Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 314/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 314/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 314/R
Ședința publică din 25 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
Președinte A. S. T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul I. V., domiciliat în Ieud, .. 1292, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 612 din data de 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 4.04.2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.04.2012, 18.04.2012, apoi pentru data de 25.04.2012, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
P. Sentința civilă nr. 612 din data de 18.10.2011, Judecătoria Dragomirești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților proprietari tabulari, D. D., B. I., B. Măricucza, B. P., B. G. a lui I., A. S. și M. I., invocată din oficiu și s-a respins cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, formulată de reclamantul I. V., în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor P. Maramureș si s-a respins cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, formulată de același reclamant I. V., în contradictoriu cu acest intervenient forțat, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
S-a admis excepția lipsei de interes a cererii în nulitatea Titlului de proprietate nr._/1945, invocată din oficiu și a respins această cerere a aceluiași reclamant I. V., formulată în contradictoriu cu pârâtul I. I..
S-a respins pe fond, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, formulată de reclamantul I. V., în contradictoriu cu pârâții I. I., A. M., I. S., I. S., G. I. și B. M..
S-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la cererea reconvențională a pârâtului – reclamant I. I., formulata în contradictoriu cu reclamantul – pârât I. V..
S-a luat act că reclamantul I. V. nu a solicitat cheltuieli de judecata și s-a respins cererea pârâtului I. I., având acest obiect.
Prima instanță a reținut în esență că actul sub semnătură privată de care se prevalează reclamantul nu îndeplinește cerințele legale pentru a putea fi validat, neputându-se astfel pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I. V., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
Intimatul I. I. a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând cu precădere excepția invocată instanța de recurs reține că se impune a fi respinsă în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. 2, 3 Cod procedură civilă. Astfel se reține că în memoriul de recurs recurentul a inserat pe scurt considerentele de fapt ale acțiunii, prezentându-și nemulțumirea cu privire la soluția instanței. Nu se poate deci primi excepția nulității recursului.
Pe fond, recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul I. V. a chemat în judecată pe frații săi – pârâții I. I., I. Smauila, I. S., G. I. și B. Maricuta, toți moștenitori ai defunctei I. I., (f. 47-48 și f. 78,vol. II) mama acestora, decedată la data de 27.11.2005 (f. 46), pentru a fi obligați, în calitate de avânzi – cauză și moștenitori sezinari, să perfecteze convenția încheiata de reclamant cu defuncta, în caz de refuz să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Actul încheiat de reclamant cu mama sa la data de 23.07.2001, are forma înscrisului sub semnătura privată, deși este denumit de părți „contract de vânzare-cumpărare” și, cu toate că are ca obiect derivat, nu numai casa și anexele, dar și curtea și grădina în suprafață de 0,20 ha situate în Ieud, nr. 1291, precum și suprafețele de 0,10 ha teren agricol situat în pct. „Bucium” și 0,35 ha teren agricol situat în pct. „Piciorul Tapaligii”.
Raportat la acest obiect, valabilitatea contractului încheiat între părți este condiționată de forma autentică, astfel cum prevedeau, la epoca încheierii actului, dispozițiile Legii nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, neîndeplinirea acestei condiții fiind sancționată cu nulitatea absolută a actului, rigoarea regulii fiind însă atenuată de principiul conversiunii actului juridic, instanța verificând validitatea acestuia ca manifestare de voință în sensul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, ce nu este condiționat pentru a fi valabil, nici de forma solemnă și nici de vreo calitate specială cerută părților, întrucât nu are ca efect strămutarea proprietății, ci numai obligațiile reciproce și interdependente ale părților, de a vinde și de a cumpăra în viitor, la prețul convenit, bunurile asupra cărora s-au înțeles acestea.
În cauză nu au fost invocate cauze de nulitate absolută sau relativă pentru neîndeplinirea condițiilor generale de validitate a oricărei convenții, astfel cum sunt înscrise acestea la art. 948 Cod civil, astfel încât s-a reținut că actul a fost valabil încheiat, valorând antecontract de vânzare – cumpărare.
Din raportul de expertiza întocmit în cauza de ing. expert S. M. (f. 105,vol. I), ce s-a coroborat cu extrasele de carte funciara indicate de aceasta a fi cele în care s-au identificat terenurile pretinse de reclamant, că autoarea părților, defuncta I. I., nu este proprietar al acestor terenuri, această calitate aparținând următoarelor persoane:
- Fried Chain, înscris în CF nr. 1821 (f. 245, volI) și A. Solcz, înscris în CF_ (f. 169, volII) pentru terenul în suprafața de 2545 mp, situat în pct. „Piciorul Tapaligii”, identificat cu nr. top. 3949 și, respectiv nr. top. 3948;
- M. I., înscrisă în CF nr. 664 (f. 170, volI), pentru terenul din pct. „Bucium”, identificat cu suprafața de 1000 mp și cu nr. top. 1024;
- B. Iuanna, B. M., B. P. si B. G. l.I., înscriși în CF nr._, pentru terenul din pct. „Acasa”, identificat cu suprafața de 2100 mp și sub nr. top. 1023.
Prima persoana indicată nu a fost chemată în judecată, iar ceilalți au fost introduși în cauză la cererea reclamantului (f. 33, vol. II), fiind citați prin publicitate, întrucât s-a admis, pe baza vechimii înscrierilor în cartea funciară, unită cu posesia exercitată de alte persoana asupra terenului în litigiu, că reclamantul, într-adevăr, nu cunoaște domiciliul acestora.
Reclamantul nu a formulat nici o pretenție față de aceste persoane, iar obiectul cererii introductive - pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, face ca acțiunea reclamantului să nu poată fi îndreptată asupra acestora, considerent pentru care, după ce a fost întrebat apărătorul reclamantului asupra temeiului legal al cererii sale față de acești pârâți, acesta a afirmat că a formulat și cerere de întabulare, astfel încât acești pârâți au calitate.
S-a apreciat că nu a fost justificată nici calitatea procesuală a Statului R., excepția fiind admisă, reținând că S. R. ar fi putut avea calitate în cauză, în considerarea sa de proprietar al bunurilor fără stăpân, având în vedere că bunurile în litigiu au fost stăpânite de alte persoane decât proprietarii tabulari menționați anterior, argumentul de text fiind cuprins la art. 477 și art. 646 Cod civil.
Însă, cum cererea reclamantului, cu obiectul indicat de acesta, nu a fost primită împotriva proprietarilor tabulari, după cum s-a argumentat în cele ce precedă, întrucât aceștia sunt și proprietarii terenurilor ce ar putea fi considerate „fără stăpân”, concluzia a fost că reclamantul nu a justificat calitatea procesuală nici cu privire la statul român, deși îi revenea în exclusivitate această sarcina.
Cu privire la cererea în anularea înscrisului denumit Titlu de proprietate, eliberat în anul 1945 sub nr._ săteanului plugar acolo înscris, instanța a reținut că a fost declarat a fi fals în dosarul penal nr. 697/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., pe baza expertizei grafologice efectuate în cauză având ca obiect plângerea reclamantului I. V. împotriva pârâtului I. I., ce a declarat ca înțelege să se prevaleze de acest înscris.
Raportat la considerentele de mai – sus instanța de recurs reține că litigiul a fost corect soluționat de către prima instanță atât cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților proprietari de carte funciară și a Statului R., cât și cu privire la fond.
În consecință, recursul va fi respins conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat să plătească intimatului I. I. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă la fila 62 dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul I. I..
Respinge recursul declarat de recurentul I. V., domiciliat în Ieud, 1292, județul Maramureș, împotriva Sentinței civile nr. 612/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Dragomirești, județul Maramureș.
Obligă recurentul I. V. la plata către intimatul I. I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S. T. A. Ț. D. W. D. S. A.
În C.O., semnează, În C.O., semnează,
Vicepreședintele instanței Vicepreședintele instanței
Red. W.D./26.07.2012
Tred. B.M. /07.08.2012
Ex. 18, .>
Judecător fond: E. M. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 705/2012.... | Uzucapiune. Decizia nr. 323/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
