Revocare donaţie. Decizia nr. 572/2015. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 572/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 572/2015
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 572/A
Ședința publică din 27 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. Ț.
Judecător: A. S. T.
Grefier: C. M.
Pe rol este soluționarea apelului declarat de către apelanta Z. P., domiciliată în Baia Sprie, ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3233 din 30.04.2015, pronunțată de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect revocare donație.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3233 din 30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții Z. P. și B. S. F. în contradictoriu cu pârâtul Z. N., ca nefondată.
Au fost obligați reclamanții să achite suma de 400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea formulată la data de 19.09.2013, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar_ reclamanții Z. G. și Z. P. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Z. N. revocarea contractului de donație, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între părți a intervenit un contract de donație cu clauza de întreținere prin care s-a transferat nuda proprietate a unui imobil și a unui teren în favoarea pârâtului.
În esență, se arată că, deși pârâtul avea obligația de asigura întreținerea reclamanților, pârâtul nu și-a îndeplinit în totalitate această obligație.
În acest sens se arată că cheltuielile necesare întreținerii (utilități), au fost suportate de reclamanți, iar hrana a fost procurată tot de aceștia. Totodată se arată că reclamanții s-au gospodărit singuri.
De asemenea, se relevă faptul că și cheltuielile cu internarea la un spital din Cluj a reclamantei au fost suportate de reclamanți.
În drept, au fost invocat dispozițiile 1020 Cod civil.
În probațiune s-au depus acte și înscrisuri (filele nr. 8- 23).
În cauză s-a depus întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, raportat la faptul că întreținerea reclamanților s-a făcut de către pârât și familia acestuia.
În acest sens se relevă că pârâtul ar fi suportat un tratament medical costisitor al reclamantei, de care s-a îngrijit și în momentul în care a fost internată la un spital din Cluj.
De asemenea, se învederează că pârâtul ar fi suportat și costurile nunții de aur a reclamanților.
În probațiune s-au depus acte și înscrisuri (filele nr. 30-95).
La data de 27.01.2014 se depune răspuns la întâmpinare, prin care se solicită admiterea acțiunii raportat la lipsa de îngrijire a reclamanților de către pârât.
La data de 05.09.2014 decedează reclamantul Z. G. (fila nr. 145), în proces fiind introdusă ca reclamantă B. S. F. (fila nr. 162).
Analizând cererea formulată prin prisma probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile instanța reține următoarele:
La data de 11.06.2012 intervine între părți contractul de donație imobiliară, prin care reclamanții Z. G. și Z. P. donează pârâtului Z. N. nuda proprietate asupra unei case de locuit de 71 mp, anexă gospodărească de 35 mp și terenul aferent de 3726 mp situate în Baia Sprie, ., jud. Maramureș. Prin același contract se menține dreptul de uzufruct asupra imobilelor menționate în favoarea reclamanților. Totodată pârâtul se obligă la sarcina întreținerii viagere, constând în asigurarea și prepararea hranei zilnice, a curățeniei, a iluminatului, a medicamentelor, cu suportarea cheltuielilor de spitalizare și obligația înmormântării (fila nr. 9-10).
Conform art. 1020 cod civil „donația poate fi revocată pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul”.
Potrivit art. 1027 Cod civil „ dacă donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere executarea sarcinii, fie revocarea donației”.
Raportat la textele legale amintite instanța constată că revocarea donației în cazul de față, se poate solicita de reclamanți în condițiile neexecutării obligației de întreținere a acestora de către pârât. Astfel, instanța este chemată, în dosarul de față, să aprecieze dacă pârâtul a executat sau nu obligația de îngrijire asumată prin contract.
Toate susținerile privind înstrăinarea către pârât a unei parcele de teren anterior încheierii contractului de donație, precum și cheltuielile efectuate de pârât în vederea întăbulării altor proprietăți a reclamanților, existența ori nu a unei înțelegeri privind îngrijirea reclamanților de către copii ori privind împărțirea proprietăților reclamanților exced cadrului procesual și nu vor fi analizate de instanță.
Totodată, instanța nu va analiza modul în care pârâtul s-a ocupat de îngrijirea reclamanților anterior contractului de donație. Astfel, nu va fi avut în vedere: modul în care s-a obținut certificatul de încadrare în grad de handicap (2006), cine a suportat cheltuielile cu organizarea nunții de aur (2008).
Din întreg materialul probator instanța constată că acțiunea este nefondată, pârâtul îndeplinind sarcina de îngrijire a reclamanților.
Astfel, din declarația martorei B. V. reiese faptul că reclamanții au fost bine îngrijiți de pârât și soția acestuia. Astfel, se relevă că pârâtul se ocupa de întreținerea casei și a terenului, iar soția acestuia de curățenie și mâncare (fila nr. 150).
Acest aspect este confirmat și de martorul B. V. (fila nr. 151), dar și de către martorul B. N. (fila nr. 131), propus de reclamant, dar și parțial de martorul G. V. (fila nr. 130), propus de reclamant, care menționează că pârâtul le aducea mâncare reclamanților o dată pe zi.
Pe de altă parte martorul propus de reclamanți, B. N. (fila nr. 131) a precizat că pe perioada internării reclamantei la un spital din Cluj, soția pârâtului s-a ocupat de îngrijirea reclamantului Z. G., aspect confirmat de martorul B. V. (fila nr. 150), dar și de martorul B. V. (fila nr. 151).Totodată, chiar reclamanta B. S. arată în interogatoriu că aceasta alături soția pârâtului a avut grijă de reclamantul Z. G. pe perioada în care soția acestuia a fost internată în Cluj (fila nr. 170). Mai mult din probele menționate, a reieșit că pârâtul s-a deplasat în Cluj, la mama acestuia, de mai multe ori, timp de o lună, pe perioada internării reclamantei.
De asemenea, martorul B. Ș. (fila nr. 132) a relevat că acesta, la rugămintea fiicei pârâtului a trimis pe tren mai multe pachete cu mâncare și îmbrăcăminte, pe perioada internării. Tot acest martor a învederat că pârâtul i-a dat suma de 240 lei pentru a-i cumpăra medicamente reclamantei.
De altfel, s-a menționat faptul că după moartea reclamantului de înmormântare s-a ocupat pârâtul, iar de reclamanta Z. P. se îngrijește în prezent atât fiul acesteia (pârâtul), cât și fiica S. (fila nr. 150). Aspectul a fost confirmat de martorul B. V., care a relevat că cheltuielile înmormântării au fost suportate de pârât (fila nr. 151), dar și de reclamanta S., prin interogatoriu (fila nr. 173 pct. 27), dar și de facturile de la dosar (fila nr. 153-158). Reclamanta S. a mai precizat că pârâtul s-a ocupat ca reclamanta Z. P. să obțină pensie de urmaș (fila nr. 173 pct. 28), dar și faptul că pârâtul achită în prezent facturile la utilități (pct. 29).
În ceea ce privește faptul că, aproximativ din anul 2013 pârâtul nu ar fi prestat întreținere către părinții săi, instanța remarcă că acest lucru nu s-a datorat culpei pârâtului, ci atitudinii părinților care au refuzat îngrijirea. În acest sens precizează B. S. (fila nr. 174, pct. 35 interogatoriu), dar și martorul B. vasile (fila nr. 151), care adaugă că mâncarea adusă de pârât era „bună, inclusiv desert”.
Și martorul B. V. relevă refuzul reclamanților de a fi îngrijiți de pârât, aspect confirmat și de martorii propuși de reclamanți. Nu interesează motivul refuzului, câtă vreme revocarea donației se solicită pentru neexecutarea sarcinii nu pentru ingratitudine.
Fiind în culpă procesuală reclamanții au fost obligați la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (fila nr. 165).
Împotriva sentinței civile nr. 3233/30.04.2015 a Judecătoriei Baia M., în termenul legal, a declarat apel apelanta Z. P. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și revocarea Contractului de donație încheiat în data de 11.06.2012 și autentificat la Biroul Notarial „D.” Baia M.; obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivele de apel, apelanta a arătat că prin sentința instanței de fond se reține că pârâtul a probat faptul că și-a îndeplinit sarcina de îngrijire a reclamanților Z. G. și Z. P.. Se arată că din declarațiile martorilor reiese faptul că reclamanții au fost bine îngrijiți de pârât, Z. G. și că după moartea acestuia, pârâtul plătește cheltuielile de întreținere.
Un alt motiv pentru respingerea cererii a fost că instanța ar fi constatat faptul că din anul 2013 nu s-a prestat întreținere, dar acest lucru s-a datorat refuzului reclamanților de a primi întreținerea.
În opinia apelantei, în primul rând, declarațiile martorilor nu sunt privite în ansamblul lor, ci doar trunchiat, speculându-se părțile care susțin punctul de vedere al pârâtului. Obligația de întreținere are un caracter continuu și nu poate fi probată îndeplinirea acesteia prin declarațiile unor martori care nici măcar nu locuiesc în aceeași localitate cu reclamanții și care relatează anumite episoade sporadice în care întreținerea a fost prestată. Depozițiile unor martori care ar fi locuit cel puțin în vecinătatea reclamanților ar putea avea puțin mai multă credibilitate în ceea ce privește continuitatea întreținerii.
Nu s-a spus niciodată că nu s-a prestat deloc întreținere, ci că începând cu un anumit moment (la mai puțin de 1 ani de la încheierea donației), întreținerea nu a fost prestată și când a fost prestată s-a făcut într-un mod necorespunzător.
Declarațiile martorilor propuși de ambele părți se bazează pe proba din auzite, motiv pentru care conțin o anumită doză de relativitate. De aceea, probele pe care apelanta le consideră concludente sunt interogatoriul reclamanților și ancheta socială efectuată la domiciliul reclamanților, precum și înscrisurile din care reiese că reclamanții au fost cei care și-au suportat singuri cheltuielile de întreținere.
Din interogatoriul părților a reieșit că aproape totalitatea cheltuielilor pe care pârâtul le-a făcut cu întreținerea reclamanților au fost făcute din veniturile acestora din urmă. Sarcina întreținerii constă în prestarea efectivă a obligației de a pune la dispoziția întreținutului (din patrimoniul debitorului) și nu în administrarea patrimoniului întreținutului, așa cum a făcut pârâtul în cauză.
Desigur că sub amenințarea unei soluții negative în cauza supusă judecății, pârâtul a suportat cheltuielile de înmormântare ale reclamantului. Dar după cum reiese din contractul de donație, sarcina suportării acestora era cumulativă cu sarcina întreținerii. Ori sarcina întreținerii are un caracter permanent, iar îndeplinirea ei sporadică echivalează cu o neîndeplinire. Plata cheltuielilor de înmormântare nu soluționează retroactiv problema neprestării întreținerii.
De aceea, toate cheltuielile făcute cu întreținerea după data deschiderii procesului trebuie privite cu reținere, întrucât acestea au fost făcute cu principalul scop de a le folosi actele doveditoare în instanță în vederea câștigării procesului.
De asemenea, s-au depus la termenele de judecată dinspre finalul procesului facturi doveditoare a cumpărării unor medicamente și a plății unora dintre cheltuielile de întreținere. Însă aceste înscrisuri, deși fac dovada suportării acestor cheltuieli, nu sunt apte să probeze faptul că obligația de întreținere care cuprinde și alte cheltuieli, cum sunt cele alimentare și de gospodărie, a fost în integralitate suportată de pârât în această ultimă perioadă.
În opinia apelantei, pârâtul a încercat de asemenea să demonstreze că reclamanții aveau anumite venituri și nu era necesar ca el să presteze întreținerea. Însă el cunoștea care sunt veniturile reclamanților anterior asumării obligației de întreținere și cu toate acestea, când s-a pus problema de a primi donația, a fost de acord cu sarcina. Este posibil ca de la început reprezentarea mentală a viitoarei sarcini a pârâtului să se fi profilat sub forma unei administrări a veniturilor întreținuților și nimic mai mult.
Dar chiar dacă acest lucru nu i-ar fi fost cunoscut, el tot ar fi datorat întreținerea, pentru că această obligație presupune acoperirea efectivă a nevoilor întreținuților și nu administrarea patrimoniului acestora. Plătind cheltuielile întreținerii din banii reclamanților, după cum reiese din declarațiile acestora, pârâtul s-a făcut un administrator al veniturilor și bunurilor lor, ignorându-și obligația care îi impunea să suporte el însuși, cu propriile venituri, aceste cheltuieli.
În al doilea rând, refuzul reclamanților nu poate constitui o cauză de exonerare a debitorului obligat la plata întreținerii. Prin răspunsul la interogatoriu, reclamanții au arătat că au fost momente în care s-a refuzat întreținerea, dar din cauza comportamentului pârâtului. Pârâtul a avut un comportament bazat pe provocarea unor reacții negative din partea reclamanților. Reiese acest lucru din răspunsurile reclamanților la interogatoriu, dar și din alte probe cum ar fi plângerile formulate la poliție împotriva surorii sale și a nepotului și declarațiile martorilor.
Apelanta arată că este extrem de simplu să provoci un refuz și după aceea să justifici neexecutarea propriei obligații pentru că cealaltă parte a refuzat a primi plata. Așa se caracterizează atitudinea pârâtului în legătură cu sarcina care îi revenea. Și-a jignit părinții, această atitudine a pârâtului menținându-se și pe durata procesului, insistând pe aceste chestiuni, prin adresarea de întrebări la interogatoriu, martorilor și solicitând inclusiv expertize psihologice și confirmări de la medicul de familie cum că reclamanta Z. are prescris un tratament cu antidepresive, pe care le combină cu alcool (lucru total neadevărat, după cum reiese din răspunsul doctorului, la solicitarea instanței de fond). Toate aceste acuze s-au dovedit a fi nefondate, fiind parte din strategia provocatoare a pârâtului, alături de alte acțiuni de luare în stăpânire a bunului donat, deși donatorii sunt titularii unui drept de uzufruct asupra terenului.
În măsura în care atitudinea pârâtului în cadrul procesului a avut acest caracter provocator, cu atât mai mult comportamentul său negativ se accentuează în particular, unde nu poate fi auzit de alte persoane în afară de reclamanți. Dacă pârâtul era de bună credință așa cum susține și dacă îi era refuzată întreținerea, avea posibilitatea legală să presteze obligația sa prin echivalent, deschizând un cont în bancă la dispoziția reclamanților, în care să verse valoarea în bani a întreținerii, sau să-i pună în întârziere pe întreținuți, noua legislație permițând punerea în întârziere a creditorului.
Dar refuzul, pe lângă că nu a fost nejustificat, nu a fost nici permanent. Reclamanții, inclusiv sora pârâtului, i-au propus de multe ori pârâtului să își execute în continuare obligațiile, însă răspunsul pârâtului a constat doar în amenințări și alte asemenea replici care erau menite să susțină starea conflictuală.
Aceeași concluzie, cum că pârâtul nu își execută obligația de întreținere, rezultă și din ancheta socială efectuată de asistentul social de la Primăria orașului Baia Sprie la domiciliul reclamantei Z. P.. Coroborând toate aceste probe aflate la dosar, apare lămurit faptul că pârâtul nu și-a executat obligația de întreținere pe care și-a asumat-o prin contractul de donație, afirmă apelanta.
În momentul actual, pârâtul fiind foarte sigur pe drepturile sale confirmate de instanța de fond, acțiunile sale de provocare și-au mărit intensitatea. Mai mult, el se comportă ca un proprietar deplin al terenului donat, nesocotind dreptul de uzufruct al mamei sale. De aceea, reclamanta se vede pusă în situația ingrată de a nu își putea exercita nici măcar drepturile sale pe care le are asupra bunului donat și în același timp fără a i se plăti în mod corespunzător întreținerea.
Chiar instanța de fond reține la un moment dat în motivarea sentinței că după moartea reclamantului de întreținerea reclamantei Z. P. se ocupă pârâtul și fiica acesteia, B. S..
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
În probațiune, în apel, au fost depuse înscrisuri, au fost audiați martorii B. G. (fila 101), B. V. (fila 102-103).
Intimatul Z. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Analizând sentința civilă nr. 3233/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe baza motivelor de apel formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt cât și în drept.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 477 Cod procedură civilă, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată (alin. 1).
Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
Conform art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Apelanta Z. P., prin memoriul de apel, critică sentința atacată, reclamând o interpretare trunchiată a depozițiilor martorilor, în sensul punctului de vedere exprimat de intimat, prezentând propria interpretare a declarațiilor martorilor audiați, potrivit cărora ar rezulta, în opinia apelantei, că apelanta și soțul acesteia s-au întreținut singuri.
Apelanta susține efectuarea pro causa a cheltuielilor după inițierea procesului, de către intimat, care, în accepțiunea apelantei, ar fi fost doar un administrator al bunurilor și veniturilor părinților.
Apelanta afirmă că refuzul de a primi întreținerea s-a datorat comportamentului intimatului, ar fi fost un refuz provocat de acesta, prin urmare ar fi fost justificat, dar nu ar fi fost permanent.
Acțiunea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1020, 1027 Cod civil.
Conform art. 985 Cod civil, donația este contractul prin care, cu intenția de a gratifica, o parte numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar.
Irevocabilitatea donației nu este numai una generală, comună tuturor contractelor, potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil, ci și o irevocabilitate proprie, specială contractului de donație, derivată din calitatea sa distinctă de celelalte contracte, de liberalitate. Acesta este și sensul dispozițiilor art. 985 Cod civil, potrivit cărora donația este contractul prin care donatorul dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donatar.
Irevocabilitatea donației este, în consecință, specială, deoarece privește nu numai efectele contractului, dar și natura intrinsecă a acestuia. Pentru aceste considerente, în doctrină, irevocabilitatea donației a fost supranumită și „irevocabilitate de gradul II”. Ea se justifică prin ocrotirea intereselor donatorului, garantarea dreptului de proprietate dobândit de donatar, precum și pentru protejarea intereselor terților ce intră în raporturi juridice cu acesta din urmă și, drept urmare contribuie la siguranța circuitului civil.
Prin esența lor, donațiile sunt irevocabile.
Art. 1020 Cod civil prevede că donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
Conform art. 1021 Cod civil, revocarea pentru ingratitudine și pentru neîndeplinirea sarcinilor nu operează de drept, ci sunt judiciare.
Conform art. 1023 Cod civil, donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri: dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat; dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator, dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul în momentul donației.
Potrivit art. 1027 Cod civil, invocat drept temei juridic în motivarea în drept a acțiunii, dacă donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației.
În motivele de apel, apelanta afirmă neexecutarea sarcinii de către intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, ansamblul materialului probator administrat, atât în fața primei instanțe cât și în etapa procesuală a apelului, coroborat cu susținerile părților, prin prisma dispozițiilor legale incidente, analizate în cele ce preced, tribunalul constată nefondate criticile apelantei.
Analizând depozițiile martorilor: B. V. – fila 150, B. V. – fila 151, B. N. – fila 131, G. V. – fila 130 din dosarul de fond, respectiv ale martorilor: B. G. – fila 101, B. V. – fila 102 din dosarul de apel, rezultă că intimatul pârât s-a ocupat de întreținerea părinților, respectiv a apelantei, a casei și a terenului, soția intimatului, respectiv familia acestuia, ajutându-l în îngrijirile acordate, soția intimatului ocupându-se de curățenie și mâncare – fila 150, 151, 131, 130.
Din probele administrate a rezultat că pe perioada internării reclamantei în spital la Cluj N., soția intimatului s-a ocupat de îngrijirea reclamantului Z. G., aspect confirmat de martora B. V. și de martorul B. V.. Chiar intimata B. S. a declarat la interogatoriu că, alături de soția intimatului a avut grijă de tatăl acestuia pe perioada spitalizării apelantei, din probe rezultând că intimatul a fost la Cluj N. împreună cu mama lui, a trimis mâncare și îmbrăcăminte pe perioada internării, a cumpărat medicamentele necesare acestuia – fila 132.
După moartea reclamantului Z. G. de înmormântare s-a ocupat intimatul, iar de apelantă s-au îngrijit intimatul, intimata B. S. pe perioadele când nu era plecată în străinătate.
Din probele administrate a rezultat că unele sincope în acordarea întreținerii nu s-au datorat culpei intimatului ci atitudinii apelantei, care ar fi refuzat îngrijirile oferite de intimat, ar fi refuzat mâncarea oferită de acesta, refuzul fiind unul nejustificat.
Martora B. V. a declarat, în etapa procesuală a apelului, audiată fiind în baza art. 479 alin. 2 Cod procedură civilă, că apelanta nu mai vroia să mănânce mâncarea adusă de intimat, și că apelanta i-a spus martorei să-i transmită intimatului să nu-i mai ducă de mâncare, pentru că nu mai vrea să mănânce din mâncarea făcută de el. Aceeași martoră a declarat că intimatul a continuat să-i ducă apelantei de mâncare și îi duce și în prezent – fila 102-103 din dosarul de apel.
Martora B. V. a declarat că, în urmă cu doi ani, când a început scandalul în familie, apelanta i-a spus martorei că îi pare rău că nu i-a dat și fetei sale o parte din averea sa, că atunci când a făcut actele așa a dorit, însă apoi s-a răzgândit – fila 102-103 din dosar.
Împrejurarea că apelanta s-a răzgândit nu poate conduce la revocarea donației.
Revocarea donației poate avea loc doar pe cale judiciară și doar pentru motivele expres reglementate de Codul civil. Apelanta a invocat dispozițiile art. 1027 Cod civil, care se referă la revocarea donației pentru neîndeplinirea sarcinilor care s-a obligat donatarul, însă nu a dovedit susținerile din acțiune și respectiv din memoriul de apel vizând neexecutarea sarcinii, respectiv a întreținerii de către intimat.
Raportat la considerentele ce preced, constatând că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în mod corect, în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat, păstrând sentința atacată, ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 452 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar.
Onorariul avocațial pentru doamna avocat M. A., desemnată în calitate de avocat însărcinat să asigure asistența judiciară gratuită a apelantei urmare încuviințării cererii de ajutor public judiciar formulată de apelantă în acest sens în baza OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materia civilă cu modificările și completările ulterioare, va fi achitat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta-reclamantă Z. P., domiciliată în Baia Sprie, . jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3233/30.04.2015, pronunțate de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă pe apelantă la plata către intimatul Z. N., domiciliat în Baia Sprie . . a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Dispune achitarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului avocațial pentru doamna avocat M. A., care a asigurat asistența juridică a apelantei, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 1595/5.10.2015, emisă de Baroul Maramureș, onorariu în cuantum de 195 lei.
Definitivă.
Pronunțată azi, 27.11.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Ț. D. S.-T. A.-A. M. C.
Red.: Ț.D./16.12.2015
T.red.: M.C./17.12.2015
5 ex./.>
Judecător la fond: A. L. V.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
., județul Maramureș
.
Dosar nr._ cod operator-4204
către
Tribunalul Maramureș – Serviciul contabilitate
Vă comunicăm faptul că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Maramureș- Secția I civilă în data de 01.10.2015 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar sub forma acordării asistenței juridice gratuite, cerere formulată de apelanta Z. P..
Urmare admiterii acestei cereri a fost desemnată avocat în cauză pentru a o asista pe apelanta Z. P., d-na av. M. A..
Alăturat vă comunicăm un exemplar din Decizia civilă nr. 572/A/27.11.2015, prin care s-a dispus achitarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocațial pentru doamna avocat M. A., care a asigurat asistența juridică a apelantei, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 1595/5.10.2015, emisă de Baroul Maramureș, onorariu în cuantum de 195 lei.
Vă mulțumim pentru colaborare.
PREȘEDINTE GREFIER
Ț. D. M. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 294/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 312/2015. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
