Fond funciar. Decizia nr. 447/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-06-2012 în dosarul nr. 447/2012
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 447/R
Ședința publică din 06 Iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Judecător: A. S. T.
Judecător: M. C.
Grefier: C. C.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra recursului formulat de către petenții I. F., cu domiciliul în Săliștea de Sus, nr. 907/1492, județul Maramureș, I. G., cu domiciliul în Săliștea de Sus, nr. 539, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.494 din data de 24.08.2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Instanța constată că dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23.05.2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.05.2012, iar apoi pentru data de azi, când în urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 494/24.08.2011 Judecătoria Dragomirești a respins excepția inadmisibilității plângerii formulată de către intimata C. locală Săliștea de Sus pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimatul I. I..
A respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta I. F. în contradictoriu cu intimații C. locală Săliștea de Sus, C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și I. I. având ca obiect punere în posesie.
A respins plângerea petentului I. G. ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.
A obligat pe petentă să plătească intimatului I. I. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că întrucât prin Hotărârea nr. 954 din 07.02.2011 cererea petentei a fost validată la anexa 7, poziția nr. 111 pentru suprafața de 0,92 ha cuprinzând terenul din locul numit *Pe Ș.*, în suprafață de 0,16 ha arabil, însă asupra acestuia nu a fost pusă în posesie, nu se poate reține că nu prezintă interes în cauză ori că plângerea acesteia nu este legală.
Intimatul I. I. a invocat excepția autorității puterii lucrului judecat bazându-se pe sentința judecătorească prin care s-a soluționat la Judecătoria V. de Sus cererea de repunere în termen formulată de bunicul său.
Ori potrivit art.1201 c.civ. există autoritate de lucru judecat în situația în care al doilea proces se poartă între aceleași părți, are același obiect și este întemeiat pe aceeași cauză.
În speță, nu se constată a fi îndeplinite nici una dintre aceste condiții, întrucât în dosarul nr.3209/1994 al Judecătoriei V. de Sus,în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2550/1994, petent a fost bunicul părților, s-a solicitat și s-a obținut repunerea în termen în vederea depunerii dosarului de reconstituire a dreptului de proprietate, cauza fiind diferită de cea din dosarul pendinte, lucru care reiese chiar și din obiectul plângerii și dispozitivul sentinței.
Pe fond, instanța a urmat ca față de considerentele reținute și în temeiul prevederilor Legi 18/1991, Legii 1/2000 și HG 890/2005 să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta I. F. în contradictoriu cu intimații C. locală Săliștea de Sus, C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și I. I. având ca obiect punere în posesie.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Apreciază că hotărârea primei instanțe s-a dat fără nicio motivare în drept, fiind una superficială. Instanța de fond arată că: „ nu se poate reține că nu prezintă interes ori că plângerea acesteia, a lui I. F. nu este legală”. Prin încheierea din 22.06.2011 și din 13.07.2011 instanța a apreciat că este nevoie de probe, că probele sunt utile necesare și a pronunțat hotărârea în lipsa administrării probelor ce le-a considerat anterior necesare.
Recurenții au mai arătat că în cuprinsul hotărârii pronunțate de către onorata instanță, a întâlnit erori materiale referitoare la data emiterii hotărârii Comisiei Județene Maramureș (954/07.02.1992), astfel încât la pagina 3 este menționată ca fiind nr. 954/17.02.1991, în pagina 4, 954/07.02.2011, urmând să fie menționată în mod corect în alineatul 5 alaceleiași pagini ca fiind nr. 954/07.02.1992, în pagina 8 amintește că hotărârea 934/1991, iar în pagina 7, respectiv 9 se face mențiune la hotărârea nr. 954/07.02.2011.
Motivarea instanței este contradictorie, în sensul în care respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către I. F., dar totodată afirmă că “nu se poate reține că nu prezintă interes în cauză ori că plângerea acesteia nu este legală”.
Art. 304 pct.7 Cod procedruă civilă prevede obligația instanței de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precumn și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile fomrulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. În hotărârea recurată, există o vădită contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție ( și anume că “nu se poate reține că nu prezintă interes în cauză ori că plângerea acesteia nu este legală”), însă în dispozitiv instanța s-a oprit la soluția contrară (a respins plângerea ca neîntemeiată).
Invocă și motivarea superficială a sentinței, instanța de fond limitându-se la aminti doar grosso modo prevederile Legii 18-1991, Legii 1-2000 și HG 890/2005, neindicând articolele în baza cărora și-a format convingerea pentru a soluționa cauza în acest sens, de a respinge plângerea ca neîntemeiată.
Intimatul I. I. a solicitat respingerea recursului va nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Excepțiile invocate în cauză au fost corect soluționate de prima instanță.
Astfel excepția autorității de lucru judecat a fost corect respinsă raportat la împrejurarea că sentința civilă 2550/21.09.1999 /fila 36 dosar fond) nu s-a pronunțat între aceleași părți.
Pe fond plângerea a fost corect respinsă de către prima instanță,considerentele respingerii pe fond fiind prezente în pagina 6-7 ale sentinței. Chiar dacă motivele care au determinat soluția instanțeinu sunt cuprinse înfinalul sentinței ele sunt prezente în hotărâre. Tehnica de redactare puțin diferită de uzanțe nu echivalează cu nemotivarea sentinței.
Tribunalul reține că prin cererea înregistrată la C. L. Săliștea de Sus sub nr. 1188/21.03.1991 petenta I. F., în numele bunicului acesteia, d-nul I. I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru următoarele terenuri: Lazul B. în suprafață de 3,50 ha fânețe, Pe Ș. în suprafață de 0,16 ha arabil, Valea Graielor în suprafață de 0,13 ha, Gruiul lui C. în suprafață de 0,15 ha pășune, Lazuri în suprafață de 0,13 ha pășune, Acasă (grădină și curte) în suprafață de 0,06 ha și Fața Dricului în suprafață de 0,50 ha fânețe, respectiv terenuri în suprafață totală de 4,50 ha.
Prin Hotărârea nr. 954 din 07.02.2011, cererea acesteia a fost validată la anexa 7, poziția nr. 111 cu suprafața de 0,92 ha cuprinzând terenurile din locurile denumite Pe Ș. în suprafață de 0,16 ha arabil, Valea Graielor în suprafață de 0,13 ha, Acasă (grădină și curte) în suprafață de 0,06 ha, Fața Dricului în suprafață de 0,50 ha fânețe și Lazuri în suprafață de 0,07 ha pășune, respectiv terenuri în suprafață totală de 0,92 ha.
În anul 1994 I. I., născut la data de 1909, bunicul petentei a solicitat Comisiei Județene Maramureș reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile sale din locul *Lazul B.* și *Pe șes*, în suprafață de 0,16 ha (acest din urmă teren validat numitei I. F.), cererea fiindu-i respinsă ca tardivă de C. Județeană de Fond Funciar prin hotărârea nr. 6464/1994. Hotărârea a fost atacată de către acesta, iar prin sentința civilă nr. 2550/1994 a Judecătoriei Dragomirești a obținut repunerea în termen în vederea depunerii dosarului de reconstituire a dreptului de proprietate.
După pronunțarea sentinței numitul I. I. nu a mai depus altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru cele două terenuri.
În anul 2010, petenta I. F. a solicitat Comisiei locale punerea în posesie asupra terenurilor validate conform hotărârii nr. 954/07.02.1992 a Comisiei Județene de Fond Funciar, după efectuarea măsurătorilor fiind întocmit procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața totală de 0,9368 ha, mai mult cu 0,168 ha, în baza căruia petentei i s-a emis Titlu de proprietate nr. 1918/65 din 2010.
Ca urmare, petenta a fost pusă în posesie pe o suprafață de teren mai mare decât cea solicitată și restituită, iar prin admiterea prezentei plângeri s-ar afla în situația de a i se mai da o suprafață de teren în plus față de ceea ce i se cuvine.
Legile fondului funciar, respectiv L.18/1991, L.1/2000 și L.147/2005, prin dispozițiile pe care le cuprind, prevăd reconstituirea dreptului de proprietate privată doar asupra terenurilor deținute de către cetățenii României și care au fost incluse în CAP sau au fost preluate de stat fără acte legale. Petenta a dovedit că a deținut suprafața de 0,92 ha și deja i s-a restituit o suprafață mai mare cu 0,168 ha.
P. admisibilitatea cererii actuale se impunea ca aceasta să solicite modificarea titlului și inițial a procesului verbal, în sensul de a fi pusă în posesie și de a i se elibera un nou titlu, conform hot.934/1991, poziția 111 din anexa 7. Dar se observă că petenta dorește să obțină în final, în plus față de ce suprafața avută cu aproape 18 ari de teren. Din acest punct de vedere, plângerea petentei nu este întemeiată.
De la data emiterii titlului de proprietate și până la introducerea prezentei plângeri petenta nu a făcut contestație cu privire la efectuarea măsurătorilor, întocmirea procesului verbal sau cu privire la titlul de proprietate eliberat.
Așadar din împrejurarea neatacării propriului proces verbal de punere în posesie, coroborată cu propria declarație a recurentei I. F. (fila 30 dosar fond) înregistrat la comisia locală sub nr. 723/29.03.2011, în care acveasta recunoaște că nu a solicitat punerea în posesie efectiv asupra terenului de 16 ari “Pe șes”, rezultă că aceasta s-a desesizat la un moment dat de acest teren. Suprafața de 16 ari “Pe Ș.” a fost între timp cerută și validată pârâtului intimat I. I. (alt nepot al defunctului I. I. – bunicul petentului recurent).
Reținând așadar că generic (ca suprafață) petentei I. F. i s-a reconstituit și atribuit faptic o suprafață mai mare decât cea validată prin Hotărârea 954/7.02.1992 și aceasta nu a contestat propria reconstituire și punere în posesie, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a respins cererea acesteia de a fi pusă în posesie în plus pe cei 16 ari din locul “Pe Ș.”.
În consecință recursul va fi respins conform dispozitivului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții I. F. domiciliată în Săliștea de Sus nr. 907 (1492) și I. G. domiciliat în Săliștea de Sus nr. 539 jud. Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 494/24.08.2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 06 Iunie 2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
W. D. S. T. A., C. M. C. C.
Red. W.D./ 19.09.2012
Dact. 7 ex. /C.C./ 20.09.2012
..09.2012
Judecător la fond L. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 460/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 164/2012. Tribunalul... → |
|---|
