Pretenţii. Decizia nr. 616/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 616/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 616/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 616/A
Ședința publică din 16.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTOR: S. T. N.
GREFIER: C. D.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra cererii de apel formulate de apelantul P. Ș., cu domiciliul în Valea Vișeului, ., jud. Maramureș, în contradictoriul cu intimații C. Națională de Căi Ferate CFR SA București – Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, cu sediul în Cluj N., P-ța A. I., nr. 17, jud. Cluj, S. R. prin M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, S. R. prin M. Finanțelor Publice reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj, cu sediul în Cluj N., P-ța A. I., nr. 19, jud. Cluj, M. Transporturilor, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1109/08.06.2015 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul civil nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din data de 02.12.2015, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării s-a amânat pronunțare la termenul de azi.
În urma deliberărilor s-a pronunțat hotărârea de față.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1109 pronunțată la data de 8 iulie 2015 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea civilă intentată de reclamanții C. Națională de Căi Ferate „CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, M. Finanțelor Publice în reprezentarea Statului R., M. Transporturilor, în contradictoriu cu pârâtul P. Ș. și, în consecință a fost obligat pârâtul să ridice construcția tip baracă sau magazie din lemn, prin demolare și transportul materialelor, edificată în incinta Stației de Cale Ferată Valea Vișeului pe o suprafață de 24,07 m.p. lângă locuința din care a fost evacuat conform sentinței civile nr. 2820/16.11.2010 a Judecătoriei V. de Sus și să elibereze terenul proprietatea Statului R. concesionat de C. Națională de Căi Ferate CFR S.A., înscris în Cartea Funciară Centrală CFR nr. 196 linia Sighet-Valea Vișeului-Trebusa, . Sus, respectiv C.F. 2684 Rona de Sus nr. top. 2023/2 în suprafață de 1365 m.p. (C.F. centrală 371 Rona de Sus), iar, în caz de refuz al pârâtului, au fost autorizați reclamanții să demoleze construcția și să elibereze terenul pe cheltuiala acestuia.
Prin aceeași hotărâre, instanța a obligat pe pârâți să plătească Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj suma de 388,16 lei reprezentând prejudiciu cauzat de lipsa de folosință a terenului în suprafață de 24,07 m.p.
Instanța a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtului să lase în proprietatea Statului R. și posesia (concesiunea) Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. terenul în suprafață de 424,82 m.p. înscris în C.F. Centrală CFR 196 linia CF Sighet-Valea Vișeului-Trebusa, . Sus, și, în subsidiar, constatarea că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică trecând în domeniul public de interes național și concesionat de C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. în temeiul contractului de concesiune nr. MM/224/2002.
Pârâtul P. Ș. a fost obligat să plătească reclamantei C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. București Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj suma de 71,05 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că situația juridică a terenului înscris in CF 371 Rona de Sus nr. top. 2023 transcris in CF 2684 Rona de Sus nr. top. 2023/2 in suprafața de 1365 mp, iar apoi transcris in CFC a liniei 196 Sighet-Trebusani partea constitutivă nr. 2 a Comunei VI Rona de Sus, aflat administrativ in incinta Stației de Cale ferată Valea Vișeului a fost definitiv clarificată prin hotărâri judecătorești. Astfel, stabilindu-se că terenul a fost preluat fără titlu valabil de la antecesorii soției pârâtului de față, prin sentința civila nr. 255/24.02.2006 pronunțata in dosarul 341/2005 al Tribunalului Cluj-Secția Civilă, C. Națională de Căi Ferate SA București – Sucursala Regionala CFR Cluj, a fost obligata sa emită o decizie motivată cu privire la notificarea înregistrata sub nr. 144/29.10.2001 la B. B. I. V. de Sus pentru restituirea in natura sau echivalent a imobilului conform Legii 10/2001.
Prin Decizia nr. 1/151/11.01.2007 emisă de C. Națională de Cai Ferate „CFR” SA a fost respinsă notificarea pentru restituirea terenului.
Prin sentința civila nr. 1728/28.11.2008 pronunțata in dosarul_/3/2007 al Tribunalului București Secția a III–a civilă, rămasă irevocabila prin Decizia civilă nr. 5107/11.10.2010 a I.C.C.J, a fost anulată Decizia nr. 1/15/11.01.2007 emisă de C. Națională de Cai Ferate „CFR” SA, iar aceasta obligata sa emită o decizie privind propunerea de acordare a masurilor reparatorii pentru terenul in suprafața de 1365 mp.
S-a reținut in considerente că imobilul nu poate fi restituit in natura fiind in incinta stației de cale ferată Valea Vișeului, astfel că au fost acordate masuri reparatorii in echivalent, respectiv despăgubiri ce vor fi calculate și stabilite potrivit procedurii prev. de Titlul VII din Legea 247/2005.
Reclamanta de față, C. Națională de Cai Ferate „CFR” SA s-a conformat hotărârii susmenționate și prin Decizia nr. 1/1465/13.03.2013 a propus acordarea de despăgubiri. În consecință, terenul a rămas în proprietatea Statului R. făcând parte din domeniul public și in posesia respectiv concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” SA din cadrul Ministerului Transporturilor.
S-a reținut că P. I., soția pârâtului P. Ș. are doar un drept de a primi despăgubiri. Cu toate acestea, pârâtul P. Ș. substituindu-se in dreptul soției sale, in mod concret nu a acceptat modul de soluționare a cererii și in prezent considerând că poate obține restituirea in natura precum și un drept de retenție până la îndeplinirea obligației reclamantului. In acest sens, a refuzat sa părăsească locuința de intervenție CFR situata in Valea Vișeului nr. 182 pe care o ocupa fără titlu.
Prin sentința civilă nr. 2820/16.11.2010 a Judecătoriei V. de Sus rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 387/R/18.05.2011 a Tribunalului Maramureș, a fost evacuat din imobil și obligat la plata de daune pentru utilizare spațiu.
Procedându-se la executarea silită in dosarul execuțional nr. 50/2013 al B. C. A. din V. de Sus, pârâtul a găsit o modalitate care a generat acțiunea de față. Astfel, lângă locuința din care a fost evacuat, a edificat o construcție tip baracă sau magazie din lemn in suprafața de 24,07 mp in care și-a depozitat lucrurile și refuză să plece. La data de 1.09.2014 a fost somat să demoleze construcția provizorie, să-și ridice materialele și bunurile și să elibereze terenul, insă nu s-a conformat.
Instanța a constatat că cererea este întemeiată in parte raportat la petitele formulate și la disp. art. 555 C.civ. S-a reținut că se impune obligarea pârâtului la ridicarea construcției prin demolarea și transportul materialelor în caz contrar fiind autorizați reclamanții să facă acest lucru pe cheltuiala pârâtului și obligarea la plata prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a terenului de 24,07 mp ocupat de pârât cu baraca din 11.09.2013. Suma de 388,16 lei a fost calculată in raport de chiria practicată pe mp.
Petitul cererii având ca obiect obligarea pârâtului să lase in proprietatea Statului R. și in posesia (concesiunea) Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR „ SA terenul in suprafața de 424,82 mp și in subsidiar constatarea că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică de interes național și concesionat in temeiul contractului de concesiune nr. MM/224/2002 reprezintă juridic o acțiune in realizare (revendicare imobiliară) in principal și o acțiune in constatare in subsidiar. Ori, cererea in constatare nu poate fi primită când partea poate cere realizarea dreptului (art. 35 C.proc.civ. ). Constatarea nu are nici o justificare odată ce dreptul este înscris in cartea funciară și transcris in evidentele CFR.
In ceea ce privește realizarea dreptului, probele administrate fac dovada faptului că pârâtul nu ocupă decât construcția tip baracă care afectează . mp.
In baza art. 453 C.proc.civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată justificate prin taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. Ș. acesta solicitând admiterea apelului declarat și schimbarea sentinței atacate în sensul de a se respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În motivarea apelului s-a arătat că nu pot avea calitate procesuală activă toți reclamanții, astfel că acțiunea trebuia respinsă. Pe de altă parte s-a arătat că terenul a fost întabulat pe Spivaliuc G. și Ioicaliuc M., socrii apelantului.
S-a mai susținut în memoriul de apel că SNCFR a pierdut toate procesele pe care le-a avut, iar directorul general a stabilit despăgubiri pentru suprafața de 2491 mp teren care face parte din . din CF 1479 a comunei Dorna Candrenilor. Terenul a fost expropriat parțial, fiind afectată de actul administrativ doar suprafața de 216 mp., astfel cum rezultă din actul de expropriere din 19 februarie 1949.
S-a mai arătat că baraca este construită în baza aprobării Primăriei Bistra unde se plătește impozitul anual. Pe de altă parte parcele din terenul arătat au fost vândute unor persoane fizice.
La data de 5 noiembrie 2015 a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinare din partea Companiei Naționale de Căi Ferate „CFR” SA București, în cuprinsul căreia s-a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul P. Ș..
S-a arătat în esență faptul că soluționarea notificării formulate de P. I. nu face obiectul prezentului dosar, iar M. Finanțelor Publice și M. Transporturilor au fost chemate în judecată pentru ca hotărârea pronunțată să își producă efectele și în privința acestora, sens în care au fost invocate prevederile art. 70 C.proc.civ..
La data de 11.11.2015 a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinare din partea Ministerului Transporturilor. Prin întâmpinarea depusă s-a solicitat respingerea apelului declarat de P. Ș..
S-a arătat în esență faptul că între M. Transporturilor în calitate de concedent și C. Națională de Căi Ferate SCR SA în calitate de concesionar s-a încheiat contractul de concesiune nr. MM/224/24.01.2002 contract aflat în vigoare și care are ca obiect bunuri cuprinse în inventarul bunurilor din domeniul public al statului-Anexa nr. 16 la HG 1705/2006. Raportat la acest fapt s-a susținut că în mod corect a reținut prima instanță că bunul face parte din domeniul public al statului.
La data de 17 noiembrie 2015 la dosarul cauzei a fost depusă din partea apelantului P. Ș. răspuns la întâmpinare în cuprinsul căreia s-a arătat că situația terenului a fost stabilită definitiv prin Decizia nr. 5107 pronunțată de ICCJ București. Baraca provizorie este aprobată de Primăria Bistra, fiind avută în vedere la plata impozitului.
La data de 25 noiembrie 2015, la dosarul cauzei au fost depuse din partea apelantului un set de înscrisuri.
La termenul din data de 2 decembrie 2015, instanța a pus în discuție motivul de ordine publică, respectiv nulitatea hotărârii, datorită lipsei minutei de la dosarul cauzei, precum și aspectele legate de apelul declarat și fondul litigiului dintre părți, administrarea altor probe.
Părțile prezente au arătat că nu solicită administrarea altor probe, iar prin întâmpinare nu s-au invocat alte probe decât cele administrate de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
În privința motivului de ordine publică, invocat din oficiu și pus în discuția părților, instanța reține că potrivit art. 401 C.proc.civ. „după ce a fost luată hotărârea, se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate. (2) Minuta sub sancțiunea nulității hotărârii se va semna pe fiecare pagină de către judecători […]”.
Instanța constată că la dosarul cauzei nu se află minuta întocmită. Dosarul înaintat în calea de atac nu este sigilat, însă ultima filă aflată la dosar fiind fila nr. 161. Acest fapt rezultă și din adresa de înaintare a dosarului și apelului, Tribunalului Maramureș.
Reținând considerentele anterior expuse instanța consideră motivul de nulitate invocat de instanță ca și motiv de ordine publică întemeiat, astfel că, apelul declarat de P. Ș. va fi admis, sentința atacată fiind anulată, iar cauza va fi rejudecată.
Părțile nu au solicitat nici prin memoriul de apel, nici prin întâmpinările formulate trimiterea cauzei spre rejudecare și nici nu au solicitat administrarea altor probe. Raportat la acest fapt, instanța a solicitat părților să își exprime poziția și în privința cererii de chemare în judecată, respectiv asupra motivelor de apel formulate, astfel că s-a considerat că la termenul la care se pronunță asupra apelului se poate realiza și rejudecarea cauzei, în măsura în care urmează să se dispună anularea sentinței atacate.
În rejudecare, după anularea sentinței, instanța reține că în prezenta cauză este aplicabil principiul potrivit căruia, chiar și după anularea sentinței atacate și rejudecarea cererii, nu se poate agrava situația apelantului în propria cale de atac. Având în vedere acest principiu reglementat de art. 481 C.proc.civ., se apreciază că instanța nu va putea pronunța o soluție diferită de soluția Judecătoriei asupra capetelor de cerere respinse de prima instanță, acestea fiind favorabile apelantului. În măsura în care instanța ar dispune admiterea acestor capete de cerere, în mod cert s-ar încălca principiul arătat anterior.
Instanța reține că reclamanta C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA București-Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj nu a formulat apel împotriva sentinței atacate. Astfel că în cauză nu au fost criticate solicitările formulate de acesta și care au fost respinse de prima instanță, potrivit hotărârii pronunțate.
Se reține din probele administrate că apelantul nu deține nici un drept legat de terenul în litigiu.
Instanța constată că P. I., soția reclamantului P. Ș. a formulat, urmare a apariției Legii nr. 10/2001, notificare prin care a solicitat restituirea unor suprafețe de teren deținute anterior de antecesorii săi și care au fost preluate de S. R. sau care sunt folosite de acesta.
Prin sentința civilă nr. 1728 pronunțată la data de 28 noiembrie 2008 de Tribunalul București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. I. (după îndreptarea erorii materiale), a fost anulată decizia nr. 1/151/11.01.2007 emisă de C. Națională de Căi Ferate „CFR” SA care a fost obligată să emită o decizie privind propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 1365 mp identificat cu nr. topo 2023 din localitatea Rona de Sus jud. Maramureș înscris în CF 371.
În cuprinsul sentinței arătate (f.78-80 din dosarul Judecătoriei V. de Sus se reține că terenul a aparținut antecesorilor numitei P. I., iar în cursul anului 1963 a fost dezmembrat fiind înscris în cartea funciară centrală nr. 196 a liniei ferate Sighet-Trebușan.
De asemenea, în cuprinsul considerentelor sentinței arătate se menționează că întreaga suprafață de teren a fost preluată în totalitate de S. R., în acest moment fiind în administrarea Regionale CFR Cluj.
Apelantul-pârât P. Ș. a arătat că între terenul care a făcut obiectul legii 10/2001 și terenul pe care și-a ridicat construcția în cauză există identitate.
Raportat la considerentele menționate anterior instanța constată că nici apelantul-pârât P. Ș. și nici chiar soția sa (cu privire la care a susținut că ar avea anumite drepturi legate de teren, fiind moștenitorul proprietarilor deposedați) nu au nici un drept. Aceasta a fost rațiunea pentru care în temeiul Legii 10/2001 s-a dispus obligarea unității care deține imobilul să facă propuneri pentru stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent deoarece restituirea în natură a terenului nu este posibilă.
Susținerea apelantului-pârât P. Ș. potrivit căreia reclamanta a pierdut toate procesele în care a fost parte este adevărată, însă acest fapt nu poate fi interpretat în sensul menționat de acesta. C. Națională Căi Ferate „CFR”SA a pierdut litigiile având ca obiect cererile formulate în baza Legii 10/2001. Cu toate acestea se constată că și P. I. a obținut câștig în dosarele menționate doar în ceea ce privește îndreptățirea la măsuri reparatorii în echivalent. Nici apelantul și nici soția sa nu au obținut dreptul de a se restitui în natură terenul, urmare a Notificării întocmite în baza Legii 10/2001.
În concluzie, apelantul nu are nici un drept asupra terenului în litigiu, acesta fiind preluat de S. R., ulterior terenul fiind dat în administrarea reclamantei Ministerului Transportului care a concesionat terenul în favoarea Companiei națională de Căi Ferate „CFR” SA București. Acesta este motivul pentru care în cauză au calitate procesuală atât C. națională de Căi Ferate „CFR” SA București-Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, cât și M. Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului R. și M. Transporturilor.
Se reține că, potrivit art. 12 alin. 5 din Legea 213/1998, în litigiile privind dreptul de administrare S. R. este reprezentat de M. Finanțelor Publice, titularul dreptului de administrare având obligația de a indica numele persoanei juridice cu care a încheiat actul prin care i s-a conferit dreptul asupra bunului proprietate publică (art. 865 N.C.Civ.).
Pentru a justifica calitatea procesuală a Ministerului Transporturilor, reclamanta a depus la dosarul cauzei Contractul de concesiune încheiat pentru o perioadă de 49 de ani cu M. Transporturilor (f.43-51 din dosarul Judecătoriei V. de Sus).
Având în vedere considerentele expuse, instanța reține că pot avea calitate în prezenta cauză părțile chemate în judecată, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, această apărare a pârâtului fiind nefondată.
Aspectele legate de faptul că doar suprafața de 400 mp a fost expropriată de S. R., astfel că diferența de teren este înscrisă pe numele proprietarilor tabulari nu poate fi reținută. După cum s-a arătat și anterior Tribunalul București a dispus acordarea de măsuri compensatorii prin echivalent bănesc pentru întreaga suprafață de 1365 mp., reținând că acesta este folosită de C. de Căi Ferate. Hotărârea respectivă a devenit irevocabilă. Raportat la considerentele expuse anterior se consideră că nici sub acest aspect apelantul-pârât P. Ș. nu are nici un drept asupra terenului.
Faptul că pentru construcția ridicată de apelant acesta plătește impozit nu poate duce la concluzia că acesta are un drept asupra terenului, deoarece plata impozitului nu poate valida acțiunea apelantului-pârât dea ridica construcția fără acordul proprietarului terenului.
Nici aspectul menționat în concluziile scrise depuse la data de 25 noiembrie 2015nu pot fi avute în vedere de instanță. S-a arătat că terenul va fi eliberat doar după ce vor fi achitate despăgubirile stabilite de reclamantă, respectiv suma de 15.000 euro. Se reține că reclamantul nu are nici un drept asupra terenului, cu atât mai puțin un drept de retenție până când va fi plătită despăgubirea stabilită în baza Legii nr. 10/2001.
Instanța nu va avea în vedere nici apărările pârâtului apelant P. Ș. care a arătat că în alte situații construcțiile persoanelor fizice se află chiar lângă calea ferată. Existența unor situații considerate de apelentul-pârât ca fiind comparabile cu situația sa nu fac obiectul prezentului dosar. În prezenta cauză se constată că acesta în mod abuziv a ridicat construcția în cauză, fără a avea acordul persoanei care a justificat dreptul de concesiune pentru terenul proprietatea publică a Statului R., astfel că apărările sale sunt nefondate.
Nici aspectele menționate de apelant cu ocazia dezbaterii apelului privind formularea de plângeri nu pot constitui motiv pentru a accepta apărările nefondate formulate de acesta.
Având în vedere considerentele expuse anterior, raportat la principiul neagravării situației în propria cale de atac, constatând că solicitarea reclamantei C. Națională de Căi Ferate „CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj în calitate de concedent, a Statului R.-reprezentat prin M. Finanțelor Publice în calitate de proprietar al bunului proprietate publică și a Ministerului Transporturilor în calitate de concesionar al terenului, urmând să se dispună, în temeiul art. 858, raportat la prevederile art. 865 N.C.civ. obligarea ca pârâtul P. Ș. să ridice construcția tip baracă/magazie din lemn, prin demolare și transportul materialelor, edificată în incinta Stației de Cale Ferată Valea Vișeului pe o suprafață de 24,07 m.p. lângă locuința din care a fost evacuat conform sentinței civile nr. 2820/16.11.2010 a Judecătoriei V. de Sus și să elibereze terenul proprietatea Statului R. concesionat de C. Națională de Căi Ferate CFR S.A., înscris în Cartea Funciară Centrală CFR nr. 196 linia Sighet-Valea Vișeului-Trebusa, . Sus, respectiv C.F. 2684 Rona de Sus nr. top. 2023/2 în suprafață de 1365 m.p. (C.F. centrală 371 Rona de Sus), iar, în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții să demoleze construcția și să elibereze terenul pe cheltuiala pârâtului.
În ceea ce privește lipsa de folosință a terenului se reține că acesta a fost cuantificată de reclamantă în baza actelor care stau la baza licitațiilor pentru închirierea terenurilor de către C. Națională de Căi Ferate „CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj.
Reținând faptul că pentru perioada septembrie 2013-octombrie 2014 reclamanta nu a folosit respectivul teren, se apreciază cererea fondată, astfel că acest capăt de cerere va fi admis, pârâtul urmând a fi obligat să plătească suma de 388,16 lei în favoarea reclamantei cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, având în vedere soluția care urmează a fi pronunțată de instanță în rejudecare după admiterea apelului și rejudecarea cererii de chemare în judecată, constatând incidența prevederilor art. 453 C.proc.civ., va dispune obligarea pârâtului P. Ș. la plata sumei de 71,05 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei C. Națională de Căi Ferate „CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, sumă ce reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate potrivit chitanței aflate la fila 7 din dosarul Judecătoriei.
În privința celorlalte solicitări, acestea vor fi respinse având în vedere principiul prevăzut de art. 481 C.proc.civ., având ca obiect neagravarea situației în propria cale de atac, apelul fiind declarat doar de P. Ș..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de P. Ș. domiciliat în .. 182 . împotriva sentinței civile nr. 1109 pronunțate la data de 8 iulie 2015 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ pe ca o anulează și rejudecând cauza,
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanții C. Națională de Căi Ferate „CFR" S.A. București-Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, J_, CUI_, cu sediul în Cluj-N., P-ța A. I., nr. 17, jud. Cluj, M. Finanțelor Publice în reprezentarea Statului R., cu sediul în București, ., sector 5, M. Transporturilor, cu sediul în București, Bulevardul D. G., nr. 38, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul P. Ș., CNP_, domiciliat în Valea Vișeului, ., jud. Maramureș.
Obligă pârâtul P. Ș. să ridice construcția tip baracă/magazie din lemn, prin demolare și transportul materialelor, edificată în incinta Stației de Cale Ferată Valea Vișeului pe o suprafață de 24,07 m.p. lângă locuința din care a fost evacuat conform sentinței civile nr. 2820/16.11.2010 a Judecătoriei V. de Sus și să elibereze terenul proprietatea Statului R. concesionat de C. Națională de Căi Ferate CFR S.A., înscris în Cartea Funciară Centrală CFR nr. 196 linia Sighet-Valea Vișeului-Trebusa, . Sus, respectiv C.F. 2684 Rona de Sus nr. top. 2023/2 în suprafață de 1365 m.p. (C.F. centrală 371 Rona de Sus), iar, în caz de refuz al pârâtului, autorizează reclamanții să demoleze construcția și să elibereze terenul pe cheltuiala pârâtului.
Obligă pârâtul P. Ș. să plătească Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj suma de 388,16 lei reprezentând prejudiciu cauzat de lipsa de folosință a terenului în suprafață de 24,07 m.p.
Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtului să lase în proprietatea Statului R. și posesia (concesiunea) Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. terenul în suprafață de 424,82 m.p. înscris în C. F. Centrală CFR 196 linia CF Sighet-Valea Vișeului-Trebusa, . Sus, și, în subsidiar, constatarea că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică trecând în domeniul public de interes național și concesionat de C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. în temeiul contractului de concesiune nr. MM/224/2002.
Obligă pârâtul P. Ș. să plătească reclamantei C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. București Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj suma de 71,05 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 16 decembrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
P. M. BogdanStamate T. N. C. D.
Red Tehr. /P.M.B./06.02.2016
5 ex./..02.2016
Judecător la fond: M. Șimon
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 614/2015. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 320/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
