Fond funciar. Decizia nr. 456/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 456/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.456/A
Ședința publică din 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător M. B. P.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul D. G. decedat în timpul procesului și continuat de D. S. cu domiciliul procesual ales în Baia M., ., jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 650/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr._ , având ca obiect fond funciar obligația de a face.
Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 14.10.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 650 pronunțată la data de 28 noiembrie 2014 de Judecătoria Târgu Lăpuș a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D. G. în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de Sus, Direcția S. Maramureș și Instituția P.-C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 383 din 29.04.2004, pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr. 90/2004 (conexat cu dosarul nr.89/2004 al aceleiași instanțe) a fost admisă cererea petentului D. G. și s-a dispus anularea parțială a Hotărârilor nr.665 și 780 din 18.07.2002 și 24.03.2003 cu privire la Anexele 53 și 531B a localității S. de Sus, pozițiile 111 respectiv 40 și au fost obligate intimatele comisii să-i reconstituie reclamantului D. G. dreptul de proprietate în natură forestier în suprafață de 4 ha, situat în teritoriul localității S. de Sus, după autorul acestuia D. P. și pentru care a depus în probațiune CF 592 S. de Sus.
Prin cererea adresată Comisiei Locale S. de Sus din data de 15.12.2004, depusă în copie xerox la dosar, reclamantul a solicitat punerea în posesie cu suprafața amintită mai sus și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren împădurit în locul numit „Dealu lui Vasai” și „Blidu lui I.”(fila 7 din dosar) .
La data de 04.02.2013 a fost încheiat un proces-verbal de punere în posesie înregistrat cu nr.490/2013, prin care reclamantul D. G. a fost pus în posesie cu suprafața de 1 ha teren forestier, în baza sentinței civile nr. 383/2004.
Prin sentința civilă nr. 136/19.02.2004 a Judecătoriei Târgu Lăpuș, pronunțată în dosarul nr. 120/2004, având ca obiect plângere la Legea nr.1/2000, a fost admisă acțiunea formulată de petenta F. M. și s-a dispus anularea parțială a Hotărârii nr.665 din 18.07.2002 emisă de intimata C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș cu privire la Anexa nr.53 a localității S. de Sus, poziția 70, precum și obligarea comisiilor să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului forestier în suprafață de 3 ha situat pe teritoriul localității S. de Sus.
În motivarea hotărârii, s-a reținut că petenta este moștenitoarea autoarei dreptului de proprietate înscris în CF 592 S. de Sus, și anume „Chirligean M. căsătorită cu D. P.” (fila 6 verso din dosar nr.120/2004).
P. aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii judecătorești, petenta a fost pusă în posesie cu suprafața de 2 ha teren forestier conform procesului verbal de punere în posesie nr. 489/04.02.2013.
Din analiza înscrisurilor existente în dosarele nr. 490/2013 și nr.120/2004, instanța a constatat că sentințele civile nr. 383/29.04.2004 și nr.136/19.02.2004 se suprapun parțial în ceea ce privește anularea Hotărârii Comisiei Județene nr. 665 din 18.07.2002 Anexele 53, poziția 70, astfel că s-a ajuns la situația reconstituirii dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren (înscrisă în CF 592 sub nr top 850/63, de ,,6 iugări și 615 stânjeni”, extrasul de CF 592 fiind utilizat ca mijloc de probă în ambele dosare), după aceeași autori și în favoarea a doi moștenitori diferiți.
Conform actelor de filiație, reclamantul D. G. este fiul dintr-o altă căsătorie a defunctului D. P., soțul autoarei tabulare Cîrligean M. (filele 7, 4 și 15 din dosarul conexat 89/2004), iar numita F. M. este nepoata de fiică a autoarei tabulare Cîrligean M.. (filele 7 – 11 din dosar nr. 120/2004).
Având în vedere situația creată, pârâta C. L. invocă faptul că în urma discuțiilor cu cei doi petenți, s-a ajuns la o înțelegere amiabilă conform căreia reclamantul D. G. să fie pus în posesie cu suprafața de 1 ha, iar F. M. cu suprafața de 2 ha, în funcție de suprafața deținută de antecesori și legăturile de filiație.
P. a consfinți această înțelegere, reclamatul D. G. a solicitat conform declarației pe proprie răspundere autentificate cu nr. 236/19.02.2013 la B.N.P. R. C. A. din Tg. Lăpuș, „în calitate de proprietar asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 10.000 mp, situat în localitatea S. de Sus, jud. Maramureș, punerea în posesie conform procesului verbal de punere în posesie nr.490/04.20.2013, Anexa nr.53 S. de Sus, întocmit în baza Sentinței civile nr.383/2004”.
Aceeași procedură a fost urmată și de numita F. M., prin declarația autentificată cu nr. 900/19.02.2013 care a solicitat punerea în posesie asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 20.000 mp, conform procesului verbal de punere în posesie nr.489/04.02.2013, Anexa nr.53 S. de Sus, întocmit în baza Sentinței civile nr.136/2004. (fila 37 din dosar)
În cuprisul ambelor înscrisuri notariale se menționează destinația acestora, și anume ,,spre a servi organelor competente, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate”.
Deși din modul de formulare utilizat nu rezultă expres faptul că reclamantul a renunțat la reconstituirea proprietății asupra diferenței de teren, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă în mod evident că acesta a fost în deplină cunoștință de cauză cu privire la suprapunerea celor două hotărâri judecătorești, și că au existat demersuri din partea reprezentanților pârâtei în vederea ajungerii la o soluție adecvată, având în vedere imposibilitatea obiectivă de îndeplinire concomitentă a celor două sentințe.
Astfel, atât martorii B. E. I. și C. I., viceprimar respectiv inginer agricol în cadrul instituției publice locale, cât și martorul F. G. soțul titularei din sentința nr. 136/2004 au confirmat că în urma discuțiilor purtate atât în cadrul familial, dar și oficial cu reprezentanții autorități locale competente, din suprafața totală suprapusă, care în fapt este de circa 3 ha, numita F. M. a fost de acord să-i revină 2 ha, iar diferența de 1 ha să-i revină reclamantului, premisa principală a emiterii celor două acte notariale fiind înțelegerea dintre cei doi titulari.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din H.G. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, „comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii; b) verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare; c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane; d) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 6 lit. e și f din același act normativ, Comisiile județene validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare și emit titlurile de proprietate pentru cererile validate, prevederi ce se coroborează cu art. 36 alin. 1 din H.G. nr.890/2005 („pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, comisia județeană emite titlurile de proprietate”)
Remediul pentru îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor ce revin comisiilor locale este prevăzut în mod expres de art. 64 din Legea nr.18/1991, modificată și republicată, conform cărora ,,în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.”
Instanța a apreciat că pentru constatarea temeiniciei unei asemenea plângeri este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui refuz al comisiei locale de fond funciar de a realiza punerea în posesie și refuzul să fie nejustificat.
Din actele aflate la dosar nu rezultă conduita negativă a pârâtei C. L. S. de Sus, și implicit a pârâtei C. Județeană Maramureș pentru aplicarea normelor funciar, de a nu pune în aplicare dispozitivul sentinței civile nr. 383 din 29.04.2004, pronunțată de către Judecătoria Târgu Lăpuș, instanța reținând, așa cum s-a arătat și anterior, că imposibilitatea de punere în posesie cu privire la toată suprafața de teren de 4 ha, situat în teritoriul localității S. de Sus, este justificată, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre pârâte nu are vreo culpă în crearea acestei situații.
Admiterea prezentei cereri înseamnă confirmarea unei duble reconstituiri asupra aceleiași suprafețe de teren, cu ignorarea circumstanțelor de fapt relevate de probatoriul administrat.
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, primarul poate fi obligat la penalități, în condițiile art. 894 Cod de procedură civilă (după republicarea Legii nr. 134/2010, art. 894 a devenit art. 905), doar în două situații prevăzute expres de lege: refuzul de înmânare a titlului de proprietate deja emis de comisia județeană și refuzul de a realiza punerea efectivă în posesie.
Întrucât în cauză s-a arătat că nu se poate reține că se refuză punerea în posesie, fiind întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 490/ 04.20.2013, în care se face trimitere expresă la Sentința civilă nr. 383/2004, s-a reținut că nici acest capăt de cerere nu este întemeiat.
P. toate aceste considerente expuse mai sus, instanța a respins cererea formulată de reclamantul D. G., în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. de Sus, Direcția S. Maramureș și Instituția P. - C. Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș, ca neîntemeiată.
Conform art. 453 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a reclamantului, instanța a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel D. G.. Deoarece acesta a decedat în cursul procesului, apelul a fost continuat de soția acestuia, D. S..
În memoriul de apel s-a solicitat admiterea apelului schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei să pună în posesie reclamantul cu teren forestier în suprafață de 3 hectare asupra căruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin sentința civilă nr. 383/29.04.2004 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 90/2004 sub sancțiunea plății unor penalități de 500 lei pe zi de întârziere până la îndeolinirea efectivă a obligației.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei de rândul 2 să procedeze la predarea terenului identificat către C. locală de fond funciar S. de Sus în vederea punerii în posesie, sub sancțiunea plății unor penalități de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligației.
În privința pârâtei de rândul 3 s-a solicitat obligarea acesteiasă elibereze titlul de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață totală de 4 hectare astfel cum s-a menționat în sentința civilă nr. 383/29.04.2004 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 90/2004.
S-a mai solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În memoriul de apel s-a arătat că sentința atacată este nelegală deoarece aduce atingere obligativității respectării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de către cei cărora li se adresează, în speță comisiilor de fond funciar. Pe de altă parte s-a arătat că prin sentința atacată se anulează hotărârea judecătorească irevocabilă fără a fi investită cu soluționarea unei căi de atac extraordinare împotriva acesteia.
Astfel, prin sentința civilă nr. 383/29.04.2004 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 90/2004, s-a dispus anularea parțială a Hotărârilor nr.665 și 780 din 18.07.2002 și 24.03.2003 a Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar Maramureș cu privire la anexele 53 și 531 B ale localității S. de Sus, acestea fiind obligate să reconstituie dreptul de proprietate apelantului pentru suprafața de 4 hectare de teren. Deși s-a solicitat punere în posesie, încă din anul 2004, abia în anul 2013 a fost pus în posesie cu suprafața de 1 hectar din cele 4 hectare de teren.
Potrivit art. 5 din HG 890/2005, una dintre atribuțiile Comisiei locale este aceea de a pune în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și le înmânează titlurile de proprietate potrivit competențelor ce le revin, iar potrivit art. 6 prevede că una dintre atribuțiile Comisiei Județene este de a emite titlurile de proprietate pentru documentațiile înaintate de comisiile locale care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
Punerea în posesie și eliberarea titlurilor potrivit art. 27 alin. 1 din Legea 18/1991 nu pot fi făcute decât după ce s-au realizat delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor prealabile. Singurele condiții pentru emiterea titlului de proprietate este acela al hotărârii de validare și întocmirea procesului-verbal de punere în posesie.
În măsura în care se refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie, persoana interesată poate formula plângere a instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul. Apelantul a invocat și prevederile art. 25 din legea 1/2000, respectiv ale Legii 169/1997 și ale HG 1172/2001.
Contrar susținerilor Comisiei locale, apelantul a arătat că nu a renunțat niciodată la dreptul stabilit prin hotărârea judecătorească, declarația notarială nefiind dată în acest sens.
De asemenea, nici faptul că printr-o altă hotărâre judecătorească s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate unei alte persoane care ar fi justificat cererea cu același acte nu îndreptățește comisiile de fond funciar să se sustragă de la aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătorești. În cauză nu s-a promovat calea de atac a revizuirii hotărârilor judecătorești, astfel că apelantul a arătat că beneficiază de o hotărâre judecătorească care este în vigoare.
S-a mai arătat că nici aspectul invocat de prima instanță în sensul că refuzul este unul justificat nu poate fi reținut deoarece apelantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, dreptul este unul absolut punerea în posesie putând fi făcut dacă vechiul amplasament este ocupat pe un alt amplasament asupra oricăror terenuri aflate la dispoziția Comisiei locale.
În prezentul apel, instanța a administrat proba cu înscrisuri, sens în care a fost depus răspunsul Comisiei Locale de fond funciar S. de Sus (f.46).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 383 pronunțată la data de 29 aprilie 2004 de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 90/2004 a fost admisă plângerea formulată de petentul D. G., astfel că intimatele C. Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar, respectiv C. locală Tg. Lăpuș pentru aplicarea legilor fondului funciar să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor în natură forestier în suprafață de 4 hectare teren. Sentința se află la fila 6 din dosarul Judecătoriei. Dosarul nr. 90/2004 și dosarul conexat nr. 89/2004 au fost atașate prezentului dosar.
Prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 490 din data de 4.02.2013, petentul D. G. a fost pus în posesie cu suprafața de teren de 1 hectar, terenul având categoria de folosință teren forestier (f.8).
Anterior la data de 19 februarie 2004, în dosarul nr. 120/2004 al Judecătoriei Târgu Lăpuș a fost admisă cererea formulată de F. M. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei F. M. pentru suprafața de 3 hectare teren. Sentința nr. 136/19.02.2004 a fost depusă în copie certificată la fila 30 din dosar.
În baza sentinței menționate, F. M. a fost pusă în posesie cu suprafața de 2 hectare teren cu vegetație forestieră, aspect ce rezultă din cuprinsul procesului-verbal aflat la fila 31 din dosarul Judecătoriei.
Din dosarele atașate se constată că în ambele dosare atașate atât D. G. cât și F. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza CF 592 S. de Sus, susținând fiecare că este antecesorul proprietarului tabular, reconstituirea dreptului de proprietate.
În cartea funciară menționată suprafața de teren înscrisă este de 6 iug. și 615 stg. (3,34 ha+ 0,2211 ha=3,56 hectare teren)
Raportat la acest aspect, reținând faptul că atât prin sentința civilă nr. 383/29.04.2004, cât și prin sentința civilă nr. 136/19.02.2004 s-a făcut după același proprietar deposedat, punerea în posesie, după reconstituire nu poate fi realizată pentru o suprafață mai mare decât suprafața care a fost preluată de la antecesorul părților.
Astfel, se constată că antecesorul părților a deținut suprafața de 3,56 hectare de teren, iar reconstituirea dreptului de proprietate, prin hotărâri judecătorești s-a făcut pentru 7 hectare de teren.
Instanța reține că fiecare dintre părți deține un titlu valabil, respectiv o hotărâre judecătorească, beneficiind sub acest aspect de un bun în înțelesul articolului 1, Protocolul 1 Adițional al Convenției Europene a D. Omului.
Cu toate acestea instanța are în vedere că părțile, în limita suprafeței de teren disponibile au fost puse în posesie, astfel că au fost parțial, respectate dispozițiile sentințelor pronunțate în anul 2004.
Având în vedere faptul că la dispoziția Comisiei locale terenul deținut de antecesorul comun al petentului D. G. și al numitei F. M., astfel că punerea în posesie putea fi realizată doar pentru suprafața deținută, și în limita terenului disponibil, pentru diferența de teren nu se poate dispune punerea în posesie pe vechiul amplasament, deoarece cele aproximativ 3 hectare deținute au fost deja ocupate.
În ceea ce privește punerea în posesie pe un alt amplasament, instanța reține că nici acest fapt nu este posibil deoarece, atât din adresa Comisiei locale cât și din susținerile părților rezultă că la dispoziția Comisiei Locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu a mai fost identificat teren disponibil pentru a se realiza punerea în posesie.
Faptul că în ambele hotărâri judecătorești atât C. L. S. de Sus de aplicare a legilor fondului funciar, cât și C. Județeană Maramureș pentru aplicarea legilor fondului funciar au fost parte în dosare în care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, nu poate duce la concluzia că asupra terenului de 3,56 hectare deținut de antecesorul petentului D. G., respectiv F. M. se poate realiza punerea în posesie atât pentru suprafața de 4 hectare (reconstituită petentului D. G.), cât și pentru suprafața de 3 hectare (reconstituită numitei F. M.).
Instanța va reține susținerea Comisiei Locale potrivit căreia s-a încercat rezolvarea problemei în sensul de a solicita reclamantului D. G. și numitei F. M. să accepte punerea în posesie în limita terenului deținut de antecesorul lor. În acest context se reține că F. M. a dat declarația autentificată sub nr. 900 din data de 25 iunie 2013 de BNP Podeleanu R. Cășin A.(f.37 din dosarul Judecătoriei). Din cuprinsul acestei declarații s-a arătat că se renunță la diferența de_ mp. teren care excede suprafeței de teren pentru care a fost pusă în posesie.
În privința declarației autentificate de BNP Podeleanu R. C. A. sub nr. 236/19.02.2013, declarație dată de D. G., instanța constată că acesta s-a declarat proprietarul suprafeței de_ mp și solicită punerea în posesie cu privire la această suprafață de teren în baza sentinței civile nr. 383/2004.
Faptul că instanța nu a reținut susținerea apelantului potrivit căreia nu există rea-credință în omisiunea punerii în posesie asupra terenurilor nu face inaplicabilă hotărârea pronunțată în cursul anului 2004. În cuprinsul respectivei hotărâri nu s-a dispus punerea în posesie pe un anumit amplasament, ci doar s-a constatat îndreptățirea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar executarea hotărârii prin care s-a constatat îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate nu se face obligatorie reconstituirea în natură.
Se reține faptul că într-adevăr, potrivit dispozițiilor HG 890/2005, după ce se stabilește îndreptățirea la reconstituire (prin hotărârea Comisiei Județene sau prin hotărâre pronunțată de instanță), se realizează punerea în posesie, etapa următoare fiind aceea a eliberării titlului de proprietate. După cum s-a reținut și anterior nu se poate reține că în mod nejustificat nu s-a realizat punerea în posesie a reclamantului, astfel că nu se poate reține că în mod nejustificat nu a fost eliberat titlul de proprietate, deoarece în lipsa punerii în posesie nu se poate elibera titlul de proprietate.
Având în vedere aceste aspecte, instanța consideră că în mod corect a reținut și prima instanță faptul că nu este îndeplinită condiția privind refuzul „nejustificat” de a efectua punerea în posesie în privința suprafeței de 3 hectare de teren (diferența pentru care nu s-a identificat o suprafață de teren disponibilă și nu s-a întocmit proces-verbal de punere în posesie), suprafață la care se face referire în cuprinsul sentinței civile nr. 383/29.04.2004 și nici eliberarea titlului de proprietate.
Reținând aceste considerente, instanța, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de D. G. și continuat moștenitorul acestuia, respectiv, de soția supraviețuitoare, D. S., apelul fiind nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de D. G., decedat în timpul procesului și continuat de D. S. cu domiciliul procesual ales în Baia M. . jud. Maramureș la Cabinet de avocat A. Ș., împotriva sentinței civile nr. 650 pronunțate la data de 28noiembrie 2014 de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei, azi, 28 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D. Ț. P. M. B. S. A.
Red./dact./M.B.P./26.01.2016
. – 4/ ex
Jud. la fond M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 462/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 752/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
