vl. Ursului” din extravilanul orașului Tg. Lăpuș, județul Maramureș.
Conform actelor de filiație existente la dosar și a datelor necontestate de părți, instanța reține că reclamanta M. V. (fila 8), defunctul C. A. (decedat la data de 03.11.1994 - fila 305), defuncta M. R. (decedată la data de 21.05.2009 - fila 307 verso) și pârâta M. F., sunt moștenitorii defunctului C. I., în calitate de fii.
Pârâtele C. M. și S. A. sunt soția supraviețuitoare, respectiv fiica defunctului C. A. (fila 305), iar pârâta reclamantă reconvențional P. V. este fiica defunctei M. R.. (fila 307)
Anterior emiterii celor două titluri de proprietate, între reclamanta M. V., defunctul C. A., defuncta M. R., și pârâta M. F. a intervenit un partaj voluntar cu privire la mai multe terenuri provenite de pe urma defunctului lor tată C. I., și implicit asupra parcelelor în litigiu.
Convingerea instanței în acest sens este întemeiată, în primul rând, pe înscrisul denumit ,,SITUAȚIA - împărțirii terenurilor între frații C. A., M. V., M. R. și M. F. în data de 18.09.1991 cu locurile numite și suprafețele lor’’, fiecăruia dintre coindivizari revenindu-i câte o suprafață de 40 ari în locul ,,Valea Ursului’’ . Actul este dactilografiat și poartă semnăturile olografe ale celor patru frați. Cu excepția pârâtei reclamante reconvențional P. V., toate celelalte părți, inclusiv pârâtele C. M. și S. A. pentru autorul C. A., au confirmat semnăturile coerezilor, astfel că înscrisul invocat se bucură de o prezumție de validitate, făcând dovada între părți până la proba contrară, în condițiile art. 1177 cod civil de la 1864 și art. 177 Cod de procedură civilă 1865.
Atitudinea echivocă a pârâtei P. V. în sensul contestării semnăturii autoarei sale, defuncta M. R., este lipsită de suport probator deoarece, în urma verificării de către instanță, conform art.178 vechiul Cod de procedură civilă, a scriptelor de comparație depuse de către partea contestatoare și consemnate prin încheierea de ședință publică din 21.03.2013, semnăturile autoarei de pe contractul de vânzare - cumpărare nr.85 din 27.11.1978, anexa la contract și pe înscrisul olograf din 12.02.1990 (filele 41, 42, 43 dosar), corespund cu semnătura nerecunoscută de către pârâtă.
Instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală a pârâtei, care s-a rezumat doar la contestarea formală a actului fără se mai prevala ulterior de înscrierea în fals, în condițiile art.180 din vechiul Cod de procedură civilă, verificarea de scripte fiind suficient de lămuritoare asupra veridicității semnăturii contestate.
De asemenea, convingerea instanței în sensul participării efective a defunctei M. R. la încheierea partajului convențional nu s-a întemeiat doar pe actul din 18.09.1991 ci pe întreg probatoriul administrat în cauză.
Prin coroborare cu ,,SITUAȚIA - împărțirii terenurilor…’’, relevant este și înscrisul olograf denumit ,,Situația de la Lăpuș’’, în care, sub rubrica intitulată ,,Tragerile’’, în dreptul prenumelui fiecăruia dintre moștenitori sunt menționate două cifre, corespunzătoare loturilor (opt în total) în care coindivizarii au înțeles să împartă terenul din locul ,,Valea Ursului’’, în prezent înscris în titlurile de proprietate nr._ și nr._/ 2008. (fila 12 din dosar)
Astfel, reclamantei i-au revenit parcelele nr.1 (din cei 9.769 mp înscriși în TP nr._ ) și nr.2 (din cei 8.700 mp înscriși în TP nr._/2008), pârâtei M. F. i-au revenit parcelele nr.3 (din suprafața de 9.769 mp) și nr.1 (din suprafața de 8.700 mp), defunctei M. R. i-au revenit parcelele nr. 2 (din suprafața de 9.769 mp) și nr. 3 (din suprafața de 8.700 mp), iar defunctului C. A. i s-au atribuit loturile nr.4 din ambele suprafețe.
În temeiul art. 1197 vechiul Cod civil instanța a apreciat că actul emanând de la coindivizari (împrejurare recunoscută de toate părțile, cu excepția pârâtei P. V.), reprezintă un început de dovadă scrisă, care chiar dacă nu atestă expres existența unui acord voluntar de partaj, este totuși de natură să îl facă verosimil, în contextul întregului ansamblu probator al cauzei.
În baza convenției de partaj, terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 516/45 în suprafață de 9.769 mp a fost dezmembrat în 4 parcele, înscrise în cărți funciare diferite, conform schiței de dezmembrare vizată de către O.C.P.I. Maramureș sub nr. 1853/16.05.2005.
În urma măsurătorilor efectuate în teren și a limitelor indicate de părți, expertiza judiciară topografică atestă că posesia faptică exercitată asupra terenurilor a respectat modalitatea de lotizare la care părțile și autorii acestora au aderat cu ocazia încheierii convenției de partaj, după cum urmează: lotul nr.1 identificat cu nr. cadastral 7164 din CF_ Tg. Lăpuș, în suprafață de 2.846 mp, delimitată între reperii 71-74-78-18-19-20-23-29-29-52-1-2-7-71 (Anexa grafică nr. 2 la raportul inițial, redelimitată ulterior între reperii 67-24-25-6--65-62-61-60-52-56-57-69-68-67 în anexa grafică nr.1 a suplimentului IV la raport), suprafață aflată în prezent în folosința familiei reclamantei și pe care se regăsește construită o casă tip P+M și un număr de 4 anexe aparținând numitului M. N., fiului reclamantei M. V.; lotul nr.2 identificat cu nr. cadastral 7165 din CF_ Tg. Lăpuș, în suprafață de 2.860 mp, delimitată între reperii 52-29-30-31-53-51-52 (Anexa grafică nr. 2 la raportul inițial, redelimitată ulterior între reperii 60-59-58-53-51-52-60 în anexa grafică nr.1 a suplimentului IV la raport), atribuită defunctei M. R.; lotul nr.3 identificat cu nr. cadastral 7166 din CF_ (nr .vechi 3474) Tg. Lăpuș, în suprafață de 1.241 mp, delimitată între reperii 31-32-33-54-53 (Anexa grafică nr. 2 la raportul inițial, redelimitată ulterior între reperii 58-32-33-54-53-58 în anexa grafică nr.1 a suplimentului IV la raport), aflată în prezent în folosința pârâtei M. F.; lotul nr.4 identificat cu nr. cadastral 7167 din CF_ Tg. Lăpuș, în suprafață de 2.820 mp, delimitată între reperii 34-35-36-37-55-34 (atât în anexa grafică nr. 2 la raportul inițial cât și în anexa grafică nr.1 a suplimentului IV la raport), aflată în prezent în folosința pârâtelor C. M. și S. A., de pe urma autorului C. A..
În urma obiecțiunilor formulate de părți, alături de suprafețele menționate mai sus, în anexa grafică nr.1 la suplimentul IV al expertizei, au fost redate și terenurile incluse în T.P. nr._/2008, conform împărțelii voluntare dintre frați, fără ca acestea să se suprapună iar . Răstignire’’ să revină succesoarelor defunctului C. A., astfel: în lotul reclamantei pârâte reconvențional M. V., suprafața de 2.175 mp delimitată cu linia de culoare roșie între reperii 16-72-78-79-16; în lotul pârâtei M. F., suprafața de 2.175 mp delimitată cu linia de culoare cain între reperii 35-16-79-36-35; în lotul defunctei M. R. (reprezentată de pârâta reclamantă reconvențional P. V.), și suprafața de 2.175 mp inclusă în T.P. nr._/208 delimitată cu linia de culoare neagră între reperii 72-73-74-77-78-72; în lotul defunctului C. A. (reprezentat de către pârâtele C. M. și S. A.) suprafațele de 490 mp și 0,1682 ha, delimitate cu linia de culoare albastră între reperii reperii 74-75-76-77-78, și respectiv cu linia de culoare neagră între reperii 67-8-9-19-20-21-25-26-67. Pentru omologarea acestei modalități de atribuire a loturilor, instanța a avut la dispoziție mai mult decât cele două scripte menționate mai sus, a avut chiar mărturisirile reclamantei pârâte reconvenționale M. V., respectiv a pârâtei M. F., prezente la încheierea partajului voluntar, dar și a pârâtelor C. M. și S. A., care au confirmat participarea defunctului lor tată la repartizarea amiabilă a loturilor între cei patru frați. (întâmpinările scrise - filele 69- 71, interogatoriile părților - filele 151 - 161, recunoașterea pârâtei S. A. în fața instanței de judecată - încheierea de ședință din 21.02.2013 - fila 39)
Partajul bunurilor comune se poate realiza fie pe cale convențională, prin acordul coproprietarilor, fie pe cale judiciară, în măsura în care coproprietarii nu se înțeleg. D. urmare, partajul judiciar este admisibil numai în cazul în care nu a avut loc un partaj voluntar.
Potrivit dispozițiilor art.730 alin.1 din vechiul Cod civil, partajul convențional se poate realiza numai dacă toți coproprietarii sunt majori și își exprimă consimțământul, neexistând nici o condiție de formă pentru validitatea convenției de partaj, aceasta putându-se încheia chiar și numai verbal, indiferent dacă acordul de voință este sau nu confirmat ulterior în forma scrisă.
Așa cum s-a statuat și în practica judiciară, această formă are importanță numai sub aspect probator, dovada acestuia urmând a se face în condițiile art.1191 vechiul Cod civil.
Chiar dacă între părți nu există vreun înscris din care să reiasă expres și neechivoc împărțirea bunurilor comune, un astfel de act nici nu este imperativ necesar raportat la disp. art. 730 alin. 1 Cod civil, care prevede partajul voluntar între persoane majore și prezente. (Curtea de Apel Cluj - Secția Civilă de Muncă și Asigurări Sociale pentru Minori și Familie - Decizia civilă nr. 2230/R/2009)
Actul sub semnătură privată intitulat ,,SITUAȚIA - împărțirii terenurilor între frații C. A., M. V., M. R. și M. F. în data de 18.09.1991 cu locurile numite și suprafețele lor’’, începutul de dovadă scrisă denumit ,,Situația de la Lăpuș’’, poziția procesuală a părților exprimată în scris ori verbal în fața instanței precum și cu ocazia aministrării interogatoriilor, concluziile expertizei judiciare referitoare la amplasamentul și folosința parcelelor, au format convingerea instanței că partajul terenurilor în litigiu, intervenit între reclamanta M. V., defunctul C. A., defuncta M. R. și pârâta M. F., a existat în fapt.
Cerința formei autentice (sau a oricărei alte forme speciale) nu este aplicabilă convenției în speță, deoarece operațiunea de partaj are efect declarativ de drepturi, iar nu translativ de proprietate, fiecare coerede fiind prezumat că a moștenit singur și imediat, toate bunurile ce compun lotul său și că n-a fost nicicând proprietar pe celelalte terenuri. Perfectarea ulterioară a actului în formă autentică ar fi constituit doar un act confirmativ a acordului de voință și o formalitate necesară pentru realizarea operațiunilor de carte funciară aferente.
Prin urmare, câtă vreme partajul voluntar încheiat în 18.09.1991, între cei patru frați, moștenitori ai defunctului C. I., după care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, a respectat întocmai condițiile impuse de prevederile art. 730 Cod civil, nu există nici un motiv pentru care actul în discuție să nu fie valabil și în prezent.
Deși suprafața cumulată a celor 4 parcele (aproximativ 1,6 ha) din locul ,,Valea Ursoiului’’, menționate în actul sub semnătură privată din 18.09.1991, este mai mică decât suprafața totală (circa 1,8469 ha) a terenurilor incluse în titlurile de proprietate nr._ și nr._/2008, acest aspect nu este de natură să afecteze validitatea convenției de partaj.
Condiția esențială este ca suprafețele avute în vedere la momentul partajului voluntar să facă parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. I. și să se încadreze în limitele faptice și juridice ale dreptului de proprietate consolidat retroactiv în patrimoniul autorului prin emiterea ulterioară a celor două titluri de proprietate.
În cazul reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul normelor de drept funciar, este aplicabil principiul perpetuității acestui drept, eventualele litigii referitoare la întinderea drepturilor succesorale ale moștenitorilor urmând a fi lămurite pe calea dreptului comun, potrivit art.13 alin. 3 din Legea nr.18/1991, republicată. (,,titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun’’).
Procedura administrativă finalizată prin emiterea titlurilor de proprietate nr. nr._ și nr._/2008 are un caracter confirmativ al unui drept preexistent, cu un efect retroactiv care se întinde până la momentul preluării abuzive (cooperativizării), astfel că la momentul încheierii convenției de partaj terenurile în litigiu constituiau un bun actual în patrimoniul defunctului.
De asemenea, faptul că toate parcelele sunt situate în aceeași zonă și provin de la un autor comun se subscrie caracterului determinabil al bunurilor în materialitatea lor, în condițiile în care modalitatea voluntară de lotizare expusă mai sus a permis fiecăruia dintre coproprietari exercitarea dreptului său exclusiv asupra parcelelor atribuite, fără a se aduce vreo vătămare celorlalți copărtași sau altor terțe persoane.
De asemenea, se impune precizarea faptului că, în timpul vieții defuncților C. A. și M. R., niciunul din cei patru coindivizari nu au contestat și nici nu au ridicat pretenții cu privire la suprafețele de teren repartizate fiecăruia.
Contrar susținerilor pârâtei P. V., acordul său nu era necesar pentru încheierea convenției de partaj deoarece, în conformitate cu principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii de aceeași clasă, pârâta era înlăturată de la moștenirea defunctului C. I. (bunicul pârâtei) de către defuncta M. R. (mama pârâtei), în viață la momentul împărțirii terenurilor, astfel că partajul în litigiu îi este pe deplin opozabil.
Este real că suprafața de 9.769 mp inclusă în Titlul de proprietate nr. 516/45 cod_ din 2002, nu este poziționată în teren într-o singură parcelă compactă, fiind separată de o parcelă de 1600 mp care este înscrisă în TP nr._/77 cod_ din 2001, emis în favoarea titularului M. N., soțul pârâtei M. F., în prezent decedat.
Însă, intercalarea acestei parcele nu constituie un motiv de ineficacitate a convenției de partaj deoarece terenul de 1600 mp reprezintă diferența cuvenită pârâtei M. F., necesară întregirii lotului său (din TP nr._ ) și egalizării cu loturile atribuite celorlalți trei frați, cele două parcele fiind învecinate.
Lipsa de opoziție a copărtașilor sau succesorilor acestora cu ocazia parcurgerii procedurii administrative de reconstituire a dreptului de proprietate finalizată prin emiterea TP nr._/77/2001 (și ca de altfel a tuturor actelor de proprietate în litigiu) are valoarea unei acceptări tacite a faptului că cei 1600 mp i se cuvin pârâtei M. F. și familiei sale, aspect ce confirmă încă odată înțelegerea amiabilă a celor patru descendenți referitoare la modalitatea de repartizare a loturilor.
De subliniat este și faptul că titlurile de proprietate în discuție, până la proba contrară, se bucură de prezumția de validitate prevăzută la art. art. 2 alin. 2 Legea nr. 1/2000 („drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare”), astfel că aserțiunea includerii suprafeței de 1600 mp în TP nr. 516/45 cod_ din 2002 prin care se tinde la modificarea acestui din urmă act și anularea în tot a TP nr._/77 cod_ din 2001, excede cadrului procesual ce face obiectul prezentei cauze.
Este de asemenea adevărat că există suprapunere parțială între schițele proceselor verbale de punere în posesie aferente celor două titluri de proprietate ce fac obiectul partajului, însă nici această critică nu a fost reținută de instanță.
Pe de o parte, delimitarea exactă din punct de vedere cadastral reprezintă un aspect de ordin tehnic, administrativ, care poate fi remediată pe calea unei acțiuni în modificarea imobilului înscris în cartea funciară (întemeiată pe dispozițiile art.879 Cod civil, corespunzătoare dispozițiilor anterioare prevăzute de art.33 alin.3 și art.42 din Legea nr.7/1996), și care nu afectează esența drepturilor ce poartă asupra acelui imobil.
Pe de altă parte, neconcordanțele invocate privesc erori scriptice săvârșite cu ocazia formalităților din procedura funciară (neimputabile celor patru coindivizari și posterioare acordului lor de voință), și nicidecum a documentației cadastrale întocmite în baza partajului voluntar, care respectă limitele faptice impuse prin cele două acte de proprietate.
Edificatoare asupra acestui aspect sunt constatările expertului topograf conform cărora între loturile rezultate din împărțeala convenită între frați, cuprinse parțial și în schița de dezmembrare nr. 1853/16.05.2005, nu există suprapunere. (anexa grafică nr. 1 de la suplimentul IV al expertizei - fila 247)
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.729, art. 730 Cod civil de la 1864, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existentei consimțământului coindivizarilor precum și a celorlalte condiții de fond (capacitate, obiect și cauză) în ce privește realizarea unui partaj convențional asupra imobilelor în litigiu.
Dovedirea încheierii, fie și verbală, a unui act de împărțeală voluntară, exclude obținerea unui partaj pe cale judiciară între aceleași părți (sau autorii acestora), pentru aceleași bunuri.
Or, în cauza dedusă judecății, terenurile în litigiu au făcut obiectul unui partaj voluntar și din momentul încheierii acestuia, foștii copărtași stăpânesc porțiunea atribuită în mod exclusiv și sub nume de proprietar, fiind considerați că dețin bunul direct de la defunctul lor tată.
În raport de această situație, o nouă operațiune juridică de împărțeală este inadmisibilă, aspect față de care instanța a admis în parte cererea introductivă și a constatat că prin partajul voluntar intervenit la data de 18.09.1991, între reclamanta pârâtă reconvențional M. V., pârâta M. F., defuncta M. R. (moștenită de pârâta reclamantă reconvențional P. V., în calitate de fiică) și defunctul C. A. (moștenit de către pârâtele C. M. și S. A., în calitate de soție supraviețuitoare și fiică), terenurile incluse ulterior în titlurile de proprietate nr._ cod_ pentru suprafața de 9.769 mp, și nr._/2008 cod_ pentru suprafața de 8.700 mp, ambele emise în numele titularilor C. A., M. F., M. V., M. R., au fost împărțite prin atribuirea în natură a suprafețelor identificate în suplimentul IV al raportului de expertiză judiciară topografică întocmit de către exp. B. A. V., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus reflectarea tabulară a drepturilor dobândite de părți asupra terenurilor astfel împărțite, și anume în favoarea reclamantei pârâte reconvențional M. V. și a pârâtei M. F., cu titlu de bunuri dobândite prin partaj succesoral, precum și a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei reclamante reconvențional P. V., respectiv a dreptului de coproprietate în favoarea pârâtelor C. M. și S. A., cu titlu de bunuri dobândite prin moștenire.
Reținând netemeinicia criticilor invocate pe cale reconvențională, s-a respins cererea pârâtei P. V. cu mențiunea că orice neconcordanțe referitoare la măsurătorile cadastrale sau neînțelegeri privind accesul către loturi, în cazul în care nu se optează pentru o soluție administrativă sau amiabilă a acestor chestiuni, vor putea fi reglementate ulterior pe cale judiciară. (acțiune în modificare de carte funciară sau de instituire a dreptului de servitute, după caz).
În temeiul art. 274 – 277 din vechiul Cod de procedură civilă, având în vedere admiterea în parte a cererii principale, poziția procesuală a reclamantei M. V., caracterul nefondat al cererii reconvenționale, faptul că expertiza judiciară topografică profită tuturor părților, instanța a compensat cheltuielile de judecată suportate de părți. (din care suma de 1.300,7 lei avansată de către reclamanta M. V., constând în taxă judiciară de timbru - f.7 și f.48 și onorariu expert - f. 75 și f.200, și suma de 7.025 lei avansată de către pârâta P. V., reprezentând taxă judiciară de timbru - f.58 și 104, onorariu avocațial - f.56 și f.272, onorariu expert - f.60, 105, 184, 198, cheltuieli transport - f.284 - 286).
Împotriva sentinței civile nr. 130/20.03.2015, a Judecătoriei Târgu Lăpuș a formulat recurs, recurenta P. V. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în principal, în tot, în sensul respingerii acțiunii introductive, iar în subsidiar, în parte, în sensul stabilirii altei variante de partaj (varianta 2 din anexa 5 din suplimentul III la raportul de expertiză, fără vreo preferința în ceea ce privește parcelele atribuite pârâtei reclamante reconvențional) și admiterii cererii reconvenționale, modificarea hotărârii și sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul obligării tuturor părților la suportarea acestora, conform cotelor de proprietate.
În motivele de recurs, recurenta P. V. arată că, în opinia sa, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică șl nelegală, instanța a dat mai mult decât s-a cerut, prin acțiunea introductiva fiind solicitată "ieșirea din indiviziune cu privire la terenul înscris în Titlul de proprietate nr. 516/45 cod_ în suprafață de 9769 mp din locul numit Valea Ursului". În baza principiului disponibilității, instanța trebuia să analizeze strict acest petit.
Interpretând însă cererea de chemare în judecată, în opinia recurentei, instanța a preluat rolul avocatului și de la sine putere, a modificat petitul cererii de chemare în judecată, dispunând: "Constată că prin partajul voluntar intervenit la data de 18.09.1991, între părți, terenurile înscrise ulterior în titlurile de proprietate nr._ cod_ pentru suprafața de 9769 mp și nr._/2008 cod_ pentru suprafața de 8700 mp, ambele emise în numele titularilor C. A., M. F., M. V., M. R., au fost împărțite prin atribuirea în natură a suprafețelor identificate în suplimentul IV al raportului de expertiza judiciară topografica întocmit de către exp. B. A. V...”.
Practic, dispunând astfel, instanța a admis în parte cererea reconvențională, deoarece terenul în suprafața de 8.700 mp nu este inclus în acțiunea introductivă, ci doar în cererea reconvențională. M. mult, reclamanta, prin întâmpinarea la cererea reconvențională, nu și-a manifestat expres dorința de a se partaja terenul în suprafața de 8.700 mp, s-a rezumat doar a afirma că „ poate fi partajat în natură, dar și acela ar trebui în primul rând întabulat în cartea funciară", iar celelalte pârâte, nereprezentate, și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea făcută la cererea reconvențională, în sensul că nu doresc partajarea acestui teren prin instanță. Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei și după depunerea de către recurentă a concluziilor scrise, în care s-a solicitat respingerea acțiunii, determinat de faptul că nu îndeplinește condițiile de formă, în opinia recurentei, deoarece nu s-au indicat cotele de moștenire, instanța a repus cauza pe rol, cu mențiunea ca reclamanta să indice cotele părți cuvenite din terenul ce face obiectul litigiului, să depună certificatele de deces de pe urma defuncților C. I., C. A. și M. R., și actele de filiație față de cei trei autori.
Cu toate că la acel moment procesual, instanța a apreciat că e necesar a se indica cotele de moștenire, nu sancționează reclamanta prin respingerea acțiunii, deși prin precizările depuse pentru termenul din 5.02.2015 reclamanta nu își îndeplinește obligațiile procesuale. Recurenta precizează, că a indicat pe tot parcursul procesului și apoi în concluziile scrise, motivele pentru care acțiunea nu poate fi admisă, instanța, reținând că sunt incidente aspectele sesizate de recurentă, a admis totuși acțiunea și a dispus conform dispozitivului.
Inadmisibilitatea acțiunii rezultă din probatoriul administrat, în opinia recurentei.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, a reieșit că există suprapuneri între TP 516/2002 și TP_/2008 - aceste două titluri făcând obiectul partajului-dar mai există un titlu care se suprapune peste cele două inițiale (care nu face obiectul prezentei cauze). Prin urmare, în opinia recurentei, este imposibil de pronunțat o variantă de partaj în care să nu existe suprapunere de teren. In oricare variantă ar dispune instanța sistarea stării de indiviziune, ar exista cel puțin un lot (deci un coproprietar), care s-ar suprapune peste alt lot (deci peste terenul altui coproprietar), situație în care punerea în practică a unei astfel de hotărâri judecătorești ar fi imposibilă.
În opinia recurentei, nu se poate accepta opinia reprezentantului reclamantei sau a expertului, în sensul că există suficient teren, deoarece există în cauză de 2 acte care trebuie respectate atât ca amplasament, cât și ca suprafață. Instanța este ținută să partajeze 2 titluri de proprietate în forma în care ele au fost eliberate.
În opinia recurentei, până nu se modifică amplasamentul terenurilor cuprinse în cele două titluri de proprietate, instanța nu poate da o hotărâre judecătorească echitabilă și legală, deoarece așa cum s-a arătat, oricare variantă de partaj presupune realizarea a cel puțin 2 loturi suprapuse. În această situație, vor fi cel puțin 2 coproprietari dezavantajați, deoarece vor avea terenurile suprapuse. Cu toate aceste argumente, instanța a ales varianta din suplimentul nr. IV la expertiză, în care aparent nu există suprapunere, cu argumentarea că această variantă corespunde partajului voluntar realizat între părți.
Recurenta afirmă că, în opinia sa, nu există niciun act de partaj voluntar între moștenitori, care să poată fi considerat legal și valabil. Cele două scripte depuse de reclamantă nu sunt decât simple foi volante, care nu au nicio putere probatorie. Scriptul dactilografiat nu este datat, conține suprafețe de teren care nu se regăsesc în titlurile de proprietate obiect al cauzei, sunt în discuție în acest document suprafețe de teren mult mai mari decât cele cuprinse în cele doua titluri de proprietate. În opinia recurentei, instanța și-a format convingerea că acest document reprezintă un partaj voluntar semnat de cei 4 coindivizari, doar pe afirmațiile reclamantei și ale celorlalte pârâte, ignorând total argumentele recurentei. Documentele care ar reprezenta partajul voluntar realizat între frați nu sunt datate. Nu există nicio dovadă la dosar că înscrisul olograf denumit " Situația de la Lăpuș" cuprinde terenurile ce fac obiectul celor două titluri de proprietate din prezenta cauză. Pe acest script, scrie " Sus lângă H.", denumire care nu corespunde cu „Valea Ursului" - de asemenea, sunt 3 denumiri - P., Mijloc, Brazi - niciuna nefiind Valea Ursului.
În opinia recurentei, instanța a avut în considerare strict afirmațiile părților, înclinând în mod subiectiv balanța în favoarea majorității, ignorând dispozițiile legale și argumentele prezentate de recurentă.
Desenul făcut pe acest script nu corespunde cu partajare făcută la momentul întabulării titlului de proprietate. Acceptând că aceste două înscrisuri reprezintă un început de dovadă scrisă, ele trebuiau corelate cu alte probe, nu doar cu afirmațiile părților care nu s-au opus admiterii acțiunii reclamantei. Important de reținut că pârâții care nu s-au opus admiterii acțiunii au interese identice cu ale reclamantei, pârâta S. A. conferindu-i mandat de reprezentare fiului reclamantei, numitul M. N..
De observat, în opinia recurentei, că în niciunul din aceste două documente, terenul din locul numit "Răstignirea" nu se regăsește. Acest teren face parte din TP nr._/2008, a cărei partajare nu a fost solicitată de reclamantă, doar recurenta a solicitat partajarea lui, prin cererea reconvențională. Conform acțiunii reclamantei, trebuia partajată doar suprafața de 9.769 mp, în care nu trebuia inclusă suprafața de 1.682 mp cât are terenul din focul numit "Răstignirea".
În opinia recurentei, corect a reținut instanța că partajul se realizează pe cale convențională sau judiciară, dacă părțile nu se înțeleg, în speța de față, este evident că părțile nu se înțeleg, deoarece altfel se prezentau la notar. În opinia recurentei, instanța trebuia să procedeze la sistarea stării de indiviziune prin partajare judiciară, nu să constate că intre părți a intervenit un partaj voluntar. Este neîntemeiată afirmația instanței, în sensul că nu are importanță din punct de vedere a soluționării acestei cauze, faptul că există suprapuneri între cele două titluri de proprietate, cât și faptul că documentația cadastrală întocmită cu ocazia întabulării titlului de proprietate nu a respectat amplasamentul din procesul-verbal de punere în posesie, sau că există intercalată . mp care este înscrisă în TP_/77/2001 emis în favoarea titularului M. N., soțul pârâtei M. F..
La data emiterii TP 516/2002, procesul-verbal de punere în posesie reprezenta grafic o . la acel moment nu exista niciun motiv de contestare a amplasamentului. Procesul-verbal de punere în posesie aferent TP_/2001 nu a fost depus la dosar, pentru a se vedea cum a fost amplasată . mp, Acest titlu a fost emis pe numele lui M. N., astfel că recurenta nu avea cum să conteste conținutul acestui document.
În cadrul acestui proces, nu s-a solicitat anularea TP_/2001, nici modificarea suprafeței din TP 516/2002, ci doar respectarea amplasamentului inițial al terenului, așa cum a fost el reconstituit prin procesul-verbal de punere în posesie. Instanța a susținut că suprapunerile dintre cele două titluri de proprietate pot fi remediate pe calea unei acțiuni în modificarea imobilului înscris în cartea funciară și face trimitere în acest sens la dispozițiile art. 879 Cod civil. Analizând conținutul acestui text de lege, se observă că nu are nicio legătură cu prezenta cauză: " se va înscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorului, menționându-se despre remiterea originalelor testamentului în mâinile agentului, sau la biroul comandantului de port". Art. 33 din Legea nr. 7/1996 nu are al. 3, iar art. 42 face referire la alte situații decât cea din prezenta cauză.
Expertul topograf, în opinia recurentei, nu constată că între loturile rezultate din împărțeală nu există suprapunere, dimpotrivă, cu ocazia cercetării la fața locului, expertul a afirmat că datorită faptului că înscrisul invocat nu este o schiță la scară sau să conțină dimensiuni, nu o poate suprapune peste o schiță întocmita la scară, iar la solicitarea expresă a reprezentantului reclamantei, expertul a afirmat că există posibilitatea materializării parcelelor cu condiția ca părțile să precizeze suprafețele sau detalii privind limitele impuse sau alte elemente de identificare.
Părțile nu au fost însă capabile să indice elemente de identificare, altele decât cele cuprinse în cele două scripte depuse la dosar, astfel că practic, transpunerea în teren a acelor schițe olografe este imposibil de realizat, în opinia recurentei.
Existența unul act de împărțeală voluntară nu exclude obținerea unui partaj pe cale judiciară, așa cum greșit a reținut instanța fondului, în opinia recurentei. Un act de împărțeală voluntară nu echivalează cu un partaj notarial, întocmit în formă autentică, astfel că este posibilă orice modificare a unei inițiale forme de folosință a bunurilor masei succesorale. Sentința recurată comportă critici și din perspectiva stabilirii calității de moștenitori a persoanelor chemate în judecată. Instanța a reținut că a intervenit un partaj voluntar între moștenitorii defunctului C. I., fără însă a stabili cotele părți ale acestora. De asemenea, nu este determinată nici calitatea de moștenitor a pârâtelor C. M. și S. A., care vin la dezbaterea succesiunii prin reprezentare după defunctul C. A..
Sentința este nelegală, în opinia recurentei, și din considerarea stabilirii de către instanța a unei variante de partaj în care nu se identifică nicio cale de acces. Orice lotizare a unui teren presupune în mod obligatoriu stabilirea unei căi de acces, în condițiile în care există loturi care nu au ieșire la drumul public. Este nelegală și neîntemeiată afirmația instanței că eventuale neînțelegeri privind accesul către loturi se pot rezolva ulterior, prin acțiuni de stabilire a unei servituți de trecere.
Un alt aspect criticabil al sentinței, în opinia recurentei, este cel referitor la compensarea cheltuielilor de judecată. Partajul este o procedură judiciară care profită tuturor părților. În accepțiunea ideii că părțile ar fi realizat un partaj notarial, costurile ar fi fost suportate în părți egale. Prin urmare, corect și legal era ca instanța să dispună compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și obligarea părților care au avut cheltuieli mal mici, la plata către celelalte părți (care au avut cheltuieli mal mari) a unor sume care să reprezinte cota de participare a fiecărei părți la masa succesorală. De asemenea, este de observat și scăparea instanței în sensul că o parte a onorariului expertului topograf nu a fost achitată de către părțile obligate (conform încheierilor de ședință anterioare pronunțării), fapt care trebuia să determine darea lor în debit.
Intimații M. V., M. Flaore, C. M. și S. A. au depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând sentința civilă nr. 130/20.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș, în dosarul nr._ pe baza motivelor de recurs formulate, având în vedere susținerile părților și dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă 1865, prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Recurenta, criticând soluția primei instanțe, semnalează prin memoriul de recurs faptul că, analizând modalitatea de partajare stabilită de către instanța de fond, rezultă că, practic, aceasta ar fi admis în parte cererea reconvențională.
Or, în dispozitivul sentinței civile nr. 130/20.03.2015, este menționat „Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional P. V., ca nefondată”.
Din considerentele sentinței rezultă că, prin modalitatea de lotizare la care s-a oprit prima instanță, aceasta a sistat starea de indiviziune dintre părți având în vedere și terenurile care figurează în petitele cererii reconvenționale, avându-se în vedere și pe acestea la formarea loturilor, și respectiv la explicitarea raționamentului logico-juridic ce a condus la modalitatea de partajare stabilită de către instanță și respectiv la dispozițiile vizând reflectarea tabulară a partajului dispus.
Cu toate acestea și în considerente este inserată o mențiune potrivit căreia instanța ar fi reținut netemeinicia cererii reconvenționale.
Art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, prevede modificarea hotărârii recurate atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Acest text legal trebuie coroborat cu prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, conform cărora, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Pentru a fi incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, este necesar să fie întrunite una din următoarele ipoteze: să existe o contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; să existe contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; să lipsească motivarea soluției sau această să fie superficială ori să cuprindă considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă.
Este știut faptul că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere.
Doctrina a fost constantă în a sublinia importanța motivării unei hotărâri, arătându-se că motivele, considerentele hotărârii, constituie osatura acesteia, structura ei de rezistență. Motivarea hotărârii, în sensul strict juridic al cuvântului, înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care determină pe judecător să respingă sau să admită o cerere. Ea este o lucrare pur subiectivă și cuprinde în sine tot respectul justiției și tot meritul judecătorului.
Îndatorirea de a motiva hotărârea, de a o motiva clar, convingător și pertinent, în partea numită considerentele hotărârii, constituie, în același timp, o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita în mod real controlul judiciar.
Esențial este, însă, să nu apară contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul ca, din unele să rezulte netemeinicia acțiunii, iar din altele caracterul fondat al aceleiași acțiuni .
Jurisprudența a stabilit că o motivarea confuză si contradictorie face imposibilă exercitarea controlului judiciar. Deși s-ar părea că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ar viza mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârii recurate, totuși, în doctrină s-a apreciat că aspectele analizate comportă conotații care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât, este prezentă situația nesocotirii unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în condițiile prevăzute de lege.
Jurisprudența a apreciat că în ipoteza în care hotărârea atacată cu recurs nu este motivată, ori că motivarea este confuză și contradictorie, se va aprecia în sensul că nu a fost judecat fondul cauzei.
Din considerentele sentinței atacate, s-ar deduce faptul că prima instanță a considerat neîntemeiată cererea reconvențională și totuși, din motivarea sentinței, precum și din dispozitivul acesteia, analizând modalitatea de formare a loturilor, rezultă ca cererea reconvențională a fost admisă în parte.
Se poate, astfel, constata că există contrarietate, atât între considerentele hotărârii recurate și dispozitiv, pe de o parte, cât și între considerentele expuse în motivarea sentinței, pe de altă parte.
Tribunalul constată, așadar, că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 in care pot fi încadrate criticile recurentei este fondat.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1, 3, 5 Cod procedură civilă, se va admite în parte recursul, se va casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, cu observarea considerentelor ce preced, va analiza toate susținerile parților, în vederea pronunțării unei sentințe temeinice și legale, statuând și asupra cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de către recurenta P. V., domiciliată în Baia M., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 130/20.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D. V. A. L., W. D. H. M.
Red.Ț.D./10.12.2015
Tred. M.H./11.12.2015 - 2 ex.
Judecător la fond: A. M.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
., județul Maramureș
.
DOSAR NR._ Date cu caracter personal
Data emiterii: 11.12.2015Nr. operator 4204
CĂTRE,
JUDECĂTORIA TĂRGU LĂPUȘ
Alăturat vă restituim dosarul cu numărul mai sus menționat, privind pe P. V., M. (M.) V., M. (M.) F., S. A. și C. M., având ca obiect partaj judiciar, având în vedere că prin decizia civilă nr. 332/R din 11.11.2015 pronunțată în dosarul cu numărul de mai sus, s-a admis în parte recursul declarat de către recurenta P. V., domiciliată în Baia M., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 130/20.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Președinte Grefier
Ț. D. H. M.
| ← Acţiune oblică. Decizia nr. 507/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 11/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
