Fond funciar. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul MARAMUREŞ

Reclamantul a învederat introducerea unei alte acțiuni provocatorii, obiect al Dosarului nr._, finalizat cu Decizia civilă nr. 706/R/2012, în care însă nu s-a analizat legalitatea actelor de proprietate vizibil ilegale ale Comunei C., acțiunea sa fiind calificată ca una în realizare (reconstituire, revendicare).

Prima instanță a consemnat că la primul termen de judecată reclamantul a arătat că stăruie în calificarea cererii sale ca fiind o acțiune provocatorie și, după ce i s-au explicat caracterele acestui tip de acțiune, recomandându-i-se să își angajeze avocat, a arătat că este în măsură să își susțină cererile.

Întrebat fiind dacă prin cererile de verificare a legalității actelor de proprietate ale Comunei C. și de constatare a ilegalității acestora se înțelege a se solicita anularea Ordinelor Prefectului nr. 1384/2008 și nr. 1262/2009, reclamantul a arătat că solicită anularea lor întrucât sunt nelegale, Asociația având titlu de proprietate pentru aceleași terenuri la care se referă cele două ordine, și anume Procesul-verbal din 1932.

Raportat la aceste precizări prima instanță a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, excepția autorității de lucru judecat, în ce privește cererea în anulare, raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr._, finalizat cu Decizia civilă nr. 706/R/2012, în Dosarul nr._ la care este atașat Dosarul nr._, toate ale Judecătoriei Baia M. și excepția lipsei interesului acelorași cereri, explicându-se reclamantului semnificația fiecărei excepții și recomandându-i-se din nou să își angajeze avocat.

Reclamantul a arătat că acțiunea sa provocatorie este admisibilă, întrucât în dosarele anterioare nu s-a mai judecat o astfel de acțiune, astfel că nu este nici autoritate de lucru judecat, interesul acțiunii fiind justificat cu actul de proprietate al Asociației, Procesul-verbal din 1932, depus la dosar.

Examinând acțiunea reclamantului, față de probele administrate și raportat la dreptul aplicabil, prima instanță a reținut că Asociația „. înregistrată în Registrul special al asociațiilor și fundațiilor al Judecătoriei Baia M. în baza încheierii nr. 4604/20.08.2008 pronunțată în dosarul nr._, cererea de înființare fiind depusă de comitetul ad-hoc al Asociației, conform art. 26-28 din Legea nr. 1/2000. Dl. Cozmuță G., semnatarul cererii de chemare în judecată, este președintele asociație, prima instanță reținând că a acționat în calitate de reprezentant al composesoratului.

A mai constatat prima instanță că acțiunea reclamantului vizează protecția pretinsului drept de proprietate al acestuia dovedit cu Procesul-verbal întocmit la data de 26.02.1932 (f. 9-11), prin care se constată expropriată definitiv o suprafață de teren (2424 iug 840 st) și se declară împroprietăriți de fapt, potrivit competinței fiecăruia, locuitorii îndreptățiți la împroprietărire din . și M..

Acțiunea provocatorie este o specie a acțiunii în constatare, criteriul după care acțiunile în justiție se clasifică în acțiuni în constatare și acțiuni în realizare a unui drept, fiind dat de scopul acțiunii, iar în cadrul acțiunii în constatare scopul este acela de a se constata existența dreptului reclamantului sau inexistența unui drept al pârâtului.

Or, reclamantul a solicitat să se verifice legalitatea actelor de proprietate ale pârâtei . nr. 1384/2008 și nr. 1262/2009) și să se compare aceste acte cu cel care, în aprecierea sa, dovedește dreptul său de proprietate asupra terenurilor înscrise în CF nr. 2928 C. - pentru suprafața de 16,11 ha, „fostă în CF nr. 218 C. topo. 1043-1052”.

A constatat prima instanță că potrivit precizării verbale făcute în ședința publică din 25.09.2013 și consemnată în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării, reclamantul și-a transformat cererea de constatare a ilegalității actelor de proprietate ale Comunei C. pentru imobilul pășune comunală mai sus identificat determinată de neparcurgerea procedurii administrativ-juridicționale prevăzută de lege, din cerere în constatare într-o cerere în realizare, solicitându-se anularea celor două ordine.

Prima instanță a conchis că a fost investită a soluționa acțiunea în constatare-provocatorie, acțiunea în anularea celor două ordine ale prefectului și acțiunile subsidiare - rectificarea de carte funciară și intabulare.

În privința acțiunii provocatorii s-a reținut că aceasta este o specie a acțiunii în constatare și are un caracter subsidiar față de acțiunea în realizare, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art. 35 teza a II-a C.pr.civ.. Cum reclamantul, având titlu de proprietate (Procesul-verbal de împroprietărire, întocmit la data de 26.02.1932), are deschisă calea acțiunii în revendicare în care pot fi comparate titlurile părților, prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea provocatorie față de dispozițiile art. 35 teza a II-a C.pr.civ.

În acest context prima instanță a reținut că reclamantul a mai exercitat a acțiune provocatorie în dosarul nr._, solicitând pârâtei . primarul Zete V., să își dovedească în fața instanței dreptul de proprietate și modul de dobândire a acestuia cu privire la imobilele în natură: pășune comunală în suprafață de 27 ha CF 218 C., topo. 1045-1052 și respectiv pădure comunală suprafață de 57 ha notată în CF 218 C. topo. 1941, obiectul acțiunii fiind parțial identic cu obiectul prezentei acțiuni . Prin precizarea de acțiune depusă la data de 10.06.2011 s-a solicitat în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de Fond Funciar C., Consiliul Local C., Comisia Județeană de Fond Funciar Maramureș, Instituția Prefectului Maramureș constatarea ilegalității și a nulității absolute a actelor de proprietate și a Hotărârilor Comisiei Județene (HCJ) în baza cărora acestea s-au întocmit prin care . însușit ilegal pășunea și pădurea comunală a Asociației pe care o reprezintă, respectiv, Ordinul Prefectului (OP) nr. 6525/1993, solicitat și validat prin HCJ nr._ pe 41 ha, teren al sătenilor din B., așa cum rezultă din Nota OCOTA anexată, OP nr. 1384/2008 dat pe 10,6 ha pășune comunală a Asociației, CF 218 C., nr. topo. 1052 și OP 1262/2009, dat pe 16,1 ha pășune, topo. 1043-1050, ultimele două fără vreo HCJ și anularea parțială a titlului de proprietate nr. 523/2009 și a HCJ în baza căruia acesta a fost eliberat pentru suprafața de 57 ha pădure, nr. top 1941; radierea din CF a înscrierii acestor terenuri în favoarea Comunei C. și înscrierea acestor terenuri în favoarea Asociației.

În motivarea respectivelor solicitări s-a arătat, printre altele, și că nu s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate deoarece reconstituirea dreptului de proprietate pentru formele asociative s-a legiferat ulterior în baza Legii nr. 1/2000, art. 26, dar aceasta nu îndreptățea . procure acte de proprietate ilegale pentru aceste terenuri. Constituția României, art. 44, garantează dreptul de proprietate, oricând petentul îl poate dovedi prin actele de proprietate. Ordinul Prefectului nr. 6525/1993, 1384/2008, 1264/2009 și Titlul de proprietate nr. 521/2002, pentru pădure, care au fost solicitate și emise ilegal, sunt lovite de nulitate absolută (f. 7 din sentință - paragraf 4).

La termenul din 04.05.2012 acordat în dosarul nr._, s-a renunțat la judecarea cererii în anularea Ordinului Prefectului nr. 6525/28.07.1993, solicitându-se numai anularea Ordinelor Prefectului nr. 1262/2009 și nr. 1384/2008.

Prin Sentința nr. 4777/2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Baia M. a respins acțiunea reclamantului, formulată în calitatea de președinte al Asociației de P. . aceasta nu opune pârâtelor un drept cert de proprietate, astfel că, prin raportare la dispozițiile art. III din Legea nr. 18/1991 modificată, nu are nici interes în cauză pentru cererea de anulare a ordinelor prefectului evocate.

Raportat la această sentință irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr. 706/R/2012 a Tribunalului Maramureș, prima instanță a invocat excepția autorității de lucru judecat, observând că a doua cerere în anulare are ca obiect anularea a două dintre ordinele prefectului ce au fost analizate într-o cerere anterioară, în contradictoriu cu pârâta din prezenta pricină, alături de pârâtele comisii de fond funciar, cauzele celor două cereri fiind identice.

Prima instanță a apreciat că decizia civilă nr. 1125/A/1999 nu recunoaște dreptul de proprietate al C., astfel cum afirmă reclamantul și că acțiunea ce a constituit obiectul dosarului nr._, finalizat cu Decizia civilă nr. 706/R/2012 a fost calificată ca una în realizare (reconstituire, revendicare), însă nu s-a analizat legalitatea actelor de proprietate vizibil ilegale ale Comunei C..

Prin urmare, instanța de fond a admis excepția de lucru judecat, reținând că aceasta operează din plin asupra cererii de anulare a Ordinului Prefectului nr. 1262/2009 și a Ordinului Prefectului nr. 1384/2008, fiind întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, așa cum s-a demonstrat în cele ce precedă.

Fiind admisă și această excepție, prima instanță a apreciat de prisos a mai analiza excepția lipsei de interes invocată din oficiu în ce privește cererea în constatare și cererea în anulare.

Cererile în rectificare de carte funciară și de intabulare au fost respinse față de respingerea cererilor principale, dat fiind raportul de accesorialitate în care se află cu acestea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel președintele Asociației de P. . intimata . împroprietarită la Reforma Agrara din 1921 cu 278 ha pădure comunală si in baza Legii nr. 18/1991 art. 33 a obținut Ordinul Prefectului (OP) nr. 6525/1993 identificat pe top 220 - 303, 41ha pasune comunala, iar Asociația de Proprietari . împroprietărită cu 27ha pasune comunala identificata in CF 218 Cicarlau top 1043-1052, conform Procesului Verbal din 1932, act a cărui valabilitate a fost recunoscuta cu autoritate de lucru judecat de Decizia Civila nr. 1125/1999.

Întrucât . proprietară pe terenul Asociației în baza OP 6525/1993, a promovat mai multe acțiuni in dosarele 6235/2006, 700/2007, 9916/2008, prin care a solicitat atat reconstituirea in baza legislației fondului funciar, cat si revendicarea celor 27 ha de pasune comunala de la . considera abuziv proprietara in baza OP 6525/1993 dat pe alt teren), instanțele de judecata respingând abuziv aceste cauze, neinsusindu-si deliberat obiectul lor, considerând greșit că se revendică terenul din OP 6525/1993, top 220-303 și reținând că reclamanta nu face dovada proprietății.

Ascunzând faptul ca terenul din O. 6525/1993 a fost identificat înainte de emitere, conform art. 10 din Legea nr. 18/1991, pe top 220-303 conform actelor depuse si mințind că solicita identificarea lui, Primarul Zete V., prin relații politice obține OP 1384/2008, identificat de această dată pe pășunea comunală a Asociației, CF 218 top 1043-1052, pe care îl si intabulează împreuna cu OP 6525/1993 (prin încălcarea prevederilor Legii nr. 7/1996 art. 50 alin.(l) lit. c). Toate demersurile ulterioare, atât civile, cât și penale s-au lovit ca de un zid de reprezentanții justiției .

Apelantul a susținut că instanțele care s-au pronunțat in dosarele_ prin D.C. 2444/R/2010 (Curtea de Apel Cluj), nr._ prin D.C. 706/R/2012, cât si în sentința atacată, au respins acțiunile întrucât „reclamantul nu face dovada proprietății" asupra terenului din OP 6525/1993, în condițiile în care el a insistat si a arătat că terenul in litigiu nu este cel din OP 6525/1993, ci este terenul cu care a fost împroprietărită Asociația la Reforma Agrară conform Procesului Verbal din 1932.

Mai mult, prima instanță i-a recomandat promovarea unei acțiuni in realizarea dreptului, deși el a arătat că a susținut mai multe acțiuni de acest fel.

Si P. de pe lângă Judecătoria Baia M. și cel de pe lângă Curtea de Apel Cluj, au considerat că întocmirea de acte false prin care Primarul Zete V. si-a deposedat proprii concetățeni nu constituie infracțiune, respingând plângerile penale înaintate.

În probațiune apelantul a depus OP 1384/2008, extras de Carte Funciară și sentința penală nr.339/2013.

Intimata . primar, a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului cu consecința menținerii în totalitate ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 9734/2013 a Judecătoriei Baia M..

Apelul este nefondat.

Capetele de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de președintele „Asociației de P. . și în interesul acesteia au fost respinse ca și consecință a admiterii excepțiilor inadmisibilității și, respectiv, a autorității de lucru judecat.

Prin apelul formulat apelantul reclamant nu a criticat punctual modul de soluționare de către prima instanță a acestor excepții peremptorii care au împiedicat judecata pe fond, ci a formulat apărări care vizau tocmai fondul pretențiilor sale.

Tribunalul reține că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.

Reclamantul apelant a solicitat instanței verificarea legalității și compararea actelor de proprietate ale Comunei C., Ordinul Prefectului nr.1384/2008 înscris în CF 2928 C., nr. topo. 4609 pentru suprafața de 10,57 ha și Ordinul Prefectului nr. 1262/2009 înscris în CF_ nr. topo. 4285 C. pentru suprafața de 16,11 ha, foste în CF 218 C., nr. topo. 1043-1052, față de actele de proprietate ale C. „Asociația de Proprietari . pășune comunală.

Or, așa cum corect a reținut prima instanță, compararea titlurilor de proprietate pe care le exhibă cele două părți, respectiv Procesul Verbal din 1932 de către reclamanta „Asociația de Proprietari . Prefectului nr.1384/2008 și nr. 1262/2009- de către pârâta . realiza, din perspectiva reclamantei care nu are posesia bunului imobil litigios, doar în cadrul unui proces de revendicare, căci evident, folosul practic al demersului juridic al apelantei este de a obține exercitarea dreptului de proprietate în plenitudinea atributelor lui: posesie, folosință și dispoziție.

Dispozițiile art. 35 din codul de procedură civilă sunt clare: „cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”, consacrând caracterul subsidiar al cererii în constatare față de cererea în realizare.

În considerentele sentinței atacate prima instanță a argumentat pe larg și judicios soluția dată capătului de cerere privind verificarea și compararea actelor de proprietate ale celor două părți, definind acțiunea provocatorie, explicând finalitatea unei asemenea acțiuni și raportând situația de fapt și de drept expusă și pretinsă de reclamantă acestei categorii de acțiuni în constatare.

În ce privește admiterea excepției autorității de lucru judecat invocată și admisă de prima instanță cu privirea la capetele de cerere având ca obiect anularea Ordinului Prefectului Județului Maramureș nr. 1384/2008 și a Ordinului Prefectului Județului Maramureș nr. 1262/2009 față de sentința civilă irevocabilă nr. 4777/2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, Tribunalul constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Astfel, așa cum –a reținut și de către prima instanță, în precizarea de acțiune formulată la data de 10 iunie 2011 în dosarul nr._, reclamantul C. G., în calitate de Președinte al Asociației de P. ., în contradictoriu cu pârâții . primarul Zete V., Comisia Locală de Fond Funciar C., Consiliul Local C., Comisia Județeană de Fond Funciar Maramureș, Instituția Prefectului Maramureș, constatarea ilegalității și a nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 6525/1993, a Ordinului Prefectului nr. 1384/2008 și a Ordinului Prefectului nr. 1262/2009 și anularea parțială a titlului de proprietate nr. 523/2009 și a HCJ în baza căruia acesta a fost eliberat pentru suprafața de 57 ha pădure, nr. top 1941, radierea din CF a înscrierii acestor terenuri în favoarea Comunei C. și înscrierea lor în favoarea Asociației. În motivarea precizării s-a arătat că actele de reconstituire atacate s-au emis în baza cererii primarului comunei C. Zete V. în afara termenelor legale și nu în baza unei Hotărâri a Comisiei Județene Maramureș, așa cum prevede legea nr. 18/1991, art. 8-12 alin. „b”, s-au emis prin interpretarea abuzivă a Legii nr. 18 art. 33 și 44 în baza căreia se reconstituie dreptul de proprietate al unităților administrativ teritoriale asupra terenurilor pe care acestea le-au deținut în proprietate, deși . în 1950 prin Legea nr. 5, nu poate face dovada că a deținut vreodată în proprietate pădurea și pășunea comunală în litigiu, întrucât a aparținut Asociației, încă din anul 1932, conform actelor anexate. Comunele existente înainte sau înființate la reforma agrară reprezintă forme asociative de proprietate ( și nu unități administrativ teritoriale așa cum susține . reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 1/2000, art. 26, proprietățile acestora de păduri și pășuni comunale fiind trecute în Anexa nr. 39 din Regulament ( H.G. nr. 890/2005), unitățile administrativ teritoriale ale vremii fiind . recensământului general al României anexat, . la reforma agrară pentru că nu exista.

Sentința civilă nr. 4777/2012 cuprinde soluția dată tuturor capetelor de cerere, inclusiv a celor din precizarea de acțiune din 10 iunie 2011, tripla identitate de obiect, părți și cauză dintre prezentul proces și cel desfășurat în dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. fiind corect reținută.

Nu poate fi primită susținerea apelantului conform căreia instanța de fond a considerat greșit că se revendică terenul din Ordinului Prefectului 6525/1993, judecătoria făcând referire la acest ordin atunci când a examinat petitele reclamantului din dosarul nr._ .

De asemenea, reținând caracterul accesoriu al capetelor de cerere având ca obiect radierea înscrierii în CF a actelor de proprietate ilegale a Comunei C. și înscrierea dreptului de proprietate în CF a C. pentru imobilul „pășunea comunală a Asociației de P. . cererea provocatorie și, respectiv, față de cererea de anulare a actelor administrative de reconstituire a dreptului de proprietate al Comunei C., corect s-a pronunțat prima instanță în sensul respingerii lor ca și consecință a respingerii capetelor principale de cerere.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va păstra sentința civilă nr. 9734 din 02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. și va respinge apelul formulat de apelanta „Asociația de Proprietari . acesteia C. G..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta Asociația de Proprietari . în localitatea B. nr. 42A . președintele C. G., împotriva sentinței civile nr. 9734 din 02.10.2013 a Judecătoriei Baia M..

Definitivă.

Pronunțată la data de 07.03.2014 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

S. T. A. A. G. B. R. M.

Red./Tehnred.G.B./18.06.2014/

4ex.

Red./Judecător la fond:E. M. S.