Anulare act. Decizia nr. 79/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 22-03-2012 în dosarul nr. 79/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
Decizia civilă nr. 79/A
Ședința publică din 22.03.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-T. A.
Judecător: D. W.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra cererii de apel formulate de către pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 26 B. M. cu sediul în B. M., ./C jud. Maramureș împotriva sentinței civile 2407 din 08.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 15.03.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2407 din 8.03.2010, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul R. D. D. împotriva pârâtei Asociația de Proprietari nr. 26 B. M., s-a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale a proprietarilor membri ai Asociației de proprietari nr. 26 materializată prin „Acordul nr. 10 din data de 8 oct. 2007” prin care s-a aprobat închirierea de către . a planșeului (terasei) apartamentului situat la etajul 10 – spațiu aflat în proprietate comună indiviză a tuturor proprietarilor de apartament din imobilul situat în B. M. ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 2.000 lei cheltuieli de judecată, s-a luat act că intervenientele în nume propriu P. M. și B. S. au renunțat la cererea de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamantul a solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale a Proprietarilor, materializată prin Acordul nr. 10/8 X 2007, prin care s-a aprobat închirierea de către . a planșeului apartamentului situat la . în proprietatea comună indiviză a tuturor proprietarilor de apartamente din imobilul situat în B. M. ., arătând că este proprietarul apartamentului de la ., prin președinte, a decis închirierea planșeului apartamentului de la etaj 10 de către . pentru ca aceasta să instaleze la înălțime antene de satelit și altă aparatură electronică, dar reclamantului nu i-a fost niciodată solicitat acordul scris, deși apartamentul său se învecinează în mod direct cu spațiul închiriat.
S-a constatat că pârâta s-a opus admiterii acțiunii, întrucât nu există o hotărâre care să poată fi anulată. În vederea încheierii contractului de închiriere s-a obținut acordul scris al majorității locatarilor, materializat prin înscrisul intitulat „Acord nr. 10 din data de 8 X 2007”, iar legea nu impune existența unei hotărâri a adunării generale a proprietarilor membri ai asociației de proprietari, ci doar acordul majorității proprietarilor membri ai asociației. S-a precizat că din cei 38 de proprietari existenți în cadrul asociației și-au dat acordul un nr. de 25 de locatari, depășind astfel cu mult majoritatea prevăzută de lege.
Inițial, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numitele P. M. și B. S., cereri pe care ulterior acestea nu le-au mai susținut.
Analizând probațiunea, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul apartamentului aflat la etajul 10 din blocul situat în B. M. ./36, iar prin Acordul nr. 10 din data de 8 oct. 2007 Asociația de Proprietari nr. 26 . a aprobat instalarea pe terasa imobilului a unor piloni și a unor echipamente și instalații de telecomunicații de către .. Conform tabelului făcut la acea ședință, din nr. total de 38 proprietari ai apartamentelor din acel . 25 proprietari au semnat, dându-și acordul la instalarea unor echipamente și instalații de comunicații de către RCS & RDS SA. În baza acestui acord, ulterior, la data de 12 oct. 2007 pârâta a încheiat cu . contractul de închiriere nr. 9.
Interpretând prevederile art. 39 din Legea nr. 230/2007, instanța a constatat că pentru a se încheia contractul de închiriere trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: existența acordului majorității proprietarilor membri ai asociației, precum și în mod special, distinct, acordul proprietarilor direct afectați de vecinătate.
S-a apreciat că în speță, prima condiție este îndeplinită, la încheierea contractului de închiriere și-au dat acordul un nr. de 25 de proprietari din totalul de 38. A doua condiție însă s-a considerat că nu este îndeplinită, deoarece reclamantul, care este proprietarul apartamentului de la nr. 36, nu și-a dat acordul, deși, din raportul de expertiză întocmit de expertul Ț. M. L., rezultă că, spre locul unde sunt amplasate echipamentele, calea de acces cuprinde trei etape: din casa scării se trece printr-o ușă de comunicare direct pe terasa blocului situată deasupra apartamentului 36, de pe această terasă se urcă, după parcurgerea unui palier de 2,50 m, pe o scară metalică pe terasa casei de scară, de unde apoi se mai urcă pe o altă scară metalică pe scara liftului, transformată, actual, în pod. Tot expertul concluzionează că accesul la echipamente care se face pe terasa situată deasupra apartamentului nr. 36 (proprietatea reclamantului) afectează defavorabil apartamentul. Infiltrațiile de apă prin tavan creează proprietarului atât un disconfort în utilizarea lui ca spațiu de locuit, cât și pierderi financiare prin repararea unor degradări de care nu poate fi făcut vinovat. Hidroinstalația de deasupra apartamentului 36 este deteriorată, iar cauza infiltrațiilor de apă în apartamentul 36 se află în starea de degradare a hidroinstalației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Asociația de Proprietari T. nr. 26, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii ca nefondată și nedovedită a cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că antena este amplasată pe planșeul etajului 12 și nu pe planșeul etajului 10 al blocului de locuințe, astfel cum în mod greșit a reținut instanța de fond, expertul nu s-a deplasat la locul în care se află amplasată antena, expertiza ordonată desfășurându-se în lipsa reprezentanților asociației de proprietari, iar instanța de fond a făcut o greșită aplicare a Legii nr. 230/2007.
Apelanta a învederat că intimatul nu are calitatea de proprietar direct afectat de antenele montate pe terasa de deasupra nivelului 12 al blocului de locuințe situat în B. M., ., deținând un apartament situat la nivelul 10. S-a arătat că deși accesul la antena în discuție se face prin parcurgerea unei distanțe de 2,5 metri pe terasa apartamentului reclamantului, din probele administrate rezultă că accesul este extrem de rar, o dată pe an, sens în care nu se poate susține că reclamantul ar fi afectat în vreun fel de accesul la antenă.
Apelanta a susținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 39, 41 și 42 din Legea nr. 230/2007, or dispozițiile acestui din urmă text de lege pretind avizul comitetului executiv și acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, apelanta a precizat că reclamantul nu și-a dovedit, în condițiile art. 1169, calitatea de proprietar direct afectat, instalarea și accesul la antenă nu sunt de natură a deteriora hidroizolația de la apt. 36, susținerile expertului de la pct. 3 din lucrarea de expertiză fiind combătute de probele testimoniale administrate.
Intimatul R. D.-D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Intimatul a precizat că accesul la echipamentele de telecomunicații se poate face doar trecând peste apartamentul proprietatea sa, expertul concluzionând că acesta are calitatea de proprietar direct afectat de vecinătatea cu echipamentele respective. De asemenea, intimatul a arătat că expertul s-a deplasat la fața locului, fiind atașate raportului de expertiză mai multe planșe foto cu imagini relevante.
S-a susținut că intimatului nu i s-a solicitat niciodată acordul scris, exercitarea dreptului de proprietate asupra apartamentului este afectată în sensul că societatea chiriașă a distrus izolația de pe ..000 lei realizată exclusiv de reclamant și creează zgomot în momentul în care se circulă pe planșeu pentru verificarea instalațiilor, intimatul fiind singurul proprietar din . pârâtei.
De asemenea, s-a subliniat că față de concluziile fără echivoc ale raportului de expertiză, afirmațiile martorului Kalish E. sunt părtinitoare și subiective, neputându-se afirma pe de o parte că echipamentele instalate erau voluminoase, grele și au fost aduse pe bucăți, iar pe de altă parte că instalarea efectivă a acestora nu a produs zgomot și că proprietarul care locuiește în apartamentul de sub terasă nu a fost deranjat.
Intimatul a arătat că raportat la prev. art. 41-42 din Legea nr. 230/2007, asociația avea și obligația legală imperativă de a fi adoptat cel puțin o decizie a comitetului executiv pentru aprobarea închirierii, ținând cont că este vorba de utilizarea unui spațiu comun în scopul instalării unor antene de satelit și a unor echipamente electronice, ceea ce ar presupune automat și schimbarea destinației locative a spațiului. De asemenea, s-au invocat consecințele negative asupra sănătății populației produse de radiațiile generate de aceste echipamente electronice.
S-au efectuat de către expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții Ț. M. L. două completări la raportul de expertiză, depuse la filele 33-36 respectiv 62-66 dosar.
A fost audiat sub prestare de jurământ martorul I. I.-C., propus de apelantă, declarațiile acestuia fiind consemnate și atașate la filele 43-44 dosar.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise.
Apelanta a formulat cerere de repunere pe rol, invocând prevederile art. 208 din C.pr.civ., nulitatea completării la raportul de expertiză întrucât expertul n-a înștiințat apelanta cu privire la lucrarea efectuată la fața locului, sens în care se impune repunerea dosarului pe rol pentru a se solicita expertului dovezile de comunicare, în caz contrar să procedeze la refacerea expertizei.
S-a arătat în cuprinsul cererii că aceste aspecte nu au putut fi susținute oral de avocatul reclamantei deoarece cauza a fost luată în absența acestuia cu toate că de la ora 8 până în jurul orei 12 acesta s-a aflat în sala de judecată, iar când a revenit în jurul orei 1300 cauza fusese dezbătută în lipsa acestuia la prima strigare în loc să fie lăsată la a doua strigare.
Deliberând, Tribunalul va respinge cererea de repunere pe rol formulată de apelantă pentru considerentele ce succed:
În conformitate cu disp. art. 151 C.pr.civ., pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri. În speță această ipoteză legală nu este întrunită, cauza fiind lămurită sub toate aspectele.
Repunerea cauzei pe rol pentru a se da posibilitatea apelantei să invoce nulitatea raportului de expertiză nu este justificată, în condițiile în care citarea neregulată sau necitarea la fața locului a părților trebuie invocată, sub sancțiunea decăderii, în momentul procesual prescris prin dispozițiile art. 108 al. 3 C.pr.civ.
Depunerea raportului de expertiză la dosar s-a realizat în data de 19 ianuarie 2012, fiind comunicat apelantei în data de 1.02.2012, conform dovezii depuse la fila 71 dosar, deci cu o lună și jumătate înainte de termenul de judecată din 15 martie 2012, fiind respectate prev. art. 209 C.pr.civ.
De asemenea, Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 104 al. 13 din Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, lăsarea cauzelor la a doua strigare la sfârșitul ședinței se dispune atunci când niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, or în speță reprezentanta intimatului a fost prezentă și a pus concluzii pe fond. Se reține de asemenea că la dosar nu există vreo cerere a reprezentantului apelantei de stabilire a unei ore pentru dezbateri, asupra căreia instanța să poată aprecia, în condițiile art. 104 al. 12 din același act normativ.
Deliberând asupra apelului declarat, Tribunalul îl apreciază neîntemeiat, urmând a menține hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
Practic toate criticile formulate de către apelantă se subsumează unui unic motiv și anume acela că în speță nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 39, 41, 42 din Legea nr. 230/2007 întrucât intimatul R. D.-D. nu este un proprietar „direct afectat” de vecinătate, prin încheierea contractului de închiriere a proprietății comune (art. 39), prin utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii (art. 41) ori prin schimbarea destinației inițiale a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință (art. 42).
Sintagma „proprietar direct afectat” nu este definită în cuprinsul Legii nr. 230/2007, deși prevederile art. 3 din actul normativ stabilesc semnificația unor termeni și expresii, și nici prin H.G. nr. 1588/2007. Cu toate acestea, înțelesul expresiei poate fi stabilit în contextul actului normativ, dar recurgând la semnificația uzuală a termenilor.
Revenind la speță, Tribunalul apreciază că pentru a fi proprietar „direct afectat” nu se impune cu necesitate dovedirea unui prejudiciu material pe care îl generează vecinătatea cu antenele satelit și echipamentele de telecomunicații, căci momentul la care trebuie obținut acordul proprietarului direct afectat este, prin prisma prevederilor art. 39 (dar și 41, 42) din Legea nr. 230/2007, anterior încheierii contractului de închiriere a proprietății comune, utilizării în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ori schimbării destinației inițiale a spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință.
Acest acord prealabil nu are semnificația unei acceptări anticipate a producerii unui prejudiciu material urmare a exploatării spațiilor comune, ci doar a acceptării unui oarecare disconfort, pe care o astfel de vecinătate l-ar putea genera.
Cu alte cuvinte, proprietarul „direct afectat” este proprietarul vecin (căci disp. art. 39 stabilesc in terminis „de vecinătate”) care, eventual, poate suferi un disconfort, cu atât mai mult un prejudiciu, drept consecință a măsurilor preconizate a se lua de către asociația de proprietari. Întrucât acordul trebuie obținut anterior, și determinarea sferei proprietarilor afectați (sau mai exact pasibil de a fi afectați) trebuie să se realizeze tot în funcție de situația de la momentul anterior luării măsurii.
Din această perspectivă, Tribunalul reține că potrivit lucrărilor de expertiză, echipamentele electronice și antenele sunt amplasate pe terasa casei liftului, situată în zona centrală a blocului, la etajul XII, iar apartamentul nr. 36, proprietatea intimatului, este situat la etajul X, lângă terasa casei liftului.
Singura cale de acces către locul de amplasare a echipamentelor presupune parcurgerea unui palier de circa 2,50 pe terasa situată deasupra apartamentului intimatului. Accesul, chiar dacă s-ar realiza doar o dată pe an, precum a susținut martorul K. E. (dar martorul H. Z., angajat la RCS & RDS avea informații că între 2008-2010 s-ar fi efectuat 10-12 deplasări), implică afectarea hidroizolației apartamentului reclamantului. Obiectul cauzei nu îl constituie determinarea prejudiciului suferit sau nu de intimat, dacă deteriorarea hidroizolației de pe apartament a fost consecința unei cauze unice, - accesul lucrărilor RCS & RDS la echipamentele amplasate pe terasă – sau a unui complex cauzal, ci stabilirea dacă, la momentul adoptării Acordului nr. 10 din 8.10.2007, potențial intimatul era proprietar „direct afectat”.
Or în condițiile în care parcurgerea acestui palier de 2,50 m peste hidroizolație era singura cale de acces, iar intimatul singurul vecin, acesta trebuia considerat ca proprietar „direct afectat”. Dispozițiile normative relevante sunt în conexiune cu drepturile ocrotite prin prevederile art. 8 din CEDO, relative la protecția vieții private, de familie și a locuinței.
De asemenea, prin completarea raportului de expertiză (filele 33-35 dosar) s-a relevat instanței de apel că scara de acces de pe terasa etajului 10 spre etajul 11 a fost între timp mutată, parcursul peste terasa apartamentului intimatului fiind redus la circa 1 metru. Același expert a recomandat pentru protecția hidroizolației amplasarea unei podine de circulație, arătând că la fața locului reprezentanții pârâtei au dovedit receptivitate în preluarea și realizarea acestei soluții. Ulterior, în ședința publică din 9 iunie 2011 a fost audiat martorul I. I. C., fost administrator al asociației de proprietari, care a arătat că la transportul echipamentelor s-ar fi pus scânduri peste planșeu, peste care s-a pășit, dar aplicarea acestei măsuri nu a fost dovedită, câtă vreme martorul nu a fost de față la acel transport și are informații de la „locatari” nenominalizați.
Apelanta nu a dovedit cu înscrisuri faptul că ar fi notificat intimatul sau i-ar fi cerut acestuia acordul în prealabil încheierii contractului de închiriere nr. 9 din 12.10.2007 cu ..A., doar martorul K. E., ajutor de șef de scară, a arătat că s-a intenționat a se solicita și acordul reclamantului pentru montarea antenei, dar acesta nu era acasă. Mai mult, hotărârea asociației de proprietari s-a materializat într-un „Acord” nr. 10 din 08.10.2007, care nu a fost comunicat intimatului, deși acesta l-a solicitat, după cum rezultă din depoziția martorului I. I. C..
Prin prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007 a fost instituit dreptul proprietarilor de a ataca în justiție o hotărâre a adunării generale a asociației de proprietari contrară legii ori care este de natură a produce daune intereselor acestora.
În absența acordului pretins de lege al intimatului, ca proprietar direct afectat, acordul nr. 10 din 08.10.2007 este lovit de nulitate relativă, în mod corect prima instanță admițând acțiunea, astfel încât, în temeiul prev. art. 296 C.pr.civ., Tribunalul va respinge apelul.
În temeiul prev. art. 274 C.pr.civ, Tribunalul o va obliga pe apelantă să achite intimatului suma de 420 lei, cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu expert avansat de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol, formulată de apelanta Asociația de Proprietari T. nr. 26.
Respinge apelul declarat de apelanta Asociația de Proprietari T. nr. 26, cu sediul în B. M., ., județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul R. D.-D., domiciliat în B. M., .. 24, apt. 3, județul Maramureș, cu domiciliul procesual ales în B. M., ./9, județul Maramureș, la Cabinet de Avocat D. F., împotriva sentinței civile nr. 2407 din 8 martie 2010, pronunțată de Judecătoria B.-M. în dosarul nr._ .
Obligă pe apelantă să achite intimatului suma de 420 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S.-T. A. W. D. M. C.
Red.: S.T.A./23.03.2012
T.red.: M.C./17.04.2012/4 ex.
Judecător la fond: G. P.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 57/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 237/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
