Pensie întreţinere. Decizia nr. 122/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 122/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 122/R
Ședința publică din 11 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. P.
Judecător D. T.
Judecător A. S. T.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul G. C. cu reședința în Baia M., ./36, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 8009/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. _ având ca obiect pensie întreținere.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă 1865, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 4.03.2015, apoi pentru data de 11.03.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8009/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr. _ s-a respins ca neîntemeiată, cererea de micșorare a pensiei de întreținere formulată de către G. C. în contradictoriu cu G. R. A., prin reprezentant legal S. C..
S-a admis cererea de majorare a pensiei de întreținere formulată de către G. R. A., prin reprezentant legal S. C., în contradictoriu cu G. C., în sensul că a fost obligat G. C. la plata unei pensii de întreținere majorate către minorul G. R. A., în cuantum de 1/6 din venitul net realizat de acesta, de la data formulării cererii, respectiv, 20.02.2012 și până la majoratul creditorului sau noi dispoziții.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 03.03.2011 sub număr unic_, reclamantul G. C. a chemat în judecată pe pârâtul G. R. A., prin reprezentant legal S. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună reducerea cuantumului pensiei de întreținere pe care este obligat să o presteze în favoarea acestuia.
În acest dosar s-a pronunțat Sentința civilă nr. 5425/2011 din data de 02.06.2011 prin care a fost admisă cererea reclamantului și s-a dispus reducerea pensiei de întreținere la plata căreia a fost obligat acesta în favoarea minorului G. R. A. prin Sentința civilă nr. 873/12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, de la suma de 434,25 lei la suma de 319,50 lei.
Împotriva Sentinței civilă nr. 5425/2011 din data de 02.06.2011 a fost formulată de pârâtul contestație în anulare care a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 9044/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Prin decizia nr. 212/R din data de 10.04.2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admis recursul formulat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr. 9044/02.10.2012, s-a admis contestația în anulare și s-a dispus anularea Sentinței civile nr. 5425/2011 din data de 02.06.2011 și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Baia M..
În aceste condiții, s-a format dosarul cu nr._ care are ca obiect rejudecarea cererii introduse de reclamant la data de 03.03.2011 pe rolul Judecătoriei Baia M..
În motivarea cererii introduse la data de 03.03.2011, înregistrată sub număr unic_, reclamantul a arătat că se impune reducerea pensiei de întreținere din cauza situației nou create prin nașterea celui de-al doilea copil al său la data de 02.09.2010, numitul G. R., față de care are obligația de întreținere. Acesta susține că mai are diverse creanțe pe care trebuie să le achite din salariu (Decizia de imputare nr._/18.01.2011 emisă de IPJ Maramureș), datorii pe care le achită în baza unei popriri până la 50% din salariu.
Acesta arată că, la momentul introducerii prezentei cereri, pensia de întreținere depășește cota legală de 1/3 din veniturile sale pentru doi copii.
Reclamantul nu a indicat temeiul legal al acțiunii.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. d din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
În dovedirea cererii, reclamantul a anexat fotocopii de pe următoarele înscrisuri: certificat de naștere al numitului G. R. A. (f. 4); certificat de naștere al numitului G. R. (f. 5); sentința civilă nr. 873/12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ (f. 6-8); decizia civilă nr. 203/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ (f. 9-10); decizia de imputare nr._/18.01.2011 emisă de către IPJ Maramureș (f. 11-12).
La data de 20.02.2012 reclamantul G. R. A., prin reprezentant legal S. C., a introdus acțiune pe rolul Judecătoriei Baia M., înregistrată sub nr. unic_ împotriva pârâtului G. C., prin care a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea sa prin Sentința civilă nr. 873/12.02.2009 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ și modificarea programului de vizită a minorului.
Prin această cerere se arată că în urma căsătoriei încheiate la data de 30.07.2002 între pârât și numita S. C. s-a născut minorul G. R. A. la data de 11.01.2003. Prin sentința menționată anterior minorul G. R. A. a fost încredințat spre creștere numitei S. C., s-a dispus obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 434,25 lei și s-a stabilit un program de vizită în favoarea acestuia din urmă.
Reclamantul nu a indicat temeiul legal al cererii.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. d din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunea este scutită de taxă de timbru, iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
În probațiune acesta a depus copie de pe actul de identitate al numitei S. C. (f. 3 verso).
La data de 19.04.2012 reclamantul G. R. A. a depus cerere precizatoare prin care solicită modificarea programului de vizitare stabilit în favoarea pârâtului în sensul eliminării zilei de miercuri de la ora 16 la ora 20, al fiecărui al doilea week-end, de sâmbătă dimineața de la ora 9 până duminică la 0ra 19, precum și a săptămânii din vacanța de primăvară și cea de iarnă.
În ceea ce privește cererea de majorare a pensiei de întreținere se arată că instanța care a pronunțat Sentința civilă nr. 5425/2011 din data de 02.06.2011 a omis faptul că pârâtul și numita G. A. sunt căsătoriți, locuiesc împreună, iar față de minorul G. R., acesta își îndeplinește obligația de creștere și educare, și nu obligația de întreținere.
La data de 16.12.2013, pârâtul, prin reprezentant legal a invocat excepția conexității, prin care a solicitat conexarea dosarului cu nr._ la dosarul nr._ .
Prin încheierea din data de 07.01.2014, instanța a admis excepția conexității invocată de pârât și a dispus: 1.judecarea impreună a dosarului nr._ cu dosarul nr._ ; 2. disjungerea capătului de cerere privitor la stabilirea programului de vizitare a minorului G. R. A. și formarea unui dosar distinct, sub nr._ .
Analizând cele două cereri de chemare în judecată, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele: prin sentința civilă nr. 873/12.02.2009, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M., definitivă prin decizia nr. 203/A din data de 15.10.2009, reclamantul G. C. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului G. R. A., născut la data de 11.01.2003 în cuantum de 434,25 lei lunar, până la majoratul acestuia.
Prin sentința civilă nr. 2331/10.03.2011, definitivă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._/182/2010, reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 307 lei, lunar, în favoarea minorului G. R., născut la data de 02.09.2010.
În vederea soluționării unitare a prezentei cauze, instanța va avea în vedere - atât situația expusă de reclamant, față de împrejurarea că, mai are un copil minor în întreținere și că împotriva lui s-a emis de IPJ Maramureș, decizia de imputare nr._/18.01.2011, dar și aspectele invocate de reprezentantul legal al minorului, S. C., care a arătat că, deși G. C. a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în sumă de 307 lei, în favoarea minorului G. R., născut în urma casătoriei cu G. A., totuși nevoile unui copil școlar sunt superioare.
Un prim aspect ce trebuie clarificat privește legea aplicabilă. Astfel, conform art. 51 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stipulează că ,,dispozițiile art. 531 din Codul civil privind modificarea și încetarea pensiei de întreținere sun aplicabile și în cazul pensiilor de întreținere stabilite prin hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare a Codului civil”. Așadar, indiferent de legea sub care a fost stabilită prin hotărâre judecătorească o obligație de întreținere, analiza cazurilor de modificare sau încetare a pensiei se va face prin raportarea la dispozițiile Codului civil.
În raport de cele prezentate, instanța va avea în vedere prevederile art. 531 alin. 1 NCC conform cărora “dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei”.
Din interpretarea acestui text de lege reiese că între mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, trebuie să existe un raport de proporționalitate, astfel încât această obligație legală să nu constituie o sarcină excesivă, care să lezeze desfășurarea în condiții normale a vieții personale a debitorului.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 527 alin. 2 NCC conform cărora “la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora”.
În continuare, instanța a reținut că, atunci când este investită cu o cerere vizând stabilirea unei obligații de întreținere, aceasta trebuie să se raporteze, conform art. 529 alin. 1 C. civ., la doi indicatori, respectiv nevoile concrete ale reclamantului și posibilitățile de care dispune pârâtul. Între acești doi parametri întinderea obligației de întreținere trebuie să fie astfel dimensionată încât pensia de întreținere să acopere și să fie justificată de necesitățile creditorului și să nu se transforme într-o sarcină exorbitantă pentru debitor, care prin obligația stabilită în sarcina sa să devină lipsit de mijloacele necesare asigurării unui trai decent.
De asemenea, conform art. 529 alin. 2 C. civ., în cazul raportului juridic obligațional născut între copii și părinți, legiuitorul a stabilit o cotă maximală de 1/3 atunci când debitorul este ținut să presteze întreținere pentru doi creditori copii. Sub aspectul modalității de stabilire, raportat la prevederile art. 530 alin. 3 C. civ., pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau a unei cote procentuale din venitul net al debitorului.
Raportat la prezenta cauză, instanța reține că, debitorul obligației de întreținere a învederat că, situația patrimonială a acestuia s-a schimbat, prin stabilirea unei obligații de întreținere în sumă de 307 lei lunar, în favoarea minorului G. R., născut la data de 02.09.2010, dar și prin emiterea împotriva sa de către IPJ Maramureș a Deciziei de imputare nr._/18.01.2011.
Față de situația prezentată, instanța a constatat că, decizia de imputare nr._/18.01.2011, prin care s-a stabilit răspunderea patrimonială în cuantum de 7444 lei a reclamantului-pârât G. C., a fost încasată la data de 15.02.2011, conform chitanței nr. 3666/15.02.2011 depusă la fila 57.
Referitor mijloacele pârâtului, instanța a reținut că, din adeverințele de venit aflate la dosarul cauzei (f.26-36) rezultă că, de la data introducerii cererii de chemare în judecată formulată de către G. C., și anume 03.03.2011, respectiv de la data introducerii cererii de majorare a pensiei de întreținere formulate de către S. C., în numele minorului -20.02.2012 și până în prezent, baza de calcul în funcție de care s-a stabilit pensia de întreținere în favoarea minorului G. R. A., a suferit mai multe modificări, aspect care influențează cuantumul pensiei de întreținere.
S-aobservat că, în toată această perioadă, reclamantul-pârât a realizat un venit net lunar ce a fluctuat de la 2038 lei (martie 2011) până la 2514 lei (ianuarie 2013), la care se adaugă o normă de hrană, care de asemenea a variat de la 621 de lei (martie 2011) până la 744 de lei (iunie 2013).
Referitor la norma de hrană, instanța a reținut că aceasta este un venit periodici și constant acordat pârâtului de către angajator, pentru ca acesta să-și poată asigura alimentația corespunzătoare, raportat la necesitățile speciale ale profesiei. Sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană se acordă militarilor angajați și salariaților civili, cadre militare, pe timp de pace, atunci când nu beneficiază de alimente. Aceste sume se acordă cu caracter permanent, iar nu întâmplător și ocazional.
Conform art. 452 alin. 2 lit. a C. proc. civ 1865, nu pot fi executate silit prin poprire sumele de bani destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție. Or, pârâtul nu este lipsit de dreptul de dispoziție asupra sumelor primite cu titlu de normă de hrană. În fine, instanța reține că la stabilirea întinderii obligației de întreținere sunt avute în vedere toate veniturile debitorului obligației care sunt încasate cu caracter de continuitate. În considerarea celor anterior expuse, instanța a apreciat că în categoria veniturilor avute în vedere la stabilirea întinderii obligației de întreținere intră și cele achitate pârâtului cu titlu de normă de hrană.
În ceea ce privește nevoile minorului G. R. A., instanța a constatat că acesta are în prezent vârsta de 11 ani, că urmează cursurile învățământului gimnazial și că nevoile acestuia au crescut față de perioada de referință a anului 2008, când a fost stabilită pensia de întreținere în favoarea acestuia.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea reclamantului-pârât de reducere a pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorului G. R. A. și a admis cererea pârâtului-reclamant de majorare a obligației de întreținere.
Așa fiind, având în vedere nevoile creditorului, astfel cum au fost acestea anterior expuse, precum și mijloacele debitorului, instanța a apreciat că se impune stabilirea unei cote maximale de 1/6 din venitul net realizat de reclamantul-pârât, avându-se în vedere inclusiv norma de hrană, fără a se putea considera că o asemenea obligație de întreținere reprezintă pentru pârât o sarcină excesivă de natură a-i afecta mijloacele necesare unui trai decent.
În ceea ce privește data de la care se va achita obligația de întreținere majorată, conform dispozițiilor art. 532 alin. 1 C. civ., obligația de întreținere astfel majorată curge de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Așa fiind, instanța l-a obligat pe G. C. la plata unei pensii de întreținere majorate către minorul G. R. A., în cuantum de 1/6 din venitul net realizat de acesta, de la data formulării cererii, respectiv, 20.02.2012 și până la majoratul creditorului sau noi dispoziții.
Împotriva sentinței civile nr. 8009/23.09.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, în termenul legal a formulat apel, recalificat în baza art. 282 indice 1 și art. 84 Cod procedură civilă 1865, drept recurs, recurentul-reclamant G. C., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul excluderii normei de hrană de la calculul pensiei de întreținere datorate de către recurent.
În motivele de recurs, recurentul a arătat că, în opinia sa hotărârea atacată este nelegală deoarece aceasta include în calculul pensiei de întreținere și norma de hrană.
Recurentul consideră că norma de hrană nu poate fi inclusă în calculul pensiei de întreținere.
Recurentul invocă dispozițiile art. 728 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 728 alin. 7 cod procedură civilă, art. 55 alin. 4 lit. b din OUG 138/2005 de modificare și completare a Legii nr. 571/2003, art. 1, 2 și 4 din OG 26/1994, art. 16 din Legea nr. 90/1996.
Art. 1 din OG nr. 26/1994 prevede că „personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției – Direcția Generală a Penitenciarelor și Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul în timp de pace la hrană gratuit în condițiile prezentei ordonanțe”.
Potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din același act normativ „hrănirea personalului instituțiilor menționate la art. 1 se face de regulă în natură în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice iar „normele de hrană zilnice sunt cuprinse în anexa 1 care face parte integrantă din prezenta ordonanță”.
În art. 4 alin. 4 din OG 26/1994 se prevede „cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente primesc în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul„.
Art. 55 alin. 4 lit. b din OUG 138/2005 (4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile în sensul impozitului pe venit b) drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare conform normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal aici sunt incluse și drepturile de hrană în timp de pace.
Din economia acestor texte legale recurentul apreciază că norma de hrană nu reprezintă un venit asimilat salariului nu este un drept salarial, nefiind impozabil. În acest sens depune la dosar fișa fiscală pe anii 2011, 2012 și 2013 care identifică toate veniturile salariale sau asimilate salariului, ale titularului.
Funcționarii publici cu statut special beneficiază, pe perioada cât se află în activitate de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii numite în limbaj comun „normă de hrană”. După modul în care pot fi asigurate personalului aceste drepturi de hrană se clarifică în a. norme prin care se asigură hrănirea efectivelor în mod organizat, prin cantine proprii (popote) deci preparate culinar; b. norme prin care se asigură hrănirea efectivelor cu produse nepreparate culinar; c. acordarea valorii financiare a normelor la care au dreptul dacă nu beneficiază sau nu se poate asigura hrănirea efectivă a acestora.
Astfel, această „normă de hrană” are o destinație specială, fiind afectată în mod exclusiv desfășurării activității și pregătirii militare, ca, de regulă „hrănirea” se face în natură în limita plafoanelor calorice și doar excepțional categoriile care beneficiază de prevederile acestei legi primesc contravaloarea valorică a normei de hrană.
În sprijinul acestei concluzii vin și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 90/1996 privind protecția muncii potrivit cărora „alimentația de protecție se acordă obligatoriu gratuit de către persoanele juridice și fizice persoanelor care lucrează în locuri de muncă cu condiții grele și vătămătoare pe baza normelor elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul muncii și Protecției Sociale”.
Este adevărat că această normă de hrană în mod excepțional poate lua formă bănească însă suma de bani are o destinație expresă, respectiv protecția militarului în timp de pace, beneficiarul acestui drept nu are nicio vină că instituția din care face parte a perpetuat excepția în a-i acorda norma de hrană în bani.
În opinia recurentului, instanța în mod nelegal reține că norma de hrană este un venit periodic și constant, neaplicând normele speciale de reglementare a acestui venit, care exceptează acest venit de la calculul pensiei de întreținere.
În opinia recurentului greșit a reținut instanța că este căsătorit cu G. A. C. (mama celorlalți doi copii ai săi), aceasta schimbându-și numele pe cale administrativă. Recurentul arată că nu sunt căsătoriți și nu locuiesc împreună.
La data de 27.07.2012 s-a născut fiica recurentului G. R., căreia și fiului său G. R. îi plătește pensie de întreținere prin sentința civilă 2734/12.03.2012 pronunțată în dosarul_, cuantum al pensiei care, în mod legal nu include norma de hrană în calcului ei. Depune la dosar o copie a veniturilor din iulie-decembrie 2012 unde IPJ Maramureș indică „valoarea venitului net” (luată în considerare în calculul pensiei de întreținere) și pe ultima coloană indică „Valoarea financiară a normei de hrană” – sumă separată cu destinație specială reglementată de lege.
În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.
Intimatul G. R. A. prin reprezentant legal S. C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a depus la dosar și concluzii scrise, solicitând stabilirea pensiei de întreținere în cotă de 1/6 din venitul său net, fără luarea în calcul a valorii financiare a normei de hrană.
Analizând sentința civilă nr. 8009/23.09.2014 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Recurentul a formulat critici sentinței atacate sub aspectul includerii normei de hrană în calculul pensiei de întreținere.
Recurentul mai învederează că nu este căsătorit cu G. A. C. și că mai are doi copii: G. R. și G. R., cărora le plătește pensie de întreținere, în cuantumul acelei pensii de întreținere nefiind inclusă norma de hrană.
Prin concluziile scrise, recurentul nu critică cota de 1/6 menționată de prima instanță, ci doar includerea normei de hrană în calcul pensiei de întreținere.
Excepția nulității recursului nu poate fi reținută, fiind incidente dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865.
Din actele de la dosar rezultă că recurentul are trei copii: G. R. A., G. R. și G. R..
C. de 1/6 din venit stabilită de prima instanță respectă dispozițiile art. 529 cod civil, aspect necontestat de altfel de recurent, așa cum acesta precizează prin concluziile scrise.
În ceea ce privește includerea normei de hrană la calculul pensiei de întreținere, criticile recurentului sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană se acordă militarilor angajați și salariaților civili, cadre militare, pe timp de pace, atunci când nu beneficiază de alimente, având un caracter permanent, iar nu întâmplător.
Mai mult, chiar dacă reprezintă echivalentul hranei ce nu se acordă în natură militarilor angajați, nu există motive pentru a nu fi considerate și aceste sume ca având caracter stabil, în condițiile în care oricărui debitor al obligației de întreținere, ce nu face parte din categoria persoanelor la care se referă OG nr. 26/1994, i se stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care este obligat în raport de toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele pe care le alocă alimentelor.
Părintele-debitor al obligației de întreținere, beneficiază în virtutea dispozițiilor Legii nr. 384/2006 și OG 26/1994 de valoarea financiară a normei de hrană – ca un supliment necesar asigurării unui anumit număr de calorii pentru ofițerul activ, adică pentru menținerea sănătății sale la standardul cerut pentru desfășurarea activităților specifice.
Instituindu-se posibilitatea urmăririi pentru obligații de întreținere în codul de procedură civilă a ajutoarelor pentru refacerea sau întărirea sănătății, rezultă că acestea pot fi luate în calcul la determinarea mijloacelor debitorului ca bază matematică pentru stabilirea pensiei de întreținere.
Cu atât mai mult se impune prin însăși esența rațiunii de a fi părinte, asigurarea de către părinți a tuturor mijloacelor necesare creșterii și educării copilului în cele mai bune condiții.
Această obligație nu suferă nicio modificare în cazul divorțului părinților căci despărțirea acestora nu trebuie să îi afecteze pe copii, părinții având în acest caz obligația morală dar și legală de a-i sprijini, de a-i ajuta pe copii să treacă peste șocul divorțului cu repercursiuni limitate pe cât posibil.
Ordonanța nr. 26/1994, privind drepturile de hrană, pe timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată în M.O. nr. 144/9.04.1998, modificată prin Legea nr. 523/2003 și Legea nr. 11/2011, stabilește în art. 2 că hrănirea personalului instituțiilor publice cărora se aplică se face de regulă în natură.
Prin urmare potrivit art. 527 alin. 2 cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora.
În categoria de mijloace ale debitorului intră toate posibilitățile materiale de care dispune acesta, adică atât mijloacele sale cu caracter periodic (salariul), dar și orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă și care au caracter de continuitate.
Sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană prezintă caracter permanent, iar nu sporadic.
Mai mult, chiar dacă reprezintă echivalentul hranei ce nu se acordă în natură angajaților, nu există motive pentru a nu fi considerate și aceste sume ca având caracter stabil, în condițiile în care oricărui debitor al obligației de întreținere ce nu face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 4 alin. 4 din OG nr. 26/1994, i se stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care este obligat, în raport cu toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele pe care le alocă alimentelor.
Așadar, norma de hrană intră în calcul la stabilirea pensiei de întreținere, fiind inclusă în categoria de salarii și alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației de întreținere.
Codul civil arată în art. 529 că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1).
Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat (alin. 3).
Modalitățile de executare ale obligației de întreținere sunt prevăzute de art. 530 Cod civil. Astfel, obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională (alin 1).
Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani (alin. 2).
Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținerea (alin. 3).
Dispozițiile art. 529 alin. 2 și 3 rămân aplicabile.
În conformitate cu dispozițiile art. 531 Cod civil, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere (alin. 1).
Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial în funcția de rata inflației (alin. 2).
În conformitate cu dispozițiile art. 527 alin. 2 Cod civil, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora.
În speță, raportat la situația de fapt astfel cum aceasta este reflectată de ansamblul probator administrat, coroborat cu susținerile părților, având în vedere poziția recurentului vizând modalitatea de calcul a pensiei de întreținere, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor legale mai sus analizate și a stabilit pensia de întreținere prin raportare la media veniturilor cu caracter de continuitate ale recurentului.
Raportat la considerentele mai sus expuse, constatând că starea de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente pe care le-a aplicat în litera șiu spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă 1865, recurentul va fi obligat la plata către intimat a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul G. C., cu reședința în Baia M., ./36, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 8009/23.09.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, pe cate o menține.
Obligă pe recurent la plata către intimata S. C., a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
P. M. B. D. Ț. S. T. A. S. A.
Red.DȚ/11.03.2015
Tred. A.S. / 18 Martie 2015 - 2 ex
Judecător la fond: A. G. B.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
