Fond funciar. Decizia nr. 857/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-12-2012 în dosarul nr. 857/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 857/R
Ședința publică din 19.12.2012.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. G. P.
Judecător M. B. P.
Judecător D. W.
Grefier A. C. P.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra recursului formulat de reclamantul P. D. M. cu domiciliul în Sibiu, ., nr. 15, jud. Sibiu și de pârâții B. M. cu domiciliul în R. C., nr. 163A, jud. Maramureș, T. I. cu domiciliul în Baia M., .. 29/3, jud. Maramureș, C. L. R. C. de aplicarea legilor fondului funciar cu sediul în R. C., nr. 80, jud. M.mureș împotriva sentinței civile nr. 6495/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 12.12.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată pronunțarea hotărârii fiind amânată la data de azi, când în urma deliberării s-a dat hotărârea de mai jos.
Tribunalul,
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6495 pronunțată la data de 27 iunie 2012 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamantul P. E. D. M., în contradictoriu cu pârâții B. M., T. I., C. L. R. C. de aplicare a L. fondului funciar, C. Județeană Maramureș de aplicare a L. fondului funciar, R. A., R. A., M. V., și în consecință s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/38 emis la data de 06.10.1998, de C. Județeană Maramureș de aplicarea a L. fondului funciar, în favoarea numitei T. V., pentru terenul în suprafață totală de 2.160 mp, și dispune anularea acestuia pentru suprafața de 587 mp, identificată sub nr. topo. 468/1 din CF 915 R. C. pentru suprafața de 98 mp, nr. topo. 467/2 din CF 735 R. C. pentru suprafața de 241 mp, și nr. topo. 742/1 din CF 915 R. C. pentru suprafața de 248 mp.
De asemenea, s-a dispus anularea parțială a Procesului-verbal de punere în posesie încheiat de C. L. R. C. de aplicare a L. fondului funciar, întocmit la data de 20.06.1998 în favoarea numitei T. V., conform celor de mai sus, radierea dreptului de proprietate înscris în Cartea Funciară în favoarea numitei T. V. și restabilirea situației anterioare întabulării defunctei T. V., urmare a anulării parțiale a Titlului de proprietate_/38/1998, pentru suprafețele de teren mai sus identificate.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului, în ceea ce privește anularea parțială a Titlurilor de proprietate nr._ ,_/73/2004 și_/29/1994, eliberate în favoarea pârâților R. A., R. A. și R. A., respectiv M. V., iar pârâții B. M. și T. I., au fost obligați în solidar, să plătească reclamantului suma de 1.075 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu parțial expert.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că prin Sentința civilă nr. 133/23.05.2003 definitivă și irevocabilă pronunțată de Judecătoria Șomcuta M., în dosarul nr. 850/2002, reclamantului i s-a dispus, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 22,98 ha.
Cu referire la suprafața totală reconstituită, în considerentele hotărârii mai sus precizate, s-a arătat printre altele și privitor strict la imobilele în litigiu, că i s-a reconstituit reclamantului terenuri în cote părți, astfel după cum rezulta îndreptățirea acestuia din Cărțile Funciare și anume: 241/1924 mp aferentă nr. topo 467 din CF 735 R. C.; 648/5187 mp aferentă nr. topo 472 din CF 1217 R. C. și 98/3920 mp aferentă nr. topo 468 din CF 915 R. C..
Numitei T. V.–antecesoarea pârâților B. M. și T. I., i s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, prin Titlul nr._/38 emis la 06 octombrie 1998, asupra suprafeței de 2.160 mp teren intravilan în natură curți construcții 610 mp, fânețe 1.271 mp și arabil 279 mp, în grădina casei (f. 26) după ce a fost pusă în posesie cu această suprafață la data de 20 iulie 1998 (f. 29).
S-a mai reținut că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei T. V., s-a efectuat de către C. Județeană de Fond Funciar Maramureș, urmare a formulării contestației, după ce anterior C. L. de Fond Funciar R. C., a invalidat cererea petentei T. V..
Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei T. V., s-a efectuat în baza unui Extras din înscrisul denumit Situația membrilor înscriși în Gospodăria Agricolă Colectivă din . figura menționat numitul T. G. – soțul numitei T. V..
Într-adevăr, proba testimonială administrată în cauză, a reliefat că antecesorii pârâților – familia T., au locuit atât anterior cooperativizării cât și în timpul acesteia, precum și după 1989, folosind imobilul în litigiu.
Cu toate acestea, în Cartea Funciară nr. 915 R. C., nr. topo 468 în suprafață de 3920 mp., este notat în favoarea reclamantului și a altor persoane–R. I. și R. A. ș.a., aceștia devenind proprietari tabulari asupra competinței ce înainte de anul 1958 aparținea antecesorilor numitei T. V. (f.7).
Așa fiind, dacă la momentul 1953 familia T. (succesor Burciulean) era proprietar tabular, asupra terenului acest teren a fost ulterior, înstrăinat, iar pentru terenul înstrăinat, au fost emise Titluri de proprietate succesorilor lui R. I..
Prin urmare, s-a apreciat că nu este justificată, în raport de existența hotărârii judecătorești mai sus precizate, favorabilă reclamantului, îndreptățirea numitei T. V., la reconstituirea suprafeței totale înscrisă în titlul de proprietate, aferentă numerelor topografice 468, 467, 472.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, întocmit în cauză de expert topograf P. G. (f. 337-343 și 378-379), s-a reținut că numitei T. V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, identificat astfel după cum urmează: 1426 mp aferent nr. topo 468 din CF 915 R. C., notat sub 478/1, după întabularea Titlului; 486 mp aferent nr. topo 467 din CF 735 R. C., notat sub 467/2, după întabularea Titlului; 248 mp aferent nr. topo 472 din CF 1217 R. C., notat sub 472/1.
În ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, conform celor mai sus expuse, se constată conform expertizei tehnice judiciare efectuată în cauză, că există o suprapunere atât faptică cât și scriptică a terenurilor în litigiu.
Instanța a reținut în ceea ce îl privește pe reclamant și numita T. V., raportat la obiectul cauzei, că suprapunerea vizează doar suprafețele asupra cărora reclamantul are recunoscută prin hotărârea judecătorească invocată, astfel: din CF 735 nr. topo 467, aferent cotei de 214/1924, suprafața de 241 mp; din CF 915 nr. topo 468, aferent cotei de 98/3920, suprafața de 98 mp; din CF 1217 nr. topo 472, aferent cotei de 648/5187, suprafața de 648 mp.
A fost înlăturată susținerea pârâților B. și T., în sensul imposibilității recunoașterii îndreptățirii reclamantului față de reconstituirea pe cote părți indivize conform hotărârii judecătorești, rămase irevocabilă, și prin urmare a imposibilității identificării terenului cu concluzia suprapunerii, în condițiile în care numita T. V., nu deține cu excepția înscrisului eliberat de Arhivele Naționale, recunoscut cu titlu de document declarativ, în materia fondului funciar, în temeiul art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1990, în lipsa altor înscrisuri ce atestă dreptul de proprietate.
Nu au fost reținute nici susținerile pârâților, potrivit cărora reclamantului în mod greșit i s-a dispus reconstituirea cu privire la terenul înscris în CF 915 (f. 5-7) întrucât acesta moștenește și pe mătușa respectiv unchiul său.
Într-adevăr, conform prev. art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1992, titlurile legal emise în perioada în care i s-a emis titlul de proprietate în favoarea numitei T. V., atacat în prezenta pricină, rămân valabile, chiar dacă reconstituirea s-a efectuat pe un alt amplasament. Numai că în cauză pârâții B. și T., nu au dovedit că suprafața de 2.160 mp. provine din alte titluri/documente ce atestă dreptul de proprietate - sau este aferentă altor amplasamente.
Astfel, s-a analizat dacă titlul atacat privind pe numita T. V., este legal emis, iar instanța a reținut față de cele de mai sus, că titlul nu este valabil, însă doar parțial, cu referire strictă la suprafața pentru care prin hotărâre judecătorească, în baza Cărților funciare, depuse la dosar, i s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire a reclamantului, ținând cont și de principiul stabilității raporturilor juridice.
Dar, întrucât dreptul reclamantului i s-a recunoscut și reconstituit prin Sentința civilă nr. 133/2003 a Judecătoriei Baia M., doar pentru suprafața de 587 mp (98 mp din CF 915 nr. topo 468, 241 mp din CF 735 nr. topo 467 și 248 mp din CF 1217 nr. topo 472), raportat la suprafața reconstituită numitei T. V., prin Titlul atacat, doar în această măsură, instanța de fond a dispus anularea titlului atacat, în virtutea art. 480 cod civil și a art. 1 din Protocolul adițional 1 al CEDO. Pe cale de consecință, instanța a anulat în aceeași măsură și procesul-verbal de punere în posesie.
S-a mai apreciat că pretenția reclamantului, nu este justificată pentru solicitarea anulării în totalitate a titlului numitei T. V., acesta neavând interesul prevăzut de lege în acest sens, deoarece interesul său nu este legitim, actual, direct și personal, respectiv nu urmează a obține nici o satisfacție din anularea Titlului numitei T. V., nedovedind vreun drept de proprietate cu privire la diferența de suprafață de 1.573 mp, rămasă acesteia, și cu privire la care reclamantului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
De asemenea, Judecătoria a considerat că nu este justificată nici cererea reclamantului, formulată în subsidiar, susținută prin Concluziile scrise, de unul din apărătorii aleși, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate numitei T. V., pentru suprafața de 1.000 mp, conform art. 23 din Legea nr. 18/1990 în primul rând pentru că nu are interes, separat de faptul că raportat la existența titlului, data emiterii lui, nu se impune, nu se justifică și reclamantul nu are nici calitatea de a formula eventual asemenea solicitări, în condițiile nesolicitării de către pârâții B. și T..
Astfel, acțiunea a fost admisă și conform prevederilor Legii nr. 7/1996 în parte, cererea privind rectificarea datelor de carte funciară, și anulărilor subsecvente, respectiv doar în măsura anulării parțiale a Titlului de proprietate nr._/38 emis la 06.10.1998 – titular T. V..
Chiar fără identificarea – evidențierea topografică, a suprafeței de mai sus – 587 mp, instanța a reținut că această chestiune poate fi rezolvată pe baza unui Plan de amplasament și delimitare, titlul numitei T. V., fiind posibilă raportat la configurația zonei, delimitarea suprafeței astfel încât să fie benefică sau cel puțin să nu afecteze proprietatea ambelor părți.
S-a mai arătat în cuprinsul hotărârii că în prezent din numerele topografice reconstituite în favoarea reclamantului, există o diferență de suprafață neocupată, cu aceasta putând fi eventual pus în posesie reclamantul, conform lucrării de expertiză. De asemenea, din cuprinsul concluziilor expertizei, rezultă că o suprafață de teren, este folosită de numita M. A., pe care reclamantul nu a înțeles să o cheme în judecată.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind anularea Titlurilor de proprietate: nr._, eliberat în favoarea pârâtului R. A., nr._/73/2004 eliberat în favoarea pârâților R. A. și R. A.,_/29/1994, eliberate în favoarea pârâtului M. V., instanța a constatat că acestea au avut îndreptățire conform datelor de CF la reconstituire, neevidențiindu-se vreo suprapunere conform concluziilor expertizei.
În fapt, reclamantul prin reprezentanții săi și chiar prin cele patru înscrisuri ce conțin concluziile scrise, nu au înțeles să solicite în continuare anularea acestora.
În baza art. 274 raportat la art. 276 C.proc.civ., instanța a obligat pârâții B. și T., în solidar, în măsura admiterii cererii, la plata cheltuielilor de judecată parțiale în favoarea reclamantului reprezentând onorariu parțial expert, reținând că doar un avocat ales a depus la dosarul cauzei o chitanță privind plata onorariului avocațial – fără a se cunoaște însă ce reprezintă acesta în condițiile neindicării numărului de dosar respectiv în lipsa contractului de asistență juridică, privind cauza pendinte.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat recurs de către C. locală de aplicare a legii fondului funciar R. C., în cuprinsul căruia s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sau casarea sentinței atacate.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost pus în posesie cu titlul de proprietate nr._/48 cu suprafața de 4751 mp în nr. topo menționate în Sentința civilă nr. 133/2002 și în expertiza tehnică judiciară suprafața reconstituită în nr. topo 467, 468,472 din CF 915, 1217 și 735 a localității R. C. fiind de numai 987 mp în favoarea reclamantului.
Punerea în posesie s-a făcut cu o suprafață superioară celei reconstituite prin Sentința civilă nr. 133/2012 în baza Sentinței civile nr. 76/2009 a Judecătoriei Șomcuta M. în dosarul nr._ care obliga C. L. de aplicare a L. fondului funciar să întocmească proces-verbal pentru punerea în posesie cu suprafața de 4938 mp.
Prin Sentința civilă nr. 6495/2012 a Judecătoriei Baia M. nu se face nici o referire omițându-se că reclamantul a fost pus în posesie de către C. L. de fond funciar a comunei R. C. cu suprafața de 4751 mp într-un amplasament în care antecesorii numitului P. D. M. dovedesc o suprafață mult inferioară, lucru confirmat și de raportul de expertiză tehnică ce s-a întocmit în dosarul nr._ .
Cu excepția reclamantului toate celelalte părți au fost validate cu suprafețe de teren aferent nr. topografice 468și parțial 467 în baza Registrului Agricol din 1962, fiind dovedit faptul că pe terenurile respective pârâții dețineau anterior colectivizării construcții.
Recurenta a mai arătat că Sentința civilă nr. 6495/2012 este discriminatorie în sensul că anulează actele de proprietate doar în ceea ce o privește pe T. V. deși celorlalți pârâți li s-a reconstituit suprafețe de teren în baza acelorași documente și fără a fi proprietari tabulari.
S-a mai susținut că Sentința civilă nr. 133/2002 a Judecătoriei Șomcuta M. și Sentința civilă nr. 76/2009 a aceleiași judecătorii nu au avut în vedere faptul că anterior, la legea 18/1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 10 hectare, iar în 2009, C. L. a fost obligată să întocmească proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de4938 mp teren aferent nr. topo 472 din CF 1217.
În drept, recursul declarat de C. L. de aplicare a legii fondului funciar nu a fost motivat.
De asemenea, reclamantul P. D.-M. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 6495 pronunțată la data de 27.06.2012, solicitând instanței să dispună restabilirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de5187 mp din nr. top 472 CF 1217 R. C. cuprinsă în cele 22,98 hectare de teren agricol ce face obiectul sentinței civile nr. 133 și obligarea pârâților la plata întregii sume de 4650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a arătat în cuprinsul cererii de recurs că pârâții B. M. și T. I. nu sunt în posesia vreunui document de proprietate asupra suprafeței de teren solicitate spre retrocedare, ci doar înscrisuri cu caracter de document declarativ, eliberat de Arhivele Naționale.
În considerentele Sentinței civile nr. 133 pronunțate de Judecătoria Șomcuta M. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru toată suprafața solicitată de 22,98 hectare, aceasta cuprinzând și cei 5187 mp din numărul topografic 472 CF 1217 R. C..
S-a mai arătat că în anul 1948 antecesorii recurentului-reclamant au fost alungați de pe terenurile pe care le dețineau și li s-a stabilit domiciliul forțat într-o altă parte a țării, astfel autoritățile au permis ca terenurile respective să fie folosite și de alte persoane. Acesta este motivul pentru care s-a solicitat obligarea Comisiei locale la punerea în posesie a reclamantului-recurent cu privire la întreaga suprafața de teren menționată în Sentința civilă nr. 133 din dosarul nr. 850/2002 al Judecătoriei Șomcuta M..
În drept, recursul declarat de P. D. M. nu a fost motivat.
La data de 25 iulie 2012 a fost formulat recurs și de către B. M. și T. I., aceștia solicitând să se dispună admiterea recursului, casarea dispozițiilor sentinței civile nr. 6495 din 27 iunie 2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, s-a solicitat modificarea dispozitivului sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamantul P. E. D. M. și obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că motivele de recurs rezidă din dispozițiile art.312 pct. 3 și 5 C.proc.civ., și constau în aceea că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei. Astfel au fost încălcate dispozițiile art. 129 C.proc.civ. și cele ale art. 261 C.proc.civ., deoarece nu au fost analizate toate petitele cererii formulate de petent și nici nu a indicat temeiul juridic în baza căruia a anulat parțial titlul de proprietate eliberat în favoarea antecesoarei recurenților.
S-a mai apreciat că prima instanță, în baza rolului activ era obligată să solicite indicarea dispozițiilor legale incidente sau să încadreze și să indice instanța dispozițiile legale incidente care au impus anularea în parte a Titlului de proprietate cât și rectificarea cărții funciare.
Rectificarea cărții funciare presupune ca instanța, în dispozitiv să indice cartea funciară și nr. Topografic în concret asupra căruia se impune radierea dreptului de proprietate și reînscrierea dreptului în favoarea vechiului proprietar. Rectificarea nu se poate realiza fără realizarea unui plan de amplasament și delimitare care să evidențieze suprafața de 587 mp pentru care s-a dispus anularea titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2160 mp. Pe acest teren se află construcțiile proprietatea recurenților și are categoria de folosință deferită, astfel că nu se poate întocmi extrajudiciar un plan de amplasament și delimitare după bunul plac al reclamantului.
În privința petitelor de cerere care vizează anularea parțială a titlurilor de proprietate nr._, eliberat lui R. A., nr._/73/2004 eliberat lui R. A. și R. A. și nr._/29/1994 eliberat lui M. V. instanța era obligată să se pronunțe deoarece nu s-a formulat cerere de renunțare la judecată. Era esențial să se indice care sunt autorii înscriși în CF după care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestor pârâți.
În condițiile în care nu au fost respectate aceste prevederi legale, instanța de control nu poate verifica și nu poate exercita controlul judiciar asupra legalității și temeiniciei sentinței atacate.
În subsidiar în baza dispozițiilor art.3041 C.proc.civ., s-a solicitat să se rețină faptul că prin Sentința civilă nr. 133/25.03.2003 a Judecătoriei Șomcuta M., hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 754/R din 21 august 2003 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului P. D. M. asupra suprafeței de 22,98 hectare de teren agricol. În considerentele hotărârii s-a reținut că reclamantul P. D. M., în calitate de moștenitor al numiților P. Eneas-tatăl reclamantului, B. A. căsătorită P. I., bunicii paterni și B. E. mătușa reclamantului a solicitat reconstituirea, fiind menționate cărțile funciare în care aceștia sunt coproprietari autorii reclamantului, incluzând enumerarea în considerentele sentinței respectiv cota de 241/1924 mp, din nr. Topografic 467, teren înscris în CF 735 R. C., cota de 648/5187 mp din nr. Topografic 472 înscris în CF 1217 R. C. și o cotă de 98/3920 mp din nr. Topografic 468, teren înscris în CF 915 R. C..
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză se poate reține că nu există suprapunere între terenul cuprins în Titlul de proprietate eliberat pârâților și terenul reconstituit în favoarea reclamantului prin Sentința civilă nr. 133/2003 a Judecătoriei Șomcuta M., având în vedere că s-a dispus reconstituirea în cotă indiviză, nefiind posibilă identificarea amplasamentului terenului reconstituit reclamantului deoarece antecesorii săi erau coproprietari cu terțe persoane.
Din completarea raportului de expertiză se poate reține că și terenurile din Titlul de proprietate nr._ eliberat în favoarea pârâtului R. A., nr._/73/2004, eliberat în favoarea pârâților R. A. și R. A. și pentru Titlul de proprietate nr._/29/1994 eliberat pârâtului M. V. a cărui nulitate absolută se solicită, fac parte din topograficele nr. 467, nr. 472 și nr. 468 însă nu se poate evidenția o suprapunere între aceste terenuri.
Terenul de 2160 mp din Titlul de proprietate nr._/38 din 06.10.1998 eliberat numitei T. V. antecesoarea pârâților B. M. și T. I. a fost înscris în CF 2277 în baza documentației cadastrale astfel că . și nr. topografice 468/1, 468/2 și 472/2.
Antecesoarea pârâților T. V. a solicitat reconstituirea la data de 07.03.1991, iar reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate la data de 09.01.1991. Astfel, legea aplicabilă pentru a se verifica dacă T. V. avea sau nu îndreptățirea la reconstituire este legea în vigoare în anul 191, iar în privința reclamantului legea aplicabilă este cea din 1998.
În forma inițială a legii 18/1991 nu era obligatorie reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, astfel că din acest punct de vedere solicitarea de anulare a Titlului de proprietate nu este întemeiată.
Cererea inițial formulată pentru validarea suprafeței de teren de 5000 mp. a fost validată pentru 0,27 hectare de teren însă urmare a contestației formulate la C. Județeană Maramureș nr. 9144/02.10.1997 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,21 hectare aferent casei de locuit, punerea în posesie s-a realizat la data de 20.07.1998, iar Titlul de Proprietate a fost eliberat la data de 06.10.1998. Și din declarațiile martorilor audiați rezultă faptul că antecesorii recurenților au folosit terenul anterior cooperativizării, iar pe acest teren și-au edificat case.
Reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în cazul atribuirii legale a terenurilor solicitate de foștii proprietari este reglementat ca fiind excepția arătată de art. 2 din Legea 1/2000.
Prin Sentința civilă nr. 133/25.03.2003 nu s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pe vechiul amplasament și nici nu s-a făcut dovada că antecesorii pârâților au predat CAP terenul respectiv.
S-a mai arătat că prin Sentința civilă nr. 133/2003 a Judecătoriei Șomcuta M. s-a reținut că antecesorii reclamantului au deținut în coproprietate terenul înscris în CF 1217 nr. topo472, deținând doar parte din terenul arătat, deși prin Titlul de proprietate nr._/48 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4751 mp teren ce se identifică cu o parte din nr. topo 472/2, mai mult decât cota parte deținută de antecesorii reclamantului.
Recurenții au mai arătat că și în celelalte CF-uri antecesorii reclamantului au deținut dreptul de proprietate doar în coproprietate cu alte persoane pe care reclamantul nu le moștenește.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041, art. 312 C.proc.civ., respectiv art. 274 C.proc.civ.
În recurs, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, instanța reține următoarele:
Obiectul recursului declarat de recurentul P. D. M. vizează nemulțumirea acestuia în legătură cu soluția dată de instanța de fond cererii înregistrate sub nr._ . Astfel, în memoriu de recurs se solicită restabilirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de 5187 mp din nr. topografic 472 din CF 1217 R. C., suprafața respectivă fiind inclusă în suprafața de 22,98 hectare de teren agricol care a făcut obiectul Sentinței civile nr. 133/2003 a Judecătoriei Șomcuta M..
Solicitarea recurentului P. D. M. nu este întemeiată. Se constată că acesta a învestit instanța de judecată cu solicitarea de a se anula titlul de proprietate nr._/38 eliberat defunctei T. V. și anularea procesului-verbal depunere în posesie. Ulterior s-a solicitat, la data de 25.04.2010 și anularea a altor trei Titluri de proprietate eliberate în anul 2002 pârâților R. A., în 2004, pârâților R. A. și R. A., respectiv titlul de proprietate eliberat în anul 1994 lui M. V. (f.134-136).
Recurentul nu a solicitat, în prezentul dosar reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 5187 mp. O astfel de solicitare formulată, sub această formă în recurs este inadmisibilă.
Cu toate acestea instanța consideră solicitarea formulată de recurent ca fiind o solicitare care face dovada interesului în promovarea acțiunii în anularea titlurilor de proprietate, pentru ca recurentul să fie efectiv pus în posesie și să-i fie recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața de 5187 mp drept de proprietate cu privire la care, se susține că, a fost reconstituit prin Sentința civilă nr. 133/2003 a Judecătoriei Șomcuta M.. Dosarul nr. 850/2002 al Judecătoriei Șomcuta M., dosar în care a fost pronunțată Sentința nr. 133 din 25.03.2003 a fost atașat prezentului dosar.
Instanța analizând conținutul acestei sentințe invocate de recurent ca fiind titlul în baza căruia solicită anularea titlurilor de proprietate eliberate pârâților constată că prin aceasta s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 22,98 hectare. În dispozitivul hotărârii nu se menționează și nu se identifică terenurile respective. O astfel de identificare este cuprinsă în considerentele respectivei sentințe, considerente care explică soluția pronunțată și care completează soluția dată. În cuprinsul motivării Sentinței nr. 133/2003 a Judecătoriei Șomcuta M., se menționează că sora bunicii paterne a deținut anterior cooperativizării suprafața de teren în cotă de 241/1924 mp din nr. topografic 467 înscris în CF 735 R. C., cota de 648/5187 mp din nr. topografic 472 înscris în CF 1217 R. C., respectiv cota de 98/3920 mp din nr. topografic 468 înscris în CF 915 R. C.. B. paternă a recurentului, defuncta B. A. căsătorită cu P. I. a deținut în proprietate aceeași suprafață de teren din imobilele arătate mai sus. Sentința civilă nr. 13/25.03.2003 este depusă în copie la filele 17-18 din dosarul de fond, originalul acesteia aflându-se în original în dosarul nr. 850/2002, al Judecătoriei Șomcuta M.. Dosar atașat prezentului dosar.
Analizând CF-urile arătate mai sus, instanța reține faptul că în CF 915 R. C., nr. topografic inițial 468 avea 1090 stânjeni, respectiv 3920 mp (C.F.-ul arătat se afla depus la filele 5-10 din dosar). Ulterior acest nr. Topografic a fost dezmembrat in 2 noi numere, 468/1 cu o suprafață de 1426 mp, respectiv 468/2 in suprafață de 2494 mp. Astfel, se retine ca numărul topografic 468 din CF 915 R. C. menționat in cuprinsul hotărârii pronunțate de Judecătoria Șomcuta M. nr. 133/_ avea o suprafață de 3920 mp, din care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea recurentului P. D. pentru cota de 98/3920 mp din suprafața de 3920 mp, teren ce a aparținut bunicii sale paterne. Aceeași suprafață de teren a fost reconstituita recurentului in calitate de moștenitor a surorii bunicii sale paterne, astfel ca din acest număr topografic, recurentul a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 196 mp din totalul suprafeței de 3920 mp a întregului topografic (cota de 98/3920 mp X 2 din 3920 mp). Din nici un document depus la dosarul cauzei nu rezulta ca instanța de judecata prin Sentința nr. 133/25.03.2003 a Judecătoriei Șomcuta M. a recunoscut si reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare decât cota de 98/3920 mp din totalul suprafeței de 3920 mp aferent nr. Topografic 468, teren înscris in CF 915 R. C..
In ceea ce privește terenul înscris in CF 735 R. C., nr. Topografic 467 (CF-ul se afla depus la filele 11-12 din dosarul de fond), se retine ca instanța de judecata a anulat Hotărârea Comisiei județene si a dispus reconstituirea dreptului pentru cota de 241/1924 mp, constatând ca aceasta cotă din teren a fost deținuta de bunica paterna a recurentului, respectiv de mătușa recurentului (sora bunicii paterne), astfel ca s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru cota de 482/1924 mp din nr. topo. 467. Acest număr topografic are o suprafață de 1924 mp (935 stânjeni), astfel că suprafața de teren efectiv reconstituita recurentului nu a fost de 1924 mp, ci cota de 482/1924 din suprafața topograficului de 1924 mp, respectiv suprafața de 428 mp teren. Nici in privința acestui nr. topo. nu se poate retine ca s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o cota mai mare decât 482/1924 din suprafața de 1924 mp aferent terenului arătat.
Aceleași aspecte sunt reținute de instanța si in privința suprafeței de teren reconstituite pentru cota deținuta de antecesorii recurentului P. D. din nr. topografic 472 înscris in CF 1217 R. C.. Acest nr. topografic are o suprafață de 5187 mp, fapt ce rezulta din cuprinsul înscrisului depus la filele 13-14 din dosarul de fond. Din terenul aferent acestui nr. topografic a fost reconstituit dreptul de proprietate atât pentru cota de 648/5187 mp din nr. topografic 472 înscris în CF 1217 R. C. aferenta dreptului deținut de bunica paterna a recurentului cat si pentru cota de 648/5187 mp din întreaga suprafață a topograficului pentru cota de proprietate deținuta de sora bunicii paterne a recurentului. Astfel, suprafața de teren efectiv reconstituita acestuia, din nr. Topo 472 CF 1217 R. C. este de 1296 mp (2x648/5187 cota recunoscută x 5187 mp suprafața nr. topo).
Așadar, contrar celor susținute de recurentul P. D. M., acestuia nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele identificate cu nr. topografice 472, 467 si 468 R. C., ci recurentului i s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate aferent cotelor părți arate mai sus din suprafețele menționate. Așadar, recurentului i s-a recunoscut si s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, prin Sentința civila nr. 133 pronunțată la data de 25 martie 2003 de Judecătoria Șomcuta M. pentru suprafața de 1974 mp din suprafețele cuprinse in topograficele 467 înscris în CF 735 R. C., din topograficul 472 înscris în CF 1217 R. C., respectiv din topograficul 468 înscris în CF 915 R. C..
Având in vedere faptul ca nu a fost invocat nici un alt titlu din care sa rezulte ca recurentului P. D. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare din aceste numere topografice, instanța va avea in vedere doar aceasta suprafața de 1974 mp.
Din cuprinsul actelor aflate la dosarul cauzei, se retine ca recurentul P. D. M. a fost pus in posesie si i s-a atribuit în posesie o suprafață de 4751 mp. teren ce face parte din topograficul 467 înscris în CF 735 R. C., din topograficul 472 înscris în CF 1217 R. C., respectiv din topograficul 468 înscris în CF 915 R. C..
Se mai constată că recurentul P. D. M. a solicitat a se anula titlurile de proprietate nr._/38 titlu ce cuprinde suprafața de 2160 mp si care a fost reconstituita defunctei T. V., titlul nr. 6045/33 pentru suprafața de 1371 mp teren reconstituit paratului R. A., titlul nr._/73 în privința suprafeței de 1392 mp, teren reconstituit pârâților R. A. si R. A., respectiv titlul de proprietate nr._/29 cu o suprafață de 990 mp teren reconstituit pârâtului M. V..
Se constata ca aceste titluri de proprietate au fost eliberate in baza legii 18/1991. Principiul care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate in baza legii 18/1991 in forma inițiala a fost acela al reconstituirii „in principiu pe vechiul amplasament”, regula reconstituirii pe vechiul amplasament fiind legiferată ca și regulă a modului de reconstituire odată cu apariția legii 1/2000. Cu toate acestea noua reglementare arata ca reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament se realizează doar daca amplasamentul este liber, daca pe terenul respectiv nu a fost legal emis, un titlu de proprietate sau daca nu a fost reconstituit in mod legal dreptul de proprietate in favoarea unei alte persoane îndreptățite la reconstituire, chiar si pe un alt amplasament.
Așadar, anterior legii 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia realizata prin prisma îndreptățirii la reconstituire, amplasamentul acordat de Comisie putând fi vechiul amplasament sau un alt amplasament liber la momentul punerii in posesie.
Titlurile eliberate defunctei T. V. și lui M. V. a căror anulare se solicita, respectiv titlurile nr._/38/1998 si nr._/29/1994 au fost eliberate anterior datei la care a intrat in vigoare legea 1/2000, astfel că legalitatea emiterii acestor titluri de proprietate vor fi analizate doar din punctul de vedere al îndreptățirii beneficiarilor la reconstituirea dreptului de proprietate.
In ceea ce privește pe titlul de proprietate eliberat antecesoarei pârâților B. M. si T. I. se retine ca acesteia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr. 9144 din data de 02.10.1997 a Comisiei Județene pentru aplicarea legii fondului funciar Maramureș. Hotărârea arătată se afla depusa in copie la filele 39-40 din dosar. Potrivit acestui înscris s-a admis contestația înaintată de T. V. si s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,21 hectare, menționându-se ca îndreptățirea pentru aceasta suprafață de teren a fost dovedită cu acte oficiale.
Înscrisul oficial la care se face referire este înscrisul depus la fila 41 din dosar, depus odată cu dosarul de fond funciar, respectiv Situația membrilor înscriși in GAC din . cuprinsul acestui înscris, ce nu a fost contestat sub nici o formă de părți, susținându-se doar că acesta are caracter declarativ, se retine ca in data de 16 martie 1953 T. G. s-a înscris in GAC R. C. cu suprafața de teren de 0,29 hectare-categoria de folosință tren arabil, 0,07 hectare teren categoria de folosință curți construcții, suprafața de 0,14 hectare de teren categoria de folosința grădini, in total 0,5 hectare de teren.
Astfel se constata ca pentru suprafața de 0,21 hectare de teren (0,07 hectare de teren categoria de folosința curți construcții, respectiv 0,14 hectare de teren având categoria de folosință grădini), T. V., soția persoanei care s-a înscris in GAC, era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. Potrivit art. 8 raportat la prevederile art. 13 din Legea 18/1991, potrivit cărora, persoanele care s-au înscris cu teren in CAP, GAC sau cărora statul le-a preluat in orice forma teren agricol, ori moștenitorii acestor persoane au dreptul sa li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren preluate
Din cuprinsul art. 10 alin. 1 din Legea 18/1991, în forma publicată în 1991, care era în vigoare la data la care a fost formulată cererea defunctei T. V., precum și la data la care a fost admisă contestația acesteia și a fost emis titlul de proprietate se reține faptul că „Suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate și cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.” În condițiile în care înscrisul ce constată suprafața de teren cu care s-a înscris T. G. în GAC, (Situația membrilor înscriși Gosp. Agr. Colectivă din . R. C. din data de 16 martie 1953, copie legalizată de Direcția Județeană Maramureș a Arhivelor Statului-fila 63 din dosar), este un înscris ce face parte din evidențele GAC, nu a fost contestat nu poate fi înlăturat de la soluționarea cauzei. Este adevărat că acesta are un caracter declarativ, însă și registrul agricol, sau cererea de înscriere în cooperativă are aceeași natură juridică de înscris declarativ, iar în practica judiciară nu s-a pus problema imposibilității reconstituirii dreptului de proprietate în baza unor astfel de înscrisuri. De asemenea se reține că legiuitorul în cuprinsul art. 10 din Legea 18/1991 nu a înțeles să instituie un rang preferențial în dovada calității de persoană îndreptățită la reconstituire al CF-ului, față de celelalte înscrisuri enumerate, ci intenția a fost aceea ce a încerca să instituie principiul preferinței înscrisurilor arătate, față de dovada cu martori sau alte dovezi.
Astfel se consideră că indiferent de calitatea de înscris cu caracter declarativ al evidenței GAC, în măsura în care legiuitorul a arătat că se face dovada de persoană îndreptățită la reconstituire cu ajutorul acestuia, evidența GAC nu poate fi înlăturată de la soluționarea cauzei, în condițiile în care aspectul reținut în acest înscris se coroborează cu declarațiile martorilor audiați. Martorii propuși de reclamantul P. D. M., respectiv P. A. (f.317 din dosarul de fond) și J. T. (f.316 din dosarul de fond) au arătat că T. V. a deținut teren lângă terenul antecesorului reclamantului (preotul P.) anterior preluării terenului de către CAP. De asemenea, familia T. a deținut și o casă pe care o folosește la acest moment familia B..
Și martorii propuși de T. I. și B. M., respectiv T. M. (declarația fiind consemnată la fila 306 din dosarul de fond) și martora A. V. (declarația aflată la fila 307 din dosarul de fond) au arătat că familia T. au deținut o casă încă din 1963 casa și terenul, în suprafață de1 ari, fiind folosit încă din perioada respectivă și până în prezent. Terenul a fost primit de la bunica defunctei T. V. defuncta Burciulean I..
T. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate formulând cererea înregistrata sub nr. 324/1991 si adresata Primăriei R. C., printre terenurile solicitate fiind si terenul situat in gradina casei-0,20 hectare si terenul identificat ca fiind curți clădiri in suprafață de 0,04 hectare (f.61 din dosarul de fond).
Având în vedere probele administrate, instanța reține că T. V. avea îndreptățire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2160 mp, astfel cum a fost menționată în cuprinsul Titlului de proprietate eliberat la data de 06.10.1998 sub nr._/38 de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș.
Instanța nu va avea in vedere susținerea recurentului P. D. M. care a arătat in cuprinsul notelor scrise depuse la data de 23.11.2009 (f.90-91 din dosar), faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat, prin sentința civila nr. 133/2003 a Judecătoriei Șomcuta M., pentru suprafața de 5187 mp aferent CF 1217, nr. Top 472, pentru motivele arătate mai sus, si nici susținerea potrivit căreia T. G.-soțul defunctei T. V. ar fi înstrăinat ulterior anului 1953 terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate in suprafață de 2160 mp.(înscrisul depus in data de 19.01.2010-filele 106-107).
Instanța a reținut că T. G. s-a înscris în GAC și cu suprafața de teren de 21 ari curții și grădină, iar suprafața respectivă de teren ce se afla lângă terenul deținut de preotul P. era folosită anterior cooperativizării de antecesorii defunctei T. V.,astfel că nu se poate reține susținerea reclamantului. Terenul fiind preluat de Gospodăria Agricola Colectivă, această preluare a avut ca efect pierderea dreptului de proprietate din anul 1953. Ulterior acestei date si ulterior înscrierii in GAC nu se mai putea realiza înstrăinarea la care s-a făcut referire in cuprinsul notelor de ședință de la filele 106-107.
Potrivit art. III din Legea 169/1997, „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic […] a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;” În prezenta cauză se reține că defuncta T. V. a obținut titlul de proprietate în anul 1998, iar reclamantul P. E. D. M. a obținut dreptul de proprietate în anul 2003, urmare a cererii formulate la Legea 1/2000. Așadar, la data formulării cererii de reconstituire, în anul 2000, terenul solicitat de reclamant nu era liber,fiind legal pusă în posesie T. V., persoană care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2160 mp.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute la art. III alin. 1lit. b-h din Legea 169/1997 pentru a dispune anularea titlului de proprietate.
Instanța de fond a reținut că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art.480 C.civ., respectiv art. 1din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a drepturilor Omului. Aceste articole sunt aplicabile în măsura în care se face dovada existenței dreptului de proprietate. În speța dedusă judecății, după cum s-a mai arătat și mai sus, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1974 mp din suprafețele cuprinse în nr. topografice 467din CF 735 R. C., nr. top 468 din CF 915 R. C., respectiv nr. top 472 din CF 1217 R. C.. Pentru această suprafață sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 480 C.civ., respectiv art. 1 Protocolul 1 CEDO. Reclamantul a fost pus în posesie pentru suprafața de 4751 mp teren a cărui amplasament se află pe unul dintre cele 3 nr. topografice arătate mai sus. În prezenta cauză, fără a deține un titlu pentru suprafață superioară suprafeței de 1974mp, reclamantul solicită anularea altor titluri, legal emise pentru a putea fi pus în posesie pentru o suprafață de 5187 mp. Această solicitare nu poate fi admisă.
Având în vedere și aspectele mai sus arătat se reține că nu este incident nici unul dintre cazurile în care ar interveni anularea titlului de proprietate eliberat defunctei T. V..
În ceea ce privește modul de soluționare a capetelor de cerere prin care s-a solicitat anularea parțială a Titlurilor de proprietate nr._ ,_/73/2004 și_/29/1994, eliberate în favoarea pârâților R. A., R. A. și R. A., respectiv M. V. se reține că dezlegarea dată acestui capăt de cerere este corectă, astfel că va fi menținută atât soluția cât și motivele care au condus instanța la pronunțarea acestei soluții asupra solicitării arătate.
Având in vedere faptul ca urmează sa fie respinsa cererea de anulare a titlului de proprietate eliberat defunctei T. V. instanța va respinge si solicitarea reclamantului de a se anula si procesul-verbal de punere in posesie deoarece acesta a fost corect întocmit, fiind în fapt punerea în executare a dispoziției Comisiei Județene prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Se mai constată analizând prevederile art. III din Legea 169/1997, că solicitarea recurentului de a se anula titlul de proprietate nr._/38 eliberat la data de 06.10.1998 defunctei T. V. este neîntemeiată, astfel ca recursurile declarate de T. I., B. M. si C. Locala de aplicare a legii fondului funciar R. C. urmează să fie admise, astfel ca sentința atacata va fi modificata in sensul ca va fi respinsa cererea formulată de reclamantul P. E. D. M., cerere formulată în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a legilor fondului funciar R. C., C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, B. M. și T. I., având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/38 eliberat la data de 06.10.1998 de C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a procesului-verbal de punere în posesie întocmit la data de 20.06.1998 de C. locală de aplicare a legilor fondului funciar R. C. defunctei T. V..
De asemenea, constatând ca defuncta T. V. avea îndreptățire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2160 mp, va fi respinsa si solicitarea de a se radia dreptul de proprietate înscris în CF 277 nr. cadastral 3942 și restabilirea situației anterioare, deoarece instanța nu a constatat faptul ca dreptul de proprietate a fost nelegal reconstituit beneficiarei titlului ca cărei anulare s-a solicitat și nici faptul că întabularea dreptului de proprietate s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale..
De asemenea, va fi respinsa solicitarea reclamantului P. E. D. M., privind cheltuielile de judecată deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ.. Se constata ca cererea formulata de reclamant urmează a fi respinsa, astfel ca acesta este cel care a căzut in pretenții si astfel nu este îndreptățit la acordarea unor astfel de cheltuieli de judecata.
In privința solicitărilor formulate de recurentul P. D. M. se retine ca acesta a formulat recurs împotriva Sentinței Judecătoriei Baia M. arătând ca solicita sa se reanalizeze plângerea inițială si sa se dispună restabilirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de 5187 mp din nr. Topo 472 CF 1217 R. C.. Aceasta solicitare nu poate fi admisa in prezenta procedura. Obiectul cererii formulate de recurent, cerere depusa inițial la Judecătoria Șomcuta M. si soluționată ulterior de Judecătoria Baia M. ca urmare a desființării Judecătoriei inițial sesizate a fost aceea de a se anula titlurile de proprietate eliberate pârâților, deoarece, susținea recurentul-reclamant, că deține in baza Sentinței civile nr. 133/2003 a Judecătoriei Șomcuta M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5187 mp.
Astfel, in prezenta procedura nu se poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate deoarece legea a instituit o procedura speciala pentru reconstituirea dreptului de proprietate care consta in formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, propunerea Comisiei locale, luarea hotărârii de către C. Județeana si eventual, in măsura in care persoana care a formulat cererea este nemulțumită de hotărârea luata, formularea plângerii împotriva hotărârii Comisiei Județene. In prezenta cauza s-a solicitat doar anularea titlurilor de proprietate emis pârâților, nu s-a formulat in termenul de 30 de zile o plângere împotriva unei Hotărâri a Comisiei Județene.
Instanța nu va avea în vedere susținere recurentei C. locală de aplicare a legii fondului funciar R. C. potrivit căreia instanța nu a analizat și celelalte titluri cu privire la care s-a solicitat anularea deoarece această susținere nu este conformă realității. Instanța de fond în mod corect a reținut faptul că titlurile de proprietate nr._ ,_/73/2004 și_/29/1994, eliberate în favoarea pârâților R. A., R. A. și R. A., respectiv M. V. au fost legal emise, astfel că acestea nu pot fi anulate.
Nici susținerea recurenților T. I. și B. M. potrivit căreia instanța de fond a analizat cererea fără a intra cerceta fondul cauzei nu va fi reținută de instanță. Chiar dacă instanța de fond nu a indicat exact și nu s-a realizat nici un plan de amplasament și delimitare pentru suprafața de teren pentru care a anulat titlul de proprietate, instanța având în vedere soluția pe care urmează să o pronunțe solicitarea de a casa și trimite cauza spre rejudecare nu mai prezintă nici un fel de interes pentru recurenți deoarece recursul urmează a fi admis, iar cererea formulată de reclamant urmează a fi respinsă integral.
În cererea de recurs formulată de recurenții B. M. și T. I., aceștia au solicitat obligarea reclamantului P. D. M. la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond cât și în recurs. Urmare a admiterii recursului declarat de acești recurenți, instanța va dispune modificarea Sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu acești pârâți-recurenți.
Astfel se consideră că sunt aplicabile prevederile art.274 C.proc.civ.. Recurenții B. M. și T. I. sunt cei care au câștigat procesul, astfel că reclamantul P. D. M. este cel care a căzut în pretenții în prezenta procedură, urmând să fie obligat la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și recurs, în favoarea recurenților B. M. și T. I.. Cheltuielile de judecată au fost justificate cu chitanța nr. 391/23.07.2012 pentru suma de 500 lei (f.21 din dosarul de recurs), chitanța nr. 416/15.10.2012pentru suma de 500 lei (fila 35 din dosarul din recurs) respectiv chitanțele nr. 227/25.03.2011pentru suma de 500 lei (f.415 din dosarul de fond), nr. 218/07.02.2011 pentru suma de 500 lei (f.416 din dosarul de fond) și chitanța nr. 14/19.03.2010 pentru suma de 500 lei(fila 418 din dosarul de fond).
Având în vedere cele de mai sus,precum și prevederile art. 304 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 312 C.proc.civ., respectiv art. 3041 C.proc.civ., instanța va admite recursurile declarate de recurenții T. I. și B. M., respectiv C. L. de aplicare a legii fondului funciar R. C., astfel că Sentința atacată va fi modificată potrivit dispozitivului. Corelativ acestei soluții, recursul declarat de recurentul-reclamant pașca D. M. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții C. locală de aplicare a legilor fondului funciar R. C., cu sediul în R. C., B. M. domiciliată în R. C. nr. 163/A, jud. Maramureș și T. I. domiciliat în Baia M., .. 29/3, jud. Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 6495 pronunțată la data de 27 iunie 2012 de Judecătoria Baia M. în dosarul_, pe care o modifică în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamantul P. E. D. M. domiciliat în Sibiu, . nr. 15, jud. Sibiu, cerere formulată în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a legilor fondului funciar R. C., C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în Baia M., .. 46, jud. Maramureș, B. M. domiciliată în R. C. nr. 163/A, jud. Maramureș și T. I. domiciliat în Baia M., .. 29/3, jud. Maramureș, având ca obiect anularea titlului de proprietate nr._/38 eliberat la data de 06.10.1998 de C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a procesului verbal de punere în posesie întocmit la data de 20.06.1998 de C. locală de aplicare a legilor fondului funciar R. C. defunctei T. V..
Respinge capătul de cerere având ca obiect rectificare CF, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în CF 277 nr. cadastral 3942 și restabilirea situației anterioare.
Respinge cererea formulată de reclamantul P. E. D. M. privind cheltuielile de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de P. E. D. M. împotriva Sentinței civile nr. 6495 pronunțată la data de 27 iunie 2012 de Judecătoria Baia M. în dosarul_ .
Obligă recurentul P. E. D. M., la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și recurs, în favoarea recurenților B. M. și T. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORIGREFIER
P. G. P. M. B., W. D. P. A. C.
Red./dact./P.M.B./14.02.2013
2 ex.
Judecător la fond – I. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 849/2012. Tribunalul MARAMUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2013. Tribunalul... → |
|---|
