Fond funciar. Decizia nr. 136/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 15-02-2012 în dosarul nr. 136/2012
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.136/R
Ședința publică din 15.02.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
Judecător: P. G.
Judecător: G. B.
Grefier: R. M.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului declarat de către reclamanta P. G.-C. U. CU R. ȘIEU, cu sediul în Șieu nr. 103, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 265 din 19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 01.02.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru 08.02.2012 și apoi 15.02.2012, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față.
Prin sentința civilă nr. 265/19.04.2011, Judecătoria Dragomirești a admis excepția, invocată din oficiu, privind lipsa interesului cererii având ca obiect nulitate absolută a titlului de proprietate, introdusă de reclamanta P. G.-C. U. cu R. Șieu, în contradictoriu cu pârâtele P. O. R. Șieu, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șieu și a respins ca inadmisibilă această cerere; a respins cererea reclamantei privind cheltuieli de judecată și ia a luat act că celelalte părți nu au solicitat astfel de cheltuieli.
Prima instanță a reținut că printr-o cerere anterioară, înregistrată pe rolul Judecătoriei Dragomirești la data de 03.01.2007 sub nr._, reclamanta P. Bisericii G.-Catolice Unite cu R., a chemat în judecată pe pârâtele P. Bisericii Ortodoxe Șieu, C. Județeană Maramureș și C. L. Șieu, solicitând să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._/67/18.05.1995, precum și a încheierilor nr.387/1985 (392) și nr. 62-65, cu consecința radierii și restabilirii situației anterioare a cărților funciare.
S-a motivat această cerere, sub aspectul ce interesează în prezenta cauză, în sensul că titlul de proprietate a cărui nulitate absolută s-a solicitat a fi constatată, a fost nelegal emis, fiind încălcate dispozițiile art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997, pârâta prevalându-se în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate de înscrierile ce s-au efectuat în CF nr. 27 și CF nr. 70 Șieu.
În drept, s-au invocat, alături de dispozițiile legale menționate, dispozițiile Legii nr. 18/1991 și dispozițiile art. 41 din Constituția României.
S-au atașat la această cerere titlul de proprietate contestat și înscrisurile la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii.
În prezenta cerere, aceeași reclamantă, în contradictoriu cu aceleași pârâte, reiterează cererea în nulitate absolută a aceluiași titlu de proprietate, cererea din prezenta cauză vizând însă o nulitate parțială, anume numai cu privire la terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr._/67/18.05.1995 POZIȚIA 134 „alte terenuri”, cu referire la parcelele de 4279 mp și nr. 1431 mp, motivarea în fapt și în drept fiind, în esență, identică cu cea din prima cerere, invocându-se în plus, ca și cauză de nulitate absolută a titlului contestat, împrejurarea că terenul indicat face parte din domeniul public, conform art. 5 al. 1 din Legea nr. 18/1991.
Prima cerere a reclamantei a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 448/25.05.2007 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 971/R/15.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în același dosar, instanța de fond și cea de control judiciar reținând că reclamanta nu a solicitat terenurile înscrise în titlul de proprietate eliberat pârâtei, astfel încât nu ar putea justifica interesul introducerii cererii sale, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a uzat de procedura specială reglementată de OUG nr. 94/2000.
S-a reținut și că terenurile din același titlu au fost cuprinse în perimetrul CAP, fiind astfel obiect al legilor fondului funciar, considerent ce, in aprecierea acestei instanțe, face ineficient motivul de nulitate nou invocat de către reclamantă - acela privind caracterul de bun public al terenurilor solicitate.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta își sprijină acțiunea numai pe anularea încheierilor de întabulare din 1985, însă acestea nu pot constitui un temei al anulării titlului de proprietate.
În fine, s-a concluzionat că titlu de proprietate emis în favoarea pârâtei în anul 1995 în baza Legii nr. 18/1991, este legal, nefiind incidente niciunul din cazurile de nulitate absoluta prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 (f.64), pe cale de consecință, respingându-se cererile reclamantei prin sentință și respingându-se recursul aceleiași reclamante prin decizie irevocabilă.
Astfel fiind, reținând că hotărârile judecătorești au intrat în puterea lucrului judecat, bucurându-se de prezumția de legalitate și de adevăr, atât în ce privește dispozitivul, cât și considerentele expuse, această instanță, constatând că instanța de control judiciar a statuat că nu este incident niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 și, prin urmare, nici cel invocat în prezenta cerere, referitor la domenialitatea publica a terenurilor referite de reclamantă, apreciază că reclamanta nu și-a justificat interesul cererii în nulitate absolută, întrucât, chiar admițând valabilitatea motivului invocat și, implicit, constatându-se nulitatea absoluta a titlului atacat pentru acest motiv, folosul practic ce ar rezulta, nu ar profita reclamantei, în mod direct și personal, același motiv împiedicând și cererea acesteia de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra unor bunuri cu privire la care s-ar reține că aparțin domeniului public.
Astfel, prin hotărârile judecătorești analizate in cele ce preceda, s-a stabilit ca terenurile din același titlu au fost cuprinse în perimetrul CAP, fiind astfel obiect al legilor fondului funciar, instanța de fond și cea de control judiciar reținând că reclamanta nu a solicitat terenurile înscrise în titlul de proprietate eliberat pârâtei si nu a uzat de procedura specială reglementată de OUG nr. 94/2000, astfel încât nu ar putea justifica interesul introducerii cererii sale.
Sentința civilă nr. 448/25.05.2007 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 971/R/15.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în același dosar, se opun rediscutării legalității Titlului de proprietate nr._/67/18.05.1995, chiar și numai în cadrul unei nulități parțiale, cu referire la terenul înscris la poziția nr. 134 „alte terenuri” - parcelele de 4279 mp și nr. 1431 mp, motivarea în fapt și în drept fiind, în esență, identică cu cea din prima cerere, operând puterea de autoritate de lucru judecat a acestor hotărâri, analizată ca și prezumție absolută, conform art. 1200 pct. 4 C.civ., iar nu ca și excepție de ordine publică, absolută și peremptorie, dat fiind motivul nou de nulitate absolută invocat.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. G. C. U. cu R. Șieu, solicitând în primul rând calificarea căii de atac ca și apel și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și în subsidiar trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe.
Raportat la obiectul cauzei ( constatarea nulității absolute a titlului de proprietate) instanța a apreciat că calea de atac corectă este ce a recursului.
În înscrisul intitulat „Dezvoltarea motivelor de recurs” recurenta a arătat că terenul în litigiu nu a fost proprietatea intimatei și acesteia nu i s-a cuvenit
eliberarea titlului de proprietate.
Recurenta a mai invocat în favoarea sa și Decizia civilă nr. 348/A/2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar 418/R/2005. S-a arătat de asemenea că în mod greșit prima instanță a reținut autoritatea de lucru judecat și a lipsei de interes.
Intimații au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Între părți au existat mai multe litigii. În prezenta cauză reclamanta P. G. C. U. cu R. Șieu a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/67/_ din 18.05.1995 emis Parohiei Ortodoxe Șieu pentru două parcele, de 4279 mp și 1431 mp reprezentând „Cimitirul mare” și „Cimitirul mic”.
Motivele invocate de reclamantă sunt acelea că terenul nu a fost comasat în CAP, nu a fost teren agricol și nu a aparținut niciodată pârâtei.
Inițial pârâta P. O. Șieu și-a înscris dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza unei adeverințe emise de autoritatea administrativă locală și prin Decizia civilă 348/A/2005 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. 418/2005(rămasă irevocabilă) înscrierea astfel operată a fost radiată. Această hotărâre judecătorească este invocată în prezenta cauză de P. G. C., însă relevanța ei, lipsește din moment ce vizează o situație anterioară întabulării titlului de proprietate al pârâtei și stabilește nelegalitatea înscrierii dreptului pârâtei în CF pe baza adeverinței.
Ulterior pârâta intimată și-a întabulat dreptul de proprietate în CF în baza titlului de proprietate.
Reclamanta recurentă a atacat titlul de proprietate al pârâtei șu în dosarul_ al Judecătoriei Dragomirești, unde legalitatea titlului a fost analizată sub toate aspectele.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 971/R/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș (fila 56 dosarul primei instanțe) se stabilește cu autoritate de lucru judecat că titlul de proprietate emis pârâtei este legal nefiind incidente niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 111 din Legea 169/1997.
În cauza de față, recurenta atacă același titlu de proprietate, invocând aceleași motive de nulitate, în plus invocând și împrejurarea că terenul nu face parte din domeniul public, aspect nedovedit în cauză.
Raportat la întregul probatoriu administrat în cauză, în special raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile desfășurate anterior între părți, în mod corect prima instanță a concluzionat că Sentința civilă nr. 448/25.05.2007 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 971/R/15.10.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în același dosar, se opun rediscutării legalității Titlului de proprietate nr._/67/18.05.1995, chiar și numai în cadrul unei nulități parțiale, cu referire la terenul înscris la poziția nr. 134 „alte terenuri” - parcelele de 4279 mp și nr. 1431 mp, motivarea în fapt și în drept fiind, în esență, identică cu cea din prima cerere, operând puterea de autoritate de lucru judecat a acestor hotărâri, analizată ca și prezumție absolută, conform art. 1200 pct. 4 C.civ., iar nu ca și excepție de ordine publică, absolută și peremptorie, dat fiind motivul nou de nulitate absolută invocat.
În consecință, sentința atacată nefiind afectată de niciun motiv de nelegalitate, recursul va fi respins conform dispozitivului.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta P. G. C. U. cu R. Șieu, cu sediul în Șieu nr. 103 jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 265/19.04.2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, jud. Maramureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
W. D. P. G., G. B. R. M.
Red. W.D./20.04.2012
T.Red. R.M./04.05.2012
6 ex.
.>
| ← Fond funciar. Decizia nr. 356/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 145/2012. Tribunalul... → |
|---|
