Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 177/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 177/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 177/R
Ședința publică din data de 9 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
Judecător: P. M. B.
Judecător: C. V. – Președinte Secția I civilă
Grefier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul D. I., domiciliat în B. M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7805 din 27.08.2012, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 26 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, art. 260, raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 2 aprilie 2014 și 9 aprilie 2014, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
P. Sentința civilă nr. 7805 pronunțată la data de 27 august 2012 de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ s-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâții D. F., D. T., D. F., D. C., D. F. D., M. Ș., M. I., M. B. M. - reprezentat prin P., M. L. L., M. G. A., Darolți G. L., B. I., B. A., B. I., B. M., S. D. T., S. I. V., B. G., L. N., A. I., B. A. L., B. S., B. M., C. A. V., C. G. M., K. M., K. I., M. D., M. M., M. C., ., B. A., B. C.,C. V., C. I.,P. M., P. A. M.,L. M., M. F. V., M. C., Șancodi F., L. V., B. D., K. B. C., K. B. K.,K. I. A. și H. N. I., având ca obiect hotărâre care să țină loc de cat autentic.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în data de 09.02.2000 între reclamant și o parte din pârâți, respectiv cu cei care figurau la aceea dată ca proprietari ai apartamentelor din scara E a blocului nr. 8, din .-a încheiat un contract de vânzare cumpărare (intitulat Tabel Nominal) având ca obiect uscătoria menționată în petitul cererii, situată în B. M., .. 8 scara E parter, în suprafață utilă de 17,58 mp, identificat în CF_/uscătorie – ., nr. top. 2737/349.
Așa cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, uscătoria dintr-un . parte din categoria bunurilor în privința cărora este stabilit un drept de proprietate în coindiviziune forțată și perpetua pentru proprietarii apartamentelor din respectivul imobil. O atare calificare este apreciată ca fiind corectă de către instanță, întrucât prin natura lor, spatiile comune pot fi, și sunt folosite în mod permanent de doi sau mai mulți proprietari, neputând fi împărțite. Dacă acestea ar fi împărțite, de regulă, ar deveni improprii folosinței căreia i-au fost destinate. Scopul amenajării în cadrul imobilelor cu mai multe locuințe a unor spații cu destinația de uscătorii a vizat deservirea prin aceste spații a tuturor proprietarilor de apartamente din respectivul imobil, la origini dreptul de proprietate fiind unul specific coproprietății forțate.
Cu toate acestea a apreciat instanța că transformarea acestei forme de coproprietate într-o coproprietate vremelnică prin raportare la data încheierii contractului era posibilă, însă numai cu acordul tuturor persoanelor interesate, respectiv, a tuturor proprietarilor apartamentelor potențial deservite de acel spațiu. Fiind vorba despre o proprietate privată, nimic nu-i împiedica pe proprietari să convină asupra unei atari modificări. În lipsa unui acord unanim, însă, forma de proprietate comună va rămâne cea inițial concepută, neputându-se vorbi despre transferul cotelor de proprietate independent de un transfer de proprietate asupra apartamentului si nici despre vreo sistare a stării de indiviziune specifice doar coproprietății temporare.
În cauză reclamantul a pretins că prin înscrisul de care se prevalează i-a fost transferat dreptul de proprietate asupra spațiului cu titlu de uscătorie fiind exprimat consimțământul tuturor proprietarilor de apartamente.
Din analiza acestuia instanța a constatat că nu toți proprietari de apartamente și-au exprimat consimțământul, lipsind cel al proprietarului apartamentul nr. 52, în speță M. B. M. reprezentat prin S.P.A.P.L.U.
Mai mult, a constatat instanța că în cuprinsul respectivului înscris nu este menționat numărul de exemplare în care a fost întocmit.
Art. 1179 cod civil reglementează pentru anumite înscrisuri sub semnătură privată cerința multiplului exemplar. Potrivit acestuia, actele sub semnătură privată, care cuprind convenții sinalagmatice, nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale câte părți cu interes contrar sunt.
Textul menționat se referă, prin urmare, la nevalabilitatea actelor sub semnătură privată ,,care cuprind convenții sinalagmatice”, fiind făcută distincția între convenția în sine (negotium juris) – izvor al obligațiilor civile – și înscrisul care materializează convenția (instrumentum probationem).
Altfel spus, înscrisul care atestă încheierea unui contract sinalagmatic este lipsit de forță probatorie în cazul în care nu se respecta cerința multiplului exemplar, potrivit art. 1179 Cod civil, însă convenția ca act juridic poate fi dovedită prin orice alt mijloc de probă, conform normelor aplicabile în materie.
În atari condiții, reclamantul nu se poate prevala de respectivul înscris pentru a dovedi consimțământul proprietarilor apartamentelor la înstrăinarea uscătoriei acesta fiind lipsit pentru motivele arătate de forță probatorie, fiind necesar a rezulta consimțământul acestora din alte mijloace de probă, ceea ce în speță nu s-a făcut, martorii audiați la propunerea reclamantului neputând confirma pentru fiecare din pârâți faptul că au consimțit la înstrăinarea imobilului.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar (filele 142-164), instanța a constatat că proprietari ai apartamentelor la data încheierii convenției de vânzare-cumpărare erau pentru . și D. F., . și M. I., . M. - P. P., ., . L., . și B. A., . și B. M., . T. și S. I. V., ., . A., ., . L. și B. S., ., ., . I., ., . și C. I., . și P. A. M., . și B. C..
În privința acestora, reclamantul trebuia să facă dovada, fără excepție, că au fost de acord cu înstrăinarea bunului uscătorie.
P. întâmpinarea depusă pentru termenul din data de 12 decembrie 2008, în dosarul inițial de fond, filele 54-55, mai mulți pârâți, care au semnat tabelul depus la fila 55, au contestat că ar fi înstrăinat uscătoria, sumele încasate fiind pentru ca reclamantul să folosească spațiul și nu pentru vânzarea acestuia.
De asemenea, prezenți în instanță, fapt consemnat în Încheierea de ședință pârâții D. F. D., B. A., B. I., A. I. (fila 502) au arătat că nu au fost de acord cu înstrăinarea uscătoriei, în același fel exprimându-și poziția și pârâții M. Ș., M. I. (filele 595-596) și B. I. (fila 597) prin înscrisurile depuse la dosar.
Pentru motivele mai sus arătate, constatând că o parte dintre proprietarii apartamentelor nu și-au exprimat consimțământul în vederea înstrăinării uscătoriei, ce constituie bun coproprietate forțată și perpetuă a acestora, nefiind întrunită condiția unanimității, necesară pentru ca respectivul bun să poată fi înstrăinat, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. I., solicitând admiterea recursului și în principal, casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare de instanța de recurs. În subsidiar, admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea recursului se arată că prin acțiunea civilă dedusă judecății s-a solicitat instanței să se dispună validarea antecontractului de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în B. M. .. 8 scara E cu o suprafață utilă de 17,58 mp identificat în CF_/uscătorie și să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului arătat.
P. Sentința atacată instanța a respins acțiunea motivând respingerea prin prisma a două aspecte și anume, s-a reținut faptul că nu toți proprietarii de apartamente și-au exprimat consimțământul, lipsind cel al proprietarului apartamentului nr. 52 respectiv M. B. M. reprezentat prin SPAPLU și faptul că nu s-a arătat numărul de exemplare în care a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare.
S-a arătat că această hotărâre este nelegală deoarece nu s-a procedat la o analiză temeinică a fondului cererii și nu au fost administrat toate probele solicitate și încuviințate.
Referitor la faptul că proprietarul apartamentului nr. 52 M. B. M. reprezentat prin SPAPLU nu și-ar fi exprimat consimțământul pentru înstrăinarea cotei părți din uscătorie este nereală. Din probele administrate în cauză rezultă că acest pârât a fost de acord cu admiterea acțiunii, acest fapt echivalând cu recunoașterea vânzării. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei a fost depusă Chitanța . nr._ prin care s-a încasat de la recurent suma de 119 lei.
Deși contractul de vânzare-cumpărare e sinalagmatic totuși din circumstanța nesemnării de către una dintre părți a actului prin care se constată vânzarea nu rezultă nevalabilitatea acestei convenții dacă consimțământul său este constatat prin alte mijloace legale de probă, deoarece prin nici o dispoziție legală nu se prevede faptul că validitatea actului juridic este legată de semnarea actului juridic de una dintre părți. Legea impune doar existența acordului de voință a părților. În măsura în care actul de înstrăinare nu este contestat de vânzător, urmează ca vânzarea constatată prin act să fie valabilă cu atât mai mult cu cât consimțământul părților este stabilit și prin legalizarea actului de către instanță.
S-a mai arătat că actul sub semnătură privată constând în convenții sinalagmatice, deși lipsit de formalitățile cerute de art. 1179 C.civ., pentru a preveni reaua-credință, legea nu îl declară nul ci nevalabil adică neprobator prin el însuși. Un astfel de act semnat de partea căruia i se opune, este un act care potrivit art. 1197 C.civ., poate fi considerat început de dovadă scrisă și prin urmare poate fi completat cu declarații de martori sau chiar cu prezumții.
O parte din pârâții chemați în judecată au recunoscut faptul că au înstrăinat cota parte menționată în înscrisul a cărui validare se solicită, iar o parte din aceștia au arătat că nu au fost de acord cu înstrăinarea uscătoriei, că încasarea sumelor menționate în înscrisul contestat au fost pentru folosirea spațiului și nu pentru vânzarea acestuia. Nici unul dintre pârâți nu au arătat că nu au semnat înscrisul intitulat tabel nominal din data de 09.02.2000 și anexele acestui tabel. Recunoscând semnătura, aceștia au confirmat practic înscrisul existent și catalogat ca fiind un început de dovadă scrisă.
În cuprinsul actului s-a menționat expres faptul că se întocmește actul de vânzare-cumpărare pentru uscătorie. Susținerea pârâților că au fost în eroare cu privire la obiectul contractului, dar înscrisul nu prezintă ștersături sau adăugiri face greu de crezut aspectul că părțile au considerat că nu se încheie un act de vânzare, ci un act care transmite doar dreptul de folosință.
Din declarațiile martorilor A. V. O. și S. M., coroborate cu cele reținute în actul intitulat tabel nominal și a anexelor acestuia rezultă că susținerile reclamantului sunt reale.
Pârâta Popsai I. E., fostă S. I. a arătat că uscătoria a fost vândută în urma ședințelor de scară făcute de proprietari, până s-a căzut de comun acord în legătură cu vânzarea și suma vânzării. În uscătorie s-au făcut investiții de către d-nul B. cu acordul vecinilor, investiții care au fost plătite separat domnului B. de către domnul D..
S-a mai arătat că o parte dintre pârâți au mai semnat un act de vânzare-cumpărare întocmit între aceștia și B. E., act încheiat în data de 21.04.1992. Sinceritatea acestor pârâți poate fi pusă la îndoială.
Recurentul a mai apreciat că în cauză administrarea probei u interogatoriul pârâților era obligatorie, pentru a se lămuri toate susținerile părților, pentru a se verifica dacă s-a semnat înscrisul intitulat tabel, dacă sintagma vânzare-cumpărare poate fi asimilată unei folosințe în accepțiunea acestora, dacă mențiunea privind obligativitatea de a se prezenta în fața notarului public presupune vânzarea bunului sau doar folosința acestuia și dacă părțile au lecturat conținutul actului la momentul la care a fost semnat tabelul depus la dosarul cauzei.
Deși instanța de judecată a încuviințat proba cu interogatoriul părților, acesta nu a mai fost administrat procedural, sens în care a fost motivată și respingerea acțiunii promovate.
În drept au fost invocate prevederile art. 312 pct. 5, pct. 61 și art. 315 pct. 31 C.proc.civ..
La data de 5 aprilie 2013, la dosarul cauzei, intimații B. I., B. A., L. N., L. S., M. L. L., B. I., B. M., S. D. T., B. G., A. I., K. M., K. I., M. M., M. C. și . au depus la dosarul cauzei întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat respingerea cererii formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, instanța reține următoarele:
Prezenta cauză se află în etapa procesuală a recursului după o casare anterioară. Recursul declarat împotriva Sentinței civile 756/06.02.2009 a Judecătoriei B. M. a fost admis, iar cauza trimisă spre rejudecare.
P. cererea formulată care a făcut obiectul dosarului nr._ D. I. a solicitat instanței să dispună validarea precontractului de vânzare – cumpărare având ca obiect imobilul uscătorie situat în B. M. .. 8 scara E, parter, în suprafață utilă de 17,58 mp identificată prin CF_/uscătorie . nr. topo 2839/349 în valoare de 1900 lei, hotărârea urmând să țină loc de act autentic.
La fila 16 din dosarul_ este cuprinsă lista persoanelor care au semnat tabelul încheiat la 09.02.2000. Acest tabel a fost semnat de D. I., M. Ș., Grădinița 35, B. E. D., Darolți G., B. I., B. I., S. T., B. G., K. I. A., A. I., B. L., Balasca M., L. Morica, H. N., M. D., C. V., P. M. și B. A., iar potrivit tabelului aflat la fila 17 din dosar s-a întocmit tabelul suplimentar semnat de D. F. D., M. I., B. A., B. M., S. I. V., B. S. și B. C.. S-a întocmit și o listă suplimentară care cuprinde persoanele care au dobândit ulterior datei de 9 februarie 2000 dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în B. M. ..8 scara E, tabelul fiind depus la dosar, fila nefiind numerotată (între filele nr.17 și 18 din dosarul nr._ ).
Se constată că un număr de 26 de persoane, proprietari ai apartamentelor aflate pe scara E a imobilului din B. M. .. 8, au depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea cereri formulate, deoarece în privința imobilului nu s-a discutat înstrăinarea acestuia, ci suma de bani menționată a reprezentat contravaloarea dreptului de folosință asupra imobilului în natură uscătorie.
Recurentul D. I. a solicitat instanței de judecată casarea sentinței atacate invocând faptul că instanța de judecată ar fi trebuit să administreze în cauză proba cu interogatoriul pârâților.
Se constată, analizând dosarul Judecătoriei B. M. nr._ că instanța de judecată a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul pârâților, teza probatorie fiind aceea a aspectelor din cererea de chemare în judecată ce urmau să fie soluționate în contradictoriu cu pârâții. Proba arătată a fost încuviințată la termenul de judecată din data de 16 februarie 2011 (f.449, volumul I al dosarului nr._ ). Începând cu termenul de judecată din data de 30 martie 2011, pârâții au fost citați cu mențiunea „personal la interogatoriu” sub sancțiunea prevăzută de art. 225 C.proc.civ.. (citațiile de la filele 452-495, 506-545-termenul din 11 mai 2011, filele 647-677 pentru termenul din 2 noiembrie 2011, filele 695-736, pentru termenul din 14 decembrie 2011, filele 760-859 pentru termenul din 28 martie 2012, filele 961-981 pentru termenul din data de 20 iunie 2012, filele 993-1007 pentru termenul din data de 13 august 2012, termen la care s-a dezbătut cauza). La dosarul cauzei nu a fost depus interogatoriul propus a fi luat părților, pentru a se verifica care sunt aspectele care, potrivit art. 225 C.proc.civ., pot fi prezumate a fi recunoscute de pârâți. Din acest punct de vedere constatând că pârâții au fost citați la mai multe termene cu mențiunea de a se prezenta în fața instanței pentru a se lua interogatoriul acestora, instanța apreciază că solicitarea de a se casa sentința atacată pentru a se lua interogatoriul părților nu poate fi reținută.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, instanța analizând Cărțile funciare depuse la dosarul cauzei, precum și tabelele cuprinzând semnăturile persoanelor care dețineau un drept asupra apartamentelor de pe scara Ea blocului din B. M. .. 8, se constată că proprietarii apartamentului nr. 50 sunt D. I. și D. F. D. - fila 56, (persoane care au semnat tabelul), proprietarii apartamentului nr. 51 sunt M. Ș. și M. I. (fila 57) persoane care au semnat tabelul în cauză, apartamentul nr. 52 este proprietatea Municipiului B. M., acesta nesemnând tabelul privind vânzarea uscătoriei, proprietarul apartamentului nr. 53 era la momentul încheierii contractului B. D. (K. B. C. căsătorit cu K. B. K. (filele 62 – 63), dobândind imobilul urmare a contractului 385/2000 autentificat de C. S. E., și înscris în CF la 15 martie 2000), proprietara apartamentului nr. 54 era Darolți G. L. persoană care a semnat și tabelul depus la dosar (filele 64 – 65), apartamentul nr. 55 era în proprietatea soților B. I. și A. (fila 66) aceștia semnând tabelul, apartamentul 56 era proprietatea lui B. I. și M. (persoane care au semnat tabelul, apartamentul cu nr. 57 (fila 68) aparținea familie S. D. T. și S. I. V., aceștia au semnat tabelul, apartamentul nr. 58 (fila 69) a aparținut lui B. G., acesta semnând tabelul, apartamentul nr. 59 (fila 70) era deținut la data de 09.02.2000 de Kallasay I. Attilla, acesta semnând tabelul, apartamentul nr. 60 (fila 72) proprietatea lui A. I. a semnat tabelul, apartamentul nr. 61 (fila 73) B. A. L. și B. S. (au semnat tabelul), apartamentul nr. 62 proprietatea lui Balașca M. (fila 74) a semnat tabelul, proprietarul apartamentului nr. 63 (fila 75) L. Coriolan și L. M. (L. M. a semnat tabelul, L. Coriolan nu a semnat tabelul, certificatul de moștenitor după L. Coriolan a fost emis la data de 11 mai 2000), proprietarul apartamentului 64 H. N. I. a semnat tabelul, însă acesta a devenit proprietar potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1519/2001, înscrierea în CF fiind din data de 21 septembrie 2001, M. D. proprietarul apartamentului nr. 65 a semnat tabelul, dintre C. V. și C. I. proprietarii apartamentului 66 (fila 88) doar C. V. a semnat tabelul, C. I. nu a semnat actul depus la dosar, pentru apartamentul 67 doar P. M. a semnat tabelul, P. A. M. nu a semnat tabelul, deși în 9 februarie 2000 era majoră, astfel că mama sa nu putea semna în numele său, iar proprietarii apartamentului 68 B. A. și B. C. au semnat tabelul.
Se constată că doar o parte dintre proprietarii tabulari ai apartamentelor aflate pe scara E a imobilului nr. 8 din B. M. . implicit coproprietari ai uscătoriei au semnat actele de înstrăinare.
Se constată că o parte din proprietarii apartamentelor de pe scara E nu și-au dat acordul pentru vânzare. De asemenea, conform înscrierii din CF_/66, apartamentul nr. 64 a fost cumpărat în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 1519/2001 astfel că, reclamantul nu a indicat numele proprietarului și nu a făcut dovada întocmirii contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant în 9 februarie 2000 cu persoana care era proprietarul imobilului de la momentul respectiv. Susținerea că uscătoria a fost cumpărată în anul 2000, iar contractul a fost încheiat, în data de 9 februarie 2000 cu o persoană care a cumpărat imobilul și a devenit coproprietar al uscătoriei abia în septembrie 2001 nu poate fi reținută de instanță.
În rejudecare, la termenul din 16 februarie 2011, D. F. a arătat că a semnat tabelul doar pentru că s-a solicitat semnătura pentru a funcționa magazinul în clădirea respectivă, unde funcționează și în prezent, fiind în eroare în ceea ce privește înstrăinarea cotei ce îi revenea.
Declarația martorului S. M. (fila 501), nu va fi reținută de instanță. Se reține că aspectele declarate de martora S. M. nu se coroborează cu susținerile reclamantului, astfel că acesta nu este utilă soluționării cauzei, în condițiile în care acesta a arătat că magazinul s-a cumpărat de la numitul B. (nu de la locatarii imobilului) și nici nu știe dacă toți proprietarii apartamentelor din scara E au fost de acord cu vânzarea imobilului.
Pârâții A. I. și B. A. au arătat că au semnat tabelul depus la dosar, însă acest tabel a fost întocmit pentru folosirea spațiului, pentru închirierea acestuia.
Pârâtul S. D. T. a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii.
Instanța constată că o parte din apărările formulate în memoriul de recurs sunt corecte. Astfel, se constată că în privința apartamentului nr. 52 M. B. M. reprezentat prin SPAPLU, prin acceptarea contravalorii sumei achitate de recurentul-reclamant cu titlu de cotă parte din valoarea uscătoriei se poate prezuma că acest pârât a ratificat actul semnat de reprezentantul Grădiniței nr. 35.
De asemenea se poate reține că și în lipsa mențiunii legate de numărul de exemplare în care este întocmit actul sub semnătură privată, operațiunea juridică poate fi dovedită și prin alte mijloace de probă, înscrisul depus la dosarul cauzei putând fi valorificat ca și început de dovadă scrisă.
Cu toate acestea, având în vedere aspectele anterior reținute, instanța constată că actul de vânzare-cumpărare încheiat prin înscrisul sub semnătură privată la data de 9 februarie 2000 nu a fost semnat de toți coproprietarii uscătoriei, astfel că solicitarea reclamantului-recurent de a se admite recursul și de a se dispune validarea contractului nu poate fi admisă.
Potrivit art. 26 alin. 2 din legea 7/1996 (art. 45 la data sesizării instanței de judecată) „Dreptul de proprietate comună forțată și perpetuă pe părțile comune ale unui imobil se valorifică numai împreună cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părți determinate din acesta.” Uscătoria face parte din bunurile aflate în coproprietatea forțată și perpetuă a proprietarilor apartamentelor de pe scara E a imobilului din B. M. .. 8.
Prevederile art. 26 alin. 3-6 din legea 7/1996, în forma actuală a legii (fostul art. 45 din același act normativ, modificarea intervenind ca urmare a renumerotării articolelor) care permiteau înstrăinarea acestor bunuri prin acordul a 2/3 dintre proprietari au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale 1514/15 noiembrie 2011. Astfel se constată că la acest moment principiul aplicabil este acela al unanimității în situația înstrăinării bunului care se află în coproprietatea perpetuă și forțată proprietarilor apartamentelor situate într-un imobil.
După cum s-a reținut 4 persoane care figurau ca și proprietari, în evidențele de carte funciară la data de 9 februarie 2000 nu au semnat tabelul prezentat de reclamantul-recurent, tabel care ar reprezenta înscrisul constatator al contractului de vânzare-cumpărare. Dacă în privința numitului L. Coriolan s-ar putea prezuma că acesta a decedat anterior datei de 9 februarie 2000, deși nu s-a susținut și nu s-a probat acest fapt, în privința celorlalte persoane (P. A. M., persoana care era proprietarul apartamentului nr. 64 la data de 9 februarie 2000, H. N. I. devenind proprietar potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1519/2001, înscrierea în CF fiind din data de 21 septembrie 2001 și C. I.) nu se poate reține că acestea nu trebuiau să semneze contractul de vânzare-cumpărare. Nesemnând actul depus la dosarul cauzei, instanța nu poate constata că toți coproprietarii au fost de acord cu înstrăinarea bunului arătat anterior.
Având în vedere faptul că nu toate persoanele care deținea în proprietate cota parte din apartamentele aflate în imobilul nr. 8 scara E din B. M. . semnat actul care avea ca obiect vânzarea uscătoriei, instanța consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune validarea antecontractului încheiat la data de 9 februarie 2000, astfel cum se solicită.
În ceea ce privește solicitarea intimaților de a se dispune obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, se constată că la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, astfel că cererea va fi respinsă.
Reținând aspectele mai sus arătate, instanța, în temeiul art. 312, raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., urmează să respingă recursul declarat de D. I. împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria B. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. I., domiciliat în B. M., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 7805 pronunțată la data de 27 august 2012 de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ .
Respinge cererea având ca obiect cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 aprilie 2014.
Președinte Judecători Grefier
P. G., P. M. B., C. V., B. M.
Red. /dact./P.M.B..26.06.2014
Dact. B.M./27.06.2014
Ex. 2
Judecător fond: Ș. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul MARAMUREŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 199/2014. Tribunalul... → |
|---|
