Contestaţie la executare. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 186/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 186/R
Ședința publică din 13 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Judecător: G. G. P.
Judecător: D. Ț.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului declarat de contestatorul C. V., cu domiciliul în Oarța de Sus, nr. 95 jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 849 din 11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc la data de 29.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 06.05.2015 și pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 849/11.02.2015, pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei P. Oarța de J. invocată din oficiu. A fost respinsă contestația la executare introdusă de contestatorul C. V. în contradictoriu cu intimata P. Oarța de J., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsei de capacitate procesuală de folosință. S-a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței civile nr. 849/11.02.2015, Judecătoria Baia M. a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M., inițial la data de 14 februarie 2013, sub nr._, contestatorul C. V., în temeiul prevederilor art. 399 alin. 1 și art. 400 Cod procedură civilă și în termenul legal de 15 zile de la data comunicării actelor de executare, a formulat contestație împotriva următoarelor acte de executare: somație din 04.02.2012 și titlul executoriu nr. 1 din 04.01.2013 emise de P. Oarța de J. în cadrul dosarului de executare nr. 1 din 04.01.2013, în contradictoriu cu intimata P. Oarța de J., cu sediul social în Iocalitatea Oarța de J. nr.216, Județul Maramureș.
În motivarea cererii s-a arătat că:
Pe cale de excepție invocă: excepția nulității actului de executare reprezentând Somație precum și a Titlului Executoriu, iar
Pe fondul cauzei solicită: admiterea contestației și admiterea excepțiilor invocate; lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu; anularea formelor de executare întrucât acestea au fost emise cu nerespectarea cerințele legale, cu cheltuieli de executare reprezentând taxa judiciară de timbru și valoarea timbrului judiciar, precum și orice alte cheltuieli se vor face cu purtarea acestui proces.
A mai arătat contestatorul și următoarele:
Cu privire la data emiterii înștiințării. Termenul pentru promovarea contestației, Dosarul de executare, somația de executare și titlul executoriu nr. 1 au fost emise de intimată la data de 04.02.2013, iar contestatorului i-au fost comunicate aceste acte Ia data de 06.02.2013, dată de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea prezentei contestații.
Cu privire la excepția nulității titlului executoriu, nulitatea înscrisului Titlu executoriu comunicat odată cu Somația este dovedită, întrucât acesta nu reprezintă un adevărat titlu executoriu întrucât nu este nici hotărâre judecătorească și nici un înscris care în accepțiunea legiuitorului să poată fi pus în executare.
Titlul executoriu nr. 1 din 04.02.2013 ce i-a fost comunicat odată cu Somația din 04.02.2013 nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, întrucât, potrivit prevederilor art. 372 din Cod proc. civ.:”Executarea silită se va efectuat numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris, care potrivit legii constituie titlu executoriu.”
Cum titlul executoriu emis și comunicat contestatorului nu este o hotărâre judecătorească, ar rămâne ca acest înscris să fie analizat din perspectiva prevederilor legale dacă constituie sau nu un titlu executoriu.
Contestatorul apreciază că, raportat la natura obligației înscrisă în acest act nu poate constitui un temei legal de apreciere potrivit căruia acest înscris să poată fi apreciat ca un veritabil titlu executoriu.
Rezultă că, natura obligației sale de plată reprezintă „premiu anual necuvenit aferent anului 2009 precum și drepturi speciale necuvenite aferente anului 2010 - 2012,”ceea ce dovedește că aceste sume de plată au fost stabilite ca urmare a raporturilor sale de muncă cu intimata și constatate potrivit Deciziei nr. 40/2012 a Curții de Conturi Maramureș.
Or, Decizia nr. 49 /2012 a Camerei Curții de conturi Maramureș nu-i este opozabilă și nu-i poate fi opusă, iar actul emis în baza ei nu constituie un veritabil titlu executoriu .
Mai mult, natura obligației nu este una de natură fiscală pentru că ea nu se subscrie niciuneia din prevederile art. 22 din Cod proc. fiscală, iar calitatea debitorului în aceste cazuri este de contribuabil .
Prin urmare, orice drepturi salariale sau alte asemenea ce au legătură cu munca și care au fost acordate necuvenit trebuie recuperate pe altă cale, iar executarea silită trebuie pornita doar în temeiul unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris pe care legea îl apreciază ca titlu executoriu .
Apoi, Titlul executoriu - nu a fost investit cu formulă executorie potrivit prev. art. 374 alin. 1 din Cod proc civ. coroborat cu prev. art. 376 alin. 1 din același act normativ și nu s-a solicitat instanței de executare încuviințarea executării silite, așa cum prevăd dispozițiile art. 373 indice 1 din Cod proc. civ.
Cu privire la excepția nulității somației de executare. Anularea somației:
Nulitatea somației este dovedită de faptul că, ea nu putea fi emisă decât cu condiția respectării dispozițiilor legale, un titlu executor valid din punct de vedere juridic, acesta să fie investit cu formulă executorie și instanța de executare să încuviințeze la cerere executarea silită .
Cu privire la fondul cauzei:
În ce privește fondul cauzei, este dovedit că, executarea silită s-a pornit împotriva contestatorului cu nerespectarea dispozițiilor legale și în baza unui titlu executoriu invalid .
Textul art. 399 alin. 2 din Cod proc civ. prevede că: „Nerespectarea dispozițiilor privitor la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
Pentru aceasta, se impune și lămurirea înțelesului aplicării și întinderii titlului executoriu.
În drept, invocă prevederile art. 399 și 400 din Cod proc. civ.
În probațiune depune în copie, somația de executare și titlul executoriu.
În temeiul prevederilor art. 242 alin. ultim din Cod proc. civ. solicită judecarea contestației chiar și în lipsă de la dezbateri.
La data de 13.06.2013, intimata P. Comunei Oarța de J. a depus întâmpinare, prin care solicită ca, în urma administrării probatoriului necesar soluționării prezentei cauze, să dispună respingerea ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatorul C. V., împotriva formelor de executare efectuate în dosar execuțional nr. 1/04.02.2013 al Primăriei Oarța de J., respectiv a somației de plata nr.121/04.02.2013 și a titlului executoriu nr. 1/04.01.2013.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea prezentului litigiu, reprezentând onorariu avocațial în cuantumul ce-l va preciza odată cu dezbaterea în fond a cauzei.
Intimata P. Oarța de J. a depus întâmpinare, arătând că,în primul rând, pe cale de excepție, înțelege să invoce excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Oarța de J., raportat la dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale republicată, care prevede "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Invocă dispozițiile art.21 alin.1 și alin. 2 din Legea nr.215/2001 republicată, art. 62 din Legea nr. 215/2001.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, unitatea administrativ-teritorială, în speță . are personalitate juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentat de către Primar și nu P. Oarța de J., cu atât mai mult cu cât legea specială nu conferă personalitate juridică și capacitate acestei structuri funcționale - Primăriei.
Mai mult decât atât, primăria unității administrativ-teritoriale este, conform art.77 din Legea nr. 215/2001 republicată, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Se deduce așadar că, primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin.1 Cod procedură civilă: "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii".
În al doilea rând, cu privire la însăși contestația la executare formulată, solicită a se reține că, contestatorul a apreciat că actele de executare sunt nelegale, solicitând anularea acestora în condițiile art.399 și urm. Cod procedură civilă, deși motivele de fapt și de drept pe care le opune nu pot avea ca finalitate admiterea unei atare contestații la executare.
Apreciază că, susținerile contestatorului sunt nefondate, întrucât actele de executare au fost întocmite cu respectarea tuturor prevederilor legale privind procedura executării silite, întreaga procedură desfășurându-se cu respectarea întocmai a normelor legale incidente.
Astfel, ca urmare a verificărilor întreprinse de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Maramureș, prin Decizia 49/2012 s-a constatat și s-a dispus recuperarea sumelor acordate necuvenit în cursul anilor 2009-2012, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Oarța de J., respectiv Primarului-contestatorul din cauza pendinte și Viceprimarului.
Apreciază că, analiza cu privire la drepturile reprezentând sporul de vechime, premiul lunar de 2% și premiul anual care se acordă la sfârșitul anului pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică are punct de plecare dispozițiile Legii nr. 40/1991 republicată cu privire la salarizarea Președintelui și Guvernului României, precum și a personalului Președinției, Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive.
Prin prevederile art. 7 din acest act normativ se stipulează că, salariile de baza ale funcțiilor din conducerea prefecturilor și consiliilor locale sunt prevăzute în anexa nr. 7 în care se stabilesc indemnizațiile primarilor, viceprimarilor și secretarilor de primării.
Invocă dispozițiile art. 14 alin. 1), 17) și 18) din Legea nr. 40/1991, art. 19 și art.20 din legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, anexa 10 la Legea nr. 154/1998
Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală prin art. 57 alin. 5) stabilește că, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar, și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salariul. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege.
Prevederile art. 57 alin. 6) din Legea nr. 215/2001 stipulează că, durata mandatului constituie vechime în muncă și în specialitatea studiilor absolvite.
Aceeași modalitate de reglementare a remunerației persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică este reluată prin dispozițiile art. 3 alin. 4) și 5) din O.G. nr.10/2008 care prevăd că „(4) Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, indemnizațiile prevăzute în anexele nr. VIl/la, Vll/2a, Vll/3a și VH/lb, VII/2b, Vll/3b reprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și, de asemenea, reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salariul.
(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."
Mai mult decât atât, prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 762 din 9 noiembrie 2009 s-a reglementat interdicția acordării de premii anuale demnitarilor publici.
Or, așa cum relevă raportul Curții de Conturi, contestatorul, în calitate de Primar al Comunei Oarța de J. până în luna iulie 2012, pe de o parte a beneficiat în cursul anului 2009 de un premiu anual în cuantum de 3.131 lei, iar pe de altă parte în cursul perioadei cuprinse între ianuarie 2010 - aprilie 2012 de sporuri speciale în cuantum total de 11.740 lei, respectiv cheltuieli de personal neprevăzute de legislația în vigoare.
Susținerile contestatorului potrivit cărora actele întocmite de către organele abilitate ale Curții de Conturi nu îi sunt opozabile și, prin urmare, sumele acordate nu pot fi returnate nu pot fi reținute de către instanță la soluționarea cauzei, întrucât Primarul în funcție are obligația de a se conforma dispozițiilor actului de control și, prin urmare, de a înlătura deficiențele constatate inclusiv prin recuperarea sumelor acordate nelegal cu titlu de drepturi salariate.
Așadar, corespunde adevărului faptul că, actele de control nu au fost contestate de către instituția controlată, în condițiile art.86 lit.b/1, teza ultimă și pct.89 din Regulamentul aprobat prin Hot.nr.1/2009 a Plenului Curții de Conturi a României, fiind definitive, astfel că Primarul în funcție avea obligația să se conformeze dispozițiilor organului de control, ceea ce a și făcut.
Față de toate acestea, Primarul comunei Oarța de J., a stabilit că, sumele acordate necuvenit în cursul anului 2009, 2010, 2011 și 2012 se impută funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Oarța de J., sume care au fost constatate de Curtea de Conturi a României -Camera de Conturi Maramureș, prin Decizia nr.49/2012. Atâta timp cât s-a emis titlu executoriu în baza existenței unui act administrativ fiscal de calculare și de stabilire a debitelor acesta nu poate fi lovit de nulitate.
Pentru toate aceste motive, consideră acțiunea înaintată de contestator ca fiind nefondată, sens în care solicită respingerea acesteia, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, invocă prevederile art.115 - 119 și art. 274 Cod procedură civilă.
În probațiune, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și orice alte probe se vor dovedi necesare soluționării cauzei.
La data de 2 iulie 2013, contestatorul C. V. a depus răspuns la întâmpinare și precizare de acțiune, prin care arată că:
În ce privește excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei, împărtășește punctul de vedere al intimatei în sensul că, primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitatea de parte și a sta în fața instanței de judecată, însă intimata analizând excepția lipsei capacității de folosință prin prisma dispozitiillor prev. art.20 alin. 1 și 21 din Legea 215/2001 a administrației publice locale a aplicat greșit textele actului normativ când a făcut referire la unitățile administrativ teritoriale, întrucât aceste texte nu se referă la primărie.
Apreciază că, oportun ar fi fost ca intimata, prin apărător, să lămurească instanța prin poziția sa, de ce actele de executare contestate de contestator au fost încheiate și emise în numele Primăriei Oarța de J., câtă vreme aceasta nu are capacitate, respectiv personalitate juridică.
În ce privește precizarea la acțiune formulată de către contestator:
Raportat la actele de executare încheiate de P. Oarța de J. (Somația și Titlul executoriu ), câtă vreme aceasta în calitatea sa de emitentă a actelor nu are personalitate juridică, se prezumă că ea nu putea emite acte de executare în numele său, fiind doar o structură funcțională potrivit prev. art. 77 din Legea 215/2001 fapt ce îl îndreptățește să aprecieze că, actele încheiate de o entitate fără personalitate juridică sunt lovite de nulitate.
Prin urmare, față de această situație își precizează contestația în sensul că, în temeiul prevederilor art. 137 din Cod proc civ., invocă excepția nulității actelor de executare emise de intimata P. Oarța de J., respectiv invocă excepția nulității Somației și a înscrisului denumit Titlu executoriu.
În ce privește poziția sa procesuală, față de actele de executare, poziție exprimată la punctele 2,3 si 4 din contestație, acestea le menține și solicită instanței să se pronunțe asupra lor .
În ce privește însă poziția procesuală a intimatei față de actul de control al Curții de Conturi Maramureș instanța trebuie să aibă în vedere următoarele :
Actul normativ care reglementează interzicerea acordării de premii anuale demnitarilor publici îl constituie Legea 330/2009 publicată în M.O. la data de 30.11.2009 și care a intrat în vigoare doar de la 01.01.2010 și deci aceste prevederi nu se aplică sumelor achitate cu titlu de premii în anul 2009.
Invocă art. 47 din acest act normativ.
Potrivit art. 19 din Legea 154/1998 rezultă că „Persoanele care ocupă funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile anexei nr. II în ce privesc premiile legiuitorul a stabilit în art. 24 alin. 3 din lege că: „(3) Dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt sporurile pentru condiții de muncă, sporul pentru vechimea în muncă, alte sporuri, precum și premiile și stimulentele, acordate persoanelor ale căror salarii de bază se stabilesc potrivit grilelor de salarizare prevăzute în anexele nr.III-VIII, rămân în vigoare.
Rezultă de aici că, primarii în calitatea lor de aleși locali și care sunt asimilați demnitarilor pot beneficia de premii și stimulente corespunzător anului 2009.
Mai mult din conținutul punctului 11 al Deciziei nr. 49/2012 a Curții de Conturi rezultă că, contestatorului i-a fost constatată plata necuvenită a unor drepturi speciale în baza contractului colectiv de muncă (pe care solicită instanței să o oblige pe intimată a-l depune în copie ).
Este adevărat că, între salariații primăriei, reprezentați prin Sindicatul Salariaților din Administrația Locală, s-a încheiat Acordul/Contractul colectiv de muncă, având ca scop desfășurarea corespunzătoare a activității instituției, „promovarea unor relații de muncă echitabile, de natură să asigure protecția socială a salariaților, eliminarea conflictelor de muncă, instituind drepturi minimale ca bază pentru negocieri interne”.
Prin prevederile art.35 alin 1 Acordului colectiv de muncă s-a convenit acordarea unor drepturi speciale funcționarilor publici, pentru refacerea capacității de muncă, reprezentând acoperirea unei părți a cheltuielilor cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.
Prin art.22 alin.1 din H.G. nr.833/2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordului colectiv s-a prevăzut că, acordul colectiv este o convenție încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituția publică, reprezentată prin conducătorul acesteia și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice respective, prin sindicatele reprezentative ale acestora, ori prin reprezentanți aleși, în care sunt stabilite anual măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă.
Prin acordurile colective nu se pot stabili drepturi sau obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.
Interpretând per a contrario dispozițiile art.25 din H.G. nr.833/2007, rezidă că, prin acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile care nu sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Se constată deci că, acordarea drepturilor speciale funcționarilor publici din aparatul propriu al Consiliului local al Comunei Oarța de J. nu este nelegală, întrucât nu există un text de lege care să interzică aceste drepturi, ci, dimpotrivă drepturile stabilite prin lege reprezintă un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
În acest sens, prin dispozițiile art.72 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, este reglementată posibilitatea autorităților și instituțiilor publice de a încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitatea în muncă.
Rezultă deci, că autoritățile locale sunt autorizate să dispună de sumele locale alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, precum și cele pentru sănătate și securitatea muncii, în acest sens prev. art.32 alin.5 din Acordul colectiv de muncă se circumscriu noțiunii de menținere a sănătății și securității în muncă, părțile acordului convenind cu privire la necesitatea acordării drepturilor speciale în acest scop.
De asemenea, în conformitate cu disp. art.28 din H.G. nr.833/2007, executarea acordului colectiv de muncă este obligatorie pentru ambele părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea civilă sau disciplinară a părților care să fie vinovate de acestea.
Așadar în măsura în care somația și titlul executoriu nu au fost emise in termenul de prescripție de 30 zile de la data luării la cunoștință a prejudiciului (termen ce a început să curgă de la data de 07.08.2012- data înregistrării deciziei camerei de conturi și care s-a împlinit la data de 07.09.2012 obligația de plată a contestatorului, nu subzistă și pe cale de consecință, invocă excepția prescripției dreptului de a se emite titlul executoriu și somație împotriva contestatorului C. V..
În măsura în care excepția nu ar fi primită de către instanță pentru motivele arătate mai sus, s-ar impune anularea actelor de executare pentru lipsa personalității juridice a emitentului lor.
Prin Sentința civilă nr. 9802/03.10.2013, a fost admisă excepția capacității de folosință a intimatei chemate în judecată, P. Oarța de J., fiind respinsă contestația la executare ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către contestatorul C. V., admis prin Decizia civilă nr. 376/R/10.09.2014 a Tribunalului Maramureș, sentința recurată fiind casată, iar cauza fiind trimisă în rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță nu a lămurit obiectul cauzei, natura juridică a contestației formulate, cadrul procesual.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că recurentul-contestator a atacat actele de executare emise de intimată în dosarul execuțional nr. 1/2013.
Actele de executare emise în dosarul execuțional nr. 1/2013 poartă mențiunea potrivit căreia emitentă este P. Oarța de J. și sunt semnate de Primar.
Conform legii, actele de executare pot fi atacate în termen de 15 zile de la comunicare. Respectând acest termen, contestatorul a formulat contestație la executare împotriva actelor emise în dosarul execuțional nr. 1/2013 și prin urmare prima instanță trebuia să-și exercite rolul activ și să lămurească toate aspectele vizând cadrul procesual.
Potrivit art. 114 Cod procedură civilă 1865, la primirea cererii de chemare în judecată, președintele sau judecătorul care îl înlocuiește va verifica dacă aceasta întrunește cerințele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. 1 și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate înscrisurile pe care își întemeiază cererea (alin. 1)
Examinând actele și lucrările dosarului de fond, s-a constatat că aceste dispoziții legale nu au fost respectate.
Prima instanță nu a pus în discuție la primul termen de judecată și nici ulterior necesitatea lămuririi cadrului procesual pentru judecarea contestației la executare împotriva actelor de executare: somație datată 4.02.2013 și titlu executoriu din 4.02.2013, contestație înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 14.02.2013 – fila 3.
În baza art. 129 Cod procedură civilă, prima instanță trebuia să pună în discuție contestatorului, neasistat de avocat, cu cine înțelege să se judece, față de obiectul acțiunii, ceea ce nu a făcut.
Termenul de atacare a actelor de executare este de 15 zile de la comunicare. Astfel, unei noi contestații împotriva actelor de executare i s-ar opune excepției tardivității.
În aceste condiții, având în vedere neexercitarea rolului activ al judecătorului, rezolvarea dată cauzei afectează în mod esențial dreptul de acces la un tribunal în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 5 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza în rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță, cu observarea considerentelor ce preced, va pune în discuție cadrul procesual corect și obiectul cauzei.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 24.09.2014, sub nr._ .
Contestatorul a fost citat cu mențiunea de a arăta în clar obiectul cererii sale și dacă înțelege să cheme în judecată ., în caz afirmativ să formuleze cerere în acest sens (f. 4).
Răspunzând solicitării instanței de rejudecare, contestatorul a arătat că nu poate, din punct de vedere procedural și nu înțelege să se judece cu ., întrucât titlul executoriu contestat este emis de P. Oarța de J..
Sub aspectul obiectului cererii, a arătat contestatorul că a formulat contestație împotriva somației de executare și titlului executoriu depuse în probațiune (f. 6).
Instanța a recomandat contestatorului să apeleze la serviciile juridice ale unui avocat, pentru a arăta dacă înțelege să cheme în judecată ., iar în cazul în care își va menține punctul de vedere exprimat prin răspunsul anterior, să arate concluziile sale privind excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Oarța de J., excepție ce va fi pusă în discuție.
Contestatorul a răspuns în sensul că nu are mijloace pentru plata avocatului, învederând și că actele contestate sunt lovite de nulitate întrucât au fost emise de o etitate ce nu are capacitate de folosință și de exercițiu.
A subliniat petentul că instanța nu poate, cu de la sine putere, să introducă în cauză ., întrucât aceasta nu este emitenta actului.
Privind excepția lipsei capacității de folosință a intimatei, a arătat contestatorul că este întemeiată.
Învederând contestatorul că este lipsit de mijloace financiare pentru plata onorariului de avocat, întrucât cauza se află în rejudecare pentru chiar aspectul pus în discuția contestatorului, s-a adus la cunoștința contestatorului posibilitatea acordării ajutorului public judiciar în condițiile OUG nr. 51/2008.
Contestatorul nu a arătat punctul său de vedere cu privire la acest aspect.
La termenul din 11.02.2015, din oficiu, s-a invocat excepția lipsei capacității de folosință a intimatei chemate în judecată.
Examinând excepția lipsei capacității procesuale de folosință pasivă a intimatei P. Oarța de J., invocată din oficiu în rejudecare, instanța reține cele ce urmează:
Creanța pentru a cărei realizare au fost emise actele de executare contestate, Somația de executare nr. 121/04.02.2013 și Titlul executoriu nr. 122/04.02.2013, reprezintă, conform mențiunilor înscrise in cuprinsul acestora, premiul anual necuvenit 2009 și drepturi speciale necuvenite an 2010 - aprilie 2012, iar organul de executare este unul fiscal, creanța fiind tratată ca una fiscală, deși sumele de bani ce formează obiectul creanței au avut, la momentul la care au fost plătite, natura unor drepturi salariale.
Este adevărat că, în antetul acestor acte, este consemnat, ca și emitent al actelor, P. Oarța de J..
Însă, conform Deciziei nr. 49/2012 a Camerei de Conturi Maramureș, în baza căreia au fost efectuate actele de executare, s-a constatat, plata nelegală a sumei de 7.609 lei, reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit primarului și viceprimarului comunei Oarața de J., constând că în premiu anual aferent anului 2009, în sumă de 5.968 lei și obligațiile aferente angajatorului către bugetele publice în sumă de 1.641 lei.
Plata nelegală a sumei de 27.952 lei reprezentând drepturi speciale acordate primarului și viceprimarului comunei Oarța de J. în baza contractului colectiv de muncă.
În aceeași decizie, în preambulul său, s-a consemnat că deficiențele menționate s-au constatat în baza Raportului de audit financiar nr. 715/13.07.2012 încheiat în urma misiunii de audit financiar al conturilor de execuție bugetară pe anul 2011 efectuată la unitatea administrativ-teritorială ..
Actele de executare contestate s-au emis în baza acestei decizii, astfel că, persoana față de care ar putea fi contestate aceste acte nu ar putea fi decât cea care a plătit drepturile salariale pretins necuvenite și care a acționat în calitate de creditor fiscal, și anume ., însă contestatorul a învederat, în mod expres, că nu înțelege să se judece cu această persoană, subliniind că instanța nu ar putea, cu de la sine putere, să introducă în judecată pe ., întrucât nu aceasta este emitenta actelor de executare contestate.
Nu acesta este motivul pentru care instanța nu ar putea introduce în judecată, din oficiu, o altă persoană decât cea indicată de cel ce exercită acțiunea civilă, ci principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, care se constituie într-un impediment pentru instanță în sensul arătat.
Conform art.21 din Legea nr. 215/2001:
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Potrivit art. 77 din aceeași lege:
Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Așadar, persoana în contradictoriu cu care poate fi soluționată cererea contestatorului este unitatea administrativ-teritorială ., atât în considerarea calității sale de plătitor al drepturilor salariale pretins necuvenite, cât și în considerarea calității acesteia în raport de actele contestate, aceea de creditor fiscal.
Deși contestatorul a avut reprezentarea lipsei capacității de folosință a Primăriei Oarța de J., uzând de această lipsă pentru a motiva cererea sa de anulare a actelor de executare contestate, a stăruit în menținerea cadrului procesual ce l-a stabilit prin cererea introductiva de instanța.
Într-o astfel de ipoteză, este evident că rolul activ al judecătorului nu ar mai putea fi exercitat în condițiile Deciziei civile nr. 376/R/10.09.2014 a Tribunalului Maramureș, chiar dacă drepturile contestatorului ar fi afectate în mod iremediabil, întrucât normele de procedură civilă nu îngăduie judecătorului să se substituie părții care a pus în mișcare acțiunea civilă, nici cel puțin atunci când observă că partea se află în eroare, așa cum se află contestatorul din prezenta cauză, acesta considerând că nu ar putea chema în judecată pe ., întrucât motivul de nulitate invocat cu privire la actele de executare constă în chiar lipsa capacității de folosință a emitentului acestora, emitent ce a fost introdus în judecată prin nominalizarea Primăriei Oarța de J..
Raportat la considerentele expuse, întrucât contestatorul nu s-ar putea judeca cu o structură lipsită de aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei P. Oarța de J., invocată din oficiu și a respins contestația la executare introdusă de contestatorul C. V., în contradictoriu cu intimata P. Oarța de J., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
S-a luat act că intimata P. Oarța de J. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 849/11.02.2015 a Judecătoriei Baia M., în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurentul-contestator C. V., solicitând, în principal admiterea recursului și casarea cu trimitere în rejudecare a cauzei pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Oarța de J., admiterea contestației și anularea actelor de executare, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Recurentul a invocat și nulitatea hotărârii instanței de fond.
În motivele de recurs, recurentul critică sentința atacată afirmând încălcarea principiului disponibilității, al legalității și al rolului activ, încălcarea cadrului procesual, aspecte deduse de recurent din considerentele sentinței atacate, pe care le citează fragmentar în memoriul de recurs.
În opinia recurentului, din considerentele sentinței atacate ar rezulta încălcarea dispozițiilor art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă 1865.
Recurentul arată că, în pofida celor puse în discuție de către prima instanță în încercarea acesteia de a se conforma îndrumarului deciziei de casare, recurentul nu putea să se judece cu altă parte decât aceea ce a emis actele chiar dacă nu are personalitate juridică.
Prima instanță nu putea introduce din oficiu o altă persoană în proces decât pe cea arătată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, recurentul apreciind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865.
Recurentul afirmă încălcarea și a dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă 1865, motivat de faptul că prima instanță a respins contestația la executare pe excepție și nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut.
În motivele de recurs recurentul arată că apreciază incidente și dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, precum și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865, din aceleași considerente.
Recurentul critică sentința arătând că nu s-a analizat fondul cauzei, în opinia recurentului, admiterea excepției în cauză pe temeiul faptului că emitenta actului contestat nu are capacitate de folosință și nici de exercițiu ar fi trebuit să conducă la admiterea contestației și anularea actelor de executare, tocmai pe temeiul faptului că ele au fost emise de o entitate fără personalitate juridică.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299, 304 alin. 1 pct. 5,6,7,8,9, art. 304 indice 1, art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă 1865.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza art. 242 Cod procedură civilă 1865.
Cererea de recurs este legal timbrată, potrivit dispozițiilor Legii 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările și completările ulterioare.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă nr. 849/11.02.2015 a Judecătoriei Baia M., pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin decizia civilă nr. 376/R/10.09.2014, admițându-se recursul declarat de recurentul-contestator în primul ciclu procesual, sentința nr. 9802/3.10.2013 a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându-se faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual și obiectul cauzei.
În rejudecare, instanța de trimitere, cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 și art. 129 Cod procedură civilă 1865, a pus în discuție îndrumarul deciziei de casare, aspect ce rezultă din încheierile de ședință aflate la dosar.
Recurentului contestator i s-a dat posibilitatea să precizeze, să lămurească obiectul cererii și cadrul procesual. Recurentul a stăruit însă în susținerile sale, în pofida aspectelor reliefate în îndrumarul deciziei de casare nr. 376/R/10.09.2014. Raportat la această poziție procesuală, prima instanță a respectat principiul disponibilității, ceea ce a condus la soluția atacată.
În mod eronat arată recurentul în motivele de recurs că tocmai admiterea excepției trebuia să conducă la admiterea contestației și anularea actelor de executare pe temeiul faptului că au fost emise de o entitate fără personalitate juridică.
Contestația la executare se judecă în procedură contencioasă, aceasta presupunând, în conformitate cu dispozițiile art. 109, art. 112 Cod procedură civilă 1865, arătarea de către contestator a celui chemat în judecată în calitate de intimat.
Principiul disponibilității presupune dreptul părților de a dispune de obiectul procesului (dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul de drept civil dedus judecății) și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop.
Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Principiul disponibilității cuprinde dreptul părților de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării.
Dreptul părților de a determina limitele procesului, este în principiu, neîngrădit.
Sub imperiul Codului de procedură civilă 1865, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces, posibilitatea de a lărgi sfera procesului având-o numai părțile (reclamantul și pârâtul prin chemarea în judecată a altei persoane sau prin chemare în garanție, pârâtul prin arătarea titularului dreptului), ori terțele persoane (prin intervenție voluntară).
Instanța poate însă să invoce din oficiu orice excepție absolută, cu punerea sa în dezbaterea părților.
De asemenea, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă 1865), neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut, să dea mai mult decât s-a cerut, sau să nu se pronunțe asupra unui lucru cerut.
Contestația la executare a fost susținută în fața instanței de trimitere în același cadrul procesual creat prin cererea introductivă de instanță cu motivarea – în esență – că anularea actelor de executare s-ar impune pentru că au fost emise de o entitate fără personalitate juridică, argumentație reiterată în recurs.
Somația și titlul executoriu sunt semnate de Primarul Comunei Oarța de J., în cuprinsul titlului executoriu specificându-se că acest înscris constituie titlu executoriu în baza deciziei nr. 49/2012 a Curții de Conturi Maramureș.
Recurentul și-a întemeiat în drept contestația la executare pe dispozițiile art. 399 și 400 Cod procedură civilă 1865, formulând prin urmare o contestație la executare propriu zisă care se judecă potrivit art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă în procedura prevăzută de lege pentru judecata în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă 1865, alin. 1, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Având în vedere că recurentul-contestator nu a înțeles să precizeze acțiunea cu respectarea dispozițiilor Legii 215/2001, argumentele pentru susținerea cadrului procesual inițial fiind, în accepțiunea contestatorului și argumentele pentru anularea actelor de executare contestate, prima instanță a respectat principiul disponibilității, ceea ce a condus la respingerea contestației pe excepția invocată și respectiv la neanalizarea altor aspecte.
Așa cum s-a arătat în îndrumarul deciziei de casare, recurentului i s-a dat posibilitatea ca în fața instanței de trimitere, să lămurească raportat la susținerile din motivarea în fapt a cererii obiectul acțiunii, deoarece, în situația apărărilor de fond formulate împotriva titlului executoriu, trebuie analizate dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă 1865, care arată că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. În speță având în vedere întemeierea actelor de executare pe Decizia nr. 49/2012 a Curții de Conturi Maramureș, se impunea ca recurentul-contestator să precizeze dacă a urmat procedura prevăzută de normele juridice speciale care reglementează căile de urmat în privința Deciziei nr. 49/2012 a Curții de Conturi.
În contestația la executare propriu-zisă, recurentul-contestator se impunea să aibă în vedere regulile procedurii contencioase, aplicabile potrivit art. 402 Cod procedură civilă 1865.
În mod eronat se susține în memoriul de recurs încălcarea de către instanța fondului a principiilor disponibilității, al rolului activ, al legalității.
În cauză nu sunt incidente niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă 1865.
În mod eronat susține reclamantul existența unor motive de nulitate a hotărârii și respectiv a vreunui motiv de recurs bazat pe art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă 1865.
În mod eronat susține recurentul motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă 1865. Prima instanță a soluționat cauza pe excepție, aceasta nu înseamnă că ar fi acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Sentința este în mod corespunzător motivată, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă 1865, care arată că modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În mod eronat susține recurentul incidența în cauză și a motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, ale căror ipoteze nu se regăsesc în speță.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, păstrând sentința civilă atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul C. V., cu domiciliul în Oarța de Sus nr. 95, Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 849/11.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
W. D. P. G. G., Ț. D. M. C.
Red.: Ț.D./04.06.2015
T.red.: M.C./09.06.2015
2 ex.
Judecător la fond: E.-M. S.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 183/2015. Tribunalul... → |
|---|
