Partaj judiciar. Decizia nr. 65/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 65/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.65/A
Ședința publică din 19 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător A. S.-T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanții M. V. cu dom. în P. nr. 357, jud. Maramureș și M. J. cu domiciliul în P. nr. 308, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 641/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar sistare indiviziune.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de 12.02.2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 641/2013 din 14.03.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, s-a admis excepția netimbrării acțiunii, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, s-a anulat ca insuficient timbrată cererea având ca obiect ieșire din indiviziune formulată de reclamanții M. V. și M. J. în contradictoriu cu pârâtele, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții au chemat în judecată pe pârâtele C. L. P. DE A. A L. F. FUNCIAR PRIN P. P. I. PRIMAR și A. C. P. solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în urma administrării probelor să dispună ieșirea din indiviziune a lor cu suprafețele de 10,57 și 5,76 ha pădure din Asociația Composesorală P., arătând că acuză C. locală de abuz în serviciu, fals și uz de fals în sensul că a participat la falsificarea procesului-verbal de punere în posesie a Asociației Composesorale.
Pentru primul termen de judecata respectiv 14.02.2013, instanta, fata de lipsa dovezilor privind achitarea taxei de timbru si a timbrului judiciar aferenta prezentei cereri a comunicat reclamanților taxa ce urmeaza a o achita respectiv 4899 lei taxa judiciară de timbru si 5 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată (fila 26). La termenul din 14 februarie 2013 văzând că la dosar nu sunt depuse dovezi privind achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar instanța a acordat un ultim termen pentru a da posibilitate reclamanților să facă dovada achitării taxei de timbru, reclamantul M. V. arătând că nu a citit această mențiune pe citație. Reclamanții au formulat și cerere de acordare ajutor public judiciar, cerere care însă a fost respinsă prin încheierea camerei de consiliu din 13 martie 2013.
La termenul din 14 martie 2013 reclamantul M. V. a arătat că nu au posibilitate să achite taxa de timbru, instanța invocând excepția netimbrării acțiunii.
Cu privire la exceptia invocata instanta a retinut că în conformitate cu prevederile art.137 C. pr.c., prealabil judecării fondului acțiunii, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit art.20 al.1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, republicată, taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, iar potrivit aliniatelor 2 și 3 ale aceluiași articol, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată,neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul stabilit sancționându-se cu anularea acțiunii sau a cererii. În prezenta cauză s-a stabilit o taxă de timbru judiciar în valoare de 4899 lei și 5 lei timbru judiciar, așa cum prevede art. 2 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.3 alin.1 din O.G.32/1995 privind timbrul judiciar.
Deși reclamanții, legal citati au avut la dispoziție aproape o lună pentru a achita taxa judiciară de timbru și a aplica timbru judiciar aferent, fiind citati în acest sens comunicându-li-se și sancțiunea ce intervine în cazul neîndeplinirii acestei obligații, nu s-au conformat, reclamantul M. V. arătând instanței că nu au posibilitate să achite această taxă. Văzând aceasta instanța, a dat eficienta art.20 al.3 din Legea 146/1997, anulând acțiunea reclamanților ca netimbrată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs (recalificat ca fiind apel, în ședința publică din data de 12.02.2014) reclamanții M. V. și M. J., arătând că nu au fost respectate de către completul de judecată art. 1 și art. 6 din CEDO protocol 11, nici art. 44 și art. 136 din Constituția României.
Intimata Asociația Composesorală P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, învederând că, chiar dacă recurenții ar fi achitat taxele de timbru impuse de instanța de fond, acțiunea formulată de aceștia este inadmisibilă prin prisma prevederilor art. 28 alin. 5 cap. III din Legea nr. 1/2000 modificată prin OUG nr. 102/2001, aprobată prin Legea nr. 400/2002 și potrivit Regulamentului de aplicare aprobat prin HG nr. 1172/2001, prin care legiuitorul prevede în mod expres că suprafețele forestiere aflate în proprietatea comună indiviză rămân în aceeași formă pe toată perioada existenței lor.
Apelanții au depus la dosar în data de 20.11.2013 un script prin care au arătat că legislația invocată în întâmpinare cât și sentințele și deciziile depuse nu constituie un precedent deoarece sunt antedatate intrării României în UE. După . Statul român a aderat la Convenția Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale R. 4 XI 1950 cu obligația de a respecta cele stipulate în Convenție. De asemenea Constituția României prevede la art. 44 alin. 2 că proprietatea privată este garantată și ocrotită de către Statul român, iar alin. 3 arată că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru interes public ceea ce nu este cazul. Art. 136 alin. 5 din Constituție prevede că proprietatea este inviolabilă.
Apelanții au arătat că sunt a trei generație care nu folosește această proprietate, dar pe care Constituția României și Convenția CEDO le recunosc, le recomandă și cine le semnează și aderă, trebuie să le respecte.
De asemenea, apelanții au depus și concluzii scrise.
Analizând apelul, Tribunalul îl apreciază nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Prin hotărârea apelată, prima instanță a admis excepția netimbrării acțiunii, invocată din oficiu și a anulat cererea reclamanților ca insuficient timbrată.
În sarcina reclamanților s-a stabilit necesitatea achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4899 lei și timbru judiciar de 5 lei. Față de această dispoziție a primei instanțe nu s-a formulat cerere de reexaminare, ci doar o cerere de acordare a ajutorului public judiciar în condițiile OUG nr. 51/2008, ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din 13.03.2013. Prezent fiind în ședința publică din data de 14.03.2013, în nume propriu și ca reprezentant al reclamantei M. J., apelantul M. V. a arătat că nu înțelege să achite taxa de timbru și nici să formuleze cerere de reexaminare.
În acest context, soluția de anulare a cererii introductive ca insuficient timbrată a fost una corectă, iar cuantumul taxei de timbru, necenzurat în procedura reexaminării, nu mai poate fi analizat de către instanța de apel. De asemenea, faptul că petenții apelanți au formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, care a fost respinsă, nu este de natură a determina anularea sentinței primei instanțe.
Motivele invocate de apelanți vizează fondul pretențiilor formulate, nefiind aduse critici concrete strict soluției de anulare a cererii ca insuficient timbrată.
Raportat la aceste considerente și în absența unor motive de anulare a sentinței, care nu au fost invocate în legătură cu hotărârea efectiv pronunțată, Tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții M. V., domiciliat în P. nr. 357, județul Maramureș și M. J., domiciliată în P. nr. 308, județul Maramureș, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 641 din 14.03.2013, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. S.-T. A. S. A.
Red.STA/20.03.2014
Tred. A.S. / 21.03.2014 - 6 ex
Judecător la fond: V. F. F.
| ← Succesiune. Decizia nr. 93/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 96/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
