Contestaţie la executare. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 57/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 57/A
Ședința publică din 19 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. P.
Judecător: D. W.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către contestatorul B. Ș., domiciliat în Fărcașa, ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr._ din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul B. Ș., reprezentanta intimatei, c.j. I. G. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei, c.j. I. G. A. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Apelantul B. Ș. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv dovada cheltuielilor de transport efectuate cu ocazia deplasării la instanță, depune la dosar bonuri fiscale.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Apelantul B. Ș. solicită admiterea apelului, acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond și cheltuielile transport.
Reprezentanta intimatei, c.j. I. G. A. solicită respingerea apelului întrucât au fost solicitat la instanța de fond cheltuieli de judecată, cuantumul acestora este prea mare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față,
P. Sentința civilă nr._/30.X.2013, Judecătoria Baia M. a admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul B. Ș., având CNP_, cu domiciliul în Fărcașa, ., jud. Maramureș în contradictoriu cu intimata . P., cu sediul în Fărcașa, ., jud. Maramureș.
A dispus anularea actelor de executare, întocmite de intimat, împotriva contestatorului respectiv a Titlului executoriu nr. 1063 din data de 03.04.2013 și Somației nr. 1062 din data de 03.04.2013.
A respins, ca nefondată, cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale.
A admis, cererea contestatorului privind restituirea taxei de timbru și dispune restituirea către acesta, după rămânerea definitivă a prezentei hotărârii, a sumei de 65 lei, achitată în contul specific aparținând Comunei Fărcașa, conform chitanței ., nr. 2296, din data de 06.06.2013, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
A admis, în parte, cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată aceasta să-i plătească contestatorului suma de 46,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că:
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficient a fi stabilită culpa persoanei vinovate, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.
În ceea ce privește stabilirea daunelor morale, instanța reține că așa cum s-a statuat în mod constat în practica judiciară, cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, ci este apreciat de instanțe în raport de consecințele negative suferite de cei implicați, de valorile morale lezate, și măsura în care le-a fost afectată situația familială sau profesională.
Această apreciere privește aplicarea criteriilor referitoare la consecințele negative, certe însă, nu palpabile și identice, suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost afectate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Ca atare, pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii, cu proporția inerentă de aproximare, apare necesar, într-adevăr, ca cel care pretinde daunele morale să producă un minim de argumente și indicii din care să rezulte afectarea drepturilor personale nepatrimoniale, pentru a se putea proceda la evaluarea despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul.
Referitor la prejudiciul moral pretins a fi fost suferit de către contestator în urma activității desfășurate de intimata, instanța constată, că, primul deși a arătat că imaginea sa publică și privată a fost prejudiciată, deoarece este cunoscut de toată lumea din comună un atare episod afectându-i onoarea, demnitatea, reputația, prestigiul imaginea publică și viața privată prin faptul că niciodată nu a fost să nu-și plătească impozitele sau să incendieze o clădire, nu a produs probe în acest sens și nu a oferit un minim de argumente și indicii din care să rezulte afectarea drepturilor personale nepatrimoniale.
Faptul că intimata a procedat la emiterea titlului executoriu și a somației corespunzătoare, cu nerespectarea prevederilor legale în materie și în lipsa unui titlu de creanță, nu poate fi reținută de instanță ca o împrejurare în măsură să afecteze singură, nesusținută de alte elemente, drepturile nepatrimoniale ale contestatorului, în condițiile în care împotriva actelor de executare silită, contrare dispozițiilor legale, acestuia îi este deschisă calea contestației la executare, prin intermediul căreia să ceară instanței anularea acestora, cale de procedurală de care a înțeles să și uziteze.
Instanța apreciază că contestatorului îi revenea obligația de a propune probe din care să rezulte că prin acțiunea intimatei care a dispus emiterea unor acte de executare nelegale a fost victima unei suferințe morale indubitabile, prin apariția în presa locală și centrală a unor articole cu caracter defăimător cu repercusiuni de imagine negativă nu numai în opinia publică, dar și în plan familial, prin compromiterea relațiilor de familie, prin stresul pe care l-a trăit din cauza situației litigioase, care putea fi apreciată ca bază ce se cuvenea a fi reținută pentru acordarea unei satisfacții din acest punct de vedere.
Pe, de altă parte, instanța apreciază în ceea ce privește prejudiciul moral solicitat de contestator, că, prin anularea actelor de executare emise de intimată, contestatorului i s-a acordat o satisfacție echitabilă și, pe cale de consecință, se impune respingerea cererii formulate în privința acordării daunelor morale.
În temeiul art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, instanța va admite cererea contestatorului privind restituirea taxei de timbru și va dispune restituirea de către organele financiare competente către acesta, după rămânerea definitivă a prezentei hotărârii, a sumei de 65 lei, achitată în contul specific aparținând Comunei Fărcașa, conform chitanței ., nr. 2296, din data de 06.06.2013, cu titlu de taxă judiciară de timbru..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 Cod proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Intimata a căzut în pretenții prin admiterea contestației la executare iar contestatorul a solicitat a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3482, compusă din 1010 lei, reprezentând contravaloarea consultanță juridică, 65 lei taxă de timbru, 1311 lei, taxă de timbru aferentă celorlalte pretenții, timbru judiciar, 700 lei, contravaloarea zilelor în care a lipsit de la serviciu și a sumei de 406 lei, reprezentând contravaloarea transportului și a depus în susținerea cererii formulate o . înscrisuri.
Analizând cererea formulată instanța o va admite, în parte, pentru suma de 46,63 lei, reprezentând cheltuieli de transport, 45,13 lei și timbru judiciar de 1,5 lei, în privința celorlalte cheltuieli de judecată, reținând că cererea este nefondată și neîntemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel în privința sumei de 1000 de lei pretinsă cu titlu de onorariu avocațial, instanța reține, că deși contestatorul a depus în susținerea acesteia Contractul de asistență juridică nr. 29 din data de 25.07.2013(fila 119 dosar), în care este prevăzut un onorariu de 1000 lei convenit cu apărătorul ales, acesta nu a făcut dovada achitării respectivei sumei, prin depunerea unui înscris doveditor în aceste sens, doar în o atare situație fiind îndreptățit la restituirea onorariul de avocat..
În privința sumei de 65 lei reprezentând taxă de timbru instanța reține că a dispus restituirea, astfel încât cererea nu este întemeiată sub acesta aspect.
Nici în privința sumei de 1315 lei achitată de contestator pentru pretențiile solicitate cu titlu de daune morale, cererea formulată nu este întemeiată, întrucât respectivul capăt de cerere formulat de contestator a fost respins de instanța, intimata necăzând astfel în pretenții.
Contestatorul a pretins cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea a 10 zile în care nu a fost prezent la serviciu, fiind nevoit să lipsească pentru probleme legate de prezentul litigiu, însă nu depus vreo dovadă din care să rezulte că urmare a zilelor în care a absentat, salariul obținut i-a fost diminuat în mod corespunzător de către societate, în lipsa unei atari dovezi care să provină de la societatea la care lucrează, prin acordarea sumelor pretinse ar avea loc o îmbogățire fără justă cauză a acestuia, care ar obține pe lângă salariul și o despăgubire pentru zile în care a absentat, astfel încât cererea în această privință se dovedește a fi nefondată.
Nu în ultimul rând, solicitarea contestatorului de plată a contravalorii transportului, a fost apreciată de instanță întemeiată doar în parte, în privința contravalorii transportului de la domiciliul contestatorului la sediul instanței, pentru zilele în care acesta a făcut dovada cu bonuri de combustibil că s-a deplasat cu autovehicul la instanță. Astfel acesta a depus printre altele bonuri de combustibil pentru datele de 22.04.2014, data înregistrării acțiunii la instanță și data de 02.08.2013, când a înregistrat răspunsul la întâmpinare depusă de intimată, pentru celelalte bonuri fiscale, ținând cont de datele lor, neexistând corespondent cu prezentarea contestatorului la instanță.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea acesteia în privința cheltuielilor de judecată acordate.
Apelantul a arătat că pe lângă Contractul de Asistență Juridică nr. 29/25.07.2013 a mai depus în data de 02.08.2013 și chitanța cu .-B nr. 0068 din 25.07.2013, contrar motivației din Hotărârea Civilă drept pentru care solicită ca și cheltuieli de judecată și 1000 lei reprezentând onorariu avocațial. A atașat adresa și tabelul din care rezultă data și actele care s-au depus și din nou și copie a chitanței .-B nr. 0068 din 25.07.2013.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. Aceasta a arătat în apărare că onorariul avocațial este exagerat de mare, invocând dispozițiile art. 451 alin. (2) C.pr.civilă.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, tribunalul reține că prima instanță a reținut greșit că nu s-ar fi făcut dovada achitării onorariului avocațial, omițând să observe că la fila 120 dosarul primei instanțe se află copia certificată a chitanței .-B nr. 0068 din 25.07.2013 doveditoare a achitării de către contestator a sumei de 1000 lei cu titlu de onorar avocațial.
Raportat la natura și circumstanțele concrete ale cauzei nu se impune reducerea onorariului.
În consecință, apelul va fi admis conform dispozitivului.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civilă intimata va fi obligată la plata către apelant a sumei de 77,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând cheltuieli de transport dovedite cu bonurile fiscale depuse la filele 33-35 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul B. Ș., domiciliat în Fărcașa . jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr._/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M., pe care o schimbă în parte în sensul că obligă intimata . P. la plata către contestatorul B. Ș. a sumei de 1.046,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, timbru judiciar și cheltuieli de transport.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă intimata . să plătească apelantului B. Ș. suma de 77,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
P. M. B. W. D. M. C.
Red.: W.D./t.red.: M.C.
10.03.2014/4 ex.
Judecător la fond: D. Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Succesiune. Decizia nr. 93/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
