Acţiune în constatare. Decizia nr. 113/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 113/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.113/A
Ședința publică din 19.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. A.-A.
Judecător: B. G.
Grefier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului civil declarat de reclamanta P. I., domiciliată în localitatea Șieu, nr.483, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1472 din data de 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect constatare timp util la pensie.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 19.03.2015, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1472/2014 din 10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocată de către aceasta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, invocată de către aceasta și în consecință:
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta P. I., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de P. Maramureș și P. comunei Șieu, prin primar. S-a respins acțiunea civilă față de pârâta C. L. de P. S. – Marmației, ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă și fără calitatea procesuală de folosință. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta P. I. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană de P. Maramureș, C. L. de P. S. - Marmației și P. comunei Șieu, prin primar, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, în urma administrării probelor să constate că a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, în perioada 1964-1989, perioadă ce constituie timp util la pensie. Eeclamanta a arătat că a prestat norme în cadrul CAP Șieu în calitate de membru cooperator împreună cu familia acesteia. În toată perioada în care a prestat activitate, a primit lot ajutător în folosință, ca urmare a faptului că și-a îndeplinit normele anuale stabilite de Adunarea Generala a C.A.P. Arhivele fostului CAP au fost distruse în totalitate odată cu evenimentele din luna decembrie 1989.
Pârâta C. Județeană de P. Maramureș, a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat lipsa capacității procesuale de folosință a Casei Locale de P. S. Marmației și lipsa calității procesuale pasive, atât a Casei Județene de P. Maramureș, cât și a Casei Locale de P. S. Marmației, iar pe fondul cauzei a arătat că, în măsura în care reclamanta își va dovedi susținerile, nu se opun constatării de către instanță a timpului util la pensie pentru agricultori (f.30-31).
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că reclamanta a solicitat să se constate că în perioada anilor 1964-1989 a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie. Deoarece în arhiva primăriei localității nu există documentele necesare pentru a i se determina vechimea necesară calculului pensiei a solicitat instanței administrarea de probe în acest sens.
Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de P. S. Marmației, invocate de către aceasta, au fost admise, instanța având în vedere dispozițiile art.2 al.2 din Statutul CNPP, care a fost aprobat prin H.G. 118/2012 și potrivit cărora casele locale de pensii funcționează sub conducerea și controlul caselor teritoriale de pensii.
În speță, C. L. de P. S. Marmației este organizată ca serviciu și se află sub conducerea și controlul Casei Județene de P. Maramureș, neavând personalitate juridică. O persoană poate fi parte în procesul civil dacă are capacitate procesuală de folosință, calitatea procesuală afirmă un drept și justifică un interes.
Așadar calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul reclamantului. În cauză nu se susține și nici nu s-a dovedit că pârâta, care oricum nu are atribuții de stabilire a timpului util la pensie pentru agricultori, ar fi încălcat un drept al reclamantului. În consecință, pârâta C. L. de P. S. Marmației nu are nici calitate procesuală pasivă, acțiunea fiind respinsă față de ea și pe acest motiv.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județeană de P. Maramureș, a fost respinsă, instanța apreciind că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, cel puțin pentru a-i fi sentința opozabilă, având în vedere că această pârâta o va pune în executare.
În conformitate cu dispozițiile art.160 din Legea nr.19/2000, anterior abrogării prin art. 169 lit. a) din Legea nr. 263/2010, se reține că* Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la . prezentei legi constituie stagiu de cotizare. Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană s-a aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 38, sau a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare.
Constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției acestei legi.
Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la . prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5).
Sunt scutite de orice fel de taxe și comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare*.
De asemenea, anterior abrogării prin art. 281 al. 2 din C.Muncii, potrivit art. 14 din Decretul 92/1976, în cazul în care se dovedește cu acte că arhivele au fost distruse, se va putea reconstitui activitatea care s-a efectuat, în condițiile prevăzute de decret.
Prin Decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 14 din Decretul 92/1976 și s-a reținut că acest text este neconstituțional în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă.
Față de aceste prevederi, precum și de cele ale Legii nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și de situația de fapt dedusă judecății, s-a reținut că activitatea prestată poate fi dovedită cu înscrisuri si alte mijloace de proba (martori, expertiza), câtă vreme se probează că în arhivele fostului CAP Șieu nu se mai află acte doveditore pentru a fi eliberate celui care la solicită, indiferent de motiv.
La art. 159 din Legea nr. 236/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată că *Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege*. La art. 160 se arată că *certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior datei de 1 aprilie 2001, se face de CNPP, prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la art. 159 alin. (1)*, iar la art. 162 din aceiași lege se arată că *în situațiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă sau în alte acte doveditoare nu sunt înregistrate drepturile salariale, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.*
Potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori, înscrise într-un proces verbal.
Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală. Ca atare primirea de lot în folosință prezumă îndeplinirea normelor stabilite anual de Adunarea C.A.P.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Busecan F. E. rezultă că atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și din evidențele deținute de P. comunei Șieu, reclamanta P. I. nu apare ca fiind membru CAP neavând lot ajutător în folosință, pe toată perioada cuprinsă între anii 1981 – 1989, expertul nu a putut determina timp util sau timp calendaristic la pensie pentru perioada analizată.
În registrele agricole nu sunt înscrise date privind numărul de norme prestare de membrii cooperatori, se poate constata doar calitatea persoanelor înscrise, de membrii cooperatori sau agricultori individuali.
În tabelul deținut de C. L. de P. S. Marmației, privind perioada în care locuitorii comunei Șieu lucrau ca membrii cooperatori, nu figurează nici o persoană cu numele de B. I. care să corespundă cu datele de identificare ale reclamantei, respectiv numărul de casă al acesteia.
C. de P. S. Marmației susține că situația întocmită în anul 1992 de către comisia de lichidare a patrimoniului fostului CAP Șieu, cuprinde fiecare persoană care a lucrat în CAP, cu indicarea perioadei și a volumului de norme realizat, precum și a numărului anual de norme planificate.
În concluzie se reține că, din toate documentele identificate și verificate, nu s-a putut determina timpul calendaristic pentru determinarea pensiei.
Analizând ceea ce se reține în raportul de expertiză, se observă că acesta se coroborează cu probele din dosar. Din adeverința de la registrul agricol reiese că reclamanta a figurat ca membru individual și că arhivele fostului CAP nu au fost preluate de către nici o instituție deoarece odată cu evenimentele din luna decembrie 1989 au fost distruse, neputând stabili numărul de norme.
În concluzie, instanța a reținut cu privire la perioada în care reclamanta ar fi prestat activitate, care este determinantă în stabilirea timpului util si în calculul pensiei, că în anul 1992 s-a întocmit o situație cu timpul util pentru foștii membrii cooperatori din cadrul C.A.P Șieu, tabel pe care nu figurează și reclamanta, ceea ce confirmă probele administrate, cu excepția declarației martorilor, motiv pentru care acestea au fost înlăturate. Din înscrisurile cauzei rezultă că acesta nu are depus dosar de pensie la C. L. de P. și nici nu figurează în situația cu timp util la pensie a membrilor fostului CAP Șieu. Nu a fost dovedit nici cel mai important aspect care determină stabilirea timpului util la pensie, respectiv îndeplinirea normelor stabilite de către adunarea generală în fiecare an.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. I., solicitând a se dispune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată la instanța de fond și anularea sentinței susmenționate.
În motivare, apelanta a arătat că din declarațiile martorilor D. M. și V. I., rezultă clar faptul că a fost membru cooperator și a prestat munca la C.A.P. Șieu, realizând anual numărul de norme solicitate. Referitor la tabelul la care se raportează d-na expert B. F., precizează că acesta nu este real și complet, sau concret întrucât nu se știe cine l-a întocmit. Apelanta a menționat că nu a existat comisie de lichidare a C.A.P. Șieu, aceste tabele nu sunt în concordanță cu realitatea, fiind incomplete și nu puteau fi luate în considerare. A solicitat să se ia în considerare declarațiile martorilor, să se constate faptul că în raportul de expertiză, expertul nu poate aprecia dacă a fost membru cooperator, dar nu este în măsură să spună dacă a fost sau nu membru cooperator.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5, art.10 din Legea nr.1/06.04.1982 de retribuire a muncii în unitățile agricole și s-a solicitat reconstituirea vechimii în muncă în perioada 1964-1989, respectiv 25 ani calendaristici/25 ani timp util la pensie, așa cum rezultă din declarațiile martorilor la proces.
De asemenea, prin cererea de apel declarată împotriva aceleiași sentințe reclamanta a solicitat anularea sentinței civile nr.1472/2014 a Judecătoriei Dragomirești pronunțată în dosarul nr._ ca fiind netemeinică și nelegală, admiterea acțiunii, în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Apelanta a învederat că din declarațiile martorilor propuși spre audiere, respectiv D. M. și V. I., rezultă faptul că a fost membru cooperator și a prestat muncă în cadrul C.A.P. Șieu, astfel realizând numărul necesar de norme solicitate.
Instanța C. Județeană de P. Maramureș a formulat întâmpinare prin care a arătat că din documentele existente la dosar, adeverința nr.748 din 14.03.2014 eliberată de P. Șieu rezultă că în registrul agricol din perioada 1964-1990, reclamanta figurează ca membru individual. Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că nu s-a putut determina timpul util la pensie pentru agricultori. Față de această situație, raportat la actele existente la dosar, consideră că în mod legal a apreciat instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada prestării unei activități în C.A.P. Șieu.
Analizând sentința apelată, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat a se constata că în perioada anilor 1964-1970, a avut calitatea de membru cooperator și a prestat activitate în cadrul CAP Șieu, perioadă care solicită a i se constitui timp util la pensie, învederând că arhiva CAP –ului a fost distrusă în totalitate. Ulterior reclamanta a precizat că perioada vizată este 1981-1989 (fila 38 dosar), iar apoi, conform încheierii de ședință din data de 04.06.2014, că se referă la perioada 1965-1989.
Se reține că în cadrul unităților agricole desfășurau activitate, în principal, două categorii de personal: membrii cooperatori și persoanele încadrate cu contract de muncă, reclamanta susținând că a prestat activitate în calitate de membru cooperator.
În cazul membrilor cooperatori, fondurile necesare plății pensiilor erau constituite distinct, vechimea în muncă calculându-se, până la . Legii nr. 80/1992, din totalul anilor în care membrul cooperator a realizat volumul de munca aprobat de adunarea generală. După data intrării în vigoare a Legii nr. 80/1992, noțiunea de vechime în muncă a fost înlocuită cu cea de timp util. Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală in perioada respectivă.
Ca atare, calculul timpului util se efectua doar în cazul membrilor cooperatori pentru care fostele adunări generale stabileau volumul de muncă anual exprimat în norme (diferențiate pentru fiecare sector-vegetal, zootehnic, horticol, etc.) Acest volum de muncă trebuia efectiv realizat, în funcție de acesta efectuându-se retribuirea cooperatorilor și stabilirea drepturilor de pensie.
Potrivit prevederilor Decretului nr. 535/1966, ale Legii nr.4/1977 și ale Legii nr. 80/1992 vechimea în muncă și, respectiv, timpul util se calcula pentru normele efectiv lucrate, nu și pentru cele atribuite.
Dacă o persoană a fost membru cooperator, aceasta perioadă trebuie confirmată printr-o adeverința eliberată de primăria din localitatea unde a existat C.A.P.-ul, din care să rezulte trei elemente: anii în care persoana respectivă a fost membru cooperator; normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi; normele realizate de persoana căreia i-a fost eliberata adeverința.
În lipsa unei asemenea adeverințe, reclamantei îi revenea sarcina de a dovedi aceste elemente.
Prin adeverința nr. 749/14.03.2014 P. comunei Șieu a precizat că arhivele C.A.P. Șieu au fost distruse în totalitate prin ardere la evenimentele din decembrie 1989, însă intimata C. Județeană de P. Maramureș a infirmat practic această susținere prin întâmpinare, învederând că în anul 1992 a fost întocmită de către Comisia de lichidare a patrimoniului fostului CAP situația timpului util, un exemplar al acesteia aflându-se în prezent la C. Județeană de P. Maramureș și la C. L. de P. S. Marmației. De asemenea, această din urmă entitate a comunicat că reclamanta nu figurează în situația timpului util la pensie a membrilor fostei CAP Șieu. Simpla dezavuare de către reclamantă a respectivului înscris nu este de natură a-l lipsi de forță probantă în absența combaterii lui prin dovezi concludente și pertinente.
Potrivit art. 17 al. 3 din Legea 263/2010 constituie stagiu de cotizare și timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Așadar, pentru stabilirea timpului util la pensie realizat de agricultori, adică vechimea în muncă pentru activitatea depusă în cadrul C.A.P., trebuie avută în vedere legislația privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit art. 32 al. 2 și 3 din Legea 80/1992 republicată privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, timpul util stabilit în condițiile alin. (2) neputând depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.
Aceleași dispoziții legale au fost preluate și după abrogarea Legii 80/1992 prin Legea 19/2000, care conferea, prin art. 160 al. 4, posibilitatea persoanelor cărora până la data intrării în vigoare a legii nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, să solicite caselor teritoriale de pensii, în termen de un an de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, stabilirea timpului util.
Ordinul 340/2001 emis în scopul aplicării prevederilor Legii 19/2000, stabilea în art. 39 al. 2 că timpul util la pensie realizat de către agricultori se exprimă în ani și se determină prin raportarea volumului total de muncă, exprimat în numărul de norme realizate în întreaga perioadă în care asiguratul a lucrat în fosta unitate agricolă cooperatistă, la cel mai mic număr de norme planificat a se realiza anual, din perioada respectivă, stabilit de adunarea generală a cooperatorilor.
În speță, apelanta nu a dovedit nici că arhivele fostului CAP au ars, împrejurarea care justifica prezentul demers judiciar pentru reconstituirea timpului util la pensie, dar nu a putut proba nici perioada în care a lucrat la CAP Șieu, numărul de norme pe care l-a realizat și nici măcar cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă. Susținerea generală a acesteia că tabelul întocmit de Comisia de lichidare a CAP nu este real și complet nu a fost probată.
Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr.27/1976 publicată în M.O. nr.119/1976, nivelul retribuției de bază în unitățile agricole poate fi stabilit diferențiat pe activități potrivit hotărârii adunării generale, iar potrivit art. 11 din același act normativ Consiliul de conducere al C.A.P., repartizează pe fiecare formație, brigadă și sector forța de muncă necesară realizării producției. În consecință anual se stabilea de adunarea C.A.P. numărul de norme ce trebuiau îndeplinite de membrii cooperatori, înscrise într-un proces verbal.
Plata retribuției se făcea în bani și în natură sau numai în natură. Persoana care realiza minimum de norme primea și un lot în folosință. Un membru cooperator putea să dețină lot în folosință în condițiile statutare fiind obligat să realizeze minimum de norme stabilite de adunarea generală.
Deși martorii au relevat că reclamanta ar fi deținut lot ajutător, probele cu înscrisuri contrazic aceste aserțiuni, în registrul agricol reclamanta figurând cu gospodărie individuală în toată perioada 1964-1990, ceea ce generează prezumția că nu a fost membru CAP. Or din punct de vedere al pensiilor, situația persoanelor cu gospodărie individuală este diferită de cea a persoanelor care au avut calitatea de membru cooperator, raportat la prevederile art. 17 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, art. 122 din HG nr. 257/2011. În registrele agricole de altfel nu sunt înscrise date privind numărul de norme prestate de membrii cooperatori, se poate constata doar calitatea persoanelor înscrise, de membrii cooperatori sau agricultori individuali.
Față de aceste considerente, constatând că apelanta nu a dovedit care a fost volumul de muncă pe care l-a realizat în anii în care a pretins că a fost membru cooperator și nici normele planificate de adunarea generală pentru anii respectivi, fiind imposibilă stabilirea timpului util la pensie, Tribunalul va păstra hotărârea atacată și, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta P. I., domiciliată în Șieu nr.483, județul Maramureș, CNP_, împotriva sentinței civile nr.1472/10.09.2014, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată azi, 19.03.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S.-T. A.-A. G. Brăndușa R. M.
Red./S.T.A./19.05.2015
Tehnred./R.M./28.05.2015/6ex.
Red./Judecător la fond:L. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
