Fond funciar. Decizia nr. 81/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 81/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/R
Ședința publică din 19.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M. B.
JUDECĂTORI: P. G. G.
: Ț. D.
GREFIER: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul T. D., cu domiciliul în B., ., județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 808 din data de 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 05.02.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 12.02.2014, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil promovat de T. D., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 808 pronunțată la data de 3 aprilie 2013 de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ a fost respinsă cererea în anulare formulată de petentul T. D. împotriva intimaților Ș. I., C. L. de aplicare a L. F. Funciar B., și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș.
P. a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauza ce a făcut obiect dosar nr._ primul ciclu procesual, reclamantul T. D. a chemat in judecată pe pârâta Ș. I., pârâtul T. V., Autoritatea Tutelară B., comisia locală B. de aplicarea a legilor fondului funciar și Prefectura județului Maramureș, solicitând instanței ca prin sentința ce o va da in urma administrării probelor să dispună anularea ordinului prefectului nr. 7680/1993, cu motivarea menționată in acțiune.
În primul ciclu procesual, Judecătoria V. de Sus a pronunțat în dosarul de mai sus sentința civilă nr. 1112/2010, prin care respinge acțiunea civilă în anularea titlului de proprietate formulată de către reclamantul T. D.. Împotriva sentinței de mai sus, reclamantul T. D. a formulat recurs, prin decizia civilă nr.977/R/2010 Tribunalul Maramureș, a admis recursul formulat de T. D., a fost casată sentința atacată dispunându-se trimiterea cauzei in rejudecare.
În rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr. 972/2011, prin care instanța respinge toate capetele de cerere formulate de către reclamant, inclusiv cel privind anularea ordinului prefectului nr.7620/1993, sentința fiind menținută prin decizia civilă nr. 96/R/2012 a Tribunalului Maramureș, decizia fiind irevocabilă.
Reținând aceste aspecte, instanța analizând petitul prin care s-a solicitat anularea ordinului prefectului ce face obiectul cauzei de față, a constatat că in cauză sunt întrunite prevederile art. 1201 cod civil, autoritatea de lucru judecat, cu privire la acest petit între dosarul de față si dosarul nr._ există identitate de părți, obiect și cauză, cu privire la cele două petite, anularea ordinului prefectului si anularea procesului verbal de punere in posesie a terenului ce face obiectul ordinului prefectului.
În ceea ce privește petitul de la precizarea din cauza de față, acela de a se constata că reclamantul este proprietar al terenului din locul denumit Prisăci Buza Dealului in suprafață de 35.000 m.p., cu titlu de drept moștenire, in baza sentinței civile nr.1010/2005, acesta a fost respins reținând, astfel cum rezultă din dosarul atașat nr.3861/2005, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2081/2006 rămasă irevocabilă prin respingerea apelului si recursului, că a fost admisă acțiunea civilă intentată de pârâta din cauza de față, Ș. I., împotriva pârâtului T. D. și in consecință s-a dispus rectificarea in parte a încheierii de CF 2272/2005, Carte funciară prin care pârâtul T. D. și-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 3 ha și 8826 m.p. teren de sub nr. top 4848, dezmembrat cu privire la suprafața de 3 ha și 100 m.p.,teren asupra căruia pârâtul T. D., reclamant in cauza de față, si-a întabulat dreptul de proprietate in temeiul sentinței civile nr. 1010/2005, temei de drept invocat și in acțiunea de față cu privire la petitul din precizarea la acțiune.
Instanța, având în vedere și sentința civilă nr. 2081/2006 menționată mai sus, raportat la susținerile reclamantului din precizarea la acțiune, a respins petitul din precizare ca nedovedit, deoarece în cauză pârâtul nu a făcut dovada faptului că prin sentința invocată a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul ordinului prefectului atacat, acesta inițial s-a intabulat asupra acestui teren, însă încheierea prin care s-a întabulat a fost anulată cu privire la suprafața de teren reconstituită conform ordinului prefectului, pârâtei Ș. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. D. în cuprinsul căruia a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate.
În motivarea cererii s-a arătat că pentru imobilul pentru care a fost emis Ordinul Prefectului nr. 7620/1993, fiind reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 25.300 mp se poate constata că acesta este situat în alt loc și este cuprins în CF 3793 nr. top. 4892. Terenul respectiv a fost dobândit de la părinții săi T. G. secere și T. Palaia prin cumpărare de la numitul Stainmetz Bruch a lui B., prin contract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la 12 octombrie 1940, vizat de fostul Composesorat, atestându-se că terenul cumpărat nu face parte din composesorat.
Pretinșii urmași ai defunctului Stainmetz Bruch a lui B. au formulat mai multe cereri de chemare în judecată pentru a revendica terenul, însă acestea au fost respinse. Mai mult decât atât, Primăria Orașului B. a făcut cunoscut OCPI Maramureș, că Ș. I. și T. V. au fost propuși spre validare cu teren în locul numit Valea Ilei–Custuri și nu în locul numit „Hait – P.”.
S-a mai arătat că deși recurentul nu are nicio legătură cu terenul din locul „Hait – P.” s-a considerat că punerea în posesie s-a făcut pentru terenul identificat cu CF 1479 nr. topo. 4848/b/6/25/15/9 situat în locul numit P. Priseci, teren ce este proprietate extratabulară a lui T. I..
Recurentul a mai arătat că terenul care face obiectul Ordinului Prefectului a fost emis în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 955/1993 care nu are nici un fel de documentație, această documentație fiind întocmită ulterior, la aproximativ 3 ani după emiterea Ordinului Prefectului și la aproximativ 2 ani de la momentul punerii în posesie.
În subsidiar, s-a arătat că pârâta Ș. I. a încercat și a reușit să inducă în eroare instanța, depunând la dosar acte considerate de recurent false.
În privința autorității de lucru judecat s-a mai arătat că instanțele nu au putut analiza și nu s-au putut apleca asupra acestor aspecte datorită lipsei de pregătire juridică a recurentului și a apărărilor acestuia, apărări formulate în dosarul anterior soluționat.
Deși este foarte clar că terenul cu privire la care a fost pusă în posesie Ș. I. prin procesul verbal din 28.06.1994 face parte din CF 3793 cu nr. topo. 4893 aceasta încearcă să ocupe terenul proprietatea reclamantului teren cuprins în CF 1479 topo. 4848/b/25/15/9 deși între cele 2 terenuri există o distanță de 6 km.
În drept recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ..
Intimata Ș. I. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii formulate de recurent și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
C. locală de aplicare a legilor fondului funciar B. a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului declarat. În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că Ordinul Prefectului a fost emis în anul 1993, anterior datei la care a fost dezbătută succesiunea soluționată prin sentința civilă nr. 1010/26.04.2005. Propunerea comisiei s-a realizat în baza denumirii toponimice a terenului, iar nu în baza datelor de CF.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii formulate de T. D., cerere formulată în contradictoriu cu Ș. I. și C. L. de Fond Funciar B. și C. Județeană, l-a constituit solicitarea de a se constata nulitatea absolută parțială a Ordinului Prefectului nr. 7620/08.09.1993 emis de C. Județeană și constatarea nulității absolute a Procesului verbal de punere în posesie pentru terenul care face obiectul Ordinului Prefectului.
Temeiul de fapt al acțiunii l-a constituit faptul că Ș. I. a fost pusă în posesie în baza Ordinului Prefectului nr. 7620/08.09.2003, teren ce este situat într-o zonă necooperativizată și care a aparținut antecesorilor săi, reclamantul fiind proprietarul tabular al acestor suprafețe de teren. De asemenea, s-a arătat că nu erau îndeplinite condițiile art. 37 din Legea nr. 18/1991 pentru a omite un astfel de ordin, astfel că devin incidente dispozițiile art. III lit. a, pct. ii din Legea nr. 169/1997.
Instanța de fond a reținut că anterior, prin sentința civilă nr. 972/2011 au fost respinse solicitările reclamantului, inclusiv solicitarea de a se anula Ordinul Prefectului nr. 7620/1993, soluția devenind irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 96/R/2012 a Tribunalului Maramureș, astfel că există autoritate de lucru judecat.
Obiectul cererii formulate de T. D., care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei V. de Sus l-a constituit solicitarea de anulare a Ordinului Prefectului nr. 7680/03.09.1993. Motivele invocate în respectivul dosar sunt faptul că terenul în litigiu are 2 categorii de folosință, iar reconstituirea dreptului de proprietate pentru pădure se putea realiza doar după apariția Legii nr. 1/2000, în zonă nu a existat CAP, iar art. 37 din Legea nr. 18/1991, făcea imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate prin Ordin al Prefectului.
În dosarul nr._ s-a formulat precizare de acțiune (la data de 14.11.2008 f. 41 din dosar) solicitându-se și anularea procesului-verbal de punere în posesie din data de 28.06.1994 deoarece identificarea terenului pe care s-a realizat punerea în posesie nu este corectă. De asemenea, s-a rectificat numărul Ordinului Prefectului a cărui nulitate se solicită, acesta fiind 7620/1993.
La fila 83 din dosarul_, dosar atașat prezentului dosar, s-a depus răspuns la întâmpinare în cuprinsul căruia s-a arătat că interesul în promovarea acțiunii derivă din faptul că reclamantul și-a înscris dreptul de proprietate în CF ca urmare a partajului voluntar din dosarul nr. 1357/2005 al Judecătoriei V. de Sus.
Motivele invocate de părți în ambele dosare sunt aceleași și acestea au fost analizate de instanța de judecată anterior. În dosarul nr._ * instanța a admis excepția lipsei de interes, reținând că reclamantul nu justifică un interes legitim în solicitarea pe care a formulat-o, iar soluția a fost menținută de instanța de recurs. Aspectele reținute în hotărârile nr. 972 pronunțată la data de 5 aprilie 2012 a Judecătoriei V. de Sus și în Decizia Civilă nr. 96/R din 08.02.2012 a Tribunalului subzistă și în prezenta cauză în privința solicitării de a anula Ordinului Prefectului, de a se constata nulitatea aceluiași Ordin al Prefectului, respectiv de a se dispune anularea procesului-verbal de punere în posesie.
În dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus s-a admis cererea formulată de reclamanta Ș. I. având ca și obiect anularea încheierii de întabulare și repunere a părților în situația anterioară. În considerentele Sentinței civile nr. 2081/29 septembrie 2006 s-a reținut că reclamantei nu îi este opozabilă Sentința de partaj, iar din cuprinsul raportului de expertiză topografică rezultă că cele două terenuri se suprapun, astfel că s-a rectificat în parte Încheierea nr. 2272/2005 de Carte funciară, prin care reclamantul din prezentul dosar (T. D.) și-a înscris dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha și 8826 mp în CF 1007/N nr. top. 4848/b/6/25/15/9 pentru suprafața de 3 ha și 100 mp pentru care seva stabili situația de CF anterioară. Apelul declarat a fost respins prin Decizia Civilă nr. 41/A din 01.03.2007 a Tribunalului Maramureș, hotărârea devenind irevocabilă.
Mai mult decât atât în dosarul nr. 3851/1994 s-a pronunțat Sentința civilă nr. 100 din 16.01.1995 potrivit căreia T. I., T. D. și T. M. au fost obligați să predea folosința terenului situat în . „Buza Dealului”. În recursul formulat, T. I. a arătat că terenul a aparținut antecesorilor. În Decizia nr. 418/A din 19 mai 1995 (dosar 970/95) Tribunalul Maramureș a reținut că apelanții nu au făcut dovada calității de proprietari pentru suprafața de 3,01 hectare, iar Ș. I. a depus la dosar Ordinul Prefectului nr. 7620/1993.
Din acest punct de vedere s-a considerat că Sentința în cuprinsul căreia a fost admisă acțiunea în revendicare este corectă. Recursul declarat a fost anulat prin Decizia Civilă nr. 1170/1996 din 18 iulie 1996 de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2710/1995.
Din cuprinsul acestor hotărâri judecătorești, se apreciază că instanțele de judecată au reținut că Ș. I. deține titlu de proprietate pentru suprafața de 3,01 hectare de teren, i s-a admis acțiunea în revendicare, iar Sentința privind partajul realizat în 2005 nu este opozabil pârâtei.
Reținând aceste aspecte se consideră că în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea având ca și obiect anularea Ordinului Prefectului, a procesului-verbal de punere în posesie și de constatare a faptului că reclamantul este proprietar al terenului.
Recurentul a mai arătat că în dosarele anterioare nu a fost corect reprezentat și apărat de avocații aleși. Această susținere nu poate duce la admiterea recursului astfel cum a fost formulat. În măsura în care recurentul ar fi constatat că nu a fost apărat corespunzător în dosarele anterioare avea posibilitatea de a înlocui apărătorii. Lipsa de apărare invocată de recurent nu dă dreptul reclamantului-recurent la introducerea unei noi cereri de chemare în judecată.
În privința solicitării intimatei de a se acorda cheltuieli de judecată în prezenta cauză, instanța reține că la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada efectuării unor astfel de cheltuieli de judecată. Chiar dacă, potrivit art. 274 C.proc.civ., intimata ar putea beneficia de astfel de cheltuieli de judecată, în măsura în care nu s-a făcut dovada efectuării acestora, instanța va respinge solicitarea având acest obiect.
Având în vedere reținerile anterioare, instanța, în temeiul art. 312 raportat la prevederile art.304 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de T. D..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de T. D. domiciliat în B. ., jud. Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 808 pronunțate de Judecătoria V. de Sus, la data de 3 aprilie 2013 în dosarul nr._ .
Respinge cererea formulată de intimata Ș. I. având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2014.
Președinte Judecători Grefier
P. M. B., P. G. G., Ț. D. O. V.
Red./dact. M.B.P./22.03.2014
T.Red./23.03.2014
Verificat/M.B.P./06.06.2014
2 ex.
Judecător la fond: G. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 141/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul... → |
|---|
