Succesiune. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1221/307/2010

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 50/R

Ședința publică din 06 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. S.-T.

JUDECĂTOR: B. G.

JUDECĂTOR: D. T.

GREFIER: F. P.

Pe rol este pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții God­ja Va­si­le domiciliat în Oncești, nr. 22, jud. Maramureș, G. A. do­mi­ci­li­a­tă în On­cești, nr. 526, jud. Maramureș și G. M. domiciliată în Oncești, nr. 173 A, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1273 din 16.05.2014 pro­­nunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, a­vând ca o­bi­ect succesiune și partaj.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 23.01.2015 când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea acelei șe­dințe, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în ve­de­rea deliberării, în temeiul art. 146 și 260 Cod procedură civilă 1865 pro­nun­ța­rea s-a amânat inițial pentru data de 30 ianuarie 2015 și ulterior pentru data de azi, când s-a pronunțat hotărârea de față.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1273 din 16.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea ci­vilă formulată de reclamanții G. V., G. I. decedată la data de 17.02.2011 și continuată de moștenitorii G. A., G. M., în calitate de descendenți, în contradictoriu cu pârâta G. M..

S-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta G. M..

S-a constatat că în masa succesorală a defunctului G. I., decedat la data de 02.02.2010, sunt incluse următoarele bunuri imobile:

- teren situat în . locul numit „Podurile Oancei” cu suprafața măsurată de 2.480 mp, dintre vecinii: drum de câmp, G. L., D. N., P. Ortodoxă, în valoare de 2.480 lei;

- teren situat în . locul numit „În Rât”, cu su­prafața măsurată de 1.533 mp, dintre vecinii: drum de exploatare, G. Pe­tru, G. I. și D. V., în valoare de 1.533 lei;

- teren situat în . locul numit „Gruiu Ur­su­lui” cu suprafața măsurată de 1.837 mp, dintre vecinii: I. P., Ț. Va­si­le, O. I. și G. I., în valoare de 1.837 lei.

S-a constatat că nu sunt incluse în masa succesorală a defunctului God­ja I., decedat la data de 02.02.2010, următoarele terenuri, care au constituit o­biectul antecontractului de vânzare cumpărare imobiliar cu clauză de între­ți­ne­re încheiat la data de 22.01.2007, între defunctul G. I. și intervenientul G. I., respectiv:

a. teren situat în . numit „Dâmbul Lui Lazor” cu suprafața de 2.000 mp;

b. teren situat în . numit „În H.”, cu supra­fa­ța de 1,00 ha și 5.000 mp;

c. teren situat în . numit „Voriște”, cu supra­fa­ța de 3.000 mp;

d. teren situat în . numit „Zapode” cu su­pra­fa­ța de 1.000 mp;

e. teren situat în .”, cu suprafața de 3.000 mp.

S-a constatat vocația succesorală după defunctul G. I., decedat la da­ta de 02.02.2010, în favoarea reclamanților G. A. și G. M., des­­cendente ale defunctei G. I., în calitate de colateral privilegiat, am­be­le având cota parte de 1/3, reclamantul G. V. și pârâta G. M. în reprezentarea antecesorilor G. M. (M.) predecedată și M. A­nu­ța predecedată, în calitate de colaterali privilegiați. Reclamantul G. Va­si­le și pârâta G. M., au cote egale de câte 1/3 parte fiecare.

S-a constatat în favoarea reclamanților un pasiv succesoral în sumă de 7.000 lei.

S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de in­­tervenienții G. I. și G. D. și, în consecință, s-a constatat că te­re­nurile menționate la lit. a, b, c, d, e, sunt în patrimoniul acestora transmise con­form contractului cu clauză de întreținere din data de 22.01.2007.

S-a respins cererea formulată de intervenienți privind revendicarea imo­biliară a terenurilor din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de între­ți­ne­re, menționate la lit. a - e.

S-a respins cererea reclamanților din precizarea și completarea de ac­ți­u­ne având ca obiect constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere din data de 22.01.2007 și solicitarea sub­si­di­ară având ca obiect rezoluțiunea aceluiași antecontract.

S-a dispus partajarea terenurilor incluse în masa succesorală, după cum ur­mează:

Lotul pentru reclamantul G. V. este format din terenul cu su­pra­fa­ța întreagă de 2.480 mp, situat în . locul nu­mit „Podurile Oancei”, cu valoarea de 2.480 lei.

Lotul pentru reclamantele G. A. și G. M. este format din te­renul situat în . numit „Gruiu Ursului” cu suprafața de 1.837 mp, în valoare de 1.837 lei.

Lotul pentru pârâta G. M. este format din terenul situat în co­mu­na Oncești, extravilan, în locul numit „În Rât”, cu suprafața de 1.533 mp, cu va­loarea de 1.533 lei.

Reclamantul G. V. a fost obligat la plata sultei în valoare de 770 lei, din care suma de 233 lei pentru reclamantele G. A. și G. M. în compensarea lotului lor și suma de 537 lei sultă pentru pârâta G. M., în compensarea lotului acesteia.

Pârâta G. M. a fost obligată să plătească în favoarea recla­man­ți­lor suma de 2.333,30 lei reprezentând pasiv succesoral aferent cotei părți de 1/3, a acesteia.

Reclamanții G. V., G. A. și G. M. au fost obligați în solidar să plătească în favoarea statului suma de 495 lei reprezentând aju­to­rul public judiciar aferent sumei de 16.500 lei reprezentând terenurile care nu au fost incluse în masa succesorală a defunctului G. I., de care au be­ne­fi­ci­at reclamanții conform încheierii din ședința camerei de consiliu din data de 05.01.2011.

Pârâta G. M. a fost obligată să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 650 lei reprezentând ½ din contravaloarea raportului de ex­pertiză tehnică judiciar întocmit de ing. Tordoi A., compensând restul cheltuielilor părților.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții G. V. și G. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta G. M., ca instanța prin sentința ce va pronunța în cauză să dispună constatarea masei succesorale după defunctul G. I., decedat la data de 02.02.2010, partajarea acesteia; constatarea în favoarea reclamanților a unui pasiv suc­ce­so­ral în sumă de 7.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare; obligarea pârâtei la plata cotei părți de 1/3 din pasivul succesoral.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat gradul de rudenie a părților cu defunctul. Astfel reclamantul este nepot după mama sa G. M. de­ce­da­tă la 13.12.1994, iar reclamanta este soră a defunctului. Pârâta este nepoată a defunctului, mama acesteia M. A. - soră cu defunctul fiind decedată de circa 14 ani.

Componența succesiunii este prezentată de reclamanți ca fiind formată din următoarele terenuri situate în . numite: Dâmbul lui Lazor cu suprafața de 2.000 mp; În H. cu suprafața de 1,00 ha și 5.000 mp; Voriște cu suprafața de 3.000 mp; Zapode cu suprafața de 1.000 mp; După Râu cu suprafața de 3.000 mp.

În ceea ce privește vocația succesorală după defunct, s-a precizat că re­cla­manții au o cotă de câte 1/3 parte fiecare, primul are calitate de nepot de so­ră, reclamanta este soră cu defunctul, iar pârâta are cota de 1/3 în calitate de ne­poată de soră predecedată. S-a făcut mențiunea că defunctul nu a fost căsătorit și nu a avut urmași, iar înmormântarea fost făcută de către reclamanți.

Prin întâmpinare pârâta a arătat că este de acord să fie stabilită masa suc­ce­so­ra­lă a defunctului G. I., cu mențiunea că terenurile din acțiunea recla­man­ților nu pot fi incluse în masa succesorală a defunctului nefiind în patri­mo­ni­ul lui în momentul decesului, ca urmare a încheierii la data de 22.01.2007 a u­nui antecontract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere cu G. I. și G. D. M. care au intrat în folosința lor. Cu privire la cererile de la punctele c și d din acțiunea introductivă, pâ­râ­ta a solicitat respingerea acestora ca nefondate pe motiv că suportarea chel­tu­ielilor de înmormântare s-a realizat prin contribuția pârâtei și a fiului său God­ja I. și nora G. D. M., iar suma este nereală.

Prin acțiunea reconvențională pârâta a solicitat instanței să constate că ma­sa succesorală a defunctului G. I., este formată din următoarele tere­nuri situate în . numite: Rât cu suprafața de 2.000 mp; Podurile Oancei cu suprafața de 3.000 mp; G. Ursului cu suprafața de 2.000 mp, cu consecința partajării acesteia potrivit cotelor de moștenire. S-a men­ționat că terenurile sunt în folosința reclamantei.

Intervenienții G. I. și G. D. M. au depus o cerere de in­­tervenție în interes propriu, prin care au solicitat admiterea cererii și respin­ge­rea acțiunii reclamanților; constatarea faptului că în patrimoniul interve­ni­en­ți­lor fac parte imobilele menționate în antecontractul de vânzare cumpărare cu cla­uză de întreținere încheiat la 22.01.2007.

În motivele prezentate intervenienții au arătat că prin antecontractul de vâ­nzare cumpărare cu clauză de întreținere s-a realizat transferul dreptului de pro­prietate de la defunct la intervenienți cu privire la terenurile precizate în ac­ți­unea introductivă, iar la data încheierii convenției - 22.01.2007, intervenienții au preluat posesia acestor terenuri. După decesul defunctului G. I. din 02.02.2010, intervenienții au fost tulburați în folosința terenului din locul numit „Dâmbul lui Lazor” de către reclamanți.

În ceea ce privește regimul proprietății extratabulare a defunctului, in­ter­venienții au precizat că de la data la care s-a încheiat antecontractul de vân­za­re cumpărare cu clauză de întreținere, drepturile care se aflau în patrimoniul de­functului vizând aceste terenuri, au trecut în patrimoniul lor cu men­țiunea că în patrimoniul defunctului la data decesul se aflau alte terenuri, în speță cele menționate în acțiunea reconvențională a pârâtei.

Reclamanții au depus completare de acțiune, răspuns la acțiunea recon­ven­țională, răspuns la cererea de intervenție în interes propriu. În ceea ce privește completarea de acțiune, s-a precizat vocația suc­ce­so­ra­lă a reclamanților și a pârâtei, în calitate de colaterali privilegiați și cota par­te de 1/3 pentru fiecare.

Referitor la întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâtei, recla­man­ții au arătat opoziția în legătură cu solicitările pârâtei. S-a precizat că prin actul sub semnătură privată încheiat de către de­funct la data de 22.01.2007, nu s-a transmis dreptul de proprietate către inter­ve­nienți, iar potrivit dispozițiilor art. 2 din titlul X din Legea nr. 247/2005, te­re­nu­rile pot fi înstrăinate sau dobândite doar prin acte juridice încheiate în formă au­tentică, iar actul juridic care nu este încheiat în această formă este lovit de nu­litate absolută.

În ceea ce privește cererea de intervenție, s-a solicitat respingerea ei atât în principiu cât și în fond, pe motiv că nu există un act încheiat în formă au­ten­tică, iar noțiunea de convenție prevăzută de textul art. 644 din vechiul cod civil trebuie să fie înțeleasă, în forma actului cerută ca o condiție de validitate a a­cestuia. Astfel că s-a invocat pe cale de excepție nulitatea antecontractului de vân­zare cumpărare. Referitor la capacitatea și consimțământului defunctului de a încheia an­tecontractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, s-a arătat că a­ces­ta nu a fost în deplinătatea facultăților mintale, echivalând cu lipsa capaci­tă­ții și consimțământului la încheierea actului, pe motiv că defunctul a fost in­ter­nat în spital când s-a încheiat și semnat actul și nu a fost examinat de un medic psi­hiatru.

Intervenienții au depus o cerere prin care au solicitat a se o­bli­ga re­cla­man­ții să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenurile care au fost incluse în antecontractul de vânzare cumpărare din data de 22.01.2007.

Reclamanții au depus note de ședință cu privire la această cerere a in­ter­venienților, pe care au calificat-o ca fiind o acțiune în revendicare imobi­li­a­ră, dar care nu este completă luând în considerare dispozițiile art. 82 și 112 din vechiul Cod de procedură civilă.

Reclamantul G. V. a depus o cerere de introducere în cauză a moș­tenitorilor reclamantei G. I., care a decedat la data de 17.02.2011, ca fiind G. A. și G. M., în calitate de fiice a defunctei. Re­cla­man­tul G. V. și moștenitoarele reclamantei decedate G. I., respectiv G. A. și G. M., au depus precizare și completare de acțiune.

Referitor la precizarea de acțiune, s-a arătat că cererea de partaj vi­zea­ză doar partajarea de folosință a imobilelor menționate în acțiunea introductivă deoarece defunctul nu a fost proprietarul tabular al terenurilor. Completarea de acțiune privește excepția de nulitate a antecontractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere din data de 22.01.2007 și pe cale subsidiară rezoluțiunea. Motivele de nulitate au fost prezentate mai sus, se referă la lipsa ca­pa­ci­tă­ții și a consimțământului defunctului la încheierea actului, iar cu privire la re­zo­luțiune, s-a motivat că defunctul a fost externat din spital la sfârșitul lunii ia­nu­arie 2007, iar intervenienții l-au dus la ei acasă, iar la circa două săptămâni l-au alungat de la domiciliul lor și au refuzat să-l înmormânteze.

Din probele de la dosar, prima instanță a reținut că G. I. a decedat la data de 02.02.2010, iar reclamantul are cali­ta­tea de nepot de soră predecedată, iar reclamanții introduși ulterior în cauză ca ur­mare a decesului reclamantei G. I., ce a fost soră a defunctului, God­ja A. și G. M., au calitate de nepoți de soră a defunctului. Pârâta God­ja M., care calitatea de soră de defunctului. Prin urmare părțile au ca­li­ta­tea de colaterali privilegiați. Vocația succesorală după defunctul G. I., este în cotă de 1/3 parte, pentru reclamantul G. V., cota de 1/3 parte pen­tru reclamantele G. A. și G. M., precum și cota de 1/3 parte pentru pârâta G. M..

În componența succesiunii defunctului G. I., nu pot fi incluse te­re­nu­rile menționate în acțiunea introductivă a reclamanților din locurile numite, Dâmbul lui Lazor, În H., Voriște, Zapode și După Râu, ca urmare a faptului că prin voința defunctului acestea au ieșit din patrimoniul lui în temeiul ante­con­tractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere din data de 22.01. 2007. Terenurile ce au fost în patrimoniul defunctului anterior decesului, au a­vut regimul juridic al proprietății extratabulare specific zonei, astfel că la data de­cesului, exista in patrimoniul defunctului doar obligația cu privire la reali­za­rea unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere.

În conținutul antecontractului de vânzare cumpărare cu clauză de în­tre­ți­nere încheiat la cabinetul avocatului B. L., se reține că defunctul a a­vut capacitatea și consimțământul neviciat pentru a încheia actul.

Cu privire la semnătura defunctului de pe acest act, din raportul de ex­per­tiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Cri­mi­na­listice, rezultă că aceasta aparține defunctului, prin urmare acesta a semnat an­tecontractul.

Deși antecontractul este denumit contract de vânzare cumpărare cu cla­u­ză de întreținere, trebuie avută în vedere prestația principală și definitorie a con­venției părților, astfel că din conținutul actului rezultă că nu a fost achitată vreo sumă de bani pentru terenurile ce au fost transmise intervenienților, iar o­bli­gația acestora era de a presta întreținerea în schimbul bunurilor predate. Prin urmare această convenție trebuie calificată ca fiind un antecontract de în­tre­ținere.

Deci în patrimoniul moștenitorilor, printre care și reclamanții, s-a trans­mis doar o obligație de a încheia actul în formă autentică care este opozabil a­ces­tora, actul încheiat de către defunct fiind pe deplin valabil, astfel că nu se poa­te aprecia că masa succesorală a defunctului, respectiv emolumentul succe­so­rală poartă asupra acestor terenuri. Drepturile și obligațiile defunctului se di­vid de drept în momentul deschiderii succesiunii în condițiile art. 1059, 1060 și 1064 din vechiul Cod civil.

Din adeverința nr. 183/08.02.2010 emisă de Primăria comunei Oncești, re­zultă că defunctul G. I. s-a înscris în registrul agricol, conform de­cla­ra­ției sale, pe anul 2010, cu terenurile ce au făcut obiectul antecontractului de întreținere.

La fila 48 s-a depus o adeverință având nr. 1512/12.10.2010, de către Pri­măria comunei Oncești, prin care se atestă că în perioada 1997-2000 în re­gis­trul agricol vol. 2, poz. 72, la nr. de casă 162, a figurat ca înscris G. Va­si­le, cu terenurile din locurile numite „Gruiul Ursului” circa 4.000 mp, „În Rât” cu suprafața de 1.500 mp. Din verificarea codului numeric personal, re­zul­tă că este altă persoană și nu reclamantul G. V., ceea ce înseamnă că poa­te exista posibilitatea ca să fie alte terenuri decât cele menționate în acțiu­nea reconvențională a pârâtei G. M..

Reclamanții au mai depus la dosar adeverința nr. 1513/02.10.2010 (eli­be­rată după decesul defunctului G. I.) prin care se atestă că reclamantul G. V., care este indicat cu CNP_, este înscris în registrul agricol în perioada 1981-1985, cu o suprafață de teren de 700 mp din locul nu­mit „Podurile Oancei”.

Aceste adeverințe nu au fost considerate ca pertinente și concludente pentru a se primi aserțiunea reclamanților că terenurile menționate în cererea re­convențională, din locurile numite „În Rât”, „Podurile Oancei” și „Gruiul Ur­sului”, nu au făcut parte din emolumentul succesoral al defunctului G. I., decedat la data de 02.02.2010.

Înscrierea în registrul agricol se face conform declarației exclusive a unei persoane, dar aceasta prin însăși subiectivitatea ei nu poate duce la con­clu­zia absolută că persoana respectivă a avut în patrimoniul său terenul pentru care s-a realizat această înscriere.

Din probele testimoniale administrate în cauză rezultă că aceste terenuri au fost în patrimoniul defunctului, dar acesta avea latitudinea de a ceda posesia în situația în care așa cum a fost prezentată, au fost perioade când acesta a fost bolnav. Deci instanța în consecință a apreciat că doar aceste terenuri pot fi con­si­derate ca fiind în emolumentul succesoral al defunctului G. I. și care pot fi supuse partajului.

Pentru identificarea terenurilor așa cum s-a stabilit și prin încheierea de ad­mitere în principiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize, iar la so­li­ci­tă­rile reclamanților au fost identificate și terenurile ce au făcut obiectul ante­con­tra­ctului de întreținere, aspecte precizate în raportul de expertiză tehnică judi­ci­a­ră întocmit de ing. Tordoi A., cu completările ulterioare.

Raportat la faptul că partajarea vizează doar cele trei terenuri, din ex­per­tiză rezultă următoarele aspecte: „Terenul în Rât” are suprafața măsurată de 1.533 mp, cu valoarea de 1533 lei; terenul „Podurile Oancei” are suprafața mă­­surată de 2.480 mp, cu valoarea de 2.480 lei, iar terenul „Gruiul Ursului” are suprafața de 1.837 mp, cu valoarea de 1.837 lei.

În propunerile de partajare expertul a inclus nu numai aceste terenuri, ci și terenurile ce fac obiectul antecontractului de întreținere. Pe cale de consecință în ceea ce privește activul succesoral, instanța a ad­­mis în parte acțiunea principală și în totalitate acțiunea reconvențională a pâ­­râtei și a stabilit în temeiul art. 6735 și urm. din vechiul Cod de procedură ci­vi­lă, că sunt supuse împărțelii între moștenitori, doar aceste terenuri, așa cum au fost identificate, prin expertiza dispusă în cauză.

Ca temei instanța a reținut și dispozițiile art. 650, 651, 672 din vechiul Cod civil. Ca modalitate de partajare instanța a avut în vedere completarea de ex­per­tiză (a 2-a) încheiată de ing. Tordoi A., astfel că s-a dispus ca par­ta­ja­rea terenurilor să fie realizată prin atribuirea către reclamantul G. V., a terenului extravilan din locul numit „Podurile Oancei” cu suprafața de 2.480 mp cu valoarea de 2.480 lei; atribuirea către reclamantele G. A. și God­ja M., a terenului din locul numit „Gruiul Ursului” cu suprafața de 1.837 mp cu valoarea de 1.837 lei; atribuirea către pârâta G. M. a terenului din locul numit „Rât” cu suprafața de 1.533 mp, în valoare de 1.533 lei. Pentru egalizarea valorică a loturilor atribuite reclamantul G. Va­si­le va plăti o sultă de 770 lei, din care suma de 233 lei pentru reclamantele God­ja A. și G. M. în compensarea lotului lor și suma de 537 lei sultă pen­tru pârâta G. M..

Instanța a constatat din probele testimoniale că reclamanții au suportat cheltuielile de înmormântare a defunctului G. I., în sumă de 7.000 lei, ast­fel că pârâta G. M. a fost obligată la plata cotei părți de 1/3 din a­cea­s­tă sumă, respectiv 2.333,30 lei, către reclamanți.

În ceea ce privește cererea reclamanților din precizarea și completarea de acțiune având ca obiect în principal, nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare, iar în subsidiar rezoluțiunea antecontractului de vânzare cum­părare cu clauză de întreținere recalificat ca și antecontract de întreținere din data de 22.01.2007, instanța a reținut următoarele:

Referitor la nulitatea absolută a antecontractului de întreținere care se in­vocă de reclamanți pe cale de excepție, în conținutul expunerii motivelor se pre­cizează că defunctul nu a avut capacitatea și nu a avut discernământ la în­che­ierea actului, iar semnătura nu ar aparține acestuia. Ca temei de drept sunt a­rătate textele art. 948, 949 și 954 din vechiul Cod civil.

Textul art. 948 din vechiul Cod civil stabilește condițiile esențiale pentru va­liditatea unei convenții, iar al art. 949 se referă la capacitatea persoanelor. Art. 953 din vechiul Cod civil prevede despre consimțământ că acesta nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență sau surprins prin dol.

Din cuprinsul precizării și completării de acțiune rezultă că reclamanții in­vocă eroarea ca viciu de consimțământ, prevăzut de textul art. 954 din vechiul Cod civil, care stipulează că eroarea nu produce nulitate decât atunci când ca­de asupra substanței obiectului convenției.

Eroarea este falsa reprezentare a rea­lității la încheierea unui act civil. Eroarea obstacol numită și distructivă de voință este cea mai gravă for­mă a erorii, astfel că falsa reprezentare a realității cade fie asupra naturii actu­lui care se încheie, error în negatio, atunci când o parte crede că încheie un a­nu­mit act juridic, iar cealaltă parte are credința, greșită, că încheie un alt act ju­ridic, fie asupra identității obiectului, error în corpore, atunci când o parte cre­de că tratează cu privire la un bun, iar cealaltă parte are în vedere alt bun (Ghe­orghe B., D. Civil Român, București, 1993, Editura Șansa S.R.L.).

Eroarea ca viciu de consimțământ este falsa reprezentare ce cade fie a­su­pra calităților substanțiale ale obiectului actului, error in substantium, fie a­su­pra persoanei cocontractante, error în personam. Din datele speței se poate concluzia că nu sunt incidente dispozițiile pre­zen­tate mai sus în ceea ce privește încheierea antecontractului cu clauză de în­tre­ținere de către defunctul G. I., cu intervenienții.

Cu privire la aspectul invocat de reclamanți că semnătura de pe ante­con­tractul de întreținere defunctului G. I., din concluziile raportului de ex­pertiză criminalistică a rezultat că defunctul a semnat convenția, aspect de alt­fel confirmat și de avocatul redactor în temeiul Legii nr. 51/1995 modificată.

În ceea ce privește capacitatea nu se poate reține faptul că persona a fost incapabilă, faptul că acesta a fost internat în spital nu presupune lipsa ca­pa­cității, discernământul acestuia nu a fost alterat. Din probele testimoniale a re­zultat că internarea în spital a defunctului G. I. a avut ca și cauză o frac­tură și nicidecum acesta nu a fost internat pentru vreo boală psihică, care să afecteze discernământul acestuia la data încheierii antecontractului de între­ți­nere. Prin urmare argumentul prezentat de reclamanți, în sensul că la înche­ie­rea actului defunctul trebuia să fie examinat de un medic psihiatru și psiholog, nu poate fi primit, neavând nici o incidență în cauză.

Față de considerentele prezentate instanța a apreciat că nu există cauza de nulitate absolută invocată de reclamanți.

În cererea subsidiară reclamanții au solicitat rezoluțiunea ante­con­trac­tu­lui de întreținere, în temeiul art. 1020 și art. 1021 din vechiul Cod civil. S-a motivat că se solicită rezoluțiunea în principal pentru neexecutarea obli­gației de întreținere. Din probele testimoniale nu a rezultat faptul că inter­ve­ni­enții nu și-au executat obligația de întreținere, dar trebuie avut în vedere și fap­tul că față de defunct s-au exercitat anumite manevre de captație și din par­tea reclamanților și a pârâtei, astfel că este explicabilă conduita acestuia din ul­ti­ma perioadă a vieții sale, când a fost pe la mai multe rude. Dar această si­tu­a­ție nu poate fi imputabilă intervenienților și nu constituie o cauză culpabilă de ne­executare a convenției de întreținere, care să îndreptățească pe reclamanți să so­licite rezoluțiunea antecontractului.

În concluzie cererea reclamanților ce vizează atât nulitatea absolută a an­tecontractului de întreținere cât și rezoluțiunea acestuia, a fost respinsă pen­tru motivele prezentate mai sus, nefiind întemeiată.

Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu prin încheierea de ad­mitere în principiu din data de 03.04.2013, iar părțile au avut posibilitatea de a pune concluzii oral cât și în scris cu privire la toate cererile deduse judecății.

Protestul apărătorului reclamanților că nu i s-a acordat posibilitatea de a pune concluzii oral în ședința din data de 03.04.2013, când s-a discut ad­mi­te­rea în principiu, nu are niciun suport legal, deoarece părțile au pus concluzii o­ra­le și scrise cu privire la toate cererile care până la acel moment procesual e­rau în competența de judecată a instanței, astfel că nu s-a produs nicio nulitate re­lativă așa cum s-a susținut de către reclamanți.

Pe fond instanța a apreciat că cererea de intervenție în interes propriu așa cum a fost precizată, va fi admisă doar în parte, în temeiul art. 50 și 55 din ve­chiul Cod de procedură civilă, în sensul constatării faptului că terenurile ce au fost incluse în antecontractul de întreținere, s-au transmis în patrimoniul in­ter­venienților, ca rezultat al unei obligații de a face.

În consecință intervenienții nu pot fi considerați ca și proprietari ai te­re­nu­rilor din locurile numite „Dâmbul lui Lazor”, „În H.”, „Voriște”, „Zapo­de” și „După Râu”, astfel că cererea de revendicare formulată de aceștia a­vând ca și temei antecontractul de întreținere a fost respinsă, deoarece nu s-a fă­cut dovada proprietății.

Precizarea cererii de intervenție ca având și obiectul unei acțiuni în re­ven­dicare, depusă în data de 15.12.2011, intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Ast­fel că potrivit dispozițiilor art. 563 din noul Cod Civil, pentru admisibilitatea ac­țiunii în revendicare, trebuie să se facă dovada proprietății bunului reven­di­cat.

În temeiul art. 274 și art. 276 din vechiul Cod de procedură civilă, pâ­râ­ta G. M. a fost obligată la plata parțială a cheltuielilor de judecată doar pentru suma de 650 lei, restul cheltuielilor fiind compensate. Reclamanții au fost obligați să plătească statului contravaloarea aju­to­ru­lui public judiciar de care au beneficiat, respectiv de suma de 495 lei re­pre­zen­tând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 19, alin. 1 din OUG nr. 51/2008, modificată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu au de­cla­rat recurs reclamanții G. V., G. A. și G. M., solicitând a se dispune admiterea recursului conform art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură ci­vilă, casarea hotărârii atacate și trimiterea în rejudecare instanței de fond, ur­mând a fi administrate probe noi, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sen­sul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale și a cererii de in­ter­venție.

În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că instanța de fond a pro­nunțat încheierea de admitere în principiu și apoi hotărârea, fără a proceda la cercetarea fondului, considerentele sentinței atacate fiind contradictorii, iar mo­tivarea sumară și nefondată pe probe.

În cadrul acțiunii de masă succesorală și partaj unele bunuri de partaj erau constituite din bunuri imobile în natură terenuri de proprietate extra­ta­bu­la­ră, instanța a pronunțat o hotărâre despre care se arată că s-a întemeiat pe pro­be testimoniale, eludându-se probele cu înscrisuri depuse la dosar: ade­ve­rin­ța nr. 183/08.02.2010 emisă de Primăria Oncești, de unde rezultă faptul că de­fun­ctul G. I. a fost înscris în registrul agricol conform declarației sale pe anul 2010, cu terenurile ce au făcut obiectul contractului de întreținere, adeve­rin­ța nr. 1512/12.10.2010, emisă de Primăria Oncești și adeverința nr. 1513/02. 10.2010 emisă de Primăria Oncești.

Recurenții au susținut că în sens contrar celor invocate de instanța de fond cu referire la îns­cri­e­ri­le din registrul agricol, indică dispozițiile art. 6 alin. 2 din normele tehnice de . registrului agricol, de unde rezultă că înscrierea în registrul agri­col a datelor privind clădirile și terenurile, a titularului dreptului de proprietate a­supra acestora, precum și a schimbării categoriei de folosință se poate face nu­mai pe bază de documente anexate la declarația făcută sub semnătura ca­pu­lui de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, sub sancțiunea nulității, de unde rezultă faptul că înscrierile făcute în registrul a­­gri­col nu pot fi eludate cu atâta ușurință. Or defunctul figura în registrul agricol pe anul 2010, cu te­renurile vândute în anul 2007.

Recurenții au făcut trimitere și la declarațiile martorilor, în sensul că G. I. știa că terenurile „Pădurile oancei” și „În Rât” au fost folosite de reclamant până și după decesul defunctului, însă nu știe de la cine provin;G. P. știa că terenul „În Rât” nu a fost folosit niciodată de defunct, ci numai de reclamantă, în prezent decedată, împreună cu soțul;G. I. a arătat că defunctul a avut un teren „Gruiul Ur­sului”, pe care nu l-a lucrat el, ci soțul reclamantei G. I., mama pâ­râ­telor G. A. și G. M. și nu știe ca defunctul să fi încheiat vreun con­tract; P. V. a arătat că terenurile „Podul Oancei” care a fost cosit de reclamant și îl are de la mama acestuia, care a fost soră cu de­fun­c­tul, iar acesta din urmă nu a lucrat niciodată acest teren, D. V., a susținut că defunctul nu a folosit niciodată a­ces­te terenuri, ci numai reclamanta G. I. și fiicele acesteia.

Recurenții au învederat că în mod real singurul document care atestă în mod cert componența ma­sei succesorale este adeverința nr. 183/08.02.2010 emisă de Primăria On­cești, de unde rezultă faptul că defunctul G. I. a fost înscris în registrul agricol, conform declarației sale, pe anul 2010, cu terenurile ce au făcut obiectul con­tra­ctului de întreținere și al cărei conținut nu poate fi combătut prin probe testi­mo­niale, conform art. 1191 alin. 2 Cod civil.

Cu referire la constatarea nulității absolute a contractului sub sem­nă­tu­ră privată, având în subsidiar o cerere în rezoluțiunea acestuia, recurenții au susținut că își mențin po­zi­ția procesuală și arată că defunctul vânzător nu avea capacitatea și discer­nă­mân­tul să încheie acte juridice (în ultima perioadă a vieții fiind văzut umblând dez­­brăcat prin . 40 de ani având mai multe internări la secția de psi­hiatrie bărbați, tăgăduiesc în continuare semnătura defunctului de pe actul a­tacat, arătând că și semnătura din actul de comparație nu îi aparține. Martora O. D. care arată că a fost de față la semnarea actului atacat indică și fap­tul că a fost internată și ea în spital, însă „toamna”, or defunctul ar fi semnat ac­tul în ianuarie 2007.

Intimații G. D. M., G. A. și G. V. I. au for­mulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și pe cale de con­secință menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1273/16.05. 2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.

Intimații au susținut că dez­vol­ta­rea motivelor de recurs este lapidară și confuză făcând referire la cu totul alte as­pecte (ce țin eventual de un alt motiv de recurs dar în nici un caz de o e­ven­tu­a­lă insuficiență a materialului probator). Înșiși recurenții invocă conținutul de­cla­rațiilor tuturor celor zece martori audiați, recunoscând indirect faptul că în ca­uză au fosta administrate probe în mod temeinic și judicios. Recurenta nu fa­ce absolut nicio referire la o eventuală probă nouă pe care o consideră ne­ce­sa­ră în cauză.

Întreaga această aserțiune vizează doar terenurile care au făcut obiectul ac­țiunii reconvenționale formulată de pârâta-intimată G. M. și nu face nicio referire privitor la terenurile obiect al cererii de intervenție - sens în care sus­țin că recursul nu îi vizează prin prisma acestui motiv de recurs pe inter­ve­ni­enți. Consideră că nici prin prisma motivelor care pot duce la modificarea hotărârii nu sunt vizate terenurile obiect al cererii de intervenție. Singurele mențiuni în ceea ce privește intervenienții sunt făcute la finalul cererii de recurs unde recurenta „își menține poziția procesuală” și „contestă în continuare semnătura defunctului”, fără a-și motiva însă în vreun mod real și nu doar formal această poziție în recurs și fără a aduce vreo critică concretă hotărârii sub acest aspect. Pe de altă parte, claritatea concluziilor expertizei grafoscopice (dincolo de faptul că înscrisul a fost redactat prin avocat) ar duce în derizoriu orice ten­ta­tivă de motivare contrară realității evidente.

Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor relevate prin cererea de recurs, Tribunalul constată următoarele:

Prima instanță a administrat în cauză o amplă probațiune, astfel încât nu se impune trimiterea pricinii în rejudecare, fondul cererilor fiind evocat.

În mod corect prima instanță nu a inclus în compunerea masei succ­e­so­ra­le a defunctului G. I. terenurile menționate în acțiunea introductivă, în­să tribunalul nu reține argumentul judecătorului fondului în sensul că aceste terenuri ar fi ieșit din patrimoniul succesoral în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere din data de 22.01.2007.

Antecontractul de vânzare-cumpărare nu generează un transfer pa­tri­mo­ni­al deoarece cerința încheierii actului translativ de proprietate cu privire la te­re­nuri este una ad-validitatem; antecontractul dă naștere unui simplu drept de creanță, obligației vânzătorului promitent de a se prezenta la notar în vederea în­deplinirii formei solemne prescrise de lege.

Situația premisă a partajului, astfel cum este acesta reglementat procedural prin dispozițiile art. 673 indice 1 și urm.Cod procedură civilă 1865 aplicabile litigiului o reprezintă dovedirea existenței dreptului de coproprietate, a calității părților în proces, de coproprietari, coindivizari ori, după caz, de codevălmași asupra bunurilor a căror împărțire se solicită. În materia împărțirii unei moșteniri, aceasta presupune pe de o parte, dovedirea calității de moștenitor a părților între care se solicită a se proceda la împărțeală, iar pe de altă parte dovada calității de proprietar a autorului defunct, asupra acelorași bunuri. Aceasta rezultă cu claritate din dispozițiile art. 673 indice 5 alin.1 Cod procedură civilă 1865, aplicabil procesului.

Devoluțiunea succesorală legală este doar o cale de transmitere a unor drepturi preexistente, din patrimoniul persoanei decedate, în cel al succesorilor cu vocație concretă; aceasta nu reprezintă un mod de naștere ab origine a dreptului de proprietate. Pe cale succesorală se transmit cu relevanță juridică drepturi și obligații, iar nu stări de fapt (precum posesia, de exemplu).

Neincluderea în masa succesorală a defunctului a celor cinci terenuri trebuie argumentată prin absența dovedirii dreptului său de proprietate la data de­cesului, asupra respectivelor imobile, drept care nu este susceptibil de a fi pro­bat nici prin adeverințe de registru agricol, nici prin probe testimoniale ori do­vada folosirii bunurilor imobile terenuri.

Reclamanții de altfel și-au precizat cererea introductivă în sensul so­li­ci­tă­rii partajării folosinței imobilelor și atribuirii folosinței pe seama moște­ni­to­ri­lor întrucât defunctul nu a fost proprietarul imobilelor obiect de masă succe­so­ra­lă.

Sub acest aspect se reține că, Codul civil de la 1864 se referă la partajul de proprietate; partajul de folosință este permis doar urmare a acordului copărtașilor, dar și în această ipoteză, coproprietarii decid (sau solicită) să se partajeze folosința bunului comun, asupra căruia poartă dreptul lor de proprietate concurent, iar nu bunuri pe care doar le folosesc, fără a putea pretinde drept de proprietate asupra acestora.

Prin raportul de expertiză efectuat de expert Tordoi A. au fost mă­­surate și evaluate terenurile obiect al litigiului, fără a fi identificate cu date de carte funciară.

În cauza de față, nu există probe la care să dovedească, în condițiile art.1169 și urm. din Codul civil de la 1864, dreptul de proprietate al defunctului asupra bunurilor a căror partajare s-a solicitat, apartenența lor la masa succesorală fiind de altfel contestată.

Așadar, sub acest aspect recursul declarat în cauză nu este fondat.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă G. M. a solicitat a se constata că din masa succesorală a defunctului G. I. fac parte terenurile din locul numit „Rât”, „Podurile Oancii” și „Gruiu Ursului”, pretinzând partajarea acestora între moștenitori.

Reclamanții au invocat faptul că respectivele terenuri nu fac parte din pa­trimoniul succesoral întrucât nu au aparținut defunctului.

Fără a mai relua argumentele anterior expuse în ce privește dovada dre­p­­tului de proprietate, se reține că întrucât pârâta-reclamantă G. M. a fost cea care a invocat apartenența la masa succesorală a defunctului său unchi, a respectivelor terenuri, sarcina probei îi revenea, iar dovada cores­pun­ză­toare nu a fost administrată, neavând forță probantă înscrierile în registrul agricol (de­cla­rative) ori depozițiile martorilor.

Pe cale de consecință, se impune modificarea sentinței recurate în sensul res­pingerii cererii reconvenționale.

Deși mai sumar motivat sub aspectul soluției date cererii de intervenție, to­tuși recursul declarat cuprinde solicitarea de respingere a cererii respective, ur­ma­re a modificării hotărârii, se referă la la adeve­rin­ța nr. 183/08.02.2010 emisă de Primăria Oncenști, la faptul că defunctul figura în registrul agricol pe anul 2010 cu terenurile vândute în anul 2007, aspect care nu poate fi combătut prin probe testimoniale, la menținerea poziției procesuale în ce privește constatarea nulității absolute a contractului sub semnătură pri­va­tă - lipsa capacității, a discernământului, tăgăduirea semnăturii.

Astfel, se reține că prin cererea de intervenție în interes propriu formulată, intervenienții Go­dja I. și G. D. M. au solicitat a se constata că imobilele te­re­nuri, obiect al acțiunii introductive, fac parte din patrimoniul lor, urmare a în­che­ierii în data de 22.01.2007 cu defunctul G. I. a contractului de vân­zare-cumpărare imobiliar cu clauză de întreținere, în temeiul căruia drepturile de­functului au trecut în patrimoniul lor de la data perfectării contractului. Prin pre­cizarea depusă la fila 50 dosar intervenienții au solicitat lăsarea în deplină pro­pri­e­tate și pașnică folosință a imobilelor.

Reclamanții au invocat pe cale de excepție nulitatea absolută a contrac­tu­lui întrucât nu a fost încheiat în formă autentică, defunctul nu avea capa­ci­ta­tea de a dispune și a lipsit consimțământul, contestând și semnătura de la ru­bri­ca vânzător; de asemenea au invocat lipsa titlului de proprietate care să confere in­tervenienților dreptul de revendicare a terenurilor. O parte din aceste sus­ți­neri au fost reluate prin cererea de recurs. În subsidiar, reclamanții au solicitat re­zoluțiunea contractului.

Intervenienții au susținut că defunctul avea, cu privire la bunurile obiect al contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, un drept de pro­pri­etate extratabulară.

Prin sentința recurată instanța a admis în parte cererea de intervenție, con­­statând că terenurile sunt în patrimoniul intervenienților, transmise conform con­­tractului cu clauză de întreținere din data de 22.01.2007, dar a respins ce­re­rea de revendicare, această din urmă dispoziție nefiind recurată de interve­ni­enți.

În mod incorect s-a dat eficiență antecontractului de vânzare-cumpărare în sensul constatării faptului că în temeiul acestuia, terenurile s-au transmis în pa­trimoniul intervenienților ca rezultat al unei obligații de a face, apreciere ca­re de altfel vine în contradicție cu cea conform căreia intervenienții totuși nu pot fi considerați ca proprietari ai respectivelor terenuri, nu au făcut dovada pro­­prietății, ca atare se respinge cererea în revendicare.

Așa cum s-a arătat, antecontractul de vânzare-cumpărare dă naștere unui drept de creanță, iar nu unui drept de proprietate în patrimoniul pro­mi­ten­ților-cumpărători și aceasta independent de calificarea sa ca antecontract de în­tre­­ținere, câtă vreme obiectul său vizează imobile terenuri, pentru a căror îns­tră­inare legea instituie cerința formei autentice ad-solemnitatem.

Astfel, la data încheierii actului, prevederile art.2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 stabileau că terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.

Tribunalul reține că se impune a se constata nulitatea absolută a con­trac­tului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere în litigiu, astfel cum a fost invocată de reclamanți, nerespectarea for­mei autentice ad-validitatem atrăgând această sancțiune. Ca succesori ai u­nei părți contractante, reclamanții au interes în a solicita nulitatea absolută, san­c­țiune atrasă în considerarea faptului că intervenienții s-au prevalat de acest con­tract ca fiind unul perfect, apt a transfera proprietatea și l-au invocat ca titlu pen­tru dreptul de proprietate afirmat. Or acest contract este nul ca vânzare-cum­­părare cu clauză de întreținere pentru lipsa formei autentice prescrise de lege.

Pe cale de consecință, hotărârea va fi modificată și sub acest aspect, ur­ma­re a admiterii în parte a recursului, conform prevederilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă 1865.

Va fi menținută soluția relativă la pasivul succesoral, care nu a fost con­tes­tată de reclamanții recurenți, în dispozitivul deciziei urmând a fi arătate, pen­tru acuratețe și celelalte dispoziții nemodificate.

În temeiul prevederilor art. 316 raportat la art. 298 și art. 274, 275 Cod procedură civilă 1865, intimatele G. M. și G. D. M. vor fi obligate să achite recurenților suma de 700 lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecată efectuate (taxa judiciară de timbru, onorariu avocat), ra­portat la împrejurarea că recursul a fost admis doar în privința petitului subsidiar și doar în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte recursul declarat de recurenții G. V., domiciliat în Oncești, nr. 22, județul Maramureș, G. A. domiciliată în Oncești, nr. 526, județul Maramureș și G. M. domiciliată în Oncești, nr. 173A, ju­de­țul Maramureș, în contradictoriu cu intimații G. M., domiciliată în On­cești, nr. 497, județul Maramureș, G. D. M., domiciliată în Oncești, nr. 497, județul Maramureș și G. I. cu ultimul domiciliu în Oncești, nr. 497, județul Maramureș, ai cărui succesori sunt soția supra­viețuitoare G. D. M., G. A., asistată de mama G. D. M. și G. V. I., reprezentat de mama G. D. M., toți cu domiciliul în On­cești nr. 497, județul Maramureș, împotriva încheierii de admitere în prin­cipiu din data de 03.04.2014 și a sentinței civile nr. 1273 din 16.05.2014, ambele pro­nunțate de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe ca­re le modifică în parte astfel:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții G. V. și God­ja I., decedată în data de 17.02.2011, continuată de moștenitoarele God­ja A. și G. M., domiciliată în Oncești, nr. 173A, județul Ma­ramureș, în contradictoriu cu pârâta G. M., domiciliată în Oncești, nr. 497, județul Ma­ramureș.

Constată că au calitatea de moștenitori ai defunctului G. I. de­ce­dat în data de 02.02.2010, reclamantul G. V., în calitate de colateral pri­vilegiat (nepot de soră predecedată), cu o cotă de 1/3, reclamanta inițială G. I., în calitate de colateral privilegiat (soră), cu o cotă de 1/3 (suc­ce­soa­rele acesteia fiind G. A. și G. M. domiciliată în Oncești, nr. 173A, județul Maramureș), precum și pârâta G. M. domiciliată în On­cești, nr. 497, județul Maramureș, în calitate de colateral privilegiat (nepoată de soră predecedată), cu o cotă de 1/3.

Constată existența unui pasiv succesoral în sumă de 7000 lei.

Obligă pe pârâta G. M., domiciliată în Oncești, nr. 497, județul Ma­ramureș să achite reclamanților suma de 2.333,30 lei reprezentând cota de 1/3 din pasivul succesoral.

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare imo­bi­li­ar cu clauză de întreținere încheiat în data de 22.01.2007 între G. I. în ca­litate de vânzător-întreținut și G. I., G. D. M. în calitate de cum­părători întreținători.

Respinge celelalte capete de cerere din acțiunea principală.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă G. M., domiciliată în Oncești, nr. 497, județul Maramureș.

Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de in­ter­ve­ni­enții G. I. și G. D. M..

Obligă pe pârâta G. M., domiciliată în Onceși, nr. 497, județul Maramureș, să achite reclamanților suma de 650 lei cheltuieli de judecată.

Obligă pe intimatele G. M. și G. D. M. să achite re­cu­ren­ților suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 06.02.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER

S.-T. AlinaGiuroiu BrîndușaȚiplea D. P. F.

- în C.O., semnează- În CM, semnează

președintele instanțeigrefier șef secție

Red. S.T.A./30.06.2015

Tehn. M.R./2 ex./01.07.2015

Judecător la fond: U. L. G.

← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 27/2015. Tribunalul...  Fond funciar. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul MARAMUREŞ