Obligaţie de a face. Decizia nr. 143/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 143/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 143/R
Ședința publică din 13 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. W.
Judecător A. S.-T.
Judecător D. T.
Grefier A. S.
Pe rol este judecarea recursului formulat de recurenții R. I. R. și . SRL împotriva încheierii civile nr._ din data de 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ , având ca obiect obligație de a face.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 12.03.2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 13.03.2014, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr._ din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis, în parte, cererea formulată de petenta-creditoare L. E. M. în contradictoriu cu intimații-debitori ROSIIANU I. R. și S.C I. M. P. S.R.L având ca obiect obligarea pârâților la plata penalității prevăzute de art. 905 Cod proc civ. A fost obligat intimatul-debitor ROSIIANU I. R. să plătească creditoarei L. E. M., o penalitate de 500 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la îndeplinirea de către acesta a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ . S-a respins, ca neîntemeiată, cererea petentei-creditoare de obligare a intimatei-debitoare S.C I. M. P. S.R.L la plata penalității în cuantum de 1000 lei, prevăzute de art. 905 Cod proc civ. pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlurile executorii mai sus menționate. S-a admis, în parte, cererea petentei-creditoare de obligare a intimatului-debitor ROSIIANU I. R. la plata cheltuielilor de judecată, acesta fiind obligat să-i plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea petentei-creditoare de obligare a intimatei debitoare S.C I. M. P. S.R.L la plata cheltuielilor de judecată. S-a luat act că intimații-debitori nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților R. I. R. și . SRL la plata în favoarea reclamantei a unei penalități de 1.000 lei/zi de întârziere calculată de la data pronunțării hotărârii și până la executarea obligațiilor prevăzute în Sentința civilă nr. 1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureș și Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 a Curții de Apel Cluj, cu cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin intermediul căreia au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta L. E. M., în contradictoriu cu intimații din prezenta cauză ROSIIANU I. R. și S.C I. M. P. S.R.L, a fost constatată încălcarea drepturilor cu caracter nepatrimonial al reclamantei privind imaginea, onoarea, demnitatea și viața privată a persoanei, au fost obligați aceștia, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar pârâtul ROSIIANU I. R. a fost obligat la transmiterea sonor și vizual, pe cheltuiala pârâților, la postul de televiziune Maramureș TV sau la alte posturi de televiziune, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30-20 și să publice pe site-urile „ne-cenzurat” și „știrimm” dispozitivul Sentinței civile nr. 1123/19.06.2012.
Prin Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ a fost admis, în parte, apelul formulat de aceeași reclamantă iar pârâtul ROSIIANU I. R. a fost obligat și la eliminarea articolelor prin care se aduce atingere drepturilor nepatrimoniale ale creditoarei, din cadrul site-urilor „ne-cenzurat” și „știrimm” publicate în data de 21.11.2010, .25.11.2010, 21.12.2010, 15.03.2011, 13.06.2011, 22.07.2011, 04.08.2011, 07.08.2011, 03.10.2011, 24.10.2011, 02.11.2011, 04.01.2012.
Prin Încheierea nr. 4804/26.04.2013 a Judecătoriei Baia M. pronunțată în dosar nr._, s-a încuviințat executarea silită solicitată de creditoarea L. E. M., prin intermediul B. V. G., împotriva debitorilor R. I. R. și . SRL și a fost autorizată aceasta să treacă la executarea silită a obligației stabilită prin titlurile executoriu constând în Sentința civilă nr. 1123/19.06.2012 a Tribunalului Maramureș și Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 a Curții de Apel Cluj, executarea silită fiind demarată în cadrul dosarul execuțional nr. 40/2013, aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc mai sus menționat.
Din analiza actelor întocmite în cadrul mai sus menționatului dosar de executare, instanța a reținut că la data de 05.06.2013 executorul judecătoresc V. G. a întocmit somația prevăzută de dispozițiile art. 887 Cod proc. civ.(fila 124 dosar) prin care intimaților li s-a pus in vedere ca în termen de 10 zile de la primirea sau lăsarea acesteia la sediul și domiciliul acestora, să se conformeze dispozițiilor hotărârilor judecătorești menționate acolo, somație care a fost comunicată la data de 04.07.2013, împreună cu titlurile executorii și încheierea de încuviințare a executării silite, potrivit dovezilor de la filele 152 și 153 dosar.
Așa cum rezultă din prevederile art. 905 Cod procedură civilă, petenta-creditoare trebuia să facă dovada comunicării către debitori a încheierii de încuviințare a executării silită, condiție ce s-a apreciat de instanță a fi îndeplinită, potrivit dovezilor de la filele 152 și 153 dosar și, de asemenea, că obligația stabilită în titlu executoriu este o obligația de a face sau a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană și neevaluabilă în bani, condiție de asemenea considerată îndeplinită în cauză, și nu în ultimul rând, că debitorul nu și-a îndeplinit obligația de această natură, stabilită în sarcina sa, în termenul prevăzut expres, de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării.
În privința obligației de a transmite sonor și vizual pe postul Maramureș TV sau la alte posturi de televiziune, pe cheltuiala debitorilor, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30 a dispozitivului Sentinței civile nr. 1123/19.06.2012, s-a reținut că intimatul R. a confirmat neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina acestuia, însă a justificat această neîndeplinire prin faptul că nu mai colaborează cu acest post de multă vreme și că nu a mai avut sumele necesare ca să poată achita contravaloarea publicității cerute, așa cum rezultă din înscrisurile care cuprind tarifele lor de publicitate, având de plătit pensie de întreținere către fiul acestuia minor, în cuantum de 1.000 lei lunar, stabilită, de asemenea, prin hotărâre judecătorească.
Instanța a reținut că prin cererea formulată petenta-creditoare a solicitat obligarea ambilor intimați la plata penalităților de câte 1000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligațiilor de a face stabilite prin titlurile executorii de care aceasta se prevalează, cerere care a fost apreciată de către instanță întemeiată, în parte, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare și doar față de intimatul R. I. R.. Așa cum transpare din conținutul titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 1123 din data de 19.06.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, respectiv Decizia civilă nr. 88/A/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ obligațiile de face, pretins a fi neexecutate în termenul și condițiile art. 905 Cod proc. civilă, au fost stabilite de instanțe doar în sarcina pârâtului R. I. R. și nu și a celuilalt pârât S.C I. M. P. S.R.L, o atare concluzie fiind evidentă și nu poate da loc la interpretări. Astfel față de respectiva societate cererea formulată de către petenta-creditoare este lipsită de temei și a fost respinsă ca atare, potrivit dispozitivului.
Cererea a fost însă considerată întemeiată, în parte, în privința intimatului debitor R. I. R., care prin probatoriul solicitat a fi administrat în cauză nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin titlurile executorii mai sus menționate, aspect recunoscut de acesta, cel puțin, în parte, cu privire la obligația acestuia de a transmite sonor și vizual la Maramureș TV sau la alte posturi de televiziune, pe cheltuiala sa, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30 dispozitivul Sentinței civile nr. 1123/19.06.2012 .
Cu privire la celelalte obligații intimatul debitor a încercat să se justifice prin atacul informatic la care au fost supuse publicațiile on-line Ne-cenzurat și StiriMM, în privința cărora de altfel recunoaște că îi aparțin, fapt care l-a pus în imposibilitatea dovedirii îndeplinirii obligațiilor, în termenul stabilit de instanță, fără a nega realitatea susținerilor intimatului în privința atacului informatic, în privința căruia de altfel se desfășoară investigații de către DIICOT, aspect dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut, că intimatul în calitatea sa de deținător a unui domeniu de internet, după cum recunoaște de altfel, avea posibilitatea de a reconstitui respectivele site-uri, cei drept cu unele cheltuieli necesitate de faptul apelării la specialiști IT, interfața unui site, inclusiv sub aspectul conținutului acestuia putând fi refăcut fără prea mari eforturi, aspect confirmat de specialiști IT din cadrul instanței.
De altfel, deși se pretinde că atacul informatic a avut loc în cursul lunii iulie 2013, din înscrisurile depuse la filele 40-44 dosar, tocmai de intimat, rezultă că la data de 21.10.2013, ora 12.42, respectivele site-uri puteau fi accesate pe internet, o atare dovadă fiind indubitabilă și produsă tocmai de intimat, imposibilitatea accesării acestora apărând doar ulterior acestui moment și, pe cale de consecință, nu ca urmare a intervenției hackerilor din luna iulie 2013.
Faptul că există posibilitatea reconstituirii site-urilor respective a fost dedus de instanță și din împrejurarea că unele din articolele în privința cărora s-a dispus eliminarea, au apărut în aceeași formă pe un site nou și anume necenzurat.rosiianu.ro în octombrie 2010 (fila 54 dosar) cu mult după atacul informatic. Instanța nu face speculații cu privire la deținătorul noului site, în lipsa unor astfel de probe, însă ține să arate că în situația în care ar fi apelat la specialiști IT, intimatul era în măsură să reconstituie site-urile pretins a distruse de hackeri, cum de fapt a reușit și deținătorul noului site necenzurat.rosiianu.ro.
Chiar și în situația în care s-ar ivi probleme legate de lipsa unui acord din partea societății care administrează serverul pe care este găzduit domeniul respectiv, instanța a apreciat că problema poate fi rezolvată prin transferul domeniului respectiv pe un alt server, propuneri de acest fel existând în mod curent pe internet, cu titlu exemplificativ fiind oferta ROMARG.
Pentru intimatul R., îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin hotărârile judecătorești puse în executare, nu presupunea doar să facă dovada că publicațiile on-line Necenzurat și StiriMM, nu mai pot fi accesate, imposibilitatea accesării putându-se datora și blocării acestora ca măsură doar temporară, ci acesta avea obligația de a reconstitui site-urile respective, lucru perfect posibil cu eforturi financiare, în cuprinsul cărora să fie publicat dispozitivul Sentinței civile nr. 1123/19.06.2012, și eliminat conținutul articolelor menționate în titlurile executorii. D. în acest caz se poate considera că acesta și-a îndeplinit în mod efectiv obligațiile stabilite în sarcina sa prin hotărârile judecătorești puse în executare.
Cu privire la cealaltă obligație stabilită în sarcina acestuia, de a transmite sonor și vizual la Maramureș TV sau la alte posturi de televiziune, pe cheltuiala pârâților, în patru ediții succesive, în intervalul orar 18,30 dispozitivul Sentinței civile nr. 1123/19.06.2012, instanța reține, că deși inițial intimatul a invocat aspecte legate de lipsa resurselor financiare, necesare îndeplinirii respectivelor obligații, cu ocazia concluziilor scrise acesta a arătat instanței că a găsit o modalitate de rezolvare a problemei respective, având acceptul postului de Televiziune Maramureș TV ca acesta din urmă să transmită dispozitivul Sentinței civile nr. 1123/19.06.2012, în schimbul realizării in interesul său a unui număr de 8 reportaje de către intimat.
Astfel instanța a constatat că dacă intimatul ar fi apelat în termenul de 10 zile prevăzut în somația transmisă de executor la reprezentanții Maramureș TV, ar fi găsit probabil înțelegere din partea acestora și și-ar fi putut îndeplini obligația stabilită, fără a avansa sume de bani, pasivitatea intimatului, în contextul celor arătate mai sus, fiind justificată tocmai de reaua-credință a acestuia în îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin intermediul unor hotărâri judecătorești definitive și astfel executorii.
În lipsa oricăror elemente prevăzute de norma legală,în speță art. 905 Cod proc civ., care să ghideze instanța în alegerea acesteia a cuantumului penalității aplicate pe zi de întârziere, instanța a apreciat că în stabilirea acestui cuantum trebuie avute în vedere criterii generale precum numărul obligațiilor stabilite în sarcina debitorului prin titlu executoriu și neîndeplinite de acesta până la data sesizării instanței cu o cerere de aplicare a penalității, perioada de timp scursă în care acesta nu și-a îndeplinit obligațiile, măsurile întreprinse de acesta în vederea îndeplinirii obligațiilor chiar și pe perioada soluționării cererii de aplicare a penalității, și nu în ultimul rând măsura, în care neîndeplinirea obligațiilor, îi afectează pe creditori, criterii care trebuie adaptate fiecărui caz concret.
Instanța ținând cont de criteriile mai sus identificate, constatând că pe parcursul soluționării cererii intimatul-debitor a efectuat demersuri pentru îndeplinirea parțială a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia (demersurile efectuate pe lângă reprezentanții postului Maramureș TV), precum și faptul că la data soluționării cererii publicațiile on-line „Ne-cenzurat” și „StiriMM” nu mai pot fi accesate pe internet, aspect constatat personal de instanță, iar publicul nu mai poate avea acces deocamdată la conținutul acestora, și nici la articolele care s-a considerat prin hotărâri irevocabile că afectează drepturile patrimoniale ale petentei creditoare, a apreciat că doar un cuantum al penalității de 500 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la îndeplinirea de către intimatul debitor a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin titlurile executorii anterior menționate este justificat, pe cale de consecință tot în această măsură cererea petentei a fost apreciată de instanță ca întemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța a reținut că potrivit art. 453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, la baza obligației de restituire stând tocmai culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
Petenta–creditoare a solicitat obligarea intimaților, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 2000 lei și a depus în dovedirea acestuia chitanța nr. 47 din data de 20.11.2013. Reținând că doar intimatul-debitor a căzut în pretenții prin admiterea acțiunii cererea petentei-creditoare privind obligarea intimatei debitoare la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Totodată, având în vedere că cererea petentei-creditoare în privința celuilalt intimat a fost admisă, în parte, s-a admis în parte și cererea petentei creditoare de obligare a intimatului debitor la plata cheltuielilor de judecată, de 1000 lei. În schimb, intimații nu au solicitat obligarea petentei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată, instanța luând act de aceasta prin dispozitiv.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții R. I. R. și I. M. P. SRL, solicitând casarea sau modificarea acesteia.
S-a învederat Tribunalului că instanța a depășit grav atribuțiile puterii judecătorești (art. 488 pct. 4 C.pr.civ.) Prin aprecierea instanței că trebuia să se reconstituie un domeniu de internet, cu eforturi financiare suplimentare aferente, deși a demonstrat că exista o anchetă la DIICOT Maramureș în acest sens - fără a invoca un text de lege și fără ca Sentința Civilă 1123/19 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș să dispună în acest sens ceva anume, se comite un abuz și exces fără acoperire de text de lege sau măcar o cutumă sau jurisprudență.
Recurenții au invocat prevederile art. 488 al 5 Cod Procedură Civilă, ca motive de casare a hotărârii primei instanțe: când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Instanța de fond corect reține că recurentul a făcut eforturi pentru punerea în aplicare a Sentinței Civile 1123/19 iunie 2012 a Tribunalului Maramureș, motiv pentru care îi poate aplica doar 500 lei amendă în loc de 1.000 lei cât e maximul - deși, odată având dovezi că nu realizează venituri suplimentare care să-i permită să plătească imediat sau mai mult, putea să-i dea minimul, 1 leu/zi întârziere. Judecătorul nu se poate pronunța motivând că probabil recurentul ar fi găsit înțelegere pentru a îndeplini obligația de a face, fără a cere opinia conducătorilor MM TV, în cazul de față. D. după exprimarea poziției oficiale a celor de la MM TV putea instanța să se pronunțe.
S-a învederat că recurentul a demonstrat și a făcut demersuri repetate, de bună credință, plătind executorului G. V. ori de câte ori a avut posibilitatea, diferite sume de bani, astfel încât la aceasta dată deja un dosar este închis. Din adresa cu nr. 254/09.01.2014, emisă de recurenți către același executor, se poate constata faptul că au onorat și partea cu difuzarea audio și video, în zilele de 16, 17, 18 si 19.12.2013. Mai mult, ca o întărire a interpelării făcute de senatorul L. M. P. în data de 19.11.2013 - document existent la dosar - se vede clar că la acea dată ziarele vechi nu mai existau, fapt de altfel confirmat și de adresa DIICOT Maramureș.
Judecătorul nu a ținut cont deloc de adresa de la MM TV, depusă și ea la executorul G. V., dar și la dosarul cauzei, că disponibilitatea a venit pe final de an, când reglementările CNA permit ajustări de program și grilă, tocmai datorită sărbătorilor, în rest existând o anumita rigiditate, existând chiar amenzi pentru nerespectarea grilei de programe anterior aprobate sau pentru schimbarea neautorizată a acesteia, în conformitate cu Legea Audiovizualului.
S-a mai invocat faptul că instanța nu face referire exactă la momentul curgerii termenului de 10 zile ca obligație de a face. Recurentul a arătat că nu are actualmente venituri care să-i permită să plătească imediat, nu este un refuz al său de a respecta o sentință judecătorească, reaua credința n-a fost dovedită.
În ceea ce privește . SRL. societate sub tutela căreia și-au desfășurat activitatea publicațiile on - line NECENZURAT și ȘtiriMM, publicații care nu mai există acum, solicită a se lua act de faptul că obligația prevăzută în Sentința Civilă nr. 1123/2012 a Tribunalului Maramureș a fost îndeplinită întrutotul în termenul de 10 zile de la rămânerea ei definitivă, conform celor dispuse de Decizia Civilă nr. 88A/2012 a Curții de Apel Cluj și comunicată recurenților, prin executor, în 05.06.2013.
D. dacă recurentul are posibilități financiare este considerat a fi de rea credință, fapt pe care reclamanta nu l-a demonstrat.
Recurentul a susținut că nu a avut sumele necesare că să poată achita contravaloarea publicității cerute.
Intimata L. E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nelegalității căii de atac-art.457N.C.P.C., excepția inadmisibilității recursului - art.483 alin.2 N.C.P.C., excepția lipsei de interes a debitoarei S.C. I. M. P. S.R.L.-art.458 N.C.P.C., excepția nulității recursului - art.486 alin.3 raportat la art. 486 alin. 1 lit. e și art. 13 alin. 2 N.C.P.C. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea debitorilor la cheltuieli de judecată.
În argumentarea primei excepții, s-a învederat că obiectul cererii dedusă judecății îl constituie aplicarea de penalități în temeiul art.905 N.C.P.C., urmare a refuzului debitorilor de executare silită a obligației de a face stabilită prin titlurile executorii reținute și în dispozitivul hotărârii. Încheierea nr._/18.12.2013 este o hotărâre, în sensul dispozițiilor art. 424 alin.5 N.C.P.C. și este „definitivă" conform art.905 alin.2 N.C.P.C. Potrivit art.634 alin. 1 pct. 1 N.C.P.C, hotărârile definitive nu sunt supuse apelului și nici recursului. Conform art. 483 alin. 2 N.C.P.C, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a-i N.C.P.C, în speță fiind incident temeiul prevăzut la lit. h al aceluiași articol.
În ce privește excepția lipsei de interes a debitoarei-recurente S.C. I. M. P. S.R.L., raportat la dispozițiile art.458 N.C.P.C, s-a precizat că, cererea dedusă judecății s-a respins față de această debitoare, prin urmare recurenta nu are interes în susținerea căii de atac. Recursul a fost declarat și motivat de părți, situație față de care sunt incidente prev. art.13 alin. 2 teza a II-a N.C.P.C, cererile în recurs nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat, prin urmare sancțiunea este cea prevăzută de art. 486 alin. 3 N.C.P.C.
Pe fond, s-a susținut că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că sunt incidente prev. art. 905 alin. 2 N.C.P.C, respectiv au trecut mai mult de 10 zile de la data de 04.07.2013, a comunicării debitorului a somației și încheierii de încuviințare a executării silite, iar obligațiile din titlurile executorii nu au fost executate.
Recurenții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au susținut că, calea de atac este legală și prevăzută de lege, caracterul definitiv al încheierii 12.452/18.12.2013 a Judecătoriei Baia M. îi conferă reclamantei dreptul de a pune în executare sentința cu riscul ca în situația în care pierde recursul să restituie prestațiile achitate în această perioadă. Hotărârile definitive sunt supuse recursului, astfel ar exista formula executorie și definitivă sau fără cale de atac, or nu e cazul de față. Faptul că recurentul nu are disponibilitatea financiară necesară angajării unui avocat nu incumbă să piardă procesul din start și să nu aibă dreptul la un proces corect, pe baza cunoștințelor personale juridice pertinente recurenții putându-se apăra. Recurenții au solicitat și judecarea în lipsă.
Analizând cererea de recurs, se constată următoarele:
Încheierea civilă nr._ din 18.12.2013 a fost pronunțată de Judecătoria Baia M. în contextul soluționării unei cereri în procedura prevăzută de art. 905 Cod procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 905 Cod procedură civilă, încheierea prin care instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu, este definitivă.
Încheierea este la rândul său o hotărâre judecătorească, iar în conformitate cu dispozițiile art. 634 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă au caracter definitiv, între altele, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. Acest caracter definitiv nu se confundă cu caracterul executoriu, cu formula executorie, existând și hotărâri nedefinitive, dar executorii.
Hotărârile judecătorești sunt supuse doar căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta, ca expresie a principiului legalității căii de atac.
Raportat la aceste considerente, se constată că recursul declarat în cauză nu este o cale de atac prevăzută de lege, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, deci nesusceptibilă de apel sau recurs.
În ce privește cheltuielile de judecată pretinse de intimată, în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosar, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 451 al. 2 Cod procedură civilă și va reduce cuantumul acestora la suma de 500 lei, obligând pe recurenți în solidar la plata respectivei sume către intimată. La aprecierea acestui cuantum instanța a avut în vedere complexitatea redusă a pricinii în calea de atac neprevăzută de lege, a cărei soluționare a presupus participarea avocatului la un singur termen de judecată, după depunerea întâmpinării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neprevăzut de lege recursul declarat de recurenții I. R. R., CNP_, domiciliat în Baia M., ./20, județul Maramureș și . SRL, cu sediul în Baia M., ./20, județul Maramureș CUI RO25850058, J_, în contradictoriu cu intimata L. E. M., domiciliată în Baia M., ./43, județul Maramureș, împotriva încheierii civile nr._ din 18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Obligă pe recurenți, în solidar, să achite intimatei L. E. M. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reduse.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
W. D. S.-T. A. D. Ț. S. A.
Red. S.T.A./20.03.2014
Tred. S.A./ 28.03.2014-5 ex.
Judecător la fond: D. Ș.
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 575/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
