Pretenţii. Decizia nr. 460/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 460/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-06-2012 în dosarul nr. 460/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.460/R
Ședința publică din 06 Iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător A. S.-T.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta C. L. P. P. PRIMARUL P. I., cu sediul în loc. P. nr. 792, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2757/21.11.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 30.05.2012, concluziile intimatului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2757/2011 din 21 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă intentată de petentul-reclamant R. G. împotriva primarului comunei P. în calitate de Președinte a Comisiei Locale P. și în consecință a fost obligat primarul să plătească petentului reclamant suma de 4000 lei cu titlu de daune interese aferente anului 2011 prin transformarea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi, stabilite prin sentința civilă nr.528/21.02.2011 a Judecătoriei V. de Sus.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că petentul a solicitat instanței transformarea daunelor cominatorii de 100 lei/zi stabilite prin sentința civilă 528/21.02.2011 a Judecătoriei V. de Sus în daune interese de_ lei și obligarea primarului la plata lor întrucât de la data rămânerii definitive a sentinței au trecut 105 zile și tot nu s-a procedat la punerea sa în posesie. Petentul a mai susținut că o persoană fizică poate exploata în regie proprie un volum de 20 mc pe an din pădurile pe care le are în proprietate, în perioada 2003-2011 a fost privat de venituri în cuantum de 36.000 lei ( 9 ani x20 mc = 180 mc x 200 lei/mc = 36.000 lei ), pentru încălzirea locuinței a cheltuit 1200 lei anual, respectiv 10.800 lei în aceeași perioadă. Făcând o medie a apreciat că i se cuvine suma de_ lei.
C. L. P. a solicitat respingerea acțiunii și obligarea petentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată întrucât suprafața de teren cu vegetație forestieră menționată în sentința cu amplasamentul UP IV ua 233 în locul „Sub Plăiuț” nu se află pe raza administrativ teritorială a comunei P. ci a comunei V. de Jos astfel că nu avea cum să procedeze la punerea în posesie. Daunele cominatorii sunt nule de drept în condițiile în care petentul nu putea exploata material lemnos de pe suprafața respectivă.
Prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 30/13.01.2003 a Judecătoriei V. de Sus s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului R. G. asupra suprafeței de 8811 mp teren cu vegetație forestieră la locul numit „Sub Plăiuț” amplasament UP IV ua 233. După rămânerea irevocabilă a hotărârii, acesta a solicitat punerea în posesie, demersuri rămase fără finalitate timp de 6 ani, C. L. P. susținând că terenul se află în localitatea V. de Jos. P. plângerea înregistrată sub nr._, petentul în contradictoriu cu ambele comisii ale comunei P. și respectiv Comunei V. de Jos a solicitat punerea sa în posesie sub sancțiunea daunelor cominatorii. C. L. V. de Jos a învederat instanței că terenul nu se află pe raza sa administrativă ci a comunei P. iar aceasta din urmă, invers.
P. sentința civilă 528/21.02.2011 a Judecătoriei V. de Sus, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 21.04.2011, C. L. P. a fost obligată ca în termen de o lună să procedeze la punerea în posesie a petentului în caz contrar, președintele acesteia va plăti daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere. S-a respins plângerea față de C. L. V. de Jos.
Judecătoria a constatat că obligația instituită de instanță nu a fost îndeplinită, iar din întâmpinarea depusă în cauză rezultă evident că se nesocotește hotărârea judecătorească prin criticile care i se aduc. În calitate de președinte al Comisiei Locale P., primarul este cel care trebuia să îndeplinească obligația prin pârghiile administrative conferite de lege, daunele cominatorii fiind în sarcina sa stabilite cu autoritate de lucru judecat.
S-a apreciat că în mod corect petentul-reclamant a solicitat transformarea daunelor cominatorii în daune interese în vederea executării silite conform Deciziei privind recursul în interesul legii nr. XX/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar acțiunea sa este întemeiată în parte. Daunele cominatorii și respectiv daunele interese sunt datorate începând cu 21.05.2011 și nu pe ultimii 9 ani cum greșit consideră petentul.
În lipsa altor dovezi, instanța a luat în calcul prejudiciul cauzat petentului reclamant prin neexploatarea volumului de 20 mc/an admis pentru persoanele fizice care au păduri în proprietate, prin acesta înțelegându-se atât acoperirea cheltuielilor cu încălzirea proprie cât și venitul nerealizat (art. 62 al.3 din Legea 46/2008) și raportat la prețul de circulație mediu de 20 lei/mc (necontestat de intimata pârâtă) rezultă că, petentul-reclamant este îndreptățit la 4000 lei aferent anului 2011.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs C. L. P. prin primar P. I., solicitând casarea în întregime a hotărârii, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că UP IV, u.a. 233 nu se află pe raza administrativ teritorială a localității P., excede atribuțiilor Comisiei Locale P. și a solicita daune cominatorii pentru nepunerea în posesie a petentului pe o suprafață de teren ce nu aparține recurentei este nelegal. De asemenea, s-a precizat că transformarea acestor daune cominatorii în daune interese excede cadrului legal, întrucât petentul nu putea exploata material lemnos de pe această suprafață.
Recurenta a mai susținut că prevederile art. 62 al. 3 din Legea nr. 46/2008 fac referire la terenurile cuprinse în amenajamentul silvic, ceea ce intervine după punerea în posesie, iar pentru terenul neinclus în amenajamentul silvic, posibilitatea de exploatare este de 1 mc/an/ha, astfel încât petentul nu este îndreptățit la suma acordată de instanță. Recurenta a invocat disp. art. 33 al. 1 din H.G. nr. 890/2005.
Intimatul a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul o apreciază legală și temeinică, urmând a o menține, în temeiul prev. art. 312 al. 1 teza a 2-a C.pr.civ., pentru considerentele ce succed:
P. sentința civilă nr. 528/2011 din 21.02.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar P. a fost obligată să procedeze la executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 30 din 13.01.2003 a Judecătoriei V. de Sus, în sensul punerii petentului în posesie asupra suprafeței de 8811 mp teren cu vegetație forestieră situat la locul numit „Sub Plăiuț” în UP IV u.a. 233, în termen de cel mult o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, în caz contrar președintele comisiei locale fiind obligat la daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere până la punerea efectivă în posesie.
Plângerea petentului a fost respinsă față de C. L. V. de Jos. Sentința civilă nr. 30 din 13.01.2003, deși susceptibilă de recurs, nu a fost atacată de primar sau de C. L. P., intrând în puterea lucrului judecat.
Criticile invocate prin motivele de recurs, precum și întreaga apărare susținută în fața instanței de fond, vizând imposibilitatea punerii în posesie a petentului asupra suprafeței de 8811 mp teren cu vegetație forestieră situat la locul numit „Sub Plăiuț”, UP IV, u.a. 233 puteau fi eventual valorificate prin exercitarea căii de atac împotriva sentinței civile de obligare la plata daunelor cominatorii, iar nu în prezentul litigiu, în care se verifică întinderea prejudiciului, în vederea transformării daunelor cominatorii deja stabilite, în daune interese. A proceda altfel ar echivala cu nesocotirea puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești, care prezintă drept caractere juridice exclusivitatea, incontestabilitatea, executorialitatea și obligativitatea.
De asemenea, Tribunalul constată că în mod legal și temeinic prima instanță s-a raportat în evaluarea prejudiciului concret suferit de petent, făcând aplicarea Deciziei nr. XX din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, la prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 46/2008. Pe de o parte recurenta nu a indicat temeiul juridic al susținerilor sale vizând posibilitatea de exploatare de 1 mc/an/ha, iar pe de altă parte împrejurarea nepunerii în posesie a petentului cu un teren, care apoi să fie inclus într-un amenajament silvic, și de pe care acesta ar fi putut exploata 20 mc/an îi este imputabilă și este corect a fi despăgubit petentul cu prejudiciul efectiv suferit, sub aspectul de lucrum cessans.
Raportat la aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta C. L. P. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin primar P. I., în contradictoriu cu intimatul R. G., domiciliat în ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2757 din 21.11.2011, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
W. D. S.-T. A., Ț. D. S. A.
În C.O., semnează în C.O., semnează
Președintele instanței grefier șef secția I civilă
Red.: S.T.A./05.07.2012
T.red.: M.C./16.07.2012/4 ex.
Judecător la fond: M. Șimon
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1021/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 447/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
