Pensie întreţinere. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2641/307/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 215/A
Ședința publică din 13 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Judecător: G. G. P.
JUDECĂTOR: D. Ț.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra apelului declarat de reclamanta C. I., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat Varady E. din Sighetu Marmației, .. 28 jud. Maramureș împotriva încheierii civile din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect pensie de întreținere.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 29.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a respins cererea conexă formulată în dosarul_ aflat pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației de către C. I. în contradictoriu cu pârâtul C. T.-V..
În considerentele încheierii se reține că, conform art. 448 pct. 4 Cod proc. civ., „Hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect:
4. rente ori sume datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii, precum și pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale”.
Justificarea textului reiese din faptul că există anumite drepturi sau raporturi juridice cărora legea le recunoaște un înalt grad de protecție sau pentru care legiuitorul prezumă urgența realizării, astfel încât, dacă ele au fost acordate sau stabilite printr-o hotărâre judecătorească de primă instanță, aceasta se bucură în mod provizoriu, vremelnic, de caracter executoriu de drept, anterior rămânerii ei definitive, astfel încât se poate trece la executarea silită, dar pe riscul creditorului.
Prin urmare, având în vedere urgența realizării drepturilor stabilite printr-o hotărâre executorie de drept, legiuitorul oferă beneficiarului posibilitatea punerii în executare imediat, fără a mai fi nevoit să aștepte ca hotărârea pronunțată să devină definitivă.
Cu toate acestea, reclamanta, prin avocat, face o confuzie între caracterul executoriu de drept al hotărârii și punerea sa efectivă în executare. Aceasta din urmă este o fază a procesului civil distinctă și, asemănător derulării procesului civil în ansamblul său, este guvernată de principiul disponibilității.
Cu alte cuvinte, pentru punerea în executare efectivă a hotărârii, creditorul trebuie să parcurgă procedura executării silite. În acest sens statuează și art. 632 Cod proc. civ., care prevede că obligațiile stabilite prin hotărârile executorii, hotărârile definitive și prin orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, sunt aduse la îndeplinire pe cale silită, în condițiile Cărții a V-a a Codului de procedură civilă.
În consecință, în lipsa unei cereri exprese adresate executorului judecătoresc, instanța nu poate, din oficiu, să emită o ordonanță de poprire prin care să se execute sentința.
Este adevărat că art. 453 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă stabilea că „pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii, precum și în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înființarea popririi se dispune de instanța de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii”.
Acest text însă nu se mai regăsește în noul Cod de procedură civilă, deci începând cu 1 septembrie 2012 instanței nu îi mai revine obligația de a dispune, din oficiu, înființarea popririi.
În lipsa unui text legal având conținut asemănător în noul Cod de procedură civilă, emiterea unei ordonanțe de poprire, din oficiu, ar conduce la o încălcare atât a principiului disponibilității, inserat în art. 9 Cod proc. civ., cât și a competenței generale a instanțelor judecătorești, cererea privind înființarea popririi nefiind de competența instanței, ci a executorului judecătoresc.
Pentru realizarea drepturilor de care se bucură, creditorul poate solicita executorului înființarea popririi asupra veniturilor debitorului, conform art. 781 alin. 1 Cod proc. civ., în acest sens fiind statuate și disp. art. 783 alin. 2 Cod proc. civ., „când se popresc sume cu scadențe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadență, ci și asupra celor exigibile în viitor” și ale art. 789 alin. 6 Cod proc. civ., „dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, în acest ultim caz validarea producându-și efectele numai de la data când sumele devin scadente”.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a învederat reclamantei că nu poate pronunța o hotărâre morală în lipsa unui fundament legal, întrucât justiția se înfăptuiește în numele legii. Astfel, a respins ca inadmisibilă cererea de emitere, din oficiu, a unei ordonanțe de poprire, introdusă de reclamanta C. I., prin avocat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recalificat în apel C. I. care a solicitat admiterea recursului și în consecință executarea de drept a sentinței civile nr. 2857 din 4 decembrie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației în sensul emiterii unei ordonanțe de poprire pentru reținerea sumei datorate de intimat cu titlu de pensie de întreținere având loc de muncă cunoscut.
În motivarea recursului se arată că după pronunțarea sentinței civile nr. 2857/4.XII.2014 instanța a refuzat emiterea unei ordonanțe de poprire prin care să fie pusă în executare obligația de întreținere al intimatului față de copii.
A urmări executarea pensiei de întreținere pe calea executării silite prin poprire prin executorul judecătoresc ar expune pe beneficiarul obligației de întreținere să parcurgă o cale îndelungată și costisitoare pentru a putea încasa pensia de întreținere care este de strictă necesitate.
Intimatul prezent la dezbateri nu s-a opus acestei cereri solicitând la rândul său executarea pensiei de întreținere prin reținerea pensiei din veniturile realizate la locul de muncă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Prin încheierea civilă din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu-Marmației pârâtul C. T. V. a fost obligat să plătească în favoarea minorilor C. L. T. și C. Lorand T. o pensie de întreținere lunar de 350 lei, respectiv câte 157,5 lei pentru fiecare copil începând cu data de 2 octombrie 2014 și până la majorat sau noi dispozițiuni.
Din actele de la dosar reiese că pârâtul este angajat la .-Marmației și realiza un venit mediu de 945 lei în luna septembrie 2014.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că dispozițiile art. 453 alin. 2 din vechiul C.pr.civ. care reglementa situația în cazul sumelor datorate cu titlu de obligație de întreținere și când executarea se făcea asupra salariului sau altor venituri periodice înființarea popririi se făcea din oficiu de către instanță. Aceste dispoziții legale nu au fost preluate în noul C.pr.civ.
Astfel că începând cu data de 1 septembrie 2012 instanța de judecată nu mai are obligația de a dispune din oficiu înființarea popririi.
Nemaiexistând un text de lege derogativ de la dreptul comun înseamnă că în cazul neexecutării de bună voie a obligației de către debitor, creditorul poate apela la executorul judecătoresc potrivit dispozițiilor art. 623 raportat la art. 789 alin. 6 NCPC.
Față de cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.1 C.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat urmând a se menține încheierea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de C. I. cu domiciliul ales la cab. av. Varady E. în contra sentinței civile nr. 2857 din data de 4.XII.2014, pronunțate de Judecătoria Sighetu-Marmației județul Maramureș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
W. D. P. G. G. M. C.
Red.: P.G./13.05.2015
T.red.: M.C./14.05.2015
4 ex./.>
Judecător la fond: G. C. V.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 338/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
