Pretenţii. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 97/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/A
Ședința publică din 12 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
Judecător: Ț. D.
Grefier: O. V.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul B. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual avocat M. G.-D. în Sighetu Marmației, .. 20/7, jud. Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 1096 din 18.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 05.03.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură din partea apelantul B. V. concluzii scrise.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 1096 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a luat act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamanta B. L.. S- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P.-Direcția Finanțelor P. Maramureș. S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intervenientul forțat D. G.. S- a respins acțiunea principală formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., prin mandatar-Direcția Finanțelor P. Maramureș și intervenienții forțați D. G. și D. I.,(moștenitori ai intervenientei decedate D. A.) ca fiind prescrisă.
În considerentele sentinței se reține că: P. contractul de vânzare cumpărare nr. 6577-1996, s-a înstrăinat de Regia Autonomă de Gospodărie Comunală M. Nord, în favoarea reclamanților imobilul situat în localitatea Sighetu Marmației, ., reprezentând teren pe care sunt amplasate construcții de natură casă de locuit și anexe gospodărești.
În temeiul sentinței civile nr. 1408 din 11 iulie 2000 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. 830-2000, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 6577-1996, s-a dispus radierea dreptului de proprietate de pe numele reclamanților și întabularea dreptului de proprietate în favoarea foștilor proprietari.
Sentința civilă mai sus menționată a rămas definitivă la data de 02.03.2001 prin respingerea apelului promovat de către reclamanți, devenind irevocabilă la data de 08.05.2002, prin respingerea recursului.
Dreptul reclamanților de a cere restituirea prețului achitat pentru imobilul în cauză, s-a născut la data de 08.05.2002, acest drept fiind supus termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167-1958.
In speță, nu se poate considera că momentul curgerii termenului general de prescripție de trei ani se identifică cu data pronunțării Deciziei Civile nr. 2180/R/2007 de către Curtea de Apel Cluj, respectiv 26 octombrie 2007, întrucât prin această decizie s-a soluționat un litigiu distinct decât cel prin care în mod irevocabil s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
A accepta teza opusă implică întreruperea termenului de prescripție prin simpla voință a părții în detrimentul căreia curge, care interesată a nu opera prescripția ar provoca noi litigii doar cu acest din urmă scop, ceea ce nu poate fi primit.
În cauză, reclamanții nu au formulat susțineri în sensul existenței unor cauze de întrerupere ori de suspendare a termenului de prescripție, care să presupună administrarea unor probe suplimentare pentru stabilirea unor anumite situații de fapt.
Legea nr.1/2009 a intrat în vigoare la data de 06.02.2009, și cum o asemenea posibilitate de despăgubire nu era reglementată de nici o normă juridică anterioară, actul normativ creând un drept subiectiv cu un conținut nou, rezultă că, la data intrării în vigoare a acestei legi, s-a născut dreptul material la acțiunea având ca obiect restituirea prețului de piață și tot atunci a început să curgă și termenul de prescripție a acestui drept.
Or, dacă pentru considerentele expuse anterioare, dreptul reclamanților de a solicita restituirea prețului de piață al imobilului nu era prescris la data formulării cererii de chemare în judecată – 15.06.2010 – dreptul material la acțiunea privind restituirea prețului actualizat, era la acea dată stins, ca efect al prescripției extinctive.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr.167/1958: „Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”. Termenul de prescripție extinctivă, aplicabil raporturilor civile obligaționale este instituit de art. 3 alin. (1) din același act normativ: „Termenul prescripției este de 3 ani”.
Întrucât premisa aplicării efectului sancționator al prescripției constă tocmai în existența posibilității de a acționa pentru ocrotirea unui drept sau pentru realizarea unui interes legitim, regula generală privind începutul prescripției extinctive având ca obiect dreptul material la acțiune este aceea că prescripția începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune. Această regulă este reglementată prin art. 7 alin. (1) din Decretul nr.167/1958: „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
Data nașterii dreptului la acțiune este data la care dreptul la acțiune trebuie exercitat.
Or, dreptul material al reclamanților la acțiunea prin care să pretindă în justiție restituirea prețului achitat, actualizat cu rata inflației s-a născut la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat nulitatea contractului lor de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, cauza dedusă judecății se circumscrie prevederilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, în speță, putându-se discuta cel mult îndreptățirea reclamantului la restituirea prețului actualizat al imobilului.
Către această concluzie conduc considerentele Deciziei civile nr. 489-R pronunțată de Curtea de Apel B. în dosar nr. 306-R-2002, la data de 8 mai 2002, conform cărora, „ contractul de vânzare cumpărare nr. 6577-1996 este nul absolut pentru cauză ilicită și lipsa obiectului, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor legii nr. 112-1995, neputându-se reține buna credință a cumpărătorilor B.”.
Instanța a reținut că, dreptul de a pretinde pe calea unei acțiuni în justiție restituirea prețului achitat, actualizat cu rata inflației pentru chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile a fost consacrat legislativ prin O.U.G. nr. 184/2002, aprobată prin Legea nr. 48/2004.
P. acest act normativ au fost introduse alin. (2)și (3) ale art. 51 din Legea 10/2001 în conformitate cu care:
„(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(3) Restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către M. Finanțelor P. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare”.
P. urmare, dreptul reclamantului de a cere pe calea unei acțiuni în justiție restituirea prețului achitat, actualizat cu rata inflației s-a născut cel târziu la data de 12.12.2002, data la care a fost un astfel de drept a fost reglementat legislativ.
Acest drept material la acțiune al reclamanților având ca obiect restituirea prețului actualizat cu rata inflației pentru apartamentul dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6577/1996 este supus termenului general de prescripție de 3 ani, aplicabil, în lipsa unor reglementări speciale, derogatorii, oricăror raporturi obligaționale.
La data sesizării instanței în prezentul litigiu – 15.06.2010 – acest drept era stins prin efectul sancționator al prescripției extinctive.
Pentru considerentele în precedent expuse, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea reclamantului conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. V. care a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
În motivarea apelului se arată că, prima instanță nu pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție ridicată de D. G. și la termenul din 11.04.2013 scoate cauza în pronunțare deși era depus la dosar cerere de amânare justificată și prin lipsa raportului de expertiză.
Termenul de prescripție pentru restituirea prețului nu curge de la 8.05.2002 când s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare 6577/96. Acest termen curge de la data de 26 octombrie 2007 când s-a pronunțat ultima hotărâre (decizia 2180/2007 a Curții de Apel Cluj) în procesul avut cu S. R. și cu intervenienții din prezentul litigiu. Din anul 2002 s-au purtat o . procese pentru obținerea imobilului în natură de către apelant și fosta soție B. L., astfel că ultima hotărâre a fost pronunțată irevocabil la data de 26 octombrie 2007. Demersul pe care l-au făcut a fost acela de a obține dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului. Dacă ar fi solicitat restituirea prețului după data de 8.05.2002 toate acțiunile pornite ar fi fost golite de substanță și de interes legitim din moment ce ar fi încasat prețul pe imobilul în litigiu de la S. R..
Abia după epuizarea tuturor demersurilor procesuale, inclusiv a căilor de atac ordinare și extraordinare pentru obținerea în natură a imobilului s-a introdus acțiunea pentru restituirea prețului pierdut.
Până la 26 octombrie 2007 când s-a pronunțat ultima hotărâre judecătorească, termenul de prescripție a fost întrerupt astfel că introducerea acțiunii la 15.06.2010 s-a făcut în termenul de prescripție.
Art. 50 din Legea nr. 10/2001 introdus prin Legea nr. 9/2009 repune în termen persoanele îndreptățite la restituirea prețului. Noul termen de 3 ani curge de la data intrării în vigoare a acestei legi, 6 februarie 2009.
Excepția prescripției nu a fost invocată de debitor care este S. R. ci de un terț care nu are legătură cu obligația principală.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de apel și în considerarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare nr. 6577 din 31 octombrie 1996 reclamanții B. V. și B. L. au cumpărat de la Regia Autonomă de Gospodărire Comunală „M. Nord” Sighetu Marmației locuința situată în Sighetu Marmației, . cu prețul de 23.902.094 lei vechi iar boxa cu prețul de 5.308.570 lei vechi.
P. sentința civilă nr. 1408 din 11 iulie 2000 a Judecătoriei Sighetu Marmației așa cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 489/R din 8.05.2002 a Curții de Apel B. s-a admis acțiunea formulată de reclamanții din acel dosar foștii proprietari ai imobilului D. A., D. G. și D. I. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 6577/1996 încheiat între S. R. prin Consiliul local Sighetu Marmației și pârâții B. V. și B. L.. S-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților B. din cartea funciară și întabularea dreptului de proprietate al reclamanților D. A. asupra cotei de ½ parte din imobil. S-a respins cererea de evacuare a pârâților B.. P. sentința Judecătoriei Sighetu Marmației nr. 1408/2000 s-a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulate de pârâții B. prin care au solicitat obligarea chematei în garanție S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. la restituirea sumei de circa 20.000.000 lei achitate cu titlu de preț la cumpărarea casei situate în Sighetu Marmației . conform contractului nr. 6577/1996 plus 15.000.000 lei daune interese reprezentând devalorizarea prețului achitat cu dobânda anuală aferentă ambelor sume. Această cerere de chemare în garanție ce a fost disjunsă a fost înregistrată sub număr de dosar nou 1534/2000, și unde prin sentința civilă nr. 3715 din 23.12.2003 s-a constatat perimată acțiunea pârâților-reclamanți B..
P. perimarea cererii formulate de reclamanții B. pentru restituirea prețului, termenul de prescripție nu a fost întrerupt conform dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/58.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea pârâților la plata sumei de 42.000 lei reprezentând prețul actualizat plătit pentru achiziționarea imobilului din Sighetu Marmației ..
Odată ce a fost constatată ineficiența actului juridic, se naște dreptul de a cere restabilirea situației anterioare încheierii actului cum ar fi dreptul la restituirea sumei de bani plătită cu titlu de preț. Dreptul la restituirea sumei are caracter personal, iar acțiunea care îl sancționează, având de asemenea un caracter personal, este supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Lăsarea locatarilor să locuiască în imobil nu în calitate de proprietari ai imobilului, ci în calitate de chiriași, conform OUG 40/99, act normativ care a prevăzut măsuri de protecție socială pentru chiriași cumpărători ai locuințelor dobândite conform Legii nr. 112/95 emiși de adevărații proprietari ai imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6.03._89, nu înseamnă imposibilitatea acestora de a acționa și nici imposibilitatea cunoașterii prejudiciului și al celui care datorează reparația lui, astfel că, această situație nu a fost de natură să întrerupă termenul de prescripție.
Reclamanții fiind evinși printr-o acțiune soluționată irevocabil, iar angajarea răspunderii vânzătorului - S. R. – pentru evicțiune se putea realiza în temeiul art. 1337-1341 cod civil și al art. 1 din Protocolul 1 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Art. 1337 Cod civil dispune că vânzătorul este de drept obligat să garanteze pe cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a bunului vândut, cumpărătorul evins având drept să ceară vânzătorului restituirea prețului.
P. Legea nr. 1/2009 legiuitorul nu a dispus repunerea chiriașilor cumpărători evinși de dreptul de proprietate prin hotărâri irevocabile de către foștii proprietari – în termenul de prescripție pentru promovarea acțio de in rem verso, ci a extins numai limita în care urmează a fi făcută dezdăunarea. Dispozițiile art. 8 alin. 2 din D. 167/58 rămân aplicabile, în sensul că termenul de prescripție începe să curgă de la data la care chiriașul cumpărător a cunoscut atât micșorarea patrimoniului său cât și pe cel care s-a îmbogățit în detrimentul său, în cauză S. R. care a beneficiat de prețul locuinței.
Cum în cauză reclamanții au luat la cunoștință de micșorarea patrimoniului lor în momentul rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1408 din 11 iulie 2000, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 489 din 8 mai 2002 a Curții de Apel B., conform art. 8 alin. 2 din D. 167/58 termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la această dată, respectiv 8 mai 2002. Reclamanții nu au făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției, conform art. 12 și 16 din D. 167/58 se poate constata că la data formulării acțiunii – 15 iunie 2010 – termenul de prescripție de 3 ani se împlinise.
Așa fiind, se apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pe excepția prescripției.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat, urmând a se menține în tot sentința judecătoriei.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de B. V. contra sentinței civile nr. 1096 din 18 aprilie 2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației, județul Maramureș.
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 martie 2014.
Președinte Judecător Grefier
P. G. G., Ț. D. O. V.
Red. P.G.G./12.03.2014
T.Red. O.V./18.03.2014
8 ex.
Judecător la fond: P. M.-R.
.>
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 465/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 143/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
