Obligaţie de a face. Decizia nr. 204/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 14-03-2012 în dosarul nr. 204/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.204/R
Ședința publică din 14 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător D. T.
Judecător V. C.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții B. C. I. I. și B. I. C., ambii domiciliați în S. Marmației, .. 33, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2050 din data de 18.08.2011, pronunțată de Judecătoria S. Marmației în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data din data de 7.03.2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 14.03.2012, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 2050/18.08.2011 pronunțată de Judecătoria S. Marmației se admite excepția lipsei calității procesual pasive a . sediul în localitatea S. Marmației, ., județ Maramureș.
Instanța ia act de faptul că reclamanții au renunțat la judecata în contradictoriu cu pârâtul C. L. al municipiului S. Marmației.
Respinge în integralitate acțiunea civilă formulată de reclamanții B. C. I. I. și B. I. C., în contradictoriu cu pârâții M. S. Marmației prin primar și . sediul în localitatea Baia M., ca nefondată.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de C. L. al M. S. Marmației ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 24 martie 2009, reclamanții B. C. I. I. și B. I. C., au solicitat în contradictoriu cu M. S. Marmației prin primar și . acestora de a ridica de pe terenul, ce constituie dreptul lor de proprietate, înscris în cartea funciară nr. 8452 a localității S. Marmației, cu număr topografic 2542/d/7, conducta ce traversează terenul, iar în caz contrar să se achite chirie pentru suprafața de teren afectată.
În conformitate cu prevederile art. 137 din Codul de Procedură Civilă, prealabil judecării fondului acțiunii, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei inițial chemate în judecată S.C. A. S.A., judecătoria reține că, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Conform dispozițiilor Legii nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, anexa III, punctul 4, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente” fac parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale.
Fiind un simplu administrator, pârâta . poate să dispună cu privire la ridicarea conductei fără acordul proprietarului.
Conform art. 12 alin. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998, în litigiile ce vizează proprietatea, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate de către Consiliile Județene ale Consiliului General al M. București sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că . are calitate procesual pasivă în cauză.
Calitatea procesual pasivă revine însă M. S. Marmației în calitate de titular al unității administrativ teritoriale.
În speță, instanța apreciază că terenul reclamanților, deținut cu titlu de moștenire legală, este grevat de o servitute administrativă, respectiv o sarcină care grevează utilizarea fondului privat și care se caracterizează prin scopul ei de interes general.
Nu se poate contesta dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului înscris în cartea funciară nr. 8452 a localității S. Marmației și nici afectarea subsolului proprietății sale de construcția conductei de canalizare cu secțiune ovoidală din beton cu înălțimea de 1,8 m și cu lățimea de 1.2 m.
Instanța consideră că reclamanții nu sunt îndreptățiți a solicita ridicarea conductei de canalizare, în condițiile în care lucrarea realizată pe terenul reclamanților este una de interes general, dispozițiile legale aplicabile fiind art. 44 alin. 5 din Constituție, art. 586 Cod Civil, art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006.
Potrivit art. 44 alin.5 din Constituție, pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
P. Legea nr. 241/2006, privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare (art. 26 alin. 2) se precizează în mod expres că „ dreptul de servitute se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia”.
Prevederile articolului menționat, instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul alimentării cu apă și canalizării pe toată durata existenței acestora.
Dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin. 2 al acestui articol, privesc utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata de existență a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție, în caz de avarie.
Instanța reține că, exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul respectiv este determinată de un interes general și ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate, în concordanță cu dispozițiile constituționale.
Potrivit Protocolului 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
Simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, pune în evidență faptul că, protecția pe care el o instituie cu privire la dreptul de proprietate, nu este absolută. Dispozițiile sale conțin, nu numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și alte două principii, ce constituie limite ale exercițiului acestui drept, posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general.
Instanța reține că, legiuitorul poate aprecia, în funcție de nevoia reala a comunității, măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate.
Cu respectarea principiului disponibilității, în temeiul art. 246 din Codul de Procedură Civilă, s-a luat act de faptul că reclamanții au renunțat la judecata în contradictoriu cu C. L. al municipiului S. Marmației.
Referitor la capătul de cerere vizând acordarea chiriei, instanța reține că acesta este neîntemeiat și nefondat.
Între reclamanți și pârât nu există raporturi locative care să justifice solicitarea de percepere a chiriei. Cel mult, reclamanții puteau solicita despăgubiri dacă ar fi apreciat și probat producerea unor prejudicii prin existența conductei de canalizare. În atare situație, instanța nu se poate raporta, decât la cererea cu care a fost învestită, dând eficiență principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Cu referire la cererea de intervenție formulată de C. L. al municipiului S. Marmației, instanța consideră că îi sunt aplicabile prevederile art. 49 alin.3 din Codul de Procedură Civilă, conform cărora, intervenția este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia. În speță, din maniera de redactare a intervenției, instanța reține că sunt aplicabile regulile intervenției accesorii (în interesul .>
Întrucât instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . respins și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul acestei pârâtei ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs reclamanții B. C. I. I. și B. I. C., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului se susține că, nu s-a prea înțeles motivarea instanței de fond, deoarece probele de la dosar sunt în favoarea recurenților, respectiv din probele administrate rezultă că, recurenții sunt proprietarii terenului situat în grădina casei lor, terenului fiind înscris în cartea funciară nr. 8452 a localității S. Marmației sub nr. top. 2542/d/7, prin acest teren trece conducta proprietatea pârâților, din lucrarea de expertiză se reține că această conductă afectează porțiunea de teren și instituie restricții în folosința acesteia. Apărarea pârâților în sensul că terenul prin care trece conducta constituie domeniu public, a fost combătută de către recurenți, care au arătat că potrivit art. 8 din Legea 213/1998, trecerea bunului din domeniul privat în domeniul public se face prin hotărâre, în speță a Consiliului L. S. Marmației, ori o astfel de hotărâre nu a fost dată, iar recurenții nu au fost despăgubiți.
Deși instanța de fond face vorbire de Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertățile Fundamentale, nu ține cont de dispozițiile acestui articol, în sensul că nu apără prin soluția pronunțată, dreptul de proprietate al recurenților.
P. întâmpinarea formulată, intimatul M. S. Marmației prin P., își menține poziția exprimată la fondul cauzei, în sensul că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, anexa III, punctul 4, rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente” fac parte din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale, iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 același act normativ, bunurile din domeniul public sunt intangibile, insesizabile și imprescriptibile, nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale.
S.C. A. S.A. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea poziției sale procesuale se susține că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că, în cauză, conducta care duce la Stația de epurare, reprezintă domeniul public al M. Sighteu Marmației, fiind proprietatea acestuia și în consecință calitatea procesuală pasivă revine acestuia și nu intimatei S.C. A. S.A.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurenți, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Evaluarea probelor de la dosar a fost corect efectuată de instanța de fond și anume, se reține că nu se poate contesta dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului înscris în cartea funciară nr. 8452 a localității S. Marmației și nici afectarea subsolului proprietății sale de construcția conductei de canalizare cu secțiune ovoidală din beton cu înălțimea de 1,8 m și cu lățimea de 1.2 m. dar lucrarea realizată pe terenul reclamanților este una de interes general, iar potrivit art. 44 alin.5 din Constituție, pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.
Recurenții reclamanți nu au solicitat despăgubiri, iar lucrarea de expertiză nu a avut ca obiectiv stabilirea acestora, situație în care corect instanța fondului reține că nu se poate pronunța decât în limita în care a fost investită, respectiv doar în ceea ce privește chiria solicitată, aceasta însă neavând nici un temei legal a fi solicitată deoarece între reclamanți și pârât nu există raporturi locative care să justifice solicitarea de percepere a chiriei.
Tribunal apreciază că în mod corect s-a reținut că în cauză este vorba despre o servitute legală, care potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare „se exercită pe toată durata existenței sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestuia”.
Pentru considerentele expuse, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
În ce privește cheltuielile de judecată în recurs solicitate de intimata S.C. A. S.A, instanța le apreciază nejustificate, în acest sens tribunalul reține că, prin recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 2050/18.08.2011 a Judecătoriei S. Marmației, recurenții nu au atacat hotărârea sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei intimate. De altfel încă în fața instanței de fond, prin precizarea de acțiune de la fila 79 din dosarul judecătoriei, reclamanții au chemat în judecată în locul pârâtei S.C. A. S.A, pârâta S.C. V. S.A. Baia M., față de care s-a și pronunțat instanța, reținând calitatea procesuală pasivă a acesteia în cauză, astfel că luarea de poziție a intimatei în maniera în care a fost făcută respectiv susținându-și poziția de la fond, nu are nici o legătură cu recursul declarat împotriva hotărârii judecătoriei, situație în care nici cheltuielile de judecată apreciem că nu se justifică și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. C. I. I. și B. I. C., ambii domiciliați în S. Marmației .. 33, în contra sentinței civile nr. 2050 din 18.08.2011 a Judecătoriei S. Marmației, jud. Maramureș.
Respinge cererea intimatei . obligare a recurenților la cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 14 martie 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
W. D. Ț. D. C. V. S. A.
Red./Tred. CV / 15 Martie 2012 - 5 ex
Judecător la fond: P. M. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 191/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Accesiune. Decizia nr. 99/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
