Rectificare carte funciară. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1456/336/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 27/A
Ședința publică din 5 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. Ț.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul M. I. domiciliat în M. nr. 564 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 987 pronunțată la data de 4 iunie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 5.02.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 987 pronunțată la data de 4 iunie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată precizată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta T. I..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut din cuprinsul probelor administrate în cauză faptul că T. V. (la cf. Tomojoaga Vasily) decedat la data de 10 mai 1945 împreună cu defuncta T. M., decedată la 27 decembrie 1948 au avut 6 copii, respectiv pe numiții H. M., M. Nița, C. M., C. I., T. I. și T. V..
Acesta din urmă s-a născut la data de 27 iunie 1931 și a decedat la data de 24.02.2002, fără a lăsa descendenți direcți.
Prin Testamentul autentificat sub nr. 2657/7.12.1998 la BNP Ș. I., T. V., născut la data de 27 iunie 1931 a testat în favoarea pârâtei T. I., prin legat cu titlu particular, casa de locuit și anexele gospodărești și terenul aferent, situate în localitatea M. nr. 649, între vecinii C. A. și M. I., suprafața de 1000 mp, teren arabil și suprafața de 1500 mp, fânaț, situate în același loc.
După decesul acestuia, din data de 24.02.2002, pârâtei i-a fost eliberat Certificatul de Moștenitor nr. 13/2002, în care au fost înscrise bunurile imobile testate.
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 3773/2002 al Judecătoriei V. de Sus, urmașii defuncților T. V. și M., respectiv fiicele H. M., M. Nița, C. M., nepoatele Z. D. și T. Garofița, în reprezentarea mamei lor, defuncta C. I., precum și I. L., I. M., T. S. și T. Nița, în reprezentarea defunctului T. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză, T. I. să se stabilească masa succesorală rămasă după cei doi defuncți, să se constate calitatea lor de moștenitori legali și să se dispună anularea Testamentului autentic nr. 2657/7.12.1998 și a Certificatului de Moștenitor nr. 13/2002. Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat predarea bunurilor testate prin Testamentul autentificat sub nr. 2657/1998.
Prin Sentința Civilă nr. 1182/8.05.2003, rămasă irevocabilă s-a respins acțiunea reclamanților și a fost admisă cererea reconvențională, și drept consecință reclamanții au fost obligați să predea intervenientei casa de locuit situată în localitatea M., nr. 649, jud. Maramureș, anexele gospodărești și terenul aferent, în suprafață de 2900 mp, situate în același loc, identificate prin expertiză tehnică.
O altă acțiune cu același obiect, a fost introdusă la Judecătoria V. de Sus sub nr. 2103/2003, cererea de chemare în judecată fiind respinsă prin Sentința Civilă nr. 2376/9 septembrie 2003 reținându-se excepția autorității de lucru judecat.
Prin acțiunea civilă ce a format obiectul dosarului nr. 3143/12.09.2002 al Judecătoriei V. de Sus, pârâta din prezenta cauză, reclamantă în respectivul dosar, a solicitat, în contradictoriu cu T. Vasily, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat între vecinii C. Valean și M. I., pârâu și drum, înscris în CF 3527 M. nr. top. 5774/1, în suprafață de 2453 mp și nr. top. 5774/2, în suprafață de 678 mp, să se dispună parcelarea imobilului și întabularea pe numele acesteia, anexând Testamentul autentificat nr. 2657/7.12.1998 și Certificatul de Moștenitor nr. 12/3.04.2002.
În dosarul nr. 3143/2002 au formulat cerere de intervenție în interes propriu frații defunctului T. V., decedat în 2002, respectiv H. M., M. Nița, C. M., precum și nepoții de frate, respectiv soră, Z. D. și T. Garofița, fiicele defunctei C. I., I. L., I. M., T. S. și T. Nița, fiicele defunctului T. I., solicitând respingerea acțiunii motivat de faptul că terenurile în litigiu au aparținut defuncților T. V. (în cf. Tomojoaga Vasily) și M., părinți, după care nu s-a dezbătut succesiunea.
Prin Sentința Civilă nr. 2918/7.12.2005 pronunțată în dosarul nr. 3143/2002 a fost admisă acțiunea reclamantei T. I. (pârâta din prezenta cauză) și s-a constatat că a dobândit dreptul de proprietate, prin moștenire testamentară, asupra imobilului situat în . CF 3527 M. nr. top. 5774/1, în suprafață de 2453 mp și nr. top. 5774/2, în suprafață de 678 mp. Totodată, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, sentința rămânând definitivă.
Prin Încheierea BCPI V. de Sus nr. 6380/2007, hotărârea judecătorească a fost operată în CF, la întabularea imobilelor în favoarea pârâtei atribuindu-se un număr cadastral nou, respectiv nr. 7530, transcris în CF nou înființată 5829/N M..
D. urmare, dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilelor în cauză a fost recunoscut prin trei hotărâri judecătorești, toate intrate în puterea lucrului judecat.
Și sub imperiul Codului de procedură de la 1865 și a Codului civil de la 1864, sub care au fost pronunțate hotărârile judecătorești susmenționate, efectul puterii de lucru judecat de care se bucură nu poate fi contestat. Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit într-un alt litigiu.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Deși în speță, nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de părți și de cauză, cele trei hotărâri judecătorești își produc efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în prezentul dosar, asigurând nevoia de ordine si stabilitate juridică prin evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
S-a reținut că reclamantul susține, în mod neîntemeiat, că în dosarul nr. 3143/2002 al Judecătoriei V. de Sus, în care s-a dispus întabularea pârâtei, moștenitorii proprietarului tabular nu au fost citați, deoarece citarea defunctului T. V. s-a realizat prin afișare la ușa instanței. În respectivul dosar, calitatea de intervenienți în interes propriu au avut-o descendenții direcți ai acestuia, fii și nepoți de fii. Pe de altă parte, reclamantul Mât I. se prevalează de calitatea de moștenitor legal al defunctului T. V., decedat la data de 10 mai 1945, susținând că este unchiul său, însă nu probează în niciun fel această calitate a sa.
În drept, reclamantul a invocat drept temei legal prevederile art. 34 pct. 1 și art. 36 din legea nr. 7/1996.
La data promovării prezentei cauze, în vigoare erau deja prevederile Legii nr. 7/1996, republicată, publicată în M . Of nr. 83/7.02.2013. Dispozițiile din actul normativ republicat nu mai reiau vechile prevederi ale art. 34 pct. 1, de care încearcă să se prevaleze reclamantul, ale rectificării de carte funciară bazată pe nevalabilitatea actului în baza căruia s-a dispus întabularea.
Potrivit noilor prevederi, în speță, art. 33 din Legea nr. 7/1996, rep., înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.
Acțiunea de rectificare de carte funciară se regăsește în prezent în dispozițiile art. 907 și urm din Codul Civil, însă și în această reglementare ca și în vechile dispoziții ale art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 și ale art. 34 pct. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 115/1998, acțiunea în rectificare de carte funciară rămâne o acțiune accesorie, care se grefează pe o acțiune principală.
Astfel, art. 907 alin. 3 din Codul civil, prevede că „situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic”, art. 908 alin. 4 dispunând că, „acțiunea în rectificare poate fi introdusă concomitent sau separat, după ce a fost admisă acțiunea de fond, când este cazul”.
În speță, valabilitatea actului care a stat la baza întabulării a fost confirmată prin trei hotărâri judecătorești, respectiv Sentința Civilă nr. 1182/8.05.2003, Sentința Civilă nr. 2376/9 septembrie 2003 și Sentința Civilă nr. 2918/7.12.2005.
Reclamantul nu a investit instanța cu o acțiune de fond, cum, în speță, trebuia să fie cea în anularea ori nulitatea actului ce a stat la baza întabulării, respectiv a Testamentului autentificat nr. 2657/7.12.1998 și a Certificatului de Moștenitor nr. 12/3.04.2002, invocând doar inopozabilitatea hotărârilor judecătorești anterioare, pentru lipsa calității de parte în respectivele dosare.
Ori, față de prevederile art. 907-908 C civ, admiterea acțiunii de rectificare de carte funciară era condiționată de promovarea în prezenta cauză a unui capăt de cerere privitor la constatarea nevalabilității actului care a stat la baza întabulării, rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare fiind numai consecința firească a constatării ineficacității actului de proprietate, care este testamentul autentic. Instanța constată astfel că, nu există niciun temei legal pentru a dispune anularea întabulării și restabilirea situației anterioare, numai pentru simplul motiv că hotărârea judecătorească în baza căreia s-a dispus aceasta îi este inopozabilă reclamantului.
În concluzie, în considerarea tuturor celor expuse anterior, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată, deși au fost solicitate, nu se vor acorda, nefiind dovedite în cauză, raportat la prevederile art. 452 C pr civ.
Împotriva acestei soluții a declarat apel M. I. solicitând admiterea apelului declarat și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum acest a fost formulată.
S-a arătat în motivarea cererii faptul că înscrierea dreptului de proprietate privată în cartea funciară s-a realizat, în ceea ce o privește pe T. I., prin Încheierea nr. 6380 din 6.11.2007 în baza sentinței civile nr. 2918/07.12.2005 data la care erau aplicabile vechile prevederi în materie, respectiv art. 34 și art. 36 din legea 7/1996.
Înscrierea s-a realizat în baza unui titlu nevalabil deoarece în dosarul nr. 3143/2002, intimata T. I. a solicitat în contradictoriu cu T. Vaszilye înscris în CF în anul 1904 să se constate dreptul său de proprietate cu titlu de moștenire testamentară, testamentul lăsat de T. V. (fiul proprietarului tabular) fără a chema în judecată moștenitorii proprietarului tabular.
De asemenea după proprietarul tabular nu s-a dezbătut succesiunea, astfel că acesta nu a putut testa în favoarea unei alte persoane bunurile pe care nu le avea în patrimoniu.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 și urm. Art. 479 alin. 1, art. 480 alin.2 C.proc.civ..
Intimata T. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat în esență respingerea apelului declarat.
S-a arătat în motivarea cererii faptul că s-a emis certificatul de moștenitor nr.12/2002 al Biroului Notarului Public Ș. I., suprafața de teren constituind proprietatea extratabulară a defunctului T. V.. Deoarece proprietatea era una extratabulară, intimata a arătat că a solicitat instanței să dispună înscrierea acestora în CF, cererea fiind admisă, potrivit sentinței civile nr. 2657/07.12.1998 a Judecătoriei V. de Sus.
S-a mai arătat că terenul în cauză a fost folosit de intimată împreună cu defunctul aspect cunoscut de reclamant. Mai mult decât atât, între părți au fost purtate mai multe procese legate de această suprafață de teren. În dosarul nr. 3773/2002 al Judecătoriei V. de Sus urmașii defuncților T. V. și M. au solicitat să se stabilească masa succesorală după aceștia, să se constate calitatea lor de moștenitori legali și să se dispună anularea Testamentului autentic nr. 2657/7.12.1998 și a certificatului de moștenitor nr. 13/2002.
Prin sentința civilă nr. 1182/08.05.2003 s-a respins cererea reclamanților și a fost admisă cererea reclamantei astfel că reclamanții din dosarul arătat au fost obligați să predea casa, anexele gospodărești și terenul aferent în suprafață de 2900 mp. situate în același loc.
De asemenea între părți s-au purtat și procesele din dosarele nr. 2103/2003 al Judecătoriei V. de Sus și dosarul nr. 3143/2002 dosar în care a fost admisă cererea intimatei, hotărârea fiind operată în CF.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Criticile formulate de apelant în privința soluției pronunțate de Judecătoria V. de Sus pot fi încadrate în 2 categorii, respectiv în faptul că pârâta-intimată din prezenta cauză a chemat în judecată în dosarul nr. 3143/2002 doar pe T. Vaszily, persoană a cărui drept tabular a fost înscris în Cartea funciară în anul 1904, solicitându-se să se constate dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de moștenire testamentară, testamentul fiind întocmit de T. V., fiul proprietarului tabular, iar pe de altă parte s-a arătat că cererii de rectificare a cărții funciare îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 7/1996 privind rectificarea cărții funciare.
Se constată că instanța de fond a reținut în cauză incidența prevederilor art. 34 pct. 1, respectiv 36 din legea 7/1996. Din acest punct de vedere se constată că deși susținerea apelantului este una corectă, totuși mențiunile din cuprinsul sentinței atacate potrivit cărora, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să fi desființat sau modificat titlul în baza căruia s-a realizat înscrierea nu se poate dispune rectificarea cărții funciare.
Potrivit art. 34 pct. 1 din legea 7/1996, Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;”
Din acest punct de vedere se împărtășește poziția instanței de fond potrivit căreia rectificarea de carte funciară este o acțiune subsidiară cererii de anulare a actului în baza căreia s-a realizat înscrierea.
În prezenta cauză nu s-a solicitat anularea actului în baza căruia s-a realizat înscrierea. De asemenea susținerea apelantului potrivit căreia este succesorul proprietarului tabular, nu poate fi reținută deoarece acest nu a făcut această dovadă.
Inopozabilitatea soluției la care a făcut referire apelantul nu poate fi identică cu cerința legală potrivit căreia printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, astfel că se poate solicita rectificarea de carte funciară. Dimpotrivă, apelantul pentru a solicita rectificarea de carte funciară în temeiul cazului de rectificare invocat trebuie mai întâi să obțină anularea titlului și apoi se va putea analiza solicitarea de rectificare a cărții funciare.
Instanța nu va avea în vedere nici susținerea apelantului potrivit căreia în dosarul nr. 3143/2002, intimatei T. I. i s-a recunoscut dreptul de proprietate deoarece acesta nu a chemat în judecată pe ceilalți moștenitori ai proprietarilor tabulari. Chiar dacă nu au fost chemați în judecată aceștia au formulat cererea de intervenție în cauza arătată. Astfel, se constată că ceilalți moștenitori ai defunctului T. Vaszilye au formulat cererea de intervenție în interes propriu, formulând pretenții proprii, legate de cererea de chemare în judecată și de constatarea masei succesorale rămase după defunctul proprietar tabular, iar solicitarea acestora a fost respinsă. Cererea de intervenție se află la filele 10-12 din dosarul nr. 3143/2002 al Judecătoriei V. de Sus, dosar atașat prezentului dosar.
În cuprinsul cererii de intervenție se arată că fiecare dintre cei 6 copii ai defuncților T. V. și M. dețin cota de 1/6 din dreptul de proprietate asupra terenurilor înscris în Cartea funciară al cărei conținut se solicită a fi rectificat. Cererea de intervenție este formulată de frații în viață ai defunctului T. V. (decedat în anul 2002) sau de moștenitorii acestor frați.
Cererea de intervenție astfel formulată a fost respinsă de instanța de judecată, pronunțându-se sentința în baza căreia intimata și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
În condițiile în care până la momentul la care s-a solicitat rectificarea de carte funciară nu s-a făcut dovada contestării cu succes a actului în baza căruia s-a dispus înscrierea în cartea funciară, instanța apreciază că nu se poate dispune rectificarea înscrierii operate în baza unei hotărâri judecătorești.
Având în vedere aspectele arătate instanța apreciază că la acest moment, titlul în baza căruia intimata și-a înscris dreptul de proprietate nu a fost anulat, iar rectificarea de carte funciară solicitată în baza art. 34 pct. 1 din legea 7/1996 nu este o solicitare întemeiată.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 480 C.proc.civ. urmează să respingă apelul declarat de M. I. acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de M. I. domiciliat în M. nr. 564 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 987 pronunțată la data de 4 iunie 2014 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Ia act că nu au fost solicitate cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea la dispoziție a soluției prin mijlocirea grefei, azi, 5 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red. / dact./M.B.P./02.05.2015
A.S. / 2015 -/..2015
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 32/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Succesiune. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
