Contestaţie la executare. Decizia nr. 193/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 193/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/R
Ședința publică din 09 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.-T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier M. H.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta Direcția de S. P. Maramureș cu sediul în B. M., .. 31, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 7215/2.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ , având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei Direcția de S. P. Maramureș și lipsa intimaților P. D. S. și T. B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanță lasă cauza la a doua strigare, având în vedere lipsa părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurentei Direcția de S. P. Maramureș și lipsa intimaților P. D. S. și T. B. M..
Instanța reține că recurenta Direcția de S. P. Maramureș a fost citată cu mențiunea să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 97 lei sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat în caz de neconformare.
Instanța invocă din oficiu excepția de netimbrare a cererii de recurs și reține cauza în vederea soluționării excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7215/2.07.2013, pronunțată de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția de S. P. Maramureș, în contradictoriu cu intimatele P. D. S. și TrezoreriaBaia M.. A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea privind suspendarea executării silite. A fost obligată contestatoarea Direcția de S. P. Maramureș la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei P. D. S..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, contestatoarea a solicitat a se dispune anularea popririi înființate prin adresa din data de 04.06.2013, comunicată la data de 05.06.2013, anularea executării silite începute de executorul judecătoresc M. M. în dosarul execuțional nr. 229/2011; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în temeiul art. 718 Cod procedură civilă; restituirea cauțiunii în sumă de 1930,46 lei.
Intimata P. D. S. nu a depus întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea contestației la executare formulată ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei reprezentând onorar avocat.
Analizând contestația la executare formulată prin raportare la probatoriul administrat și dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
S-a reținut că sentința civilă nr. 354/2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș obligă pârâta Autoritatea Pentru S. P. Maramureș să calculeze și să acorde plata către reclamantă a sumelor reprezentând suplimentul postului și sporul corespunzător treptei de salarizare din salariul de bază, drepturi cuvenite începând cu data de 01.01.2004 până la data de 01.01.2009, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Hotărârea a rămas irevocabilă intrând în puterea lucrului judecat.
În dosarul nr. 3142/_ prin încheierea nr. 2615/2011 a fost începută executarea silită a hotărârii mai sus amintite. Ca atare a fost pornită executarea silită în dosarul execuțional nr. 229/2011 al Biroului executorului judecătoresc M. M.. S-au efectuat o . acte de executare desființate însă prin sentința civilă nr._/2011 a Judecătoriei B. M..
Cum executarea silită în sine nu a fost desființată s-a procedat în continuare executarea silită prin poprire care a fost înființată la data de 04.06.2013, în același dosar execuțional nr. 229/2011 după ce anterior a fost emisă în data de 23.11.2012 o nouă somație de executare cu acordarea termenului de grație de 6 luni prevăzut de Legea nr. 110/2007.
Contestația este nefondată, prin raportare la probatoriul administrat și dispozițiile art. 6 din Convenția Pentru Asigurarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și a art. 1 din protocolul nr. 1 adoptat la Curte, Hotărârea Î.C.C.J. 1/2012 și Hotărârile CEDO, în cauzele Burdov vs Rusia, Hornby contra Greciei și nu în ultimul rând O.U.G. nr. 71/2009.
În cauzele Burdov și Harnsby, CEDO a constatat faptul încălcării art. 6 din Convenție, prin tergiversarea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-au contestat debite către persoane fizice, bugetari, reprezentând drepturi salariale. Reiterarea argumentației Curții este superfluă, instanța achiesând întrutotul.
În altă ordine de idei I.C.C.J prin Decizia nr. 1/2012 a cristalizat o opinie nuanțată înțeleaptă ????cel puțin dacă ne raportăm la hotărârile ulterioare sau chiar Hotărârea CEDO în cauza D. și alții contra României reținând în esență că de la caz la caz se pot ignora dispozițiile OUG nr. 71/2009 și a se pune în executare silită titlurile obținute. Ca și premisă pentru legalitatea procedurii execuționale, Curtea reține următoarele: ,,raportul de proporționaliotate raportat la noțiunea ” patentată” de CEDO nu este decât o chestiune de apreciere, în fiecare cauză în parte în funcție de circumstanțele sale particulare. Dincolo însă de acest aspect lucru constatat ca atare și „tranșat„ de Tribunal cu obligarea instanțelor inferioare, în dosar nr.9963/2011, OUG nr. 71/2009 nu are aplicare în speță hotărârea, ce se tinde a fi pusă în executare silită devenind executorie încă de la data de 17.02.2009.
În schimb, creditoarea ar fi fost ținută de disp. O.G. 22/2002 vizând termenul de 6 luni acordat de lege intimatei debitoare, termen care nu a fost acordat decât odată cu emiterea celei de a doua somații ( 23.11.2012 – fila 29in dosarul nr. 229/2011)” contestată în prezentul dosar. Este superfluă critica și a acestui termen de vreme ce el a fost respectat de organul de executare, ca atare nu există vreun motiv real sau legal de contestare a popririi înființate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Direcția de S. P. Maramureș, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii cu consecința admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, anularea popririi înființate prin adresa din data de 4 iunie 2013 comunicată la data de 5 iunie 2013 și totodată anularea executării silite începute de executorul judecătoresc M. M. în dosarul execuțional nr. 229/2011. De asemenea, recurenta mai solicită suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a recursului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că prin sentința atacată, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de recurentă, împotriva executării silite prin poprire din dosarul execuțional 229/2011 începute de executorul judecătoresc M. M. în care a solicitat anularea popririi înființate prin adresa din data de 4 iunie 2013 comunicată la data de 5 iunie 2013 și anularea executării silite, apreciind în mod greșit că în speță nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 71/2009.
De asemenea, recurenta a mai arătat că a solicitat Ministerului Sănătații alocarea de fonduri, s-a pus astfel în executare sentința, iar cererea de suspendare a executării silite este justificată deoarece poprirea contului bancar aduce instituția în situația de a nu mai putea funcționa.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Recurenta Direcția de S. P. Maramureș a fost citată cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei pentru cererea de recurs.
Recurenta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru al cărei cuantum i s-a comunicat în cuprinsul citației – fila 16 din dosar.
Deliberând asupra excepției de netimbrare, Tribunalul reține următoarele:
Timbrarea acțiunilor, inclusiv a căilor de atac, pentru care legea instituie această obligație este o formalitate care ține de învestirea valabilă a instanței și care trebuie luată în discuție prioritar față de alte aspecte.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 11 din același act normativ, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, respectiv taxa calculată la valoarea contestată, în cazul în care acțiunea este una evaluabilă în bani.
Instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată- act normativ aplicabil în speță-, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky și Kreutz).
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată a fixat taxa judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și a comunicat prin citația aflată la fila 16 din dosar recurentei, obligația achitării acestei taxe judiciare de timbru și sancțiunea în caz de neconformare.
Recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În raport de aceste considerente, reținând că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru aferentă, deși i s-a pus în vedere această obligație, instanța va anula ca netimbrat recursul declarat.
În acest context, dată fiind soluția pronunțată asupra recursului, care nefiind timbrat, nu a investit instanța de control judiciar în mod valabil, cererea de suspendare a executării silite formulată de recurentă rămâne fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta Direcția de S. P. Maramureș, cu sediul în B. M., .. 31, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 7215 din 2.07.2013, pronunțată de Judecătoria B.-M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.04.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A. D. Ț., D. W. H. M.
Red.S.T.A./10.04.2014
Tred.H.M./10.04.2014 – 2 ex.
Judecător la fond: D. D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 199/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 228/2014. Tribunalul... → |
|---|
