Acţiune în constatare. Decizia nr. 52/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 52/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.52 /A
Ședința publică din 22 Februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului civil declarat de reclamanta S. Cooperativa de C. C. Șomcuta M., cu sediul în Șomcuta M., .. 5, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 603 din 23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Șomcuta M. în dosarul_, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de 8.02.2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 15.02.2012, apoi pentru data de 22.02.2012 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. nr. 603 din 23.12.2008 a Judecătoriei Șomcuta M. a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta S. C. de C. C. Șomcuta M. împotriva pârâtului orașul Șomcuta M., având ca obiect constatarea că reclamanta este proprietara imobilului cunoscut sub denumirea „Restaurant S.”, cu anexe situat în Finteușul M. nr. 57, evidențiat în CF nr. 244 Finteușul M., nr. top 906/2/8 și 906/2/9; constatarea că asupra terenului înscris în CF nr. 244 Finteușul M., nr. top 906/2/8 și 906/2/9, în suprafață totală de 4375 mp., are un drept de folosință pe durată nedeterminată și fără plată, iar asupra terenului din CF nr. 244 Finteușul M. nr. top 906/2/10 are un drept de servitute de trecere pentru mijloc de transport și pietonal în favoarea nr. top 906/2/8 și 906/2/9, să se dispună întabularea dreptului său de proprietate asupra construcției și a dreptului de folosință, respectiv, de servitute asupra parcelelor indicate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Potrivit CF nr. 244 Finteușul M., imobilul înscris sub nr. top 906/2/7, teren cu pădure în suprafață de 37 ha 6912 mp. se află în proprietatea comunei Finteușul M..
Reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa nr. 4920 din 23 aprilie 1968 prin care Ocolul Silvic Șomcuta M. a fost înștiințat că prin Hotărârea nr. 777/06.04.1968 a Consiliului de Miniștri s-a dispus transmiterea din fondul forestier în administrația operativă a Uniunii Județene a Cooperativelor de C. a suprafeței de 4375 mp. teren din Ocolul Silvic Șomcuta M., U.P. IV Fersig UA 77C, fără să facă dovada că această suprafață de teren este cuprinsă în nr. top 906/2/7 din CF nr. 244 Finteușul M..
De asemenea, a fost depusă și copia autorizației pentru executare de lucrări nr. 360/1967, privind extindere și modernizare, latrină, instalații exterioare, pavilion proțap, trotuare, șanț rigolat.
Nici aceste înscrisuri, declarația de impunere fiscală nu valorează însă titlu de proprietate, astfel încât că se poate constata calitatea pârâtei de proprietară asupra imobilului construcție în litigiu.
Nu s-a putut constata nici dreptul de folosință al reclamantei asupra terenului de 4375 mp., prevederile art. 107 din Legea nr. 1/2005 neputându-și găsi aplicare atâta vreme cât terenul a fost revendicat de fostul proprietar, emițându-se titlul de proprietate în favoarea localității Finteușul M..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 258/A din 02 decembrie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Motivând decizia, Tribunalul a confirmat starea de fapt și de drept avută în vedere de prima instanță, mai arătând și că apelanta avea posibilitatea de a obține, în temeiul H.G. nr. 834/1990, certificat de atestare a dreptului de proprietate, ceea ce nu a făcut.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S. C. de C. C. Șomcuta M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Instanța de recurs a reținut că astfel cum rezultă din extrasul CF nr. 244 Finteușu M. (f.15, 23, dosarul Judecătoriei), asupra imobilului teren înscris sub A + 59, având nr. top 906/2/7, reprezentând pădure în suprafață de 37 ha 6912 mp., a fost înscris în anul 1938, cu titlu de împroprietărire, dreptul de proprietate al comunei Finteușul M., în prezent absorbită în orașul Șomcuta N..
Urmare însă a modificărilor legislative, inclusiv la nivel constituțional, intervenite începând cu anul 1948 (a se vedea, spre exemplu, prevederile art. 6 ale Constituției din anul 1948, cele ale art. 6 și 8 ale Constituției din anul 1952, precum și, cu deosebire, cele ale art. 7 din Constituția din anul 1965, conform cărora „Bogățiile de orice natură ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile (…) aparțin întregului popor, sunt proprietate de stat”), terenurile precum acela ce s-a aflat în proprietatea comunei Finteușul M. au devenit proprietatea socialistă de stat, astfel că doar statul putea dispune cu privire la soarta lor juridică.
În asemenea circumstanțe de natură legală, prin Hotărârea nr. 777 din 06.04.1968 a Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România s-a aprobat transmiterea din fondul forestier al statului în administrația operativă a Uniunii Județene a Cooperativelor de C. (U.J.C.C.) Maramureș a suprafeței de 4375 mp. teren cu pădure din Ocolul Silvic Șomcuta M., U.P. 4 Fersig UA 77C (f. 4 dosar Judecătorie).
Totodată, s-a avut în vedere că prin autorizația de executare de lucrări nr. 360 din aprilie 1967, emisă de Consiliul Popular al Regiunii Maramureș – Comitetul Executiv (f. 14 dosar Judecătorie) la cererea Cooperativei de C. Șomcuta M. s-a aprobat extinderea și modernizarea braseriei turistice „S.”, situată pe traseul turistic Baia M.-Cluj, pe drumul național 1 C, km. 18. S-a mai menționat în autorizație că urmează să fie realizate în concret următoarele obiective: extindere și modernizare, latrină, instalații exterioare, pavilion proțap, trotuare, șanț rigolat.
Astfel fiind, această autorizație de construire a constituit temeiul în raport de care s-a trecut la reamenajarea vechii braserii turistice „S.”, rezultând construcția existentă în prezent împreună cu anexele ei.
Concluzia primei instanțe, menținută și în apel, conform căreia reclamanta nu a făcut dovada că imobilele construcții cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate au fost realizate conform legii, apare ca insuficient susținută, căci prevederile art. 129 alin. 5 C.proc.civ. obligau atât prima instanță, cât și pe cea din apel, dacă nu se considerau lămurite, să ordone chiar din oficiu probele pe care le considerau necesare pentru a stabili actuala compunere a construcției și eventualele neconcordanțe – în măsura în care ele ar fi existat – dintre limitele autorizației de executare de lucrări și construcțiile efectiv realizate.
Mai mult, era de avut în vedere și că asemenea eventuale neconcordanțe nu erau, prin ele însele, de natură a pune în discuție dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției în litigiu, câtă vreme nerespectarea prevederilor unei autorizații de construire (executare de lucrări) este susceptibilă, în mod direct, de a atrage măsuri și sancțiuni de natură administrativă. Or, în cauză asemenea măsuri și sancțiuni nu rezultă că au fost luate împotriva reclamantei, autoritățile statului comunist nedispunând în contra ei.
În ce privește situația juridică a terenului în suprafață de 4375 mp., Curtea a apreciat, consecvent propriei practici judiciare în materie, că atâta vreme cât la data adoptării Hotărârii nr. 777/06 aprilie 1968 a Consiliului de Miniștri, sus-evocată, terenul în litigiu se găsea în proprietate socialistă de stat, Statul Român putea dispune în condițiile și limitele legilor de atunci.
Așa fiind, a rezultat că transmiterea folosinței terenului în suprafață de 4375 mp. către U.J.C.C. Maramureș apărea în anul 1968, ca posibilă, consecința fiind că această entitate a dobândit un drept de folosință asupra terenului în litigiu, însemnând că avea posibilitatea utilizării lui inclusiv în scopul edificării de construcții sau, după caz, al extinderii și modernizării unei construcții deja existente.
Altfel, i s-ar nega reclamantei un drept de folosință asupra terenului cu privire la care aceasta, încrezându-se în reglementările legale și deciziile de natură administrativă ale epocii, a dobândit un drept de administrare (folosință) pe durată nedeterminată și pe care a efectuat lucrări de construire.
Nu se poate considera, în cauză, că prevederile art. 107 din Legea nr. 1/2005 ar împiedica recunoașterea în favoarea reclamantei a dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 4375 mp., precum și dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acesta, căci condiția ca terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a legii, să nu fie revendicate nu poate privi terenurile aflate în proprietatea unităților administrativ-teritoriale, ci doar pe acelea pretinse de persoane fizice sau juridice care nu sunt legate de stat prin raporturi juridice de natura acelora care vizează unitățile administrativ-teritoriale.
Dintr-o asemenea perspectivă, împrejurarea că în beneficiul comunei Finteușul M. a fost emis, în temeiul legilor fondului funciar, titlul de proprietate nr. 3204 din 02.03.2004 (f. 20 dosar Judecătorie), nu a putut conduce la o altă concluzie, legalitatea emiterii acestui titlu și cu privire la suprafața de teren de 4375 mp. ce se află deja atribuită în folosință reclamantei putând fi, de altfel pusă în discuție, pe cale incidentală, inclusiv în cadrul prezentului proces.
Raportat la cele arătate mai sus, Curtea de Apel Cluj a reținut că ambele hotărârii pronunțate în cauză sunt greșite, ignorând drepturile deja câștigate de reclamantă și a căror constatare era posibilă.
Astfel, recursul a fost admis prin decizia nr. 953/R/2010 și decizia instanței de apel a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei în rejudecare instanței de apel.
În îndrumarul de casare, instanța de recurs a reținut că se impune administrarea probelor cu expertiza tehnică pentru a se stabili în mod exact amplasarea și limitele parcelei de 4375 mp., precum și compunerea actuală a construcțiilor în litigiu, în condițiile în care reclamanta a solicitat și întabularea dreptului de proprietate asupra construcției și a celui de folosință asupra terenului. S-a cerut instanței de rejudecare să verifice dacă și în ce măsură poate fi stabilit în favoarea reclamantei și dreptul de servitute de trecere cu mijloace de transport auto și pietonal pe care aceasta îl pretinde prin cererea de chemare în judecată.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În respectarea îndrumarului instanței de recurs, s-a pus în discuția părților și ulterior s-a dispus efectuarea unei expertize cu obiectivele reliefate de instanța de recurs.
P. precizările depuse la 24.05.2011 (fila 51 dosar) și 7.09.2011 fila 70 dosar), apelanta a arătat că renunță la capetele de cerere privind constatarea dreptului de folosință pe durată nedeterminată și fără plată asupra terenului înscris în CF 244 Finteușu M. nr. topo 906/2/8 și 906/2/9 în suprafață totală de 4375 mp și a dreptului de servitute de trecere pentru mijloc de transport pietonal în favoarea nr. topo 906/2/8 și 906/2/9 și dispunerea întabulării acestor drepturi în CF.
Reclamanta apelantă a aratat că își menține capătul de cerere privind constatarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului cunoscut sub de numirea „Restaurant S.” cu anexe (așa cum rezultă din expertiza tehnică) situat în Finteușu M. nr. 57 evidențiat topografic în CF 244 Finteușu M. nr. topo 906/2/8 și 906/2/9, precum și dispunerea întabulării dreptului lor de proprietate în CF.
Apelanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 480 cod civil și Legea nr. 7/1996.
În rejudecare s-au efectuat două expertize tehnice: în specialitatea topografie – ing. Ș. O. (fila 63 dosar) și în specialitatea construcții – ing. B. Zefica (fila 82 dosar).
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză cu privire la construcțiile obiect al litigiului de față (în considerarea faptului că apelanta a renunțat la judecata petitelor privind terenul), instanța de apel reține următoarele:
Potrivit prevederilor Decretului nr. 133/1949 de organizare și funcționare a cooperativei de consum (act normativ aplicabil la data realizării construcțiilor) Cooperativa de C. Șomcuta M., pentru realizarea scopului stabilit prin legea de organizare și funcționare, satisfacerea unor cereri de servicii pentru populație, desfacerea de mărfuri și alimentație publică, a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în baza Autorizației pentru executarea de lucrări 360/1967 unitatea de alimentație publică Restaurant S. cu anexe.
După recepționare, potrivit legii speciale și a Constituției, aceasta a devenit element al patrimoniului cooperativei, mijloc fix al acesteia și potrivit legislației în vigoare la acea vreme, aplicabilă proprietății cooperatiste a fost înregistrat ca atare în contabilitate, fiind menținut și în prezent în evidența proprietății cooperatiste potrivit Legii 82/1991 a contabilității.
P. dispozițiile Constituției în vigoare în momentul realizării, această unitate de alimentație publică fiind mijloc de producție – prin care cooperativa își îndeplinea obiectul de activitate a devenit proprietatea cooperativei prin lege.
În toată perioada de la realizare și până în prezent, imobilul a fost și este în folosința continuă a cooperativei, s-a achitat și achită anual impozitul pe clădiri.
Unitatea de alimentație publică s-a realizat pe teren proprietate de stat la acea vreme, actual terenul aparținând domeniului privat al unității administrativ teritoriale potrivit Legii nr. 213/1998 și a fost atribuit în scopul arătat potrivit Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 777/1968.
P. autorizația de executare de lucrări nr. 360 din aprilie 1967 emisă de Consiliul Popular al Regiunii Maramureș – comitetul Executiv la cererea Cooperativei de C. Șomcuta M. s-a aprobat extinderea și modernizarea braseriei turistice „S.” situată pe traseul turistic Baia M.- Cluj, pe drumul național 1 C, km 18. S-a mai menționat în autorizație că urmează să fie realizate în concret următoarele obiective: extindere și modernizare, latrină, instalații exterioare, pavilion proțap, trotuare, șanț rigolat.
Astfel fiind, este limpede că această autorizație de construire a constituit temeiul în raport de care s-a trecut la reamenajarea vechii braserii turistice „S.”, rezultând construcția existentă în prezent împreună cu anexele ei.
Eventualele neconcordanțe nu erau, prin ele însele, de natură a pune în discuție dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcției în litigiu, câtă vreme nerespectarea prevederilor unei autorizații de construire (executare de lucrări) susceptibilă în mod direct, de a atrage măsuri și sancțiuni de natură administrativă. Or, în cauză asemenea măsuri și sancțiuni nu rezultă că au fost luate împotriva reclamantei, autoritățile statului comunist nedispunând contra ei.
P. constatările tehnice de specialitate efectuate în cauză s-a stabilit că supraedificatele numite „Restaurant S.” cu anexe se află pe terenul înscris în CF 244 Finteușu M. nr. topo 906/2/8 și 906/2/9 nr. cadastral 3805 și 3806, fiind dovedit dreptul de proprietate al apelantei asupra acestor construcții.
În consecință, apelul va fi admis conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelantei S. C. de C. C. Șomcuta M., la judecata cererilor privind constatarea dreptului de folosință asupra terenului de 4375 mp înscris în CF 244 Finteușu M., topo 906/2/8 și 906/2/9 și privind constituirea în favoarea sa a servituții de trecere peste terenul din CF 244 Finteușu M. nr. topo. 906/2/10.
Admite apelul declarat și precizat de apelanta S. C. de C. C. Șomcuta M., cu sediul în Șomcuta M. . jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 603/23.12.2008 pronunțată de Judecătoria Șomcuta M., pe care o schimbă, în sensul că:
Constată existența dreptului de proprietate al reclamantei S. C. de C. C. Șomcuta M. asupra imobilului în natură construcție numită „Restaurant S.”, cu anexe, situat în localitatea Finteușu M. nr. 57, edificată pe terenul înscris în CF 244 Finteușu M. nr. topo 906/2/8 și 906/2/9 nr. cadastral 3805 și 3806.
Dispune întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei S. C. de C. C. Șomcuta M. asupra construcție numită „Restaurant S.”, cu anexe, situat în localitatea Finteușu M. nr. 57, edificată pe terenul înscris în CF 244 Finteușu M. nr. topo 906/2/8 și 906/2/9 nr. cadastral 3805 și 3806.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. W. D. S. A.
Red.WD/21.05.2012
Tred. A.S. / 21._ - 4 ex
Judecător la fond: C. E.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 164/2012. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 314/2012.... → |
|---|
