Acţiune în constatare. Decizia nr. 270/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-04-2012 în dosarul nr. 270/2012
cod operator 4205
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.270/R
Ședința publică din 04 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S. T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul C. I., dom. în V. de S., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2592/2.11.2011 pronunțată de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații C. I. și C. V., sunt lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului, invocată la termenul anterior și neachitarea taxei judiciare de timbru.
Intimatul C. V. solicită admiterea excepției, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecară în sumă de 100 lei/zi reprezentând contravaloarea zilei de lucru și contravaloare transport în sumă de 40 lei/drum/dus-întors. Depune un bilet de transport pentru suma de 20 lei.
Intimatul C. I. solicită admiterea excepției, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecară în sumă de 100 lei/zi reprezentând contravaloarea zilei de lucru și contravaloare transport în sumă de 40 lei/drum/dus-întors. Depune un bilet de transport pentru suma de 20 lei.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2592/2.11.2011 pronunțată de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea civilă intentată și precizată de reclamanții C. V. și C. I., împotriva pârâților C. G., Orașul V. de S., prin P. și a pârâților cu domiciliu necunoscut K. M. născ.T., K. V. și soția K. M. născ.T., H. D., C. G. L.M., A. I., C. G. L.Mihalyi, A. I. și în consecință s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire, după defuncta C. I., și partaj voluntar, asupra terenurilor, astfel: reclamantul C. V., în calitate de fiu, asupra imobilului teren, din c.f. 2015, nr. top. 5852, în suprafață de_ m.p., iar reclamantul C. I., în calitate de fiu, asupra imobilului din c.f. 2015, nr. top. 5850/1, în suprafață de_ m.p.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară pe numele reclamanților, a dreptului de proprietate asupra terenurilor moștenite, conform schiței de amplasament și delimitare, întocmite de expertul topograf, schiță ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria V. de S. a reținut că așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 31/2006, după defuncta C. I. au rămas mai multe bunuri imobile, casă de locuit și terenuri, cu suprafețele menționate, moștenitori ai defunctei conform aceluiași certificat, sunt reclamanții din cauza de față, fiul C. G. fiind străin de succesiune conform art. 700 C. civil
S-a constatat că atât din depozițiile martorului audiat cât și din conținutul adeverințelor eliberate de Primăria V. de S. a rezultat că suprafețele efectiv folosite de către reclamanți sunt mai mari decât cele trecute în certificatul de moștenitor, parte din teren, așa cum menționează și martorul audiat, rămânând după defunctul tată al reclamanților și al pârâtului, decedat în anul 1970.
Față de cele reținute în fapt mai sus instanța văzând prev. art. 650 și următoarele Cod civil, raportat la art. 673, ind. 1 C. pr. civ., a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire și partaj voluntar asupra terenurilor identificate de expertul topograf, iar în baza Legii nr. 7/1996, instanța a dispus înscrierea în c.f. pe numele reclamanților a dreptului de proprietate asupra terenului moștenit și partajat, conform schiței de delimitare întocmite de expertul topograf.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul C. I. domiciliat în V. de S., ., județul Maramureș, fără o motivare în fapt și în drept a căii de atac, dar prevalându-se de calitatea sa de intervenient.
Recurentul C. I. a fost citat cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 1300,5 lei pentru cererea de recurs și timbru judiciar în sumă de 3 lei.
Recurentul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru al cărei cuantum i s-a comunicat în cuprinsul citațiilor de la filele 12 și 29 din dosar, primite personal de acesta.
Intimații C. V. și C. I. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nemotivat în termen, arătând că recurentul nu are nici un drept asupra masei succesorale rămasă după părinții acestora.
Deliberând asupra excepției de nulitate, tribunalul reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, obligația de motivare a recursului trebuie îndeplinită prin chiar cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, depus înăuntrul termenului de recurs. Cererea de recurs formulată de C. I. nu este motivată în fapt sau în drept, recurentul indicând doar că declară recurs în calitate de intervenient.
Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata nul recursul declarat de recurentul C. I..
De asemenea, instanța reține că timbrarea acțiunilor, inclusiv a căilor de atac, pentru care legea instituie această obligație este o formalitate care ține de învestirea sa valabilă. Potrivit prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 11 din același act normativ, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1300,5 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei și a comunicat prin citație recurentului obligația achitării acestei taxe judiciar de timbru și sancțiunea în caz de neconformare, însă nici această obligație nu a fost îndeplinită de recurent.
Văzând prevederile art. 274 coroborat cu art. 316 și 298 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurentul la plata către intimații C. V. și C. I. a sumei de 40 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de transport, dovedite cu biletele: . RUT nr._ și . RUT nr._, reținând împrejurarea că suma de 100 lei/zi de lucru solicitată de intimații nu a fost dovedită în niciun fel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul C. I., domiciliat în V. de S., ., Jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2592/02.11.2011, pronunțată de Judecătoria V. de S. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul C. I. să achite intimaților C. V., domiciliat în V. de S., ./A, județul Maramureș și C. I., domiciliat în V. de S., ., județul Maramureș, suma de câte 40 lei, cheltuieli de judecată pentru fiecare intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 aprilie 2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A. Ț. D. W. D. S. A.
Red.STA 6.06.2012/
Tred. A.S. / 09 Aprilie 2012 - 13 ex
Judecător la fond: G. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 145/2012. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 315/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
