Contestaţie la executare. Decizia nr. 614/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 614/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 614/A
Ședința publică din 16.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTOR: S. T. N.
GREFIER: C. D.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra cererii de apel formulate de către apelanții S. O., domiciliată în Baia M., .. 30, jud. Maramureș și S. I., domiciliat în Baia M., ./50, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 5097 pronunțate la data de 3 iulie 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei, de grefierul de ședință, după care, se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din data de 02.12.2015, susținerile și concluziile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării s-a amânat pronunțare la termenul de azi.
De asemenea, se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței, la data de 11.12.2015, de către apelanți concluzii scrise.
În urma deliberărilor s-a pronunțat hotărârea de față.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5097 pronunțată la data de 3 iulie 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect și a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii S. O. și S. I. în contradictoriu cu intimatul S. R.,ca neîntemeiată.
Prin aceeași hotărâre au fost obligați contestatorii să plătească intimatului suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 6659 din 17.10.2006, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._ s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre contestatori și intimat prin atribuirea masei succesorale contestatorilor și obligarea acestora la plata către intimat a unei sulte în cuantum de 16.373 euro și a sumei de 15.870.333 ROL. Prin aceeași hotărâre s-a reținut că intimatul are un drept de creanță față de contestatori în cuantum de 4.689 lei, s-a dispus evacuarea intimatului din locuință, iar contestatorii au fost obligați la plata sumei de 3.316.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 112/A din 26.04.2007 a Tribunalului Maramureș s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 6659, ca neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr. 1756/R din 17 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat în cauză și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Maramureș cu îndrumarea de a se efectua o completare la raportul de expertiză efectuat în primă instanță.
În rejudecare, s-a format dosarul nr._ în cadrul căruia s-a efectuat o nouă expertiză în specialitatea construcții civile, efectuată de expertul Z. T., și o completare la raportul de expertiză în specialitatea topografie-cadastru, aceasta din urmă fiind efectuată de către expertul tehnic judiciar Z. N..
Prin încheierea de ședință din data de 9.10.2008 s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ având ca obiect acțiune în anularea certificatului de moștenitor. Acțiune în anularea certificatului de moștenitor, formulată de către contestatorii a fost respinsă definitiv prin decizia civilă nr. 74/A/23.03.2011 a Tribunalului Maramureș. Ulterior reluării judecării cauzei în dosarul nr._ expertul Z. T. a efectuat o completare a raportului de expertiză.
Prin decizia civilă nr. 121/A/03.05.2012 Tribunalul Maramureș, în rejudecare, a admis apelul declarat de către intimat și a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea terenului în suprafață de 886 metri pătrați, din care 468 metri pătrați construibili și 418 metri pătrați neconstruibili, împreună cu supra-edificatele existente pe acesta și anume bucătăria de vară de 18,03 metri pătrați cu pivniță, coteț cu animale mici și fântână intimatului și atribuirea celorlalte bunuri care au compus masa succesorală către contestatori. Prin aceeași hotărâre contestatorii au fost obligații la plata către intimat unor sulte în cuantum de 2.740 lei și 1.360 Euro, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, precum și a sumei de 6.400 de lei cu titlu de contravaloare a investiții efectuate. În fine, contestatorii au mai fost obligați la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 3.191 de lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea S. O.. Prin decizia civilă nr. 4707/R/2012 Curtea de Apel Cluj a respins recursul contestatoarei și a obligat-o pe aceasta la cheltuieli de judecată în recurs de 900 de lei.
Prin cererea înregistrată la B.E.J. A. D. sub nr. 3/21.01.2015 intimatul S. R. a solicitat punerea în executare nr. 121/A/03.05.2012 a Tribunalului Maramureș în sensul de a fi pus în posesie asupra imobilului atribuit și obligare contestatorilor la plata cheltuielilor de executare (f. 58).
Prin încheierea din data de 21.01.2015 B.E.J. a încuviințarea silită în temeiul titlurilor executorii sentința civilă nr. 6659/17.10.2006, decizia civilă nr. 121/A/03.05.2012 și decizia civilă nr. 4707/R/15.11.2012 cu privire la obligația contestatorilor de a preda terenul în suprafață de 886 mp împreună cu supra-edificatele existente pe acesta (f. 73).
La data de 23.01.2015 executorul judecătoresc a emis somația prin care contestatoarea S. O. a fost somată ca în termen de 8 zile să execute titlurile executorii și să achite cheltuieli de executare în cuantum de 3.190 lei. La somație s-au anexat titlurile executorii, încheierea de încuviințare a executării silite și încheierea din aceeași dată privind cheltuielile de executare. Somația împreună cu actele anexate au fost comunicate contestatoarei în data de 06 februarie 2015.
La aceeași dată contestatorul S. I. a fost somat ca în termen de 8 zile să se conformeze titlurilor executorii. La somație s-au anexat titlurile executorii și încheierea de încuviințare a executării silite. Somația și actele anexate au fost comunicate contestatorului la data de 06 februarie 2015.
La data de 19 martie 2015 executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a titlurilor executorii, conform procesului-verbal. Totodată, la data 21.04.2015 s-a dispus poprirea asupra veniturilor din pensie realizate de către contestatoarea S. O. pentru cheltuielile de executare în cuantum de 3.190 lei.
Conform art. 712 alin. 1 C. proc. Civ. ,,împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”
Relativ la condițiile în care poate fi formulată contestația la executare, atunci când titlul executoriu constituie o hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 713 alin. 1 și 2 C. proc.civ..
Raportat la aceste norme, instanța a reținut că atunci când titlu executoriu care stă la baza executării silite este o hotărâre judecătorească pe calea contestației la executare pot fi invocate numai vicii de nelegalitate ale actelor de executare. Așa fiind, contestatorul nu poate invoca motive de nelegalitate sau netemeinicie a titlului executoriu în scopul de a obține anularea unor acte de executare sau a executării silite înseși. Contestarea legalității sau temeiniciei unei hotărâri judecătorești se poate realiza numai prin intermediul căilor ordinare sau extraordinare de atac.
Primul motiv invocat prin cererea introductivă de instanță a fost acela că nu există un obiect al executării silite întrucât contestatorii au achitat sumele de bani stabilite prin titlurile executorii.
Sub acest aspect instanța a reținut că din somațiile comunicate rezultă că executarea vizează numai atribuirea terenului în suprafață de 886 metri pătrați împreună cu supra-edificatele intimatului și cheltuielile de executare. În aceste somații nu se face nicio mențiune cu privire la cheltuielile de judecată și la obligația de plată a sultei stabilite prin titlurile executorii. De altfel, executorul judecătoresc a procedat l-a poprire numai cu privire la cheltuielile de executare. Așa fiind, faptul că anterior demarării procedurii de executare silită contestatorii au achitat obligațiile pecuniare stabilite prin titlurile executorii este lipsit de relevanță în raport cu executarea silită ce constituie obiectul dosarului execuțional nr. 3/2015, având în vedere că actele de executare realizate în acest dosar execuțional nu vizează obligațiile pecuniare ale contestatorilor.
Cel de-al doilea motiv invocat de către contestatori a fost acela că nu se poate executa silit obligația de predare întrucât o astfel de obligație nu a fost stabilită prin dispozitivul hotărârilor.
Cu privire la acest aspect instanța a reținut că în primul ciclu procesual, în fond și în apel, toate bunurile care au format activul masei succesorale au fost atribuite contestatorilor cu obligația acestora de a-l compensa pe intimat prin plata unei sulte. Urmare a admiterii căii de atac a recursului soluția instanța de recurs a casat soluția pronunțată în apel și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel cu îndrumarea ca partajarea să se realizeze în natură.
În rejudecare, urmând îndrumarul instanței de recurs, instanța de apel a partajat în natură masa succesorală atribuind intimatului terenul în suprafață de 886 metri pătrați împreună cu supra-edificatele și anume bucătăria de vară de 18,03 metri pătrați cu pivniță, cotețul pentru animale mici și fântână; restul activului patrimonial fiind atribuit contestatorilor.
D. urmare, până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj fiecare dintre părți deținea o cotă ideală și abstractă din dreptul de proprietate asupra bunurilor ce compuneau activul succesoral. Încetarea stării de coproprietate s-a realizat pe calea acțiunii de partaj prin care dreptul indiviz al intimatului a fost transformat într-un drept diviz și exclusiv asupra bunurilor atribuite acestuia. Astfel, prin atribuirea terenului în suprafață de 886 metri pătrați, împreună cu supra-edificatele, intimatului, instanța a recunoscut acestuia un drept de proprietate exclusivă asupra acestor bunuri. Sub vechiul cod civil (art. 786), incident în cauza de partaj, partajul produce efecte ex tunc, prezumându-se că fiecare coerede a moștenit singur și imediat toate bunurile care compun partea sa.
Tot în raport cu efectele partajului, s-a considerat că atât doctrina cât și practica au reținut în mod constant că, eredele căruia i s-a atribuit în mod exclusiv un bun în procedura partajului poate solicita punerea în posesie asupra bunului pe calea executării silite în raport cu ceilalți coindivizari, chiar dacă o mențiune expresă în acest sens nu este prevăzută în dispozitivul hotărârii. Astfel, obligația celorlalți coindivizari de a lăsa în liniștită proprietate și posesie bunul este un efect implicit al atribuirii acestui bun în proprietate exclusivă a unui coindivizar. Din această perspectivă, o mențiune în sensul obligării contestatorilor la predarea bunului ar fi fost superfluă, atâta timp cât instanța a atribuit terenul cu supra-edificatele intimatului în contradictoriu cu contestatorii, mențiunea de atribuire implicând și obligația de predare. Extrem de relevantă în acest sens este și decizia nr. 3 din 20 iunie 1968 a Tribunalului Suprem, invocată de către intimat, care a fixat practica judiciară ulterior pronunțări în sensul celor arătate anterior de către instanță.
Al treilea motiv vizează cheltuielile de executare. Sub acest aspect contestatorii, prin apărător, au arătat că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată nu are un corespondent în vreo contraprestație a expertului și că intimatul trebuia și acesta să fi fost obligat la plata unei treimi din cheltuieli. Totodată, contestatorii au invocat faptul că executarea silită cu privire la cheltuieli s-a demarat numai față de contestatoarea S. O., dispunându-se poprirea veniturilor din pensie, deși nu există un izvor al solidarității în raport cu cheltuielile de executare.
Cu privire la primul aspect instanța a reținut că prin procesul-verbal din data de 23 ianuarie 2015 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de judecată în cuantum de 3.190 lei, din care 2000 lei onorariu expert. În raport cu onorariul executorului instanța a constatat că acesta se încadrează în limita maximală de 2.200 lei prevăzută de Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Conform art. 890 alin. 1 C. proc. civ. ,,despre îndeplinirea executării obligațiilor prevăzute în prezentul capitol, executorul va încheia un proces-verbal în condițiile art. 679, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul.” Totodată, art. 670 alin. 1 C. proc. Civ. Prevede: ,,cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”
Din dispozițiile art. 670 alin. 1, teză finală, C. proc. Civ. rezultă că executorul judecătoresc poate stabili cheltuielile de executare anticipat, după încuviințarea executării silite, însă în cazul în care debitorul execută obligația cuprinsă în titlu executoriu în termenul prevăzut de lege sau stabilit de executor, acesta va fi ținut numai la plata acelor cheltuieli ce au fost efectiv efectuate. O astfel de modalitate permite creditorului să avanseze cheltuielile de executare până la acoperirea efectivă a acestora pe calea executării silite, iar debitorului să cunoască riscul neexecutării în raport cu cuantumul cheltuielilor de executare. De asemenea, în cazul executării directe, după ce se constată executate obligațiile cuprinse în titlul executoriu, executorul poate stabili eventuale cheltuieli de executare ce nu au fost prevăzute în procesul-verbal inițial de stabilire a cheltuielilor de executare.
Raportat la prezenta cauză prin procesul-verbal din data de 23 ianuarie 2015 executorul judecătoresc a stabilit cu titlu anticipat cheltuieli de executare care s-au materializat în actele de executare ulterior realizate. Astfel, costurile privitoare la actele de executare sunt reflectate în actele depuse la dosarul cauzei. Relativ la costurile de executare privitoare la participarea unui inginer expert la executarea silită instanța reține că din procesul-verbal de punere în posesie rezultă că la actul de executare a participat ing. exp. Z. N., astfel că aceste cheltuieli de executare sunt justificate. Așadar, sub acest aspect, motivul este neîntemeiat, costurile de executare fiind justificate.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, privitor la faptul că intimatul trebuia obligat la plata unei treimi din cheltuielile de executare având în vedere faptul că titlul executoriu este o hotărâre de partaj care a profitat tuturor părților, instanța a arătat că acest motiv de contestație este vădit neîntemeiat. Astfel, argumentul invocat de către contestatorii este valid numai în etapa de judecată, iar nu și în faza de executare silită. După rămânerea definitivă a hotărârii de partaj părțile au posibilitatea de a se conforma voluntar celor stabilite de către instanță. Dacă o parte din părți nu se conformează titlului executoriu creditorul poate solicita executarea silită. În această situația, costurile privitoare la executare revin numai debitorilor care s-au împotrivit executării și care au determinat executarea silită. Așa fiind, indiferent de obiectul cauzei în cadrul căruia s-a pronunțat titlul executoriu, obligația de a suporta cheltuielile de executare revine doar debitorilor, dacă aceștia au refuzat executarea voluntară.
Raportat la prezenta cauză s-a reținut că din însăși înscrisurile depuse de către contestatoare la data de 7 mai 2015 rezultă că debitorii s-au opus executării silite, contestatoarea fiind chiar sancționată contravențional.
Cu privire la cel de-al treilea aspect, privitor la lipsa unei solidarități cu privire la plata taxei judiciare de timbru contestatorii au invocat faptul că numai contestatoarea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Sub acest aspect s-a reținut că obligația de a preda bunul, care incuba contestatorilor, este o obligație indivizibilă prin natura ei. Așa fiind, contestatorii sunt obligați în mod indivizibil la plata cheltuielilor de executare. Această indivizibilitate a obligației principale imprimă și cheltuielilor de executare o indivizibilitate, ambii contestatori fiind în mod egal și concurent obligații la suportarea costurilor de executare. De altfel, în caz de pluralitatea de debitori în faza de executare silită creditorul este îndrituit să-și realizeze creanța constând în costurile de executare prin urmărirea oricărora dintre debitori. Astfel, este dreptul creditorului să-și acopere toate costurile de executare în modul în care acesta apreciază că este cel mai facil, rămânând, eventual, debitorului care a acoperit integral costurile de executare calea acțiunii în regres formulată împotriva celorlalți debitori care nu au suportat cheltuielile de executare.
Relativ la cel de-al patrulea motiv, constând în neindicarea în procesul-verbal de punere în posesie ce variantă de expertiză a fost avută în vedere la realizarea actului de executare.
Raportat la acest aspect s-a reținut că în procesul-verbal de punere în posesie s-a menționat că punerea în posesie s-a realizat în temeiul titlurilor executorii sentința civilă nr. 6659/2006, a deciziei civile nr. 121/A/2012 și a deciziei civile nr. 4707/R/2015. În procesul-verbal s-a menționat că au fost respectate întocmai dimensiunile din schița raportului de expertiză și că s-a procedat la punerea în posesie a intimatului cu privire la lotul atribuit. Extrem de relevant este faptul că la punerea în posesie a participat și domnul expert Z. N., cel care a întocmit raportul de expertiză care a stat la baza titlului executoriu.
Instanța a avut în vedere faptul că prin titlul executoriu decizia civilă nr. 121/A/2012 s-au indicat exact bunurile ce urmează să formeze lotul intimatului, cu indicarea suprafeței terenului și a supra-edificatelor. Totodată, singura variantă de partajare care a stabilit un lot al intimatului în care să intre terenul în suprafață de 886 metri pătrați este varianta nr. 2 a raportului de expertiză (raportul de expertiză f. 232-240 efectuat de expertul C., variante preluate de expertul Z., conform considerentelor titlurilor executorii). Așa fiind, coroborând dispozițiile cuprinse în procesul-verbal cu dispozițiile cuprinse în titlul executoriu și cu prezența expertului s-a arătat că neindicarea expresă în cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie a variantei de expertiză avute în vedere nu este de natură a vicia legalitatea actului de executare.
De altfel, raportat la dispozitivul titlului executoriu, singurul aspect care putea fi contestat era cel relativ la stabilirea limitelor de hotar. Or, cu privire la acest aspect s-a pus în discuția reprezentantului contestatorilor dacă înțelege să conteste faptul că executarea s-a realizat în conformitate cu dispozițiile titlului executoriu. Argumentul reprezentantului contestatorilor cum că nu poate ști dacă a fost respectat titlul executoriu întrucât nu s-a indicat în procesul-verbal de punere în posesie varianta de expertiză avută în vedere este vădit neîntemeiat. O atare verificare putea fi făcut, neindicarea variantei avute în vedere nu îi împiedica, în concret, cu nimic pe contestatori să verifice dacă modul în care s-a dus l-a îndeplinire titlul executoriu este sau nu conform cu acesta, întrucât singurele elemente la care trebuiau să se raporteze contestatorii erau titlul executoriu și modul faptic în care acesta a fost pus în executare, sub acest aspect fiind irelevant procesul-verbal de punere în posesie. Chiar dacă în procesul-verbal s-ar fi indicat varianta avută în vedere (care în mod evident nu putea fi alta decât cea cuprinsă în titlul executoriu) situația contestatorilor, sub acest aspect, nu s-ar fi schimbat cu nimic. Mai mult, în lipsa unor argumente concrete în sensul că nu s-a respectat titlul executoriu și în lipsa arătării în concret în ce sens nu s-a respectat titlul executoriu instanța nu a avut ce să verifice în măsura în care din procesul-verbal de punere în posesie rezultă că punerea în posesie s-a efectuat conform titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât la punerea în posesie a participa, pe lângă executor, expertul care a realizat raportul de expertiză ce a stat la baza titlului executoriu. Așa fiind, un argument precum cel al contestatorilor, cum că nu pot să știe dacă s-a respectat sau nu titlul executoriu nu urmărește altceva decât temporizarea executării.
Cu privire la celelalte motive, instanța a reținut că prin notele depuse personal de contestatori aceștia au invocat și alte motive de contestație la executare. Raportat la aceste motive instanța a apreciat că sunt toate neîntemeiate. Singura cale procesuală prin care se pot aduce critici legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești este pe calea formulării unei căii de atac ordinare sau extraordinare de atac. Așadar, motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către contestatorii nu pot fi analizate pe această cale procesuală. De asemenea, argumentul contestatorilor conform cărora aceștia au executat alte titluri executorii, respectiv hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual, este irelevant în prezenta cauză, verificarea actelor de executare putând fi realizată numai în raport cu titlurile executorii ce au stat la baza dosarului de executare ce constituie obiectul cauzei, iar nu și în raport cu alte titluri executorii. Totodată, existența unor erori materiale sau diferențe de formulare și redactare a înscrisurilor comunicate debitorilor nu pot afecta legalitatea actelor de executare, având în vedere că acestea nu au cauzat nicio vătămare concretă contestatorilor, nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 712 alin. 1 C. proc. Civ.. De asemenea, faptul că intimatul a menționat în cererea de executare silită că solicită să se pună în executare titlul executoriu cu privire la suprafața de 8,86 metri pătrați, iar nu 886 metri pătrați nu poate conduce la anularea actelor de executare, fiind evident din conținutul cererii de executare silită faptul că intimatul a solicitat punerea în posesie asupra terenului de 886 metri pătrați, după cum rezultă din titlul executoriu, menționarea a 8,86 metri pătrați fiind o simplă eroare materială. Tot nerelevant, sub aspectul legalității executării silite, este și motivul contestatorilor prin care aceștia au arătat că în anul 2007 acestora li s-a suspendat provizoriu executare, într-un alt dosar de executare, în aceeași zi, iar cu privire la prezentul act de executare soluționarea, prin respingere, s-a realizat după nouă zile. Nu este contrar normelor legale incidente în materie de executare silită nici poprirea efectuată de executorul judecătoresc anterior stabilirii primului termen de judecată în cererea având ca obiect contestație la executare, neexistând o obligație legală a executorului de a temporiza executarea silită până la stabilirea unui astfel de termen. De asemenea, lipsa ștampilei arhivei de pe sentința civilă nr. 6659 nu afectează legalitatea executării având în vedere, pe de-o parte, faptul că ceea ce s-a pus în executare este dispozitivul deciziei civile nr. 121, iar pe de altă parte faptul că sub aspectul conținutului sentința aflată în dosarul de executare este identică cu cea depusă la dosarul cauzei de către contestatorii.
G., toate motivele invocate de către contestatori personal sunt fie inadmisibile, vizând legalitatea și temeinicia unor hotărâri judecătorești intrate în puterea de lucru judecat, fie neîntemeiate, vizând vicii care nu conduc la nulitatea actelor de executare.
Argumentul contestatorilor conform cărora aceștia au cheltuit sume importante de bani în ultimii ani în procesele purtate cu intimatul nu afectează în niciun mod valabilitatea actelor de executare efectuate în dosarul de executare ce constituie obiectul prezentei cauze. Ceea ce trebuie să înțeleagă contestatorii este faptul că într-o cauză în care aceștia au fost părți s-a pronunțat o hotărâre definitivă prin care s-a dispus atribuirea terenului în suprafață de 886 de metri și supra-edificatele intimatului. Faptul că hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual în fond și apel au convenit mai mult contestatorilor nu înseamnă că însemnă că aceștia se pot opune executării hotărârilor pronunțate în cel de-al doilea ciclu procesual și care au rămas definitive.
Pentru toate aceste motive instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a reținut că prin întâmpinarea depusă intimatul a solicitat obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1200 de lei reprezentând onorariu avocațial.
Prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1 C. proc. Civ., ale art. 451 alin. 1 respectiv ale art. 452 C. proc. Civ. Raportat la această cerere, instanța reține că dovada efectuării cheltuielilor de judecată a fost făcută cu chitanța depusă la dosarul cauzei.
Așa fiind, având în vedere că instanța a respins contestația la executare, contestatorii pierzând astfel procesul, a fost admisă cererea intimatului și a dispus obligarea contestatorilor la plata către petent a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel S. O. și S. I. aceștia solicitând admiterea apelului declarat, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare formulate având în vedere prevederile art. 466 și urm. C.proc.civ..
S-a arătat în cuprinsul apelului declarat că în cuprinsul titlului executoriu nu există obligația de a se preda vreun bun. Raportat la acest fapt s-a susținut că prima instanță a făcut aplicarea greșită a legii.
Apelanții au mai arătat că obiectul procesului dintre aceștia și creditor a fost dezbaterea succesiunii după antecesorii comuni și sistarea stării de indiviziune. Prin Decizia nr. 121/A din 3.05.2012 a Tribunalului Maramureș s-a dispus sistarea stării de indiviziune atribuindu-se fiecăruia dintre coindivizari anumite bunuri din masa succesorală. Contestatorii nu au fost obligați să predea nici un bun, astfel că executarea silită este nelegală. În acest sens a fost invocată decizia nr. 4662 din 28 iunie 2008 a ÎCCJ.
În măsura în care în cuprinsul dispozitivului nu s-a stabilit o obligație în sarcina contestatorilor nu poate fi pornită executarea silită, astfel că soluția primei instanțe este nelegală.
S-a mai susținut că S. O. a invocat cu privire la solidaritatea pasivă faptul că executorul judecătoresc a înțeles să rețină toate cheltuielile de executare doar în sarcina contestatoarei. Din acest punct de vedere s-a arătat că nu există un raport de solidaritate.
S-a mai susținut că există un element care a viciat procesul-verbal de punere în executare, astfel că se impune anularea acestuia. Contestatorii au arătat că nu se poate ști dacă a fost respectat titlul executoriu deoarece nu s-a arătat care dintre variantele raportului de expertiză a fost cel pus în executare.
Contestatorii au mai arătat că nu aveau posibilitatea de a contesta punerea în executare deoarece nu aveau studii de specialitate. S-a susținut că procesul-verbal de punere în posesie trebuia realizat în așa fel încât să poată fi verificat de instanța de judecată. În condițiile în care nu se menționează elemente necesare pentru a se verifica modul privind executarea silită, acest fapt duce la nulitatea procedurii de executare.
Prin întâmpinarea depusă la data de 26.08.2015 de S. R. s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În motivarea întâmpinării s-a arătat că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Criticile formulate prin memoriul de apel, formulat și redactat de reprezentantul convențional al contestatorilor-avocat, vizează 3 aspecte, respectiv faptul că o hotărâre judecătorească prin care coindivizarilor li se atribuie loturile formate ca urmare a partajului succesoral nu este o hotărâre susceptibilă de executare (deoarece nu se stabilește nici un fel de obligații în sarcina părții), faptul că toate cheltuielile de executare au fost puse în sarcina contestatoarei-apelante S. O. și faptul că procesul-verbal de punere în posesie nu cuprinde elemente esențiale, fiind lovit de nulitate absolută.
În dosarul Judecătoriei Baia M. a fost depus, la data de 28 aprilie 2015, dosarul execuțional nr. 3/2015 al B. A. D. (f.57-93). Din dosarul execuțional constituit, se reține că S. R. a solicitat punerea în executare a hotărârilor care constituie titlu executoriu (sentința civilă nr. 6659/17.10.2006 a Judecătoriei Baia M., decizia civilă 121/03.05.2012 a Tribunalului Maramureș și decizia civilă nr. 4707/R din 15.11.2012 a Curții de Apel Cluj) prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune.
Potrivit dispozitivului deciziei nr. 121/A din 3 mai 2012 a Tribunalului Maramureș se constată că pârâtul din dosarul nr._ – S. P. a dobândit ca urmare a realizării partajului, suprafața de 886 mp. din care 468 mp. construibil și 418 mp. neconstruibili, lotul său fiind conturat în culoarea portocalie în anexa nr. 2 la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. S. și Z. N. (f. 61-65 dosarul judecătoriei). Decizia Tribunalului Maramureș a fost menținută de Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 4707/R/2012 din 15 noiembrie 2012.
Potrivit actului de executare emis la 23.01.2015, debitorii S. O. și S. I., au fost somați să se conformeze hotărârilor judecătorești puse în executare. Deoarece aceștia nu s-au conformat și nu și-au îndeplinit de bună-voie obligația care le revenea (astfel cum arată art. 622 alin. 1 C.proc.civ) s-a realizat executarea silită a titlului.
La data de 19 martie 2015, după prealabila încunoștințare a părților, s-a procedat la executarea silită sens în care s-a întocmit procesul-verbal (f.88 din dosarul Judecătoriei). Potrivit acestui ultim act de executare amintit se reține că punerea în posesie s-a făcut în prezența expertului Z. N., măsurătorile fiind realizate împreună cu acesta, iar predarea și punerea în posesie s-a realizat conform dimensiunilor din schița raportului de expertiză. De asemenea, s-a făcut referire în cuprinsul procesului-verbal, la suprafața de 866 mp teren, la lotul atribuit și la anexa raportului de expertiză.
De asemenea se face mențiunea în cuprinsul procesului-verbal de executare faptul că debitoarea S. O. a ridica bunurile și animalele care se aflau pe imobilul care a fost atribuit creditorului-intimat S. R., astfel că la finalul executării nu mai existau astfel de bunuri pe terenul și în construcțiile care au făcut obiectul executării. Terenul a fost delimitat de terenul contestatorilor cu gard.
În privința primului motiv de apel, se reține că apelanta S. O. locuiește în Baia M. .. 30, locul în care este situat și imobilul cu privire la care s-a realizat executarea. Apărarea potrivit căreia hotărârea prin care se formează loturile și se dispune ieșirea din indiviziune nu este susceptibilă de executare se consideră nefondată această susținere.
S-a invocat în cuprinsul motivelor de apel faptul că potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4662 din 28 iunie 2008, dispozitivul unei hotărâri trebuie să aibă dispoziții clare care să poată fi puse în executare. Instanța de apel reține aceste susțineri ale apelanților. Într-adevăr dispozitivul unei hotărâri trebuie să fie clar pentru a putea fi pus în executare.
Analizând dispozitivul Deciziei civile nr. 121/A/03.05.2012 se constată că în cuprinsul acestuia se menționează „atribuie pârâtului S. R. în natură terenul în suprafață de 886 mp., din care 468 mp construibil și 418 mp, neconstruibili, conturat cu culoarea portocalie în anexa nr. 2 la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic judiciar C. S. și identificat cu nr. topo noi 5117/2/2 respectiv 5118/1/2/2 din CF_ Baia M. prin planul de amplasament și delimitare întocmit de expertul tehnic judiciar Z. N., teren în valoare de_ E, împreună cu supraedificatele existente pe aceasta și anume bucătărie de vară de 18,03 mp cu pivniță, coteț pentru animale mici, fântână în valoare totală de_ lei”.
Se reține că lotul atribuit intimatului din prezentul dosar-S. R. este foarte bine identificat, iar dispoziția instanței este cât se poate de clară. Atribuirea lotului se poate realiza prin executare silită, în măsura în care partea căreia i se atribuie lotul este împiedicat să folosească bunurile atribuite. Astfel, ca și orice hotărârea judecătorească și hotărârea prin care se dispune partajarea bunurilor se execută de bună-voie. În situația în care nu se realizează punerea în executare voluntar, partea care nu poate intra în posesia bunurilor are posibilitatea de a apela la executarea silită.
Aceasta este și situația în prezenta cauză. Deoarece S. R. nu a putut intra în posesia bunurilor pe care încă din anul 2012 i s-au atribuit a apelat la biroul executorului judecătoresc pentru a se realiza întocmai executarea titlului.
Argumentul reținut de prima instanță potrivit căreia, ulterior pronunțării deciziei de îndrumare a fostului Tribunal Suprem este însușită și de instanța de apel. Astfel, potrivit deciziei nr.3 din 1968 „Hotărîrea de partaj rămasă definitiva constituie titlu executoriu și este susceptibilă de executare, indiferent dacă în acțiune s-a cerut sau nu predarea efectivă a bunului și chiar dacă instanța nu a dispus aceasta predare”. Practica judiciară a fost constantă încă din anul 1968, în sensul arătat anterior.
Instanța reține în cauză incidența prevederilor art. 628 alin. 1 C.proc.civ., care arată obligațiile care sunt susceptibile de executare. Atribuirea lotului este echivalentă predarea bunului sau a folosinței acestuia.
Raportat la aceste considerente, instanța apreciază motivul invocat de apelanți potrivit cărora titlul executoriu nu avea dispoziții susceptibile de a fi puse în executare nu va fi reținut de instanță.
Sub un al doilea aspect, apelanții au arătat că s-a invocat că executorul judecătoresc a înțeles să rețină toate cheltuielile de executare de la contestatoarea-apelantă S. O., deși nu există solidaritate pasivă, astfel că toate cheltuielile trebuiau reținute proporțional de la fiecare dintre copărtași.
Instanța reține că instanța a dispus în dosarul nr._, admiterea în parte a cererii formulate de reclamanții S. O. și S. I. împotriva pârâtului S. R.. În consecință S. R. a primit o parte din bunurile care au făcut parte din masa succesorală, iar reclamanții S. O. și S. I. au primit în indiviziune cealaltă parte din bunuri. Se constată că în cuprinsul titlului executoriu au existat doar două părți, din punct de vedere procedural-reclamanții S. O. și S. I. care au primit loturile în indiviziune, tot astfel revenindu-le și obligațiile rezultate din titlul executoriu și pârâtul S. R..
Având în vedere faptul că executarea silită îi viza pe cei doi contestatori care au primit în indiviziune bunurile din masa succesorală, aceștia fiind cei care se opuneau executării titlului executoriu, instanța consideră că în mod corect s-a considerat că obligația de a executa titlul supus executării reprezintă o obligație solidară. Raportat la acest fapt se reține că și cheltuielile de executare ca și obligație subsidiară, rezultată din neexecutarea de bună-voie a obligației solidare reprezintă tot o obligație solidară.
Având în vedere prevederile art. 1443 C.civ., exista posibilitatea creditorului de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre debitori pentru întreaga sumă datorată, urmând ca debitorii solidar obligați să se desocotească în privința cheltuielilor avansate de unul dintre aceștia în contul celorlalți .
Instanța consideră și acest motiv de apel nefondat, astfel că și acesta va fi înlăturat.
În fine, al treilea motiv de apel a vizat susținerea că procesul-verbal depunere în executare este viciat, astfel că se impune anularea acestuia. Instanța nu va avea în vedere nici această susținere.
Analizând cuprinsul procesului-verbal din data de 19 martie 2015 (f.88 din dosarul Judecătoriei Baia M.) se reține că în cuprinsul acestuia se arată că măsurătorile au fost efectuate împreună cu expertul Z. N., fiind respectate întocmai dimensiunile din schița raportului de expertiză. Astfel, începând cu data executării s-a predat creditorului S. R. doar lotul atribuit prin titlul executoriu.
Având în vedere faptul că măsurătorile terenului s-au realizat de expertul care a realizat expertiza care face parte din decizia pusă în executare, faptul că se individualizează construcțiile care s-au predat, instanța consideră că executarea s-a realizat, astfel cum se arată în titlul executoriu pus în executare.
Susținerea că S. O. și S. I. nu au calificarea necesară pentru a observa dacă executarea s-a realizat sau nu corect nu va fi reținută de instanță. Pe de o parte se constată că la data de 13 martie 2015 părțile au fost încunoștințate asupra faptului că în data de 19 martie 2015 ora 11.00 urmează să se realizeze punerea în executare a titlurilor din dosarul execuțional nr. 3/2015 al B. A. D. (f.84-86). Astfel contestatorii au avut posibilitatea să își ia măsurile necesare pentru a fi reprezentate sau asistate de o persoană care deține specializarea necesară pentru a constata dacă executarea s-a făcut corect sau nu.
Mai mult decât atât, chiar și ulterior executării exista posibilitatea consultării unui specialist care să stabilească dacă măsurătorile expertului Z. N. s-au realizat corect sau nu.
În cauză nu poate fi acceptată o prezumție simplă, că executarea a fost greșit făcută, fără a se indica nici un element obiectiv, fiind menționat doar faptul că S. O. și S. I. nu au calificarea necesară pentru a constata dacă executarea s-a realizat corect.
În cuprinsul procesului-verbal de punerea în executare sunt menționate elementele necesare, prevăzute de lege, a căror lipsă poate duce la nulitatea acestuia.
Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge apelul declarat de contestatorii-apelanți acesta fiind nefondat.
Cu ocazia concluziilor în fața instanței s-a arătat că în privința contestatoarei S. O. s-a dispus executarea pentru cheltuieli de judecată. Instanța nu va putea reține aceste concluzii. Se constată că în somația emisă sunt menționate cheltuielile de executare pentru dosarul nr. 5/2015 al B. A. D., iar nu cheltuieli de judecată din dosarele anterior soluționate de instanțele de judecată.
Apărările formulate după ce instanța a reținut cauza spre soluționare, după închiderea dezbaterilor nu pot fi avute în vedere.
În ceea ce privește solicitarea intimatului de a se acorda cheltuielile de judecată, instanța apreciază cererea fondată. Potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care a câștigat procesul are posibilitatea să solicite cheltuielile pe care le-a efectuat. La fila 35 a fost depusă chitanța având ca obiect cheltuielile de judecată constând în onorariul avocațial în sumă de 1200 lei.
De asemenea, instanța va dispune plata onorariului pentru avocatul desemnat de Baroul Maramureș, în sumă de 275,95 lei. Având în vedere faptul că prin Încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2015 s-a încuviințat cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice, sens în care se va dispune plata sumei arătat în favoarea d-nei avocat B. Ș. R.. Suma acordată va rămâne în sarcina statului, având în vedere faptul că partea care a beneficiat de ajutorul public acordat este partea care a pierdut procesul, potrivit art. 19 din OUG 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de S. O., CNP_ domiciliată în Baia M. .. 30 jud. Maramureș și S. I. domiciliat în Baia M. ./50 jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 5097 pronunțate la data de 3 iulie 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Obligă apelanții S. O. și S. I. la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatului S. R..
Dispune plata sumei de 275,95 lei din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție, sumă reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar încuviințat sub forma asistenței juridice-avocat B. Ș. R.-Baroul Maramureș.
Suma achitată cu titlu de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 16 decembrie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
P. M. BogdanStamate T. N. C. D.
Red Tehr. P.M.B./06.02.2016
5 ex./..02.2016
Judecător la fond: I. I. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 616/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
