Fond funciar. Decizia nr. 617/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 617/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 617/R
Ședința publică din 21.09.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G.
Judecători: C. M.
: Ț. D.
Grefier: P. A. C.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursului civil formulat de către petenta J. T., cu domiciliul în C., nr. 101, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._/07.12.2011, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 19.09.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea deciziei fiind amânată la data de azi, când în urma deliberării s-a dat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr._/07.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Baia M. respinge cererea formulată de reclamanta J. T., în contradictoriu cu pârâtele C. L. C. și C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar.
Instanța de fond reține:
La data de 3 aprilie 1991, reclamanta J. T., născută F. a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 12 ari, din care suprafața de 5 ari avea natura de curți, iar suprafața de 7 ari avea categoria de folosință livadă.
Potrivit susținerii reclamantei aceasta nu a primit nici un răspuns din partea Comisiei Județene sau a Comisiei Locale, astfel că în anul 2010 a formulat prezenta cerere. C. locală a arătat că nu a putut identifica dosarul de fond funciar constituit ca urmare a cererii formulate de reclamantă pentru a se verifica dacă a fost emisă și o hotărâre a Comisiei Județene. Mai mult decât atât se constată din actele de puse la dosarul cauzei că nu s-a făcut dovada că cererea depusă de reclamantă a fost soluționată de C. locală, astfel că o astfel de cerere este admisibilă.
Cu toate acestea se constată că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, urmau să se realizeze, potrivit prevederilor art. 10 alin. 4 din legea 18/1991 în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii. Reclamanta nu a depus cererea în termenul arătat (legea a intrat în vigoarea la data de 20 februarie 1991, potrivit art. 102 din Legea 18/1991), astfel că din acest punct de vedere se poate reține că o astfel de cerere tardivă nu a fost formulată.
Astfel prima teză a cererii formulate de reclamantă, respectiv aceea de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de persoană care s-a înscris cu terenul în CAP sau de succesor al proprietarului care s-a înscris cu terenul în CAP, cerere formulată doar în anul 1991 după expirarea termenului pentru formularea unor astfel de cereri nu a fost primită, astfel că sub acest aspect cererea nu este întemeiată.
Cererea formulată de reclamantă a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 23, respectiv art. 24 din Legea 18/1991. Nici această susținere nu a fost reținută, astfel că și sub acest aspect se consideră cererea neîntemeiată.
În ceea ce privește termenul pentru formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 23, respectiv art. 24 din legea 18/1991, se reține că din formularea textului legal reclamanta nu era ținută de un termen pentru a formula o astfel de cerere.
Prevederile legale arătate cuprind 3 ipoteze, însă niciuna dintre acestea nu este aplicabilă în prezenta cauză.
Prima ipoteză se referă la terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora în favoarea proprietarilor construcțiilor edificate pe lotul atribuit în folosință de cooperativa agricolă de producție pentru construirea de locuințe. Această primă ipoteză nu este incidentă în cauză deoarece terenul, potrivit susținerilor reclamantei și a probelor administrate în cauză nu a fost atribuit de CAP pentru construirea de locuințe ci a aparținut anterior antecesorilor reclamantei, iar casa era edificată la momentul la care antecesorii reclamantei s-au înscris cu terenul în CAP.
În ceea ce privește cel de-a doua ipoteză vizată de art. 23 din legea 18/1991 aceasta vizează încheierea un act juridic având ca obiect construcția, act încheiat între fostul membru cooperator proprietar al terenului agricol și proprietarul construcției. Nici această ipoteză nu poate fi avută în vedere deoarece reclamanta susține că atât casa cât și terenul i-a fost dat cu titlu de zestre de către părinți, aspect ce nu rezultă decât din cuprinsul susținerilor sale, nefiind probat cu nici unul dintre probele din dosar.
Mai mult decât atât s-a constatat că nu există nici un acord între proprietarul construcției și proprietarul trenului, astfel cum condiționează art. 23 alin. 21 din Legea 18/1991.
În privința ipotezei prevăzute de art. 24 din legea 18/1991 vizează terenurile atribuite de CAP pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești pe care le-au edificat pe terenurile primite. Nici această ipoteză nu este incidentă în cauză, deoarece reclamanta nu a primit respectivul teren de la CAP.
Instanța nu a reținut nici faptul că instanța s-a pronunțat în situații identice în sensul de a recunoaște dreptul de proprietate având în vedere dispozițiile art. 23, respectiv ale art. 24 din Legea 18/1991, deoarece Sentințele depuse ca și practică judiciară vizează alte situații diferite situația reclamantei din prezenta cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta J. T. solicitând casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței și a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea recurentei reclamante pentru suprafața de 1133 mp teren situat în intravilanul localității C., aferent casei de locuit, curții și grădinii, obligarea Comisiei locale C. la punerea efectivă în posesie pe această suprafață de teren.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că cererea formulată în baza L. nr. 18/1991 este tardivă. Plângerea a fost formulată în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991. Instanța fondului a reținut eronat prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, respectiv faptul că acest articol nu ar fi incident în speță întrucât terenul solicitat a aparținut antecesorilor recurentei.
Astfel potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată de Legea nr. 247/2005 „sunt și rămân în proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupație sau domiciliu, terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul – Lege nr. 42/1990”.
Cu acest teren recurenta figurează împreună cu părinții cu poziție deschisă în Registrul agricol al localității C., fila 76 în perioada 1958 – 1963, terenul apărând la rubrica intravilan 1958 – 1963. Și în prezent recurenta folosește acest teren și plătește taxe și impozite pentru teren.
Intimata C. locală C. de aplicare a legilor fondului funciara formulat întâmpinare, arătând că sunt de acord cu admiterea recursului întrucât terenul solicitat se regăsește în registrul agricol 1958 – 1962 – fila 76, în intravilan 5 ari curte și 7 ari livadă, pentru care recurenta plătește taxe și impozit, iar terenul nu a fost solicitat sau reconstituit altor persoane.
Examinând recursul tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Sentința este nelegală fiind pronunțată în contradicție cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată de Legea nr. 247/2005 care prevăd: „sunt și rămân în proprietatea cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupație sau domiciliu, terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul – Lege nr. 42/1990”.
La fila 76 din Registrul agricol al localității C. recurenta figurează împreună cu părinții în perioada 1958 – 1963, cu 0,05 curte și 0,07 teren livadă.
Terenul este aferent casei de locuit, este în folosința recurentei și plătește taxe și impozite pentru acest teren, nu a fost constituit sau reconstituit pe seama altor persoane.
În considerarea celor de mai sus, potrivit art. 312 (1) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 23 alin. 1din Legea nr. 18/1991 modificată și completată de Legea nr. 247/2005 recursul urmează a fi admis potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
În baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă,
Admite recursul declarat de reclamanta J. T. domiciliată în C., nr. 101, județul Maramureș, contra sentinței civile nr._/07.12.2011 a Judecătorie Baia M., jud. Maramureș, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea civilă formulată de reclamanta J. Terzia în contradictoriu cu pârâtele C. locală C. și C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1133 mp. teren situat în intravilanul localității C. în favoarea reclamantei, teren aferent casei de locuit și obligă C. locală să o pună pe reclamantă în posesie cu acest teren iar C. Județeană Maramureș să emită titlul de proprietate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 21.09.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
P. G. C. M., Ț. D., P. A. C.
Red. C.M./01.10.2012
Dact. P.C.08.10.2012
Ex. 2,
Judecător la fond- P. M. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 659/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Cereri. Sentința nr. 1023/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
