Succesiune. Decizia nr. 93/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 93/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/A
Ședința publică din data de 5 martie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
Judecător: Ț. D.
Grefier:O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra apelului civil declarat de către reclamantele P. A., domiciliată în Municipiul Sighetu Marmației, ., județul Maramureș și M. I., domiciliată în satul Tisa, nr.74, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1107 din 16 mai 2012 și a Încheierii de ședință pronunțate la data de 16 noiembrie 2011 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 05.02.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din 12.02.2014, 19.02.2014, 26.02.2014, iar apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
Tribunalul,
Deliberând asupra apelului civil declarat de apelantele P. A. și M. I., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1104 pronunțată la data de 16 mai 2012 de Judecătoria Sighetu Marmației a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele P. A. și M. I., în contradictoriu cu pârâții V. L., V. L. L. și V. I..
De asemenea, s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta V. L..
În consecință, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncții M. V., decedat la 27.01.2005 și M. I., decedată la 16.06.2006, este formată din bunurile imobile: teren situat în satul Tisa, la locul numit „Mohelca” în suprafață de 2800 mp., teren situat în satul Tisa la locul numit „Halaștău” în suprafața de 5000 mp., teren situat în satul Tisa, la locul numit „Tog” în suprafață de 5100 mp., teren la locul numit „Doboieș”, cu suprafața de 4200 mp..
Instanța de fond a reținut că imobilul situat în satul Tisa nr.74, format din casă de locuit cu teren aferent în suprafață de 1500 mp, nu este inclus în masa succesorală a defuncților, fiind considerat bun comun al pârâtelor V. L. și V. L. L..
S-a constatat vocația succesorală, după defuncți, a reclamantelor și a pârâtei V. L., în calitate de descendenți, gradul I, în cote egale de 1/3 parte din terenurile susmenționate.
A fost admisă în parte cererea reclamantelor având ca obiect pasivul succesoral privind cheltuielile de întreținere pentru defuncta M. I., în sumă de 1140 euro convertită în lei, cu obligarea pârâtei V. L., la plata cotei părți de 1/3 din pasiv, respectiv suma de 380 euro convertită în lei la data efectuării plății.
Cererea reclamantelor având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de lungă durată, asupra imobilului situat în satul Tisa nr. 74, format din casă de locuit cu teren aferent în suprafață de 3374 mp, din c.f. nr._ cu nr. cad. 2124 și cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare imobiliar autentificat cu nr. 4558/30.11.2009, respectiv constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.151/30.11.2009 și restabilirea situației anterioare de carte funciară au fost respinse.
De asemenea, a fost respinsă cererea privind rectificarea succesivă a cărții funciare_ nr. cad. 2124, fost CF 435, nr. top. 59/6.
Instanța a respins cererea reclamantelor privind radierea dreptului de proprietate în cota de 1/2 parte înscris pe pârâtele V. L. L. și V. I., a imobilului din contractul autentificat nr. 4558/30.11.2009 și a cotei de 1/2 parte înscris pe numele pârâtei V. L. L. și pârâtei V. L., prin certificatul de moștenitor nr.151/30.11.2009, cererea privind redeschiderea de CF 435 cu nr. top. 59/6 cu consecința rectificării și radierii dreptului de proprietate al pârâtei V. L. și lui V. M., cu privire la imobilul situat în satul Tisa nr. 74, dobândit cu titlu de uzucapiune, cererea privind înscrierea succesivă în cartea funciară a dreptului de proprietate a defuncților M. V. și M. I., ca dobândit cu titlu de uzucapiune și cererea privind stabilirea unui drept de creanță de 800 euro, reprezentând contravaloarea mobilierului.
S-a constatat că atât reclamantele cât și pârâții au renunțat la judecată, cu privire la cererea de partaj judiciar, pentru bunurile ce compun masa succesorală.
Cheltuielile de judecată solicitate de părți au fost compensate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a reținut faptul că probele administrate în cauză, înscrisuri, proba testimonială, recunoașterea parțială a pârâtei, raportate la raportul de expertiză efectuat, au evidențiat faptul că masa succesorală a celor doi defuncți M. V. decedat la data de 27.01.2005 și M. I., decedată la data de 16.06.2006, este formată din imobilele în natură teren la locul numit” Mohelca cu suprafața de 2800 mp, teren la locul numit „Halaștău” cu suprafața de 5000 mp, teren la locul numit” Tog” cu suprafața de 5100 mp și teren la locul numit” Doboieș” cu suprafața de 5100 mp.
Imobilul situat în satul Tisa la nr. 74, compus din teren cu suprafața de 1500 mp, s-a constatat că nu este cuprins în masa succesorală a defuncților, deoarece a ieșit din patrimoniul defuncților anterior decesului acestora. Prin sentința civilă nr. 1307/17.05.2006 a Judecătoriei Sighetu Marmației, dosar nr. 996/2006, s-a stabilit că V. M., decedat și pârâta V. L., au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor pentru imobilul situat în satul Tisa nr. 74, format din suprafața de 3374 mp, împreună cu casa și anexele gospodărești.
Referitor la suprafața de 3374 mp. a terenului instanța prin încheierea de admitere în principiu a avut în vedere la pronunțarea încheierii de admitere în principiu, doar suprafața solicitată prin acțiunea introductivă de către reclamante, de 1400 mp ( pct.I.1) cu privire la stabilirea masei succesorale a defunctului M. V..
Argumentele invocate de reclamante pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune de lungă durată de peste 30 de ani, în favoarea defuncților, precum aspectul că termenul de prescripție achizitivă, s-a împlinit, nu au fost avute în vedere de instanță. Articolul 1837 Cod civil, prevede că prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar potrivit art. 1846 din codul civil, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Textele art. 1838 și 1839, prevăd modalitatea expresă sau tacită de renunțare la prescripție.
Aceste prevederi trebuie coroborate cu cele ale textului art. 1843 din vechiul cod civil, care se referă la creditorii posesiei autorului lor și care pot să opună prescripția câștigată de debitorul lor, pentru a dobândi de către acești creditori în numele lor, a dreptului de proprietate cu privire la un imobil.
Pârâta și soțul ei decedat, în acțiunea promovată având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, au invocat acest aspect, ce rezultă din probele de la dosar, respectiv că defuncții le-au predat posesia și au fost de acord ca din patrimoniul lor să iasă acest imobil, iar posesia anterior câștigată a fost opozabilă pentru ca pârâta și soțul decedat să poată dobândi proprietatea imobilului de la nr. 74 (teren cu construcții), în calitate de creditori ai posesiunii defuncților M. V. și M. I..
Solicitarea reclamantelor considerată ca fiind formulată pe cale oblică de a se constata că cei doi defuncți sunt beneficiarii dobândirii proprietății acestui imobil pe baza invocării aceluiași mod de dobândire, uzucapiune de lungă durată, nu a fost admisă deoarece s-a apreciat că nu mai sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de textele art. 1846, 1847 și 1854, pentru posesia defuncților, posesia fiind transmisă pârâtei și soțului decedat.
Modul de dobândire a proprietății de către pârâtă și soțul ei decedat, respectiv uzucapiune este opozabil oricăror persoane și cu atât mai mult reclamantelor, fapt prevăzut și de art. 645 din vechiul cod civil.
Reținând aceste aspecte a fost respinsă cererea de completare a acțiunii, prin care s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 3374 mp, teren, casă de locuit și anexe situate în satul Tisa nr.74.
S-a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare imobiliar nr. 4558/30.11.2009, prin care pârâta a dispus de cota de 1/2 parte din nuda proprietate privind imobilul situat în satul Tisa la nr. 74, în favoarea pârâților V. L. L. și V. I., ca fiind fondat pe o cauză ilicită, dar, s-a apreciat că nu s-a dovedit că a existat o cauză falsă sau nelicită așa cum prevede art. 966 din vechil cod civil. Acest text prevede că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect. Modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de către pârâtă și a soțului decedat prin hotărâre judecătorească, nu a fost considerat ca fiind un mod fraudulos de înscriere a proprietății unui imobil și în consecință s-a arătat că nu poate constitui o cauză falsă sau ilicită, așa cum susțin reclamantele.
S-a mai reținut că reclamantele au arătat că s-a declarat în mod fals la notarul public de către pârâtă, aspectele privind proprietatea construcțiilor, raportat la adeverința nr. 9/13.01.2009.
În privința modalității de dobândire a dreptului de proprietate, s-a arătat că nu mai poate fi pusă în discuție ulterior constatării proprietății imobilului prin sentința civilă nr. 1307/17.05.2006, astfel că nu se pot face referiri la o adeverință ce atestă un fapt juridic, pentru a se conchide că ar exista o cauză nelicită în sensul prevăzute de textul art. 966 din vechiul cod civil. În acest caz nu poate fi reținută nulitatea absolută a certificatului de moștenitor. Legea nr.36/1995 prevede care sunt aspectele de nulitate absolută care pot fi invocate și întrunite cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor, astfel că există aspecte legate de încheierea actului notarial, ce pot atrage nulitatea acestuia, în condițiile legii.
În privința cererilor accesorii solicitărilor constatării nulității actelor menționate instanța a avut în vedere soluția pronunțată asupra capetelor de cerere principale.
Cererea privind constatarea dreptului de creanță de 800 euro, reprezentând contravaloarea mobilierului, s-a constatat că nu a fost dovedită cu nici o probă din care să rezulte fapta delictuală a pârâtei.
În privința cheltuielilor de întreținere a defunctei M. I., instanța a considerat că din probele de la dosar, rezultă că reclamanta M. I. a predat cu destinație de întreținere, suma de 1140 euro, astfel că pârâta a fost obligată să suporte contravaloarea aferentă cotei de 1/3 din moștenire, respectiv suma de 380 euro convertită în lei la data efectuării plății.
Pentru administrarea probelor au fost necesare operațiuni de formare a loturilor, prin măsurarea și evaluarea terenurilor, astfel că instanța a procedat potrivit dispozițiilor art. 673 indice 6 din C.proc.civ., prin stabilirea elementelor necesare identificării imobilelor, astfel că a emis o încheiere de admitere în principiu.
După ce a fost stabilită componența imobilelor din masa succesorală, interesul reclamantelor și ulterior al pârâtei în formarea în expertizarea și formarea loturilor s-a diminuat astfel că din motive ce țin de atacarea încheierii de admitere în principiu, acestea au renunțat la judecată cu privire la cererea propriu-zisă de partajare a imobilelor, față de care instanța în temeiul art. 246, alin. 1 și 2 din C.proc.civ., a luat act.
Cheltuielile de judecată efectuate de părți în prezenta cauză au fost compensate.
Împotriva acestei sentințe, la data de 24 august 2012 s-a declarat de către P. A. și M. I. recurs, în susținerea acestuia fiind invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
La data de 28 noiembrie 2012, la dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs, arătându-se că se invocă nelegalitatea hotărârii atacate deoarece instanța a aplicat în mod greșit legea în privința respingerii capătului de cerere care a vizat constatarea masei succesorale a defuncților.
S-a susținut că ambii defuncți au exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar asupra imobilului pe întreaga durată a vieții, posesie pe care au exercitat-o în nume propriu și nu au transmis-o în nici un fel soților V..
Defunctul M. V. a decedat la data de 27 ianuarie 2005, iar la data de 21.0._ P. A. a acceptat moștenirea după acest defunct. Acțiunea în uzucapiune a fost introdusă doar în data de 16 martie 2006 fără știrea defunctei M. I. decedată la data de 16 iunie 2006, la data sesizării instanței acesta fiind în viață și folosind imobilul.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 28 din legea 7/1996. De asemenea instanța a omis să facă referire la prevederile contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între M. I. și V. L. la data de 24 iunie 2005, contract în care s-a prevăzut că V. L. va fi ajutată în continuare de sora sa M. I. în activitatea de îngrijire a vânzătoarei cu suma de 100 euro lunar. Actul perfectat în formă autentică atât cu V. L. cât și cu M. I., astfel că intenția părților a fost aceea de a se transmite dreptul de proprietate extratabular în patrimoniul pârâtei V. L. și a reclamantei M. I., iar nu doar a pârâtei M. I..
Sub un alt aspect s-a arătat că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept capetele de cerere având ca și obiect rectificarea de carte funciară. S-a apreciat că existența unei cauze false și ilicite a înscrierii în CF a dreptului părților impune rectificarea înscrisurilor de carte funciară raportat la prevederile art. 35, 36, 38 și urm. din legea 7/1996.
La termenul din data de 15 mai 2013, instanța a constatat având în vedere și precizările formulate de părțile din prezenta cauză că obiectul acțiunii deduse judecății are o valoare mai mare de 100.000 lei, astfel că a fost recalificată calea de atac formulată în cauză, acesta fiind apel, iar nu recurs cum s-a indicat, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 99 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor aprobat prin Hotărârea CSM 387/2005.
La data de 30 octombrie 2013, la dosarul cauzei au fost depuse Note de ședință în cuprinsul cărora apelanta M. I. a arătat că a înțeles să dezvolte motivele de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate instanța reține următoarele:
Reclamantele P. A., M. I. și pârâta V. L. sunt descendentele defuncților M. V. decedat la data de 27 ianuarie 2005 și M. I. decedată la data de 16 iunie 2006.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie solicitarea părților de a se stabili masa succesorală rămasă după defuncții M. V. și M. I., constatarea calității de moștenitor a reclamantelor și a pârâtei V. L., precum și solicitarea de a se constata existența unui pasiv succesoral în valoare de 2300 euro, acesta fiind compus din cheltuielile de întreținere ale defunctei M. I..
Criticile aduse Sentinței pronunțate de Judecătorie vizează modul de soluționare a cererii de includere în masa succesorală a defuncților a cotelor corespunzătoare din terenul de construcție-grădina casei amplasat în . și a casei de locuit și anexele gospodărești și urmare a admiterii acestui capăt de cerere, admiterea capetelor subsidiar formulate, respectiv constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare imobiliar autentificat de BNP B. S. sub nr. 4558 din data de 30 noiembrie 2009, acesta având o cauză falsă, ilicită, dispunând restabilirea situației anterioare de CF, constatarea nulității absolute a Certificatului de moștenitor nr. 151 din data de 30 noiembrie 2009 și a declarației de renunțare la succesiunea defunctului V. M. a soției acestuia pârâta V. L., rectificarea succesivă a CF_ nr. cadastral 2124, fost CF 435 nr. top 59/6 în sensul radierii dreptului de proprietate înscris pe numele pârâților V. L.-L. și V. I. în baza contractului de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat de BNP B. S. nr. 4558/30.11.2009 și cotei de ½ înscrisă pe numele pârâtei V. L. L. în baza Certificatului de moștenitor nr. 151/30.11.2009, precum și pe numele pârâtei V. L. și a soțului ei decedat V. M., redeschiderea CF 435 nr. top 59/6 și rectificarea acestui CF în sensul radierii din CF a dreptului de proprietate al pârâtei și al soțului său, în prezent decedat V. M. cu titlu de uzucapiune în privința terenului în suprafața de 3374 mp, casa și anexele gospodărești din . jud. Maramureș.
De asemenea, s-a solicitat admiterea capătului de cerere având ca obiect înscrierea succesivă în CF a dreptului de proprietate al antecesorilor M. V.,M. I. cu titlu de uzucapiune și ulterior înscrierea dreptului de proprietate pe numele moștenitorilor.
Prin cererea introductivă reclamantele au indicat componența masei succesorale, în sensul că acesta cuprindea, în privința defunctului M. V. cota de 1/1 din terenul amplasat în localitatea Tisa nr. 74 cu o suprafață de 1400 mp., terenul arabil în suprafață de 5000 mp din localul Halastau și cota de ½ din casa de locuit și anexele gospodărești din localitatea Tisa nr. 74. În masa succesorală rămasă după defuncta M. I. au fost indicate terenurile în suprafață de2800 mp din locul Mohelca din satul Tisa, terenul în suprafață de 5100 mp din locul numit Tog, terenul în suprafață de 4200 mp din locul numit Dobăeș, cota de 1/4 parte din terenul de construcție grădina casei și a terenului situat în Halastau, cotă dobândită prin moștenire de la defunctul M. V. .
Ulterior prin precizarea de acțiune de la fila 31 solicitându-se constatarea că defuncții M. V. și M. I. au dobândit prin uzucapiune suprafața de teren de 3374 mp situată în . înscrisă în CF 435 top 59/6, înscris în CF nou_ cadastral 2124și dreptul de proprietate asupra casei și anexelor gospodărești prin construire, constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 4558/30.11.2009 de BNP B. S., Constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 151/30.11.2009, a declarației de renunțare la succesiune, rectificarea cărților funciare și înscrierea succesivă în CF a dreptului de proprietate dobândit de antecesorii părților, defuncții M. V. și M. I. și a reclamantelor și pârâtei V. L..
Prin sentința atacată, Judecătoria a reținut că imobilul situat în satul Tisa nr.74 format din casă de locuit cu terenul aferent de 1500 mp nu poate face parte din masa succesorală a defuncților deoarece prin Sentința civilă nr. 1307/17.05.2006 a Judecătoriei Sighetu Marmației pronunțată în dosarul nr. 996/2006 s-a stabilit că V. M. și soția V. L. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în satul Tisa nr. 74 format din suprafața de 3374 mp împreună cu casa și anexele gospodărești.
Instanța a reținut că nu poate fi admis capătul de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată de peste 30 de ani în favoarea defuncților. Instanța a motivat soluția pronunțată reținând prevederile art. 1846 C.civ., respectiv ale art. 1838, art. 1839 și art. 1843 C.civ., arătând că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile C.civ. privind dobândirea dreptului de proprietate. În precizarea de acțiune depusă la filele 31-35 reclamantele/apelante P. A. și M. I. au arătat că antecesorii lor au început să folosească terenul încă din anul 1950, iar pe terenul respectiv s-au construit de către defuncții M. V. și M. I. casa și anexele gospodărești.
Se reține că la momentul la care se susține că defuncții M. V. și M. I. au început să folosească terenul situat în Tisa nr. 74 era în vigoare Decretul Lege 115/1938, potrivit căruia uzucapiunea putea constitui mod de dobândire a dreptului de proprietate privată în condițiile art.28 din decretul-lege 115/1938. De asemenea, instanța a avut în vedere doar hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr. 996/2006, prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în natură teren și construcție, deși reclamantele au arătat că nu le este opozabilă respectiva hotărâre, iar această apărare nu a fost analizată în nici un fel.
Din acest punct de vedere se consideră că soluția dată de instanța de judecată acestui capăt de cerere s-a făcut cu necercetarea fondului, pe de o parte prin faptul că instanța nu a analizat capătul de cerere prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, analizând cererea în temeiul prevederilor C.civ., pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în privința unui teren înscris în cartea funciară, ulterior datei la care era aplicabil Decretul lege 115/1938.
Pe de altă parte se constată că atât reclamantele cât și din în cuprinsul Sentinței civile nr. 1307/17 mai 2006 s-a reținut că pe terenul folosit de antecesorii părților din prezentul dosar, defuncții M. V. și M. I. au edificat casa și anexele gospodărești în litigiu. Sentința civilă nr. 1307 pronunțată la data de 17 mai 2006 s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța având în vedere joncțiunea posesiei pârâtei V. L. și a defunctului V. M. cu defuncții M. V. și M. I.. M. I. a folosit terenul și construcția pe care a edificat-o împreună cu defunctul său soț, M. V., până la data decesului, respectiv 26 iunie 2006 (o lună după pronunțarea hotărârii).
Reclamantele au arătat pe tot parcursul procesului că hotărârea atacată nu le este opozabilă deoarece nu au fost citate deși în calitate de moștenitoare a defunctului M. V., în persoana căruia s-ar fi împlinit termenul de uzucapiune, trebuiau să fie citate.
Este adevărat că dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune este opozabil erga omnes, oricărui terț, însă apelantele au invocat faptul că termenul uzucapiunii s-a împlinit în persoana antecesorilor lor, că aceștia au dobândit dreptul de proprietate, astfel că s-a invocat faptul că este inopozabilă hotărârea deoarece aveau calitatea de moștenitor a defunctului proprietar M. V., ori această apărare nu a fost analizată de Judecătorie. Acest fapt este echivalent cu necercetarea fondului.
Pe de altă parte se constată că reclamantele apelante au solicitat dezbaterea succesiunii după defunctul M. V., constatarea calității de moștenitori a defunctei M. I. în calitate de soție supraviețuitoare și a părților din prezenta cauză în calitate de descendenți, fiecare având cota de ¼ din masa succesorală, urmând ca ulterior să se realizeze dezbaterea succesiunii după defuncta M. I., în masa succesorală a acesteia urmând să fie incluse și cotele de proprietate moștenite de la soțul său.
Având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază că Judecătoria a soluționat cauza fără a intra în dezbaterea fondului, astfel apelul urmează a fi admis, iar Sentința civilă nr. 1104 pronunțată la data de 16 mai 2012 și Încheierea de ședință pronunțată la data de 16 noiembrie 2011 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, astfel că în temeiul art. 297 C.proc.civ., vor fi anulate, iar cauza trimisă spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. A. domiciliată în Sighetu Marmației . jud. Maramureș și M. I. domiciliată în Bocicoiu M. . jud. Maramureș, cu domiciliul procesual ales în Sighetu Marmației . jud. Maramureș la Cabinet de avocat Lauruc M. împotriva Sentinței civile nr. 1104 pronunțate la data de 16 mai 2012 și a Încheierii de ședință pronunțate la data de 16 noiembrie 2011 de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care le anulează și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sighetu Marmației.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 martie 2014.
Președinte: Judecător: Grefier:
P. M. B. Ț. D. O. V.
Red./dact./ M.B.P./16.06.2014
8ex./16.06.2014
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 57/2014. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
