Prestaţie tabulară. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 104/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 104/R
Ședința publică din 26 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător A. S. T.
Judecător B. G.
Grefier A. S.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de reclamantul T. G., domiciliat în localitatea B., ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 2088 din 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19.02.2014, apoi pentru data de 26.02.2014 când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 2088 din 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamantul T. G. împotriva pârâților D. V. si P. B. în reprezentarea Statului R. ș în consecință s-a constatat că reclamantul T. G. și pârâtul D. V. au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire și partaj voluntar, asupra terenurilor situate în B., după cum urmează reclamantul T. G., asupra terenului identificat în c.f._ (5836), nr. top. 530/3/2/2/7/2/3, în suprafață de 1113 m.p; pârâtul D. V., asupra terenului din c.f._ (5836), nr. top. 530/3/2/2/7/2/2, în suprafață de 2158 m.p.; reclamantul T. G. și pârâtul D. V., în indiviziune, asupra terenului din c.f._, nr. top. 530/3/2/2/7/2/1, în suprafață de 1938 m.p..
S-a dispus înscrierea în c.f. pe numele reclamantului și a pârâtului D. V., a dreptului de proprietate asupra terenurilor menționate mai sus, conform schiței de dezmembrare întocmite de expertul topograf, schiță ce face parte integrantă din dispozitivul prezentei sentințe.
S-a respins acțiunea reclamantului cu privire la terenul din c.f. 470, nr. top. 529/15/2/1 și nr. top. 529/15/2/3, în suprafață de 3943 m.p., respectiv 283 m.p., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: P. acțiunea civilă înregistrată la instanță sub nr. de mai sus, reclamantul T. G. a chemat in judecată pe pârâții D. V., P. B. în reprezentarea Statului R., solicitând instanței ca prin sentința ce o va da in urma administrării probelor să constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor de natură teren și construcții în suprafață de 7854 m.p., situat în B., identificat in c.f. 5836, nr. top 53/3/2/2 prin moștenire legală, după defuncta T. V., decedată în 23.05.2003 și partaj voluntar. Solicită înscrierea in c.f. a dreptului de proprietate conform schiței de amplasament întocmită de expertul topograf.
În motivarea acțiunii reclamantul și pârâtul D. V. au arătat că sunt fii defunctei T. V., aceasta a avut bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr.8/2008 de Biroul Notarului Public T. C., conform certificatului de mai sus. Terenul ce face obiectul cauzei de față a aparținut defunctei, moștenitori ai acesteia fiind reclamantul și pârâtul D. V.. Conform extrasului c.f 5836 B., terenul de sub nr. top 531/3/2 este în proprietatea Statului român în baza aplicării Decretului nr.218/1960 și 712/1966, înscriere făcută în baza încheierii 156/1969. P. sentința civilă nr.930/2000, confirmată de Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr.118/A/2000 ,acțiunea in revendicare mobilară a defunctei mame a fost admisă. Așa cum a rezultat din certificatul de moștenitor, sora lor T. I. este străină de succesiune. În probațiune reclamantul a depus certificatul de moștenitor nr.8/2008, extras c.f. 5836, plan de situație și amplasament, adeverința nr.945/2008, sentința civilă nr. 930/2000 și decizia civilă nr.118/A/2000. În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea in temeiul art.650, art.729 cod civil și prevederile Legii 7/1996.
Pârâta P. orașului B., prin întâmpinarea depusă în cauză a solicitat respingerea acțiunii formulate de T. G. ca nelegală și nefondată pentru următoarele motive: din schița de amplasament prezentată de către reclamant, rezultă că o parte din terenul ce face obiectul prezentului litigiu face parte din domeniul public al orașului B., reclamantul urmând a-și modifica schița de amplasament care să cuprindă numai terenul care este proprietatea lor, nu și cel cuprins în domeniul public al orașului. La termenul din 9 aprilie 2008 reclamantul a solicitat, față de poziția pârâtei, a se încuviința în cauză o expertiză topografică pentru a confirma sau infirma susținerile părților. P. precizările formulate la întâmpinare, fila 32 din dosar, pârâta P. orașului B. arată că din suprafață totală pe care solicită a se intabula T. G. și D. V., de sub nr. top 531/3/2/2, respectiv 7854 m.p., 5850 m.p. fac parte din domeniul public așa cum rezultă din hotărârea consiliului local nr.21/2006, privind inventarul domeniului public, teren pe care urmează să se construiască un campus școlar. Împreună cu aceste precizări, pârâta depune la dosar la filele 33-37 hotărârea consiliului local nr. 21/2006, hotărârea Guvernului Românie, prin care s-a aprobat domeniul Public al orașului B., anexa la hotărârea nr. 21/2006, în care este cuprinsă suprafața de teren de pe . obiectul cauzei de față. La precizările de mai sus pârâta mai depune și o hotărâre a Guvernului României nr.454/2007, prin care s-a aprobat investiția la grup școlar Boraș, investiție ce urmează a fi edificată pe o parte din terenul ce face obiectul dosarului da față, filele 41-51.În cauză este numit expertul S. E. M., aceasta urmând a efectua in cauză o expertiză topografică, în cadrul căreia urmează să răspundă la chestionarul de la fila 59 verso. Față de faptul că pe durata a circa opt termene de judecata experta nu a efectuat in cauză expertiza ordonată, la termenul din 21 ianuarie 2009, instanța a dispus înlocuirea expertului S. M. cu expertul F. I., acesta urmând a întocmi expertiza conform chestionarului dat de către instanță. În urma mai multor reveniri la circa16 termen de judecată, pentru termenul din 05.01.2010, expertul F. I. depus in cauză expertiza ordonată, conform concluziilor și anexelor de la expertiză, expertul arată că terenul moștenit de către T. G. și D. V. conform certificatului de moștenitor 8/2008, face parte din nr. top 531, iar cele ale pârâtei P. B., respectiv statul român fac parte din nr. top și 529 și 530 și în consecință, reclamantul și pârâtul D. V. nu se intabulează pe terenul care ar aparține domeniului public al statului așa cum rezultă din actele depuse de P. B.. Expertul are in vedere ca și bază a acestor concluzii certificatul de moștenitor nr.8/2008. Expertiza și anexele sunt depus in cauză la filele 143-157. împotriva acestor concluzii a expertului, pârâta P. B. în reprezentarea statului român depune obiecțiuni, prin care arată că terenul ce face obiectul prezentului litigiu în suprafață de 5028 m.p. aparține orașului B., fiind cuprins in inventarul domeniului public al orașului, fiind inclus in suprafața totală de 14.350 m.p. având nr. topografic corect 529, respectiv 530. Expertul greșit a identificat această parcelă sub nr. top 531. Pârâta a mai arătat că suprafață de 5028 m.p. nu a fost niciodată folosită de reclamant sau antecesorii acestuia, pe teren există o haldă de rumeguș unde este depozitat rumeguș de agenții economici, iar pe acest teren urmează ase construi campusul școlar. La termenul din 26 ianuarie 2011, instanța a admis obiecțiunile formulate de către pârâtă, în sensul că s-a revenit la expertul F. I. pentru a clarifica obiecțiunile ridicate de către pârâtă, să verifice dacă într-adevăr terenul din litigiu este identificat sub nr. top 531/3/2/2 sau in realitate acesta este identificat sub nr. top 529 sau 530 cum susține pârâta.
În urma mai multor reveniri pe durat a circa un an de zile expertul F. I. a depus în cauză o completare la expertiza inițială, la filele 202-207 din dosar, completare din a căror concluzii rezultă următoarele: terenul ce face obiectul cauzei de față, respectiv parcelele dezmembrate fac parte atât din nr. top 530 cât și din nr. top529 și nu așa cum greșit in expertiza inițială a identificat terenul ca fiind sub nr. top 531, în acest sens în anexele 5 și 6 expertul dezmembrează parcelele atât cele de sub nr. top 529 cât și cele de sub nr.top 530, deci terenul este exclus să facă parte din ..
Față de completarea la expertiză reclamantul nu are obiecțiuni, însă pârâta prin obiecțiunile depuse in cauză pentru termenul din 26_, face mențiunea că nu este de acord ca terenul din lotul 1 în suprafață de 3943 m.p. de sub nr. top 529/15/2/1 să fie înscrise dreptul de proprietate pe numele reclamantului și a pârâtului D. V., expertul topograf a dezmembrat acest teren cu nr. top 529, al cărui proprietar este statul român prin orașul B., terenul fiind aferent liceului industrial al orașului B., acesta are nr. top 529/15/2/1, acesta fiind un teren viran format prin regularizarea râului Cisla de altfel identificat și de expertul topograf ca și depozit de rumeguș. De asemenea pârâta nu a fost de acord cu înscrierea in c.f. pe numele reclamantului pentru aceleași motive a suprafeței de 283 m,p. de sub nr. top 529/15/2/3. În probațiune depune hotărârea nr. 32/2003 a consiliului local B. privind inventarul public al orașului B. precum și anexele la hotărârea de mai sus, in care este cuprins și terenul de sub nr. top 529.
Instanța a comunicat un exemplar din aceste obiecțiuni la expertiză apărătorului reclamantului și amână pronunțarea, urmând ca părțile să depună în cauză concluzii scrise. Concluzii prin care apărătoarea reclamantului a arătat că terenurile de sub nr. top 530/2 și 530/3 au făcut obiectul litigiului din dosar nr.1826/1998, menționat în motivarea acțiunii da față.
Instanța văzând susținerile părților așa cum au fost menționate mai sus, văzând lucrările și documentele depuse in cauză, expertiza și completarea la aceasta, reținute pe larg mai sus, a reținut următoarea stare de fapt: așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.8/2008, după defuncta T. V. au rămas trei parcele de teren și o casă de locuit, suprafața totală a percelelor având 7900 m.p. cu vecinătățile menționate în certificatul de moștenitor. Cu privire la aceste bunuri moștenitori ai defunctei sunt reclamantul și pârâtul D. V., sora lor T. I. fiind străină prin renunțare.
Inițial terenul moștenit a fost identificat in cauză de către expertul topograf T. N. la fila 9 din dosar sub nr. top 531/3/2/2 în suprafață de 7854 m.p. .
Ca urmarea expertizei, respectiv a completării la aceasta terenul a fost identificat de către expertul numit in cauză F. I. sub nr. top. 529/15/2/1; 529/15/2/3; 530/3/2/2/7/2/2; respectiv 530/3/2/2/7/2/1 și nr. top530/3/2/2/7/2/3 cu suprafețe menționate in anexa nr. 5 la completarea la expertiză. Văzând dosarele atașate respectiv dosar nr.1823/1998, respectiv dosar nr.4350/2000 al Tribunalului Maramureș, a rezultat că într-adevăr parcelele de sub nr. top 530 ar fi aparținut antecesoarei reclamantului și pârâtului D. V., însă .. top 529, așa cum rezultă din actele depuse de către pârâtul Orașul B. prin Primar și menționate mai sus, nu face parte din terenul moștenit prin certificatul de moștenitor nr.8/2008, acest teren făcând parte din domeniul public al orașului B., cu regim juridic special dat de către Legea nr.213/1998, respectiv Titlu VI, carte III, cod civil nou.
Față de stare de fapt reținură mai sus, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamant și in consecință a constatat că reclamantul și pârâtul D. V. au dobândit dreptul de proprietate prin moștenire și partaj voluntar asupra parcelelor dezmembrate de către expert prin nr. top 530 și a respins acțiunea reclamantului cu privire la parcelele identificate de către expert sub nr. top 529 dezmembrat, parcelă ce așa cum a susținut pârâta a fost un depozit de rumeguș, fapt confirmat și de către expert, parcelă de teren care a rezultat ca urmare a regularizării râului Cisla. Anexele la expertiză fac parte integrantă din dispozitivul sentinței.
Cheltuieli de judecată nu au fost acorda, deși au fost solicitate avându-se in vedere admiterea in parte a acțiunii, în cauză admițându-se in totalitate susținerile pârâtei, aceasta neputând să cadă în pretențiile reclamantei.
Împotriva sentinței 2088 din 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurentul-reclamant T. G., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
În motivele de recurs, recurentul a arătat că, în opinia acestuia, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul acestuia și pronunțând astfel o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond, în opinia recurentului, nu a remarcat, la pronunțarea sentinței recurate, faptul că, pe schița prezentată de expert în anexă, acea haldă de rumeguș se află în cu totul altă direcție. Recuretul a solicitat ca înscrierea dreptului de proprietate să se facă până la râul Cisla, tocmai pentru faptul că acel teren a fost dintotdeauna în posesia pașnică, utilă și sub nume de proprietar a antecesorilor recurentului, fără ca aceștia să fi fost vreodată conturbați de S. R. sau de reprezentanți ai Primăriei B..
Mai mult, P. B., nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte ca topograficul 529/15/2 ar fi angajat în proiectul campusului Școlar B., iar hotărârea judecătorească este ambiguă, susținând că terenul în litigiu este destinat acelui proiect, iar mai apoi, menționând că acesta este un teren viran provenit din regularizarea râului Cisla.
Fără a intra în cercetarea fondului, instanța a pronunțat o hotărâre care îl prejudiciază pe recurent, la dosar nefiind depuse nici înscrisurile din care să rezulte că antecesorii recurentului, ar fi fost deposedați de terenul din litigiu și că ar fi fost despăgubiți în vreun fel.
Față de această situație, motivarea sentinței atacate prin prezentul recurs este străină cauzei. Scopul promovării acțiunii nu a fost altul decât obținerea unei hotărâri judecătorești care să constate că sunt proprietarii tabulari ai acestui teren în indiviziune.
Ceea ce trebuia să rețină instanța de fond este starea de fapt reală, explicată în integralitatea sa atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin motivarea prezentului recurs.
Explicațiile date în motivarea sentinței atacate își au originea în incompleta cunoaștere a stării de fapt pentru că nu s-a procedat la o cercetare judecătorească completă.
Din actele aflate la dosarul cauzei instanța putea concluziona și componența masei succesorale dezbătute în urma decesului mamei recurentului precum și faptul că terenul a fost folosit în exclusivitate de fiii acesteia.
Cererea de recurs a fost legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare.
Intimatul S. R. prin P. B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal și menținerea sentinței atacate nr. 2088/2012 a Judecătoriei V. de Sus, ca fiind legală și temeinică – fila 12 din dosarul de recurs.
Recurentul a depus la dosar, la data de 9.10.2013, note de ședință – file 38-40 din dosarul de recurs.
Analizând sentința civilă nr. 2088 din 04.10.2012, pronunțată de Judecătoria V. de Sus, în dosarul nr._ pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului primei instanțe, considerentele sentinței atacate, se constată că starea de fapt reținută de către prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică. Prima instanță a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în litera și spiritul lor, hotărârea fiind legală.
În mod eronat se susține în motivele de recurs că prima instanță nu a interpretat în mod corect probele, respectiv schița prezentată de expert.
Prima instanță a respectat dispozițiile art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă și s-a pronunțat asupra obiectului cauzei.
În mod eronat se susține în motivele de recurs că sentința atacată este ambiguă. Considerentele sentinței recurate corespund exigențelor dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă 1865. Judecătoria a arătat în motivare motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Critica din motivele de recurs potrivit căreia instanța nu ar fi cercetat fondul cauzei nu este întemeiată. Prima instanță a administrat probele solicitate de părți. A fost efectuată în cauză o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, completată urmare încuviințării obiecțiunilor părților.
Expertiza tehnică judiciară și completarea acesteia au fost comunicate părților, respectiv recurentului.
Recurentul a fost asistat, respectiv reprezentant de avocat. Acesta nu a solicitat alte probe, nu a solicitat în fața instanței de fond admiterea probei cu o contraexpertiză sau o nouă completare a expertizei.
Critica din motivele de recurs potrivit căreia motivarea sentinței atacate ar fi străină cauzei nu este fondată.
Prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată precizată după elaborarea lucrării de expertiză completată, cu respectarea dispozițiilor art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă 1865 și a motivat în mod corespunzător hotărârea pronunțată.
P. cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor de natură teren și construcții în suprafață de 7854 m.p., situat în B., identificat in c.f. 5836, nr. top 531/3/2/2 prin moștenire legală, după defuncta T. V., decedată în 23.05.2003 și partaj voluntar, precum și înscrierea in c.f. a dreptului de proprietate conform schiței de amplasament întocmită de expertul topograf T. N..
După efectuarea lucrării de expertiză și a completării acesteia, reclamantul a depus la dosar, la termenul din 26.09.2012, precizarea de acțiune prin care a solicitat a se constata că reclamantul și pârâtul D. V. au dobândit prin moștenire dreptul de proprietate asupra terenului identificat în B. CF 470 nr. topo 529/15/2/1 în suprafață de 3943 mp topo 529/15/2/3 în suprafață de 283 mp; CF_ (provenită din conversia pe hârtie a CF 5836 B.) nr. topo 530/3/2/2/7/2/1 în suprafață de 1938 B., nr. topo 530/3/2/2/7/2/2 în suprafață de 2158 mp, nr. topo 530/3/2/2/7/2/3 în suprafață de 1113 mp suprafețe și topografice rezultate din completarea la raportul de expertiză efectuată de F. I., lucrare din care reiese și acordul primăriei orașului B. la atribuirea acestor suprafețe.
Solicită înscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamanților în indiviziune, conform planului de amplasament și delimitare întocmit de ing. F. I..
Solicită ca la pronunțarea hotărârii să se țină seama doar de aceste suprafețe identificate de expert F. I., fără a se mai lua în considerare planul de amplasament și delimitare întocmit de T. N. (care a stat la baza inducerii în eroare a expertului desemnat în cauză.
Această precizarea de acțiune nu este motivată în fapt și în drept.
Reclamantul este cel care avea sarcina probei (onus probandi incumbit actori).
Reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate, prin moștenire asupra terenului identificat în CF 470 nr. topo 529/15/2/1 și nr. topo 529/15/2/3 în suprafață de 3943 mp., respectiv 283 mp.
Reclamantul nu a dovedit că în patrimoniul defunctei T. V., la data decesului acesteia, 23.05.2003, se afla terenul identificat în CF 370 nr. topo 529/15/2/1 și nr. topo 529/15/2/3, în suprafață de 3943 mp și respectiv 283 mp. P. urmare, reclamantul nu a dovedit că dreptul de proprietate asupra acestor suprafețe de teren s-a transmis prin moștenire, fiind dobândit prin moștenire de reclamant și pârâtul D. V..
P. sentința civilă nr. 2642/1.11.2005, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr. 3305/27.09.2005 s-a constatat că: Stețco L., fiica defuncților T. T. și T. V. a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire și cu titlu de schimb, asupra imobilului de natură teren, înscris în CF 5836, nr. topo 531/3/1/1, în suprafață de 1850 mp.
Din considerentele sentinței civile nr. 930/24.07.2000, pronunțate de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr. 1826/1998, se constată că în dosarul nr.1826/1998 obiectul acțiunii în revendicare formulate de reclamanta P. Orașului B., împotriva pârâtei T. V., acțiune respinsă, a fost suprafața de 114 mp., identificată în CF 5836 nr. topo 530/2 și nr. topo 530/3.
Cu privire la această suprafață de teren s-a constatat că socrii pârâtei, T. D. și I. au fost proprietarii unei parcele de teren în locul numit „Lazuci” iar în urmă cu mai mulți ani terenul le-a fost luat de Primărie și li s-a dat în schimb o parcelă mai mică, pe care aceștia și-au construit casa și anexele.
După cum a rezultat din probele testimoniale, socrii pârâtei și-au delimitat ., printr-un gard înalt, făcut cu scopul de a opri mingile folosite pe terenul de sport, din imediata vecinătate.
P. raportul de expertiză tehnică-judiciară s-a stabilit că suprafața revendicată de reclamantă a fost dobândită prin contracte de schimb de socrii pârâtei iar gardul despărțitor este amplasat pe linia de hotar reală.
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul de care persoana poate dispune în mod exclusiv și absolut, în limitele prevăzute de lege.
Terenul din litigiu după cum a rezultat din probele administrate în cauză, a intrat în proprietatea pârâtei, cu respectarea condițiilor legale de transfer ale dreptului de proprietate, astfel că acțiunea în revendicare imobiliară promovată de reclamantă s-a apreciat ca nefondată.
În ceea ce privește suprafețele de teren identificate prin nr.topo 529/15/2/1 și 529/15/2/3 nu s-a făcut dovada că erau în patrimoniul defunctei T. V. la data decesului acesteia.
În ceea ce privește notele de ședință depuse de recurent prin avocat D. F. la data de 9.10.2013, sunt de reținut următoarele:
Potrivit art. 303 alin.1, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
P. urmare, alte motive decât cele formulate în termenul de recurs nu pot fi avute în vedere.
Potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă instanța a examinat cauza sub toate aspectele: respectiv atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei, dar în limitele legii, în baza motivelor de recurs formulate în termen. În recurs nu pot fi formulate, respectiv analizate cereri noi, formulate pentru prima dată în calea de atac. P. urmare, susținerile din notele de ședință vizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 495 și 496 Cod civil, argumentele aduse de reprezentantul recurentului privind aluviunile nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, deoarece în fața primei instanțe nu s-a formulat nicio cerere având ca obiect aluviunile, nu s-a formulat niciun mijloc de apărare, nu s-a făcut vorbire despre invocarea aluviunii ca mod de dobândire a proprietății, fiind formulate pentru prima oară în recurs, în notele de ședință din 9.10.2013.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2088/4.10.2010, pe care o va menține ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul T. G., domiciliat în B., ., jud. Maramureș cu domiciliul procesual ales la H. G., în M., nr.1119/B, Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 2088/4.10.2012, pronunțată de Judecătoria V. de Sus în dosarul nr._, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 26 februarie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
Ț. D. S. T. A. G. B. S. A.
Red.DȚ/ 27.02.2014
Tred. A.S. / 10.03.2014 - 2 ex
Judecător la fond: G. M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 63/2014. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 72/2014. Tribunalul... → |
|---|
