Uzucapiune. Decizia nr. 307/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 307/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 307/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.307/R
Ședința publică din 25 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S. T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de pârâții B. P. și B. M., ambii domiciliați în Vadu Izei, nr. 207/A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3250 din 10.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 4.04.2012, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.04.2012, la data de 18.04.2012, apoi pentru data de azi, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3250 din data de 10 noiembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâții M. A., B. P. și B. M., Oateș G. și Oateș D., s-a constatat că între reclamant și defuncta T. M., decedată la data de 17.07.2006, antecesoarea pârâtului B. P., a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 15 august 2003, privind terenul situat în ., la locul numit „La M.” sau „La Ș.” sau „Josani” cu suprafața măsurată 1826 m.p., având ca vecini:Herbil G., Herbil A., Matus I., Matus V., Petrovasi M., (G. M.), drum comunal și apoi pârâul Ronișoara, înscris în C.F. nr. 1474 R. de Jos, cu nr.top.nou dezmembrat 1494/a/1, hașurat cu linie verde în Anexa nr.1 din Planul de situație al imobilului, întocmit de ing.K. T..
S-a arătat că hotărârea ține loc de act notarial de vânzare-cumpărare, opozabilă pârâtului B. P., în calitate de moștenitor legal al defunctei T. M..
S-a dispus dezmembrarea nr.top.1494/a cu o suprafață de 2608 m.p. din C.F.1474 R. de Jos în 2 nr.top., respectiv 1494/a/1 =1826 m.p. și 1494/a/2=782 m.p. și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe numele reclamantului privind suprafața de teren cumpărată de 1826 m.p.cu nr.top.1494/a/1 dezmembrat din C.F.1474 R. de Jos, conform Anexei 2 din Planul de amplasament și delimitare a imobilului,întocmit de ing.K. T..
S-a respins acțiunea față de pârâții T. I., T. M., T. V., T. G., T. I., G. V., M. M., C. I., T. I., T. P., T. Ș., B. I., T. A., G. A.. S-au respins excepțiile invocate de pârâții B. P. și B. M. privind lipsa calității procesual pasive a pârâtei B. M. și excepția inadmisibilității acțiunii și au fost obligați în solidar pârâții B. P., B. M., Oateș G. și Oateș D. să plătească reclamantului suma de 2553 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamantul M. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A., B. P. și B. I. să se constate că antecesoarea pârâtului de rândul 2 T. M., decedată la 17.07.2006, a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune și intervertirea posesiei, asupra terenului situat în ., dintre vecinii Herbil G., Matus V. și G. M., în suprafață de 1835 mp, din c.f. nr.1474, cu nr. top. 1484/a, să oblige pârâții de rândul 2-3, să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților dobândit prin înscris sub semnătură privată, de la defunctaTivadar M. și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară cu titlu de cumpărare.
Reclamanții au învederat că T. M., mama pârâtului de rândul 2 și descendentă a proprietarilor tabulari a folosit terenul în continuarea părinților ei, exercitând o posesie utilă și ulterior a dispus de acesta, în sensul că l-a vândut în 15.08.2003, reclamantului, cu suma de 45.000.000 lei vechi, ca urmare a încheierii unui antecontract, cu clauza ca vânzătoarea să rămână în folosința terenului timp de 3 ani, însă după decesul acesteia pârâtul B. P. și B. M., au intrat în folosința terenului, refuzând să-l predea reclamantului, deși expirase termenul de 3 ani stipulat în antecontract cu antecesoarea pârâților.
Pârâții au arătat că defuncta T. M. nu știa carte, astfel că nu a încheiat actul. De asemenea, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei B. M., pe motiv că nu are nici o legătură cu vreun drept asupra terenului.Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii s-a arătat că defuncta nu putea să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiune deoarece proprietarii tabulari au avut 7 copii, astfel că acțiunea trebuia îndreptată împotriva acestora în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari.
Ulterior reclamantul a depus precizări prin care a chemat în judecată pe toții moștenitorii proprietarilor tabulari, respectiv: T. I., T. M., T. V., T. G., T. A., T. I., G. V., M. M., C. I., G. A., T. I.,, T. P., T. Ș., B. I. și apoi completare petit prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare cu consecința înscrierii în cartea funciară.
Analizând probațiunea, prima instanță a reținut că în cartea funciară nr. 1474 R. de Jos, cu nr. top.1494/a, cu suprafața de teren arabil la locul numit” Szeszuri” de 2608 mp, figurează ca proprietari T. G. și soția Ulics M. I. D., iar T. M., în calitate de fiică a acestora a încheiat cu reclamantul antecontractului de vânzare cumpărare din 15.08.2003, ce avut ca obiect terenul situat în R. de Jos, în locul numit „La M.” în suprafață de 17 ari, contra sumei de 45.000.000 lei vechi.
Instanța de fond a mai constatat că proprietara tabulară U. M. a lui D., soția lui T. G., a instituit ca legatare universale pe fiicele T. T. lui G. și T. M., iar prin certificatul de moștenitor nr.111/01.11.2006, eliberat după defuncta T. M., s-a stabilit vocația succesorală a pârâtului B. P., după defunctă. Pârâtul B. P. a promis lui Oateș G. și Oateș D. vânzarea terenului situat în locul numit „Josani” în suprafață de 1700 mp.
În considerarea prevederilor art.644 Cod civil, judecătoria a reținut că modalitatea de stabilire a dobândirii dreptului de proprietate solicitată de reclamant, față de defuncta T. M., prin uzucapiune, nu este operabilă, defuncta T. M. a dobândit dreptul de proprietate prin succesiune legală, chiar dacă nu s-a realizat înscrierea acestuia în cartea funciară, ceea ce exclude posibilitatea de a se invoca intervertirea posesiilor și dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Instanța a considerat că defuncta T. M. și-a asumat obligația de a transmite dreptul de proprietate în favoarea reclamantului, asupra terenului pe care l-a dobândit cu titlu de moștenire de la antecesori, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de K. T., obligație care a fost transmisă moștenitorului pârât B. P., prin acceptarea succesiunii defunctei, fiind opozabilă, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1073, 1077 din codul civil.
Referitor la pârâții nou chemați în judecată de către reclamant, ca fiind toți moștenitorii proprietarilor tabulari, instanța a respins față de aceștia acțiunea neavând calitatea procesuală deoarece succesiunea fost dezbătută prin sentința depusă la dosar, prin care s-a realizat și ieșirea din indiviziune a moștenitorilor prin atribuirea efectivă în natură a terenurilor. Excepțiile invocate de pârâții B. P. și M., fiind de fond, au fost respinse, față de motivația admiterii acțiunii reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții B. P. și B. M., solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, s-a învederat instanței că era inadmisibilă modificarea acțiunii ulterior primei zile de înfățișate, recurenta B. M. nu avea calitate procesuală pasivă.
Recurenții au arătat că reclamantul a promovat acțiunea civilă în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu, consumându-se prima zi de înfățișare în forma inițială a acțiunii. Prin notele scrise au arătat care sunt temeiurile de fapt și de drept care împiedică admisibilitatea unei asemenea acțiuni, și anume, că reclamantul nu a posedat niciodată acest teren, precum și că acțiunea trebuie purtată în contradictoriu cu toți moștenitorii proprietarilor tabulari, T. G. și U. M.. Ulterior, prin notele de ședință depuse pentru termenul din 15 mai 2008 și respectiv 12 iunie 2008, reclamantul și-a modificat, remodificat și completat radical acțiunea introductivă, fără a ține cont de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, ceea ce este inadmisibil sub aspect procedural atâta vreme cât se consumase deja prima zi de înfățișare.
S-a precizat că oricum și capetele de cerere deduse judecății prin aceste „note de ședință” sunt inadmisibile cu solicitările de genul „constatarea identității terenului atribuit în indiviziune”, „validarea contractului de vânzare-cumpărare”. Recurenții au precizat că terenul în litigiu nu a fost înstrăinat de defuncta T. M. reclamantului M. M., motiv pentru care s-a formulat plângere penală împotriva acestuia. S-a arătat că terenul este cuprins și în certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 111/1.11.2006 eliberat cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctei T. M., care nu a fost atacat de reclamant.
De asemenea, recurenții au susținut că, chiar în condițiile în care s-a cerut întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea defunctei T. M. cu titlu de partaj și moștenire conform sentinței civile nr. 640 din 25.05.1972 și a testamentului autentic nr. 1849/26.09.1974, era obligatoriu să se constate și masa succesorală după acesta și calitatea de unic moștenitor a recurentului B. P., ca descendent de gradul I, precum și să se solicite înscrierea dreptului de proprietate în CF, ceea ce nu s-a pretins, astfel încât finalitatea acțiunii este inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei B. M., s-a arătat că aceasta subzistă deoarece B. M. nu este moștenitoarea legală a lui T. M., ci doar nora ei, nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 18.07.2006 și nu deține terenul în litigiu, acesta fiind predat pârâților Oateș G. și Oateș D. în 18.07.2006. S-a precizat că prima instanță nu a motivat dispoziția de respingere a excepției.
Recurenții au susținut că fondul cauzei nu a fost cercetat prin prisma pretențiilor deduse judecății de către reclamant și a problemelor de ordin juridic puse în discuție. S-a arătat că reclamantul, după ce s-a invocat excepția nechemării în judecată a proprietarilor tabulari, a formulat cerere de chemare în judecată a acestora, fără a face dovada cu acte a calității de moștenitori a acestora. Prin notele de ședință din 15 mai 2008 și respectiv 12 iunie 2008, reclamantul deduce judecății o . pretenții asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat „constatarea identității terenului…”, „întabularea dreptului de proprietate pe numele defuncților T. T. și T. M. conform sentinței civile nr. 640/1972”, constatarea eficienței testamentului autentic nr. 1849/1974” etc.
În sentința civilă nr. 3250/10.11.2010 apare cu totul altceva în dispozitiv, adică se dispune asupra unor lucruri care nu s-au cerut de către reclamant și se omite a se pronunța asupra unor capete de cerere.
Chiar dacă prin sentința civilă nr. 640/1972 a Judecătoriei Sighetu Marmației s-a atribuit terenul în litigiu, în indiviziune defunctelor T. T. și B. M. n. T., era obligatoriu a se dezbate succesiunea după aceasta în contradictoriu cu toți moștenitorii acestora.
S-a susținut că testamentul autentic nr. 1849/1974 nu-și produce efectele automat, ca și sentința civilă nr. 640/1972, fără a fi operate în CF ca acte producătoare de efecte juridice, ele nu pot sta la baza unor raporturi juridice între moștenitori și terțe persoane. Acest lucru nu s-a dispus prin sentința civilă nr. 3250/10.11.2010.
Intimatul M. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Ulterior, recurenții au mai invocat faptul că a fost chemat în judecată în calitate de moștenitor al proprietarilor tabulari ai imobilului în litigiu numitul C. I., care a fost citat pe tot parcursul procesului în această calitate, doar în recurs constatându-se că succesoarea legală a acestora este C. I., decedată în 17.05.2010 și ai cărei moștenitori nu au fost introduși în cauză. De asemenea, recurenții au arătat că își susțin în principal petitul de casare cu trimitere.
Analizând recursul promovat, Tribunalul îl apreciază fondat, urmând a-l admite, în limitele determinate prin considerentele ce succed:
Prin precizarea de acțiune depusă la data de 7.04.2008 (filele 74-77 dosar) reclamantul M. M. a chemat în judecată pe descendenții fraților și surorilor numitei T. M., mama pârâtului B. P., solicitând constatarea identității terenului din R. de Jos din locul numit „La Ș.” de o,20 ha, din topo nr. 1494 menționat în lotul pentru T. T. și B. M. în sentința civilă nr._ mai 1972 a Judecătoriei Sighetu Marmației – cu terenul identificat de ing. expert Fornvald A. în lucrarea datată 26.03.2007 și având nr. topo 1494/a/1 după dezmembrare; să se constatate eficiența testamentului autentic nr. 1849 din 26 septembrie 1974 al fostului notariat de stat locul Sighetu Marmației; să se dispună întabularea lui B. M., născută T. a dreptului de proprietate asupra terenului nr. topo. 1494/a/1 după dezmembrare – conform expertizei de la dosar; să se valideze contractul de vânzare-cumpărare datat 15 august 2003 încheiat de M. M. cu cea care a fost T. M. căsătorită B.; să se dispună înscrierea reclamantului în evidențele CF a dreptului său de proprietate asupra terenului înscris în CF1474 topo nr. 1494/a/1 R. de Sus, după dezmembrare, cu titlu de cumpărare.
La termenul de judecată din data de 10.04.2008, ce a urmat depunerii precizării de acțiune, reprezentantul pârâților a fost prezent și a solicitat doar ca reclamantul să indice ce calitate au persoanele nou chemate în judecată, fără a formula o poziție de opunere la modificarea și completarea cererii de chemare în judecată.
Abia în ședința publică din 15.05.2008 reprezentantul reclamantului a invocat inadmisibilitatea modificării acțiunii raportat la dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, întrucât s-a consumat prima zi de înfățișare.
. prevederilor art. 132 Cod procedură civilă rezultă că modificarea cererii de chemare în judecată, după prima zi de înfățișare, nu mai este posibilă fără acordul pârâtului, sub sancțiunea neluării în seamă. Ținând seama de caracterul de ordine privată al normelor, neopunerea pârâtului are semnificația unei achiesări la modificarea de acțiune. Opunerea trebuie să fie expresă și să fie exteriorizată în condițiile art. 108 alin. 3 raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, așadar la prima zi de înfățișare ce a urmat depunerii modificării de acțiune și înainte de a se pune concluzii în fond. În speță, deși precizarea de acțiune se regăsea la dosar, pârâții nu s-au opus judecării acesteia la termenul din 10.04.2008, fiind astfel decăzuți din dreptul de a se mai opune ulterior.
Tribunalul constată că din cuprinsul fotocopiei certificatului de deces depus la fila 74 dosar rezultă că pârâta C. I. a decedat în data de 17 mai 2010, anterior pronunțării hotărârii primei instanțe. Această pârâtă s-a prezentat în ședința publică din data de 4 septembrie 2008 și sentința civilă recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu ea (numele C. I. din dispozitiv fiind probabil o simplă eroare materială, ce se poate îndrepta prin procedura art. 281 Cod procedură civilă).
Așadar, la data pronunțării hotărârii, una dintre părți era lipsită de capacitate de folosință în sensul prevederilor art. 41 Cod procedură civilă, (aspect neadus la cunoștința instanței) și fără a se putea da eficiență dispozițiilor art. 243 pct. 1 Cod procedură civilă în sensul introducerii în cauză a moștenitorilor, care au fost indicați abia în recurs. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 243 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că moartea uneia dintre părți, survenită înainte de închiderea dezbaterilor, împiedică pronunțarea hotărârii.
Există un interes general, comun al părților și care totodată ține de ordinea publică și de securitatea circuitului civil, ca o hotărâre judecătorească să fie pronunțată în condiții de reală contradictorialitate și să genereze efecte juridice stabile. Pe cale de consecință, se impune ca toate părțile să aibă în mod real și efectiv posibilitatea de a-și expune poziția procesuală raportat la litigiul în care sunt implicate, în concretizarea dreptului lor la un proces echitabil, garantat prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în rejudecare instanța de fond urmează a acorda această posibilitate și succesorilor pârâtei C. I..
De asemenea, se constată că deși s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M., instanța de fond a respins-o în mod formal, fără a expune raționamentul juridic care a determinat-o să ajungă la concluzia că recurenta B. M. are calitate procesuală, sens în care controlul judiciar nu poate fi exercitat cu privire la soluția pronunțată.
Tribunalul reține că s-a invocat de către pârâții-recurenți faptul că înscrisul de care se prevalează reclamantul nu a fost semnat de promitenta-vânzătoare T. M.. Prin notele scrise depuse la filele 55-58 dosar pârâții au solicitat ca reclamantul să depună spre vedere originalul contractului și au solicitat efectuarea unei expertize criminalistice grafologice. Poziția procesuală de contestare a semnării actului a fost menținută și prin concluziile depuse în data de 6.05.2009, însă cererea în probațiune nu a fost pusă în discuția părților de către instanța de judecată. Împrejurarea că actul de care se prevalează reclamantul nu este semnat manuscris, ci are aplicată aparent impresiunea unei amprente papilare nu atrage inutilitatea probei solicitate, din punct de vedere criminalistic, în condițiile existenței unor elemente de comparație, fiind posibilă determinarea eventualei identități de persoană de la care provine impresiunea papilară.
În raport de aceste considerente, apreciind că în cauză s-a efectuat pe de o parte o insuficientă cercetare a fondului, impunându-se pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, administrarea unei probațiuni incompatibile cu procedura recursului, iar pe de altă parte, pentru a se asigura tuturor părților efectivitatea dublului grad de jurisdicție stabilit de lege, în speță, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, primând motivele de casare, Tribunalul va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare se vor cita moștenitorii numitei C. I., pentru ca aceștia să aibă efectiv posibilitatea de a discuta în fapt și în drept acțiunea, în măsura în care vor aprecia astfel, se va pune în discuție depunerea în original a actului sub semnătură privată și probațiunea de specialitate solicitată, anume expertiza grafoscopică, se va pronunța instanța argumentat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M., precum și a tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții B. P. și B. M., ambii domiciliați în Vadu Izei nr. 207/A, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 3250 din 10.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S. T. A. Ț. D. W. D. S. A.
Red. STA/21.05.2012
Tred. A.S. / 24.05. 2012 -25 ex
Judecător la fond: I. N. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 310/2012.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 705/2012.... → |
|---|
