Acţiune în constatare. Decizia nr. 849/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 849/2012
4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 849/R
Ședința publică din 12.12.2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G.
JUDECĂTORI: P. M. B.
: W. D.
GREFIER: P. A. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de reclamanta G. C. V. cu domiciliul în B. mare, ./8 împotriva sentinței civile nr. 5059/18.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul_ având ca obiect acțiune în constare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei G. C. V., lipsă fiind intimatul M. B. M. prin primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta G. C. V. a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă 5059 din 18.V.2012 pronunțată de Judecătoria B. M. s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G. C. V. în contradictoriu cu pârâtul M. B. M. prin P..
În considerentele sentinței se reține că situația reclamantei urmează a fi analizată în raport de prevederile legale privind situația constructorului de rea credință pe terenul proprietatea altei persoane, reaua credință a reclamantei fiind reținută întrucât la acel moment aceasta cunoștea că nu are nici un drept asupra acelui teren.
După orientarea majoritară a jurisprudenței în materie, acceptând că dreptul de accesiune al proprietarului terenului asupra construcției se naște pe măsura edificării construcției, și doar exercițiul acestui drept este condiționat de invocarea accesiunii de către proprietarul terenului, între momentul edificării construcției și momentul invocării accesiunii, constructorul de rea credință are doar un drept condițional de creanță asupra eventualei despăgubiri la care va fi obligat proprietarul terenului ca o consecință a invocării accesiunii precum și un drept de folosință asupra construcției, rezultat din faptul că proprietarul terenului nu înțelege să invoce accesiunea, nicidecum neputându-i-se constata dobândirea unui drept de proprietate asupra construcției.
De asemenea, astfel cum arată și reclamanta precum și martorul A. E. S., audiat la termenul de judecată din data de 11 mai 2012, la momentul edificării construcției aceasta nu deținea autorizație de construire.
Mai mult, ar fi inechitabil ca, printr-o hotărâre judecătorească să se valideze abuzul realizat de reclamantă în momentul în care a construit pe terenul proprietatea altuia fără a avea vreun drept în acest sens, cu atât mai mult cu cât reclamanta a încălcat și dispozițiile legale privind autorizarea în construcții prin faptul că a construit fără a deține autorizație emisă în condițiile legale, faptă ce constituie contravenție conform art. 26 din Legea 50/1991, organele abilitate ale administrației locale fiind obligate să procedeze la desființarea construcțiilor realizate fără autorizație, potrivit art. 33 alin. 1 din Legea 50/1991 care arată că:
„ P. derogare de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competentă, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului”.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Bock și P. împotriva României, a statuat că simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, cu toată buna credință, nu ar putea constitui un drept în beneficiul constructorului.
Un drept de folosință asupra terenului altuia (în cazul constructorului) sub imperiul legislației și practicii judiciare actuale nu se poate dobândi decât sub forma dreptului de superficie, în prezența unei convenții între constructor și proprietarul terenului, a legii sau a uzucapiunii (tabulare). Niciuna dintre cele trei situații nu a fost dovedită la dosarul cauzei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind întabularea construcției în cartea funciară instanța reține dispozițiile art. 37 alin. 5 din Legea 50/1991 potrivit cărora construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G. C. V. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că sentința atacată este nelegală și nefondată.
Pârâtul prin reprezentant, la termenul din 11.V.2012 pune concluzii orale în sensul că nu se opune admiterii acțiunii precizând ca fiind singura boxă neautorizată dintr-o baterie de 50 de boxe autorizate construite prin plombare, respectiv că a executat doar uși în față,perete în spate și un planșeu deasupra. Instanța consemnează exact opusul susținerii pârâtului. Instanța face confuzie între calitatea ei de reclamantă și cea de martor. S-a creat o inechitate în sensul că pentru vecinii ei n u a fost un abuz să construiască garaje și instanța le-a dat câștig de cauză, iar ea a comis un abuz solicitând instanței aceleași drepturi.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 3041, 312 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta, așa cum recunoaște a edificat în anul 2000, fără a avea autorizație de construire, împreună cu mai mulți vecini câte o boxă de garaj pe liniamentul boxelor existente și autorizate pe terenul Statului Român.
Față de poziția procesuală exprimată de pârât prin reprezentant, în sensul că se opune la admiterea acțiunii reclamantei, se apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea cu toate capetele de cerere. Nu se poate reține faptul că față de reclamantă s-ar fi produs o discriminare atâta timp cât din celelalte sentințe atașate la dosar reiese că pârâta în calitate de proprietar al terenului pe care s-au edificat boxele de garaj a fost de acord cu admiterea acelor acțiuni.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat și a se menține în tot sentința judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G. C. V. în contra sentinței civile nr. 5059 din 18.V.2012 a Judecătoriei B. M., județul Maramureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.12.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
P. GabrielaPop M. B., W. D. P. A. C.
Red.P.G. dact.P.C.
4 ex. /14.12.2012.
..12.2012.
Judecător la fond – M. E. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 517/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 857/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
