Obligaţie de a face. Decizia nr. 154/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Pârâții de rândul 1 și 2 nu respectă dreptul reclamantului de circa 4 ani și îl împiedică pe reclamant în exercitarea dreptului de uzufruct, prin forțarea ușii de la intrare la parterul casei, închiderea unei camere de la parter cu lacăt, parcarea de autovehicule în spațiul de intrare în curte, iar reclamantul este împiedicat să intre cu autovehicule.

Ca temei de drept s-a invocat art. 517, 518, 520, 539 din vechiul cod civil.

În temeiul art.201, al.1 din NCPC, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâți cu obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare.

Comunicarea cererii s-a realizat la data de 08.05.2013, iar pârâții au depus întâmpinare la data de 20.05.2014, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.

În motivele expuse s-au precizat următoarele:

Conform contractului de donație, reclamantul a păstrat dreptul de uzufruct viager asupra terenului și construcțiilor, iar pârâta de rândul 3, doar asupra construcțiilor.

În conținutul contractului s-a stipulat că pârâții de rândul 1 și 2 se află în folosința imobilelor și că de comun acord cu reclamantul au hotărât folosința în comun a imobilului, existând posibilități faptice și păstrând asupra imobilului un drept locativ propriu.

După încheierea contractului de donație, cu acordul uzufructuarilor, pârâții au edificat pe terenul din litigiu două construcții, o anexă gospodărească și o construcție cu destinație de locuit.

Anterior tot cu acordul reclamantului s-a ridicat o bucătărie de vară cu destinație de magazin. La data încheierii contractului de donație, reclamantul locuia în . A.. În anul 2011 din cauza unor probleme de sănătate, reclamantul a apelat la sprijinul pârâților și astfel a venit și a locuit în imobil împreună cu aceștia. Reclamantul a avut diverse certuri cu fosta soție, pârâta B. A. și a depus plângeri penale.

Reclamantul este cel care afectează prin conduita sa, buna desfășurare a locuinței. Susținerile reclamantului sunt nefondate, pârâții nu îngrădesc exercitarea dreptului de uzufruct.

În temeiul art.201, al.2 din NCPC, instanța a dispus prin rezoluția din data de 24.05.2014, comunicarea întâmpinării depuse de pârâți, cu reclamantul, cu obligația de a depune întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.

Comunicarea întâmpinării s-a realizat la data de 31.05.2013, iar reclamantul a depus precizări la acțiune și răspuns la întâmpinare.

Cu privire la precizări, acestea se referă la prenumele minorului, care este Ceorbă R. D..

Referitor la întâmpinare, reclamantul a precizat că prin contractul de donație, părțile au specificat că părțile se obligă să respecte reciproc drepturile pe care le au asupra imobilele, deci și dreptul de uzufruct viager, iar după scurt timp de la încheierea convenției pârâții s-au declarat atotstăpânitori ai imobilului și s-au manifestat violent față de reclamant, au ocupat o parte din teren, au depozitat bunuri, au cultivat terenul și l-au împiedicat pe reclamant în folosință. Nu a existat un acord din partea reclamantului pentru edificarea anexei gospodărești, ,iar autorizația de construire nr.18/27.12.2006 nu este legală deoarece pârâtul Ceorbă P. nu era proprietar al terenului.

Prin rezoluția din data de 28.06.2013 instanța a dispus în temeiul dispozițiilor art.201, al.4 din NCPC, fixarea primului termen de judecată cu citarea părților.

Din probele de la dosar a rezultat următoarele:

Instanța de fond a reținut că între reclamant și pârâta B. A. și pârâții Ceorbă P. și Ceorbă L. D., s-a încheiat contractul de donație autentificat prin încheierea nr. 732/10.03.2010 a notarului public.

În conținutul contractului de donație, se stabilește că nuda proprietate a casei din cărămidă compusă din cinci camere, două băi, două holuri, anexelor gospodărești din lemn constând din colejnă de lemne, beci și terenului de natură curți și construcții în suprafață de 655 mp, imobile situate în ..483, jud. Maramureș, să fie transmisă pârâților de rândul 1 și 2, Ceorbă P. și Ceorbă L., cu grevarea asupra acestora a dreptului de uzufruct viager, astfel, pentru construcții în favoarea reclamantului și a pârâtei de rândul 3, iar cu privire la teren doar în favoarea reclamantului.

Reclamantul a invocat prin acțiune faptul că este împiedicat în exercitarea dreptului de uzufruct, prin diverse acțiuni ale pârâților de rândul 1 și 2, printre care și acte de violență exercitate asupra sa. În acest sens a depus la fila 10, certificatul medico-legal emis de Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmației, din care rezultă o agresiune din data de 18.12.2012.

În ceea ce privește acțiunile pârâților de rândul 1 și 2, au fost administrate probe testimoniale atât în favoarea reclamantului cât și în apărarea pârâților.

Au fost audiați martorii, T. V., F. M., A. G., F. I., Fodoruți M., L. V..

De asemenea a fost administrată proba cu interogatoriul.

Pentru analizarea admisibilității acțiunii formulate de reclamant, ca fiind o acțiune confesorie în apărarea dreptului de uzufruct, instanța trebuie să verifice care este legea aplicabilă acestei acțiuni.

Reclamantul a promovat acțiunea la instanță la data de 23 aprilie 2013, după . Legii nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind codul civil.

Contractul de donație prin care a fost stabilit dreptul de uzufruct viager în favoarea reclamantului și a pârâtei de rândul 2, a fost încheiat anterior intrării în vigoare a noului cod civil, prin legile menționate.

Reclamantul a precizat ca temei de drept dispozițiile art. 517, 518, 520 și 539 din vechiul cod civil, pe raționamentul că legea aplicabilă acțiunii este aceea în vigoare la data încheierii contractului de donație.

Trebuie să se aibă în vedere dispozițiile speciale din legea de punere în aplicare a noului cod civil. Astfel art. 69 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind codul civil, prevede expres că drepturile de uzufruct în ființă și după . Codului civil se exercită potrivit dispozițiilor acestuia, dacă nu se prevede altfel prin prezenta lege.

Prin urmare contractul de donație nefiind desființat, se poate conchide că drepturile de uzufruct sunt în ființă la data intrării în vigoare a legii privind punerea în aplicare a noului cod civil.

Instanța a considerat că acțiunea promovată de reclamant, ca acțiune confesorie de uzufruct, este supusă dispozițiilor art.705 coroborat cu art. 696, al.1 din NCC.

În jurisprudență acțiunea confesorie este definită ca o acțiune reală prin care se ocrotește sau se valorifică un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cum ar fi dreptul de uzufruct sau alte drept real.

Art.696, al.1 din NCC, prevede că acțiunea confesorie poate fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea dreptului, chiar și a proprietarului terenului, iar dreptul la acțiune este imprescriptibil.

Din probele testimoniale instanța a considerat că pârâții de rândul 1 și 2 sunt culpabili prin conduita lor, de a-l fi împiedicat pe reclamant să folosească imobilul și terenul aferent, situat în ..483.

În ceea ce privește folosința terenului, probele testimoniale au confirmat faptul că pârâții de rândul 1 și 2, prin diverse acțiuni nu au permis reclamantului să intre în curte cu autovehicule, atât personale cât și alte utilaje în caz de nevoie. De asemenea probele testimoniale au confirmat activitățile pârâșilor, prin care reclamantul nu are posibilitatea folosinței construcțiilor edificate. Modalitatea în care pârâții au edificat anumite construcții alipite la imobilul de bază, ce a fost proprietatea reclamantului, constituie și aceasta o conduită de natură să împiedice exercitarea în bune condiții a dreptului de uzufruct viager constituit în favoarea reclamantului.

Apărările pârâților, în special prin administrarea probei testimoniale, nu au fost concludente pentru a convinge instanța de fond că acțiunile întreprinse de aceștia, nu au avut influență asupra exercitării dreptului de uzufruct.

Față de toate considerentele prezentate, instanța a considerat acțiunea reclamantului întemeiată, conform dispozițiilor art.696, al.1 și 705 din NCC, urmând să fie admisă, potrivit dispozitivului. Astfel pârâții de rândul 1 și 2 au fost obligați să permită reclamantului și pârâtei B. A., folosirea pașnică a imobilului(construcție) situat în .. 483, așa cum este descris mai sus, prin abținerea de la orice fapte de tulburare; obligarea acelorași pârâții de a permite reclamantului folosirea pașnică a terenului și evacuarea acestora din imobil.

În temeiul dispozițiilor art. 451 și 455 din NCPC, pârâții de rândul 1 și 2, au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2700,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocațial, contravaloarea veniturilor nerealizate de reclamant și de către martorii propuși de acesta prin prezentarea în instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 1478/6.06.2014, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat apel apelanții-pârâți C. L. D. și C. P. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulată de către reclamantul C. G., cu cheltuieli de judecată.

În motivele de apel, apelanții-pârâți au arătat că, în opinia lor, raportat la obiectul acțiunii, probele administrate în cauză, hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală și netemeinică.

În motivarea sentinței se reține că apelanții, prin conduita acestora, sunt culpabili de a-l împiedica pe reclamant în folosirea imobilului situat în Vadu Izei nr. 483, concluzie trasă din probele testimoniale administrate în cauză.

De asemenea se precizează că însăși modalitatea edificării unor construcții de către apelanți este de natură să împiedice exercitarea în bune condiții a dreptului de uzufruct viager al reclamantului.

Instanța de fond nu a avut în vedere voința expresă manifestată de către părți la momentul încheierii contractului. Din conținutul acestui contract, autentificat sub nr. 732/10 martie 2010, rezultă că apelanții se află în folosința imobilului și că de comun acord, părțile au hotărât folosința în comun a acestuia, existând posibilități faptice în acest sens.

Construcțiile realizate ulterior încheierii contractului, în baza autorizației de construire nr. 7/26.04.2011, au fost edificate cu acordul reclamantului și tocmai în ideea de a deține spațiu locativ propriu, cu intrare separată.

În fața casei, alipită de construcția veche în anul 2006, tot cu acordul reclamantului s-a edificat o încăpere cu destinația magazin ABC, în care și în prezent se desfășoară o activitate comercială de I.I. C. P..

Martorii audiați în cauză, nu au confirmat un astfel de comportament al apelanților prin care să fi stânjenit în vreun fel dreptul de folosință al reclamantului asupra imobilului în litigiu respectiv acesta are un spațiu locativ propriu și exclusiv și folosește fără nicio strictețe terenul aferent construcțiilor.

De altfel, conflictul real există și s-a declanșat între reclamant și fosta lui soție, pârâta B. A., care în prezent nu mai locuiește în imobil.

Instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii și nu a făcut referire concretă la declarațiile martorilor și nici la probele cu înscrisuri administrate în cauză, reclamațiile și plângerile reclamantului nefiind soluționate în favoarea acestuia, ba mai mult, el fiind cel sancționat prin ordonanța pronunțată în dosarul nr. 2419/P/2010.

Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul-reclamant C. G. a depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat și păstrarea în totalitate a hotărârii atacate, cu obligarea apelanților în solidar la cheltuieli de judecată în apel – fila 22-24 din dosar.

Părțile nu au propus în etapa apelului, alte probe înafara celor administrate, respectiv a înscrisurilor aflate la dosar.

Analizând sentința civilă nr. 1478/6.06.2014, pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ pe baza motivelor de apel formulate, în conformitate cu dispozițiile legate incidente, având în vedere dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul constată următoarele:

Prin contractul autentificat sub nr. 732/10.03.2010 de către notar public B. S., reclamantul C. G. și soția sa C. A. născută B., în calitate de donatori, au donat fiicei lor, C. L. D. și soțului său C. P., nuda proprietate asupra casei din cărămidă compusă din cinci camere, două băi, două

holuri, anexelor gospodărești din lemn constând din colejnă de lemne, beci și terenului de natură curți și construcții în suprafață totală de 655 mp., imobile situate în ..483, județul Maramureș, învecinate cu H. M., Vîrsta P. și șoseaua, proprietatea donatorilor pe întreg după cum urmează: a ambilor ca bun comun cu titlu de drept construire iar

a soțului C. G. ca bun propriu cu titlu de drept reconstituire în

baza Legii nr.18/1991, dobândite prin construire și Lege, înscrise în prezent în totalitatea lor doar pe numele soțului C. G. și sub denumirea "Teren pe D. casă și anexe gospodărești" la B.1.2. în c.f.Vadu Izei 1573, nr.top. 1482/1, grevate cu dreptul de uzufruct viager astfel: construcțiile în favoarea ambilor iar terenul doar în favoarea soțului C. G..

De asemenea, donatorii C. G. și C. A. declară că donația este gratuită, că este lipsită de sarcini, că nu este supusă raportului, că li s-au pus în vedere dispozițiile art.841 cod civil sens în care menționează că sunt soți, că au doar doi copii și totodată apreciază valoarea donației la suma de 30.000-treizecimiilei RON.

De asemenea, donatorii C. G. și C. A. consimt la întabularea nudei proprietăți a imobilelor situate în ..483, județul Maramureș mai sus menționate ca bun comun în favoarea donatarilor C. P. și C. L. D., grevate în favoarea acestora cu drepturile de uzufruct viager așa cum au fost mai sus individualizate și declară că aceștia se află în folosința imobilelor și că le-au predat cu toate taxele și impozitele plătite la zi.

De asemenea, donatorii C. G. și C. A. garantează că imobilele mai sus menționate nu sunt scoase din circuitul civil, că nu constituie sediul unor societăți comerciale sau persoane fizice și juridice autorizate, că nu sunt sechestrate sau urmărite pentru

datorii, că nu au alte sarcini și notări în afară de cele înscrise la C.6.7. în c.f.Vadu Izei 1573 care urmează a fi radiate concomitent cu prezentul contract, că la data încheierii prezentului contract toate taxele și impozitele sunt plătite la zi, că se află în stăpânirea acestora de drept, că se află în stăpânirea de fapt a acestora și a donatarilor, că nu le-au mai înstrăinat până în prezent la nicio altă persoană, că nu există litigii cu privire la acestea, atât de evicțiune pentru tulburări ce ar putea proveni din propria lor faptă sau a terților, precum și de vicii conform art. 337-1352 și art. 1352-1360 Cod Civil. De asemenea, donatarii C. P. și C. L. D. acceptă cu mulțumiri donația așa cum a fost ea mai sus enunțată, au preluat imobilele, ce fac obiectul prezentului contract în condițiile mai sus descrise, în starea în care se află în natură, respectiv la fața locului și în cartea funciară, cu toate taxele și impozitele plătite la zi, cunosc situația juridică și de fapt a acestora, știu că toate sarcinile și notările înscrise în prezent în cartea funciară urmează a fi radiate concomitent cu prezentul contract și înțelege să le dobândească pe riscul lor, de asemenea, sunt de acord cu dreptul de uzufruct viager cu care au fost grevate imobilele în favoarea părinților, socrilor lor și se obligă să-l respecte.

Imobilele ce fac obiectul prezentului contract vor forma bunul comun al soților donatarii C. P. și C. L. D. potrivit art. 30 din Codul Familiei.

Donatorii C. G. și C. A. și donatarii C. P. și C. L. D. declară pe propria răspundere cunoscând sancțiunile prevăzute de art. 292 Cod ul penal că se obligă să respecte reciproc drepturile pe care le au asupra imobilelor, că există posibilități faptice de a le folosi în comun, că li s-au pus în vedere toate dispozițiile Codului Civil în materia donațiilor, de exemplu cele privind clauzele de revocare, de anulare, de reducere a acestora în funcție de numărul moștenitorilor rezervatari pe care îi au sau pe care îi vor avea și în deplină cunoștință sunt de acord cu toate clauzele prezentului contrat de donație.

Părțile nu au dorit să depună la încheierea contractului dovezile tip a plăților taxelor comunale, orice eventuale datorii în acest sens inclusiv la energia electrică urmând a fi plătite de donatari conform art. 15 alin.3 din Ordonanța Guvernului Românei 85/30 august 2001.

Apelanții-pârâți C. L. D. și C. P. s-au obligat deci prin contractul autentic, să permită folosirea de către reclamant a imobilului în natură casă și teren situat în Vadu Izei nr. 483 și să se abțină de la orice fapt de conturbare în folosință.

Reclamantul în calitate de uzufructuar, exercită atributele posesiei și folosinței, uzufructuarul fiind titularul unui drept real, pe temeiul căruia el exercită atribuțiile usus și fructus asupra bunului care formează obiectul dreptului de uzufruct, uzufructul fiind un drept real – ius in re – de a se bucura sau folosi de lucrul altuia – alienis rebus ca însuși proprietarul dar nu cu aceeași întindere, ci numai cu aceleași drepturi și prerogative și sub aceleași sarcini pe care le are proprietarul, cu îndatorirea însă de a conserva substanța lucrului, adică însuși lucrul.

Dreptul de uzufruct și dreptul de nudă proprietate sunt distincte și autonome fiecare având propria sa opozabilitate ca drept real. Ca drept real, uzufructul este opozabil orga omnes, inclusiv nudului proprietar.

Art. 69 din Legea nr. 77/2011 privitoare la punerea în aplicare a Noul Cod Civil dispune că drepturile de uzufruct în ființă și după . se vor exercita potrivit dispozițiilor sale, dacă nu se prevede altfel prin Legea nr. 71/2011.

Uzufructuarul are dreptul de a se bucura de lucrurile ce-i sunt date în folosință întocmai ca și proprietarul, cu singura îndatorire de a conserva substanța.

Uzufructuarul are dreptul de se folosi de bun.

Odată constituit uzufructul, uzufructuarul are dreptul să folosească lucrul și să-i culeagă fructele iar nudul proprietar trebuie să se abțină de la orice act sau fapt care ar împiedica sau tulbura exercițiul normal al uzufructului.

Nu poate fi considerat fapt de tulburare a exercițiului uzufructului folosirea de către nudul proprietar a unei părți din imobil cu acceptul uzufructuarului.

Analizând cuprinsul sentinței civile nr. 1478/2014, tribunalul constată că dispozițiile privind obligarea pârâților C. să permită reclamantului și pârâtei B. A. folosirea pașnică a imobilului obiect al contractului autentic de donație cu clauză de uzufruct și să se abțină de la orice faptă de tulburare a folosinței sunt corecte. Pârâții C. L. D. și C. P. s-au obligat prin contractul autentic nr. 732/10.03.2010 în acest sens.

Criticile din memoriul de apel sunt însă întemeiate în ceea ce privește modul de soluționare a petitului vizând evacuarea pârâților C. L. D., C. P. și a minorului C. R. D..

Din cuprinsul contractului de donație imobiliară autentificat sub nr. 732/10.03.2010 rezultă că voința expres manifestată de părți în momentul încheierii contractului a fost în sensul folosirii în comun a imobilului obiect al contractului.

Din probele administrate a rezultat că supraedificatele realizate ulterior încheierii contractului, în baza autorizației de construire nr. 7/26.04.2011, nu au fost construite fără acordul reclamantului.

În analiza acestui petit ceea ce primează este voința expresă a părților la momentul încheierii contractului autentic, din interpretarea clauzelor contractului rezultând voința părților de a folosi în comun imobilul obiect al contractului.

Din analiza întregului material probator administrat rezultă că imobilul poate fi folosit în comun. Martorii T. V. – fila 104, F. M. – fila 127, A. G. – fila 128, F. I. – fila 129, Fodoruți M. – fila 132, L. V. – fila 139, au arătat faptul că reclamantul folosește parterul, iar etajul imobilului se află în folosința pârâților C. L. și C. P., care locuiesc acolo împreună cu copilul C. R.. Când C. P. s-a căsătorit cu C. L., reclamantul a fost de acord ca soții să aibă domiciliul în imobilul în cauză. Ulterior soții au construit o anexă lipită de imobilul care la acel moment avea un singur nivel și construcția a fost etajată pentru tot imobilul, care în prezent posedă două intrări – fila 104.

Reclamantul a locuit o perioadă în A.. Construcției inițiale i s-a adăugat o parte care servește drept magazin,de către fiica reclamantului - fila 47. În spatele casei s-a mai construit și un garaj, supraedificate construite de fiica și ginerele reclamantului – file 128, 129. Martorul L. V. a declarat și că pârâții C. L. și C. P. s-au căsătorit în urmă cu peste 10 ani, iar reclamantul le-a dat spre folosință etajul de la casa veche, situată în .. 483. Pârâții au edificat deasupra garajului un nivel format din 2 camere și un hol. Arată că în acest imobil sunt două intrări, o intrare din față care este cea veche și la ce au construit ei au o intrare nouă. Martorul a arătat că în prezent părțile au în folosință camerele ce au fost edificate deasupra garajului. În prezent nu poate spune sigur dacă pârâții folosesc etajul de la casa veche. În fața imobilului vechi pârâții au construit un magazin alimentar cu o singură încăpere. În prezent reclamantul locuiește în imobilul vechi la parter. Martorul a arătat că nu știe ca în prezent să fie între părți tulburări cu privire la folosința imobilului. Martorul a arătat că a fost la nunta pârâților și când s-a strigat darul miresei reclamantul le-a promis etajul de la casa lui, respectiv că li-l dă în proprietate – fila 139 din dosarul prime instanțe.

Din ansamblul materialului probator administrat,coroborat cu susținerile părților, rezultă că voința expresă a părților la încheierea contractului autentic a fost folosința în comun a imobilelor, de maniera descrisă și de martorii audiați.

Prin urmare, în baza contractului de donație cu clauză de uzufruct, nu putea fi dispusă evacuarea donatarilor și a copilului acestora, criticile din memoriul de apel sub acest aspect fiind întemeiate.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte apelul și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect evacuarea din imobil. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

Având în vedere cererile părților privind acordarea de cheltuieli de judecată, înscrisurile depuse în dovedirea acestora, modul de soluționare a apelului, apelanții vor fi obligați în baza art. 453 alin. 1 și alin. 2, art. 452, 451 Cod procedură civilă, la plata către intimatul C. G., a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând parte din onorariul avocațial justificat cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte apelul declarat de către apelanții C. L. D. și C. P., ambii domiciliați în .. 483 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1478/6.06.2014, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâților C. L. D., C. P. și a minorului C. R. D. din imobilul în natură teren intravilan cu suprafața de 655 mp și casă compusă din 4 camere, 2 holuri, 2 băi și bucătărie, situate în .. 483, înscrise în C F nr._ Vadu Izei din conversia CF nr. 1573, cu nr. topo 1482/1 și cad. C1 nr. topo 1482/1.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1478/6.06.2014, care nu contravin prezentei decizii.

Obligă pe apelanți la plata către intimatul C. G., domiciliat în Vadu Izei nr. 483, .. Maramureș a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată azi, 8.04.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

D. Ț. P. M. B. S. A.

Red.DȚ/7.05.2015

Tred. A.S.7.05.2015 - 6 ex

Judecător la fond: N. P. I.